983 matches
-
împotriva persecuțiilor, a tăcut când camaradul de breaslă Herbert Padilla a fost obligat să se autoflageleze în fața călăilor ideologi. Probabil că neoficial Gabo a pledat pentru lărgirea ariei de îngăduință, nu s-a dezis însă niciodată de "fratele Fidel", ascultând împietrit reproșurile altor mânuitori ai condeiului (de pildă mustrările directe ale lui Vargas Llosa). Și Pablo Neruda, un rapsod al dragostei, cu o melodie a versurilor irezistibilă s-a împotmolit în declarațiile politice. Pentru el, Stalin era "mai înțelept decât toți
Pe un grafic în mișcare by S. Damian () [Corola-journal/Imaginative/12644_a_13969]
-
despre instaurea unei ambianțe impregnate de panerotism, în care lucrurile cele mai disparate se află într-o relație de totală comuniune, într-o armonie cu rezonanțe adânci în intimitatea lor: Obiectele jubilează sau leșină, se-mpurpurează sau pălesc, tremură sau împietresc în funcție de fluidul erotic ce le străbate și de rezonanța acestuia. în miezul lor bate o inimă simțitoare și ele au o "psihologie" adolescentină și o morală sensibilă a iubirii." Abundența imagistică nu traduce, astfel, decât abundența materială a lumii, iar
Universul intimității by Iulian Bol () [Corola-journal/Imaginative/12494_a_13819]
-
sărman accident de destin. "Povestea" exilului n-o știu pe de rost. Și asta pentru că rosturile s-au stratificat anapoda, conjugând o subiectivitate răvășită cu momente istorice "obiective", un paradox al așteptării cu urgența angajamentului neocolit, o trecere de la nimicnicia împietrită la deznădejdea activă". Trecut-au anii... e o carte care expune, cu febrilitatea și ascetismul memoriei afective, ardorile și interogațiile unei conștiințe stăpânite înainte de toate de responsabilitatea și reculegerea în fața adevărului, de-atâtea ori întinat și mistificat de convulsiile istoriei
Virgil Ierunca sau sentimentul românesc al exilului by Iulian Bol () [Corola-journal/Imaginative/14401_a_15726]
-
slăvește încă, înzeită libertate și, deși oamenii sângiuirilor au învelit cu marama neagră dulce fața ta, cred că va veni ziua fericită, ziua izbândirii, când omenirea întreagă se va scula spre a sfâșia acest văl și dușmanii tăi se vor împietri la vederea soarelui tău de lumină: atunci nu va mai fi nici un rob, nici nație roabă, nici un stăpân pe altul, ci domnia Dreptății și Frăției! Aceste cuvinte ce-am dat deviză nației mele vor domni lumea, atunci, așteptarea, visarea vieții
Nicolae Bălcescu - 150 de ani de la moarte by Pavel Petroman () [Corola-journal/Imaginative/14519_a_15844]
-
când încă avea pene așa că organizatorii au importat O echipă de samariteni de elită ceteciste metafiziciene și dame de ghindă să schieze pe valuri se punea mare speranță și în așa de subtilul sentimentalism venit prin travestiți deși preoțimea își împietrea inima înspre a judeca iubirea încă neprinsă în stânca literei vai cu câtă pioșenie își plecau ochii când treceau pe lângă statuia venus-adonis ca apoi în sacristie să caute în prin pantalonașii copiilor izvorul domnului sau preoteasa la care făceam curățenie
Despre actul gratuit sau de grație by Alexandru Dohi () [Corola-journal/Imaginative/11047_a_12372]
-
a-l rosti aproape inexistente. Fiecare rămânea prizonierul spaimelor proprii și victima potențială a reprimării. Partea cea mai tristă a lucrurilor era trecerea lor într-un regim al obișnuinței, acceptarea, resemnarea, lipsa speranțelor de schimbare. După suferiri multe inima se-mpietrește; Lanțul ce-n veci ne-apasă uităm cît e de greu; Răul se face fire, simțirea amorțește, Și trăiesc în durere ca-n elementul meu. (Gr. Alexandrescu, Anul 1840) Ultima frază a Alfabetului de tranziție, ieșit de sub tipar în decembrie
"Va urma" by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/11635_a_12960]
-
uită la mine. "n-o să-l dăm nimănui". genunchii ei se ridică de lângă el. "n-o să zicem nimic". nu am zis nimic. apoi genunchii ei nu mai știu ce să facă. merg acum. repede. se opresc. încremenesc în aer. aerul împietrește în jurul lor. "o să-l păzim" n-am știut nimic. vorbea repede. în șoaptă. nu mă privea. "mă duc să fierb niște apă o s-o aruncăm peste el până se dezgheață. îl așezăm în pat și-l păzim. nu trebuie să
Poezie by Teodor Dună () [Corola-journal/Imaginative/11787_a_13112]
-
a unei mișcări regresive ce înțelege a se dezbăra și de ultimele convenții "prețioase": "Gîlceavă, exces, dezlănțuire. Iad. Stă cu urechea ațintită,/ culcat în Iarbă. Delir. Vagi nostalgii - în procesul de descompunere/ a glucidelor. în fascicule. Erezii,/ anateme: vase lemnoase împietrite în fața/ Ispitei - unde/ se ascunde Muma Pădurii?" (Iad, mare propășire). Liviu Ioan Stoiciu: un tînăr transformat cîndva de Muma Pădurii într-o stană de piatră, reînviat de Zîna bună a harului poetic.
Realul fictiv by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10640_a_11965]
-
ale cărnii. În orice caz, Ilfoveanu este visul unui Agopian măcinat de îndoieli și îngreunat de păcate, în timp ce Agopian este tentația obscură, tînjirea surda din singurătate a unui Ilfoveanu pocăit, în a cărui stilistica se manifestă întregul extaz al celui împietrit în rugăciune și o doză subtilă de ipocrizie culturală. Și poate că nu întîmplător Sorin Ilfoveanu expune tocmai acum, pentru prima oară, desene dintr-un ciclu extrem de purificat că limbaj, aproape de viziunea eterica a Extremului Orient, în care ideea exorcismului
Carnaval biblic si mistică levantină by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17817_a_19142]
-
frica păsării tăiate,/ Și ascult prin ușa încuiată/ Cum se tăvălește și se zbate.// Strîmb zăvorul șubrezit de vreme,/ Ca să uit ce-am auzit, să scap,/ De această zbatere în care/ Trupul mai aleargă după cap.// Și tresar cînd ochii, împietrind de groază,/ I se-ntorc pe dos ca să albească/ Și părînd că-s boabe de porumb/ Alte păsări vin să-i ciugulească.// Iau c-o mînă capul, cu cealaltă restul,/ Și le schimb cînd mi se pare greu,/ Pînă nu
Poezia Ilenei Mălăncioiu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17193_a_18518]
-
imploră iubirea: Acum neclintit rămîi și strig,/ Doamne, de ce nu ai făcut atunci/ Să vină cineva să-i dea de veste/ Să se apropie cu ochii-nchiși/ Că trupul meu asemenea ielelor este?" (Asemenea ielelor). Stihia morții suflă cu putere, împietrind alaiul nupțial: " Să bem vinul, de nuntă, mirele a murit,/ Mireasa a murit și ea,/ Nuntașii toți sînt morți și în pămînt am simțit/ Cum hora miresei se învîrtea" (Taci, mireasă, nu mai plînge). Viziunea trece nemijlocit în coșmar, sub
Poezia Ilenei Mălăncioiu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17193_a_18518]
-
pe care o încearcă Shoko în fața acestui univers brusc nou este de tristețe. Scriindu-i unchiului ei ce a aflat, ea recunoaște, aproape mirată, că nu e "nici îngrozită, nici neliniștită. Sînt numai foarte tristă," constată fetița. "Limba mi-e împietrită de durere. Nu numai din cauza ta sau a mamei, sau chiar a mea sînt tristă; de fapt, din cauza întregii lumi, din cauza cerului albastru, a razelor soarelui de octombrie, a scoarței arborilor, a tulpinilor de crizanteme care se mișcă în vînt
Culoarea tristeții by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17308_a_18633]
-
întindea de la magazinul domnului Făinaru, pîna cît ținea gardul și hrănea invidia întregii străzi 23 August, care ieșea că la 23 August. Sigur că-mi dădeam seama, asta ma și alimenta, dar nici un mușchi nu-mi smintea față de oțel, eram împietrit și recules, nimeni nu putea să-mi vadă nodul din stomac, nerăbdarea și, mai ales, groază că urma să o văd. Nu trecea totdeauna, nu stiu ce avea. S-a întîmplat numai de vreo douăzeci, treizeci de ori, din care numai o
Daneliuc îndrăgostit by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/18010_a_19335]
-
ieșirea în lumină, din mină, a tatălui. Reintegrarea pietrei (pîinii) de tăcere este ținta visată de copil; numai cînd este vorba despre ea discursul își permite viitorul indicativ al proiecțiilor sau condiționalul eliberator; "a se întrupa" devine, astfel, "a se împietri". Așa se încheie primul capitol ("trebuie continuat, cu o suită de cuvinte, niciodată o frază, fără punct final, fără puncte de suspensie, nici exclamare, nici întrebare, nici paranteză deschisă, închisă, nici ghilimele, deschise, închise, ce mai știu eu?... veni-va
Cuvintele interzise by Ioana Bot () [Corola-journal/Journalistic/17400_a_18725]
-
inanimate ale casei, ele numără pastilele unei boli de neînvins, dar nu se roagă, nu ating, nu brodează (caietul vechi al mamei - ca ucenică într-un atelier de brodat - devine obiectul jocului, visului, evadării copilului), nu creează nimic. Mîinile ei împietresc pîinea cinei. Tot astfel cum ochii ei nu văd copilul, cum vocea ei îi refuză acestuia dreptul de a fi. Scriitura lui Pasquali, capabilă de suflul amplu al confesiunii-flux de conștiință, nu tremură nici o clipă, cu nici un rînd, pentru a
Cuvintele interzise by Ioana Bot () [Corola-journal/Journalistic/17400_a_18725]
-
anume, sinteza genurilor și trecerea de la sintaxa visului la logica acestuia. Este o observație importantă, căreia ediția de față îi oferă un suport suplimentar, căci documentează incontestabil acest aspect particular al avangardei românești: faptul că ea nu stă pe loc, împietrită în proiectul „contestatar” din anii ’30. Avangarda românească, fie și în forme ascunse de ochii publicului (ca în cazul lui Sesto Pals), își continuă, cu o remarcabilă vitalitate și longevitate, demersul constructiv amorsat în 1945, prin manifestul Dialectica dialecticii. Astfel
Sesto Pals și secretele avangardei by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/2473_a_3798]
-
Iordăchescu Ionuț Călătorii și angajații aeroportului Gatwick din Londra au împietrit de teama după ce o femeie venită din Vestul Africii a murit la scurt timp după aterizarea unei aeronave care decolase din Sierra Leone. Pasagera, care avea în jur de 70 de ani, nu a prezentat niciun fel de simptome pe durata
EBOLA: Gatwick, sperietură groaznică după ce o femeie a murit imediat după aterizare by Iordachescu Ionut () [Corola-journal/Journalistic/21548_a_22873]
-
nu au putut s-o salveze, scrie The Independent. Analizele au concluzionat că femeia nu era infectată cu Ebola. Nu a existat niciun caz confirmat în Marea Britanie. Personalul aeroportului a povestit cum femeia transpira și vomita în fața paramedicilor. "Toți erau împietriți", a relatat un angajat al aeroportului pentru Daily Mail. "Am văzut toți câtă lume a murit din cauza Ebola, în special în Sierra Leone". Zborul care transportă 128 de persoane a decolat din Sierra Leone și a făcut o escală în Gambia înainte de
EBOLA: Gatwick, sperietură groaznică după ce o femeie a murit imediat după aterizare by Iordachescu Ionut () [Corola-journal/Journalistic/21548_a_22873]
-
Eisenstein sau Prokofiev și nu ca Ceaușescu la Corneliu Vadim Tudor, Doru Popovici sau Piliuță. Era Ceaușescu este o eră de neostalinism caracterizat; o eră însă burlescă, deoarece trecutul național nu e anexat decît pentru a transfigura un prezent închis, împietrit în contradicțiile lui absolute.(...) Dacă această inflație a ridicolului n-ar fi însoțită de renașterea unor tragice realități neostaliniste - teroare, frig, mizerie, întuneric - am putea vorbi chiar de o parodie veselă a stalinismului integral. Din nefericire, "văduva" nu e "veselă
Glose la Virgil Ierunca (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16857_a_18182]
-
viața nici unuia dintre noi, oriunde ne-am afla, nu mai poate fi garantată de nimeni. Că nu mai există "locuri sigure" și "locuri primejdioase", că lumea a devenit un coșmar generalizat. După două sau trei ore în care am urmărit împietrit de oroare și spaimă ceea ce înseamnă, fără nici o discuție, începutul declinului lumii așa cum o știm noi, obligații casnice m-au adus într-un important centru comercial al orașului. Ei bine, nu mi-a venit să cred că deși perfect informată
Planeta dezaxaților by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15851_a_17176]
-
negocierea, soluționarea prin discuție, intimitatea, mîngîierea, atingerea, emoția. De ce e atît de importantă Bunica? Fiindcă făcea totul... tăia capul găinei... îmi prăjea ficatul... mă lovea cu mătura, dacă eram prea obraznic... și avea o memorie extraordinară... spunea povești care mă împietreau. Pentru bunici supreme, citiți scriitorii cubanezi: Cabrera Infante, Reinaldo Arenas, Alejo Carpentier... Cum vă informați despre ce se întîmplă în țară (în România, vreau să spun)? Vă interesează? Sînt îndopat cu informații ca o gîscă... dacă nu mă uit pe
Andrei Codrescu despre Scris, citit și supremația bunicii by Cristina Poenaru () [Corola-journal/Journalistic/16218_a_17543]
-
Cinematografică prin decuparea meticuloasă a cadrelor ambientale, a gesturilor, a mișcărilor exterioare și a imaginilor, descriptivă până la banal, poezia lui Radu Andriescu este, deseori, mult prea statică. Discretele referințe livrești fiind, în câteva poeme, singurele punți de comunicare dintre versurile împietrite în contemplare. Mai mult, secvențe biografice total insignifiante sunt radiografiate insistent, cadru cu cadru. Recuperarea banalului cotidian nu se face prin resemantizare, ci prin denudare. Neajunsul este al formulei poetice, însă asumarea riscului îi revine fiecărui poet în parte. Versuri
Ultimul bip al lirismului by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11897_a_13222]
-
privirea, Pierdută-n roșiile apuneri El, soarele, pe când iubirea, Înnebunea sub presupuneri. Apoi, mi-au lăcrimat pleoape De-a ta ivire bucurate Și de fiorul că de-aproape, Te voi privi pe săturate ! Iar în final, în sânge seruri Au împietrit căldura care, Mi-a arătat că sunt sub ceruri Singur, căutându-te spre zare. ... Când te-ai întors, răpus de dor Tu m-ai aflat. Da-s prea departe ! Iubito, după ce-am să mor, Să-ți fie zilele deșarte
SĂ-ŢI FIE ZILELE DEŞARTE ... de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1548 din 28 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382693_a_384022]
-
dar nu e morocănos, are o anume solemnitate în atitudine, dar nu vorbește și nu face gesturi neglijente, cu atât mai puțin arogante. Această solemnitate nu e poză, e educație, bun simț, caracter natural! Nu e nimic nici scorțos, nici împietrit în gestica și vocabularul lui. Cântă cu o voce caldă cântece luate de la rădăcină, nestricate, alese și lăsate în culoarea și forma inițială. Prin el, cântecele cele bune și neînlocuibile, nici doar într-un sunet, nici doar într-un vers
NELU PLOIEŞTEANU. SERI BOEME de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1530 din 10 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382695_a_384024]
-
de a stinge specia umană. E nevoie, desigur, și de spectacolul dezastrului total pentru a adânci psihoza lui Noe declanșată de privirea pe care o aruncă tabloului unei umanități degradate, înjosite, abandonate instinctelor primare. Crima și pedeapsa, evident ultima divină, împietresc sufletul lui Noe, care nu mai sesizează nevoile simple și umanitatea celor apropiați, umanitate imperfectă, dar nu lipsită de sensibilitate. Darren Aronofsky a încercat să scoată din Noe un personaj de tragedie, un om al datoriei care trebuie să comită
Noe și noema by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/2658_a_3983]