993 matches
-
s-a crăpat din nou de ziua și timpul ordonează vieți în rând; tăcut. pe marginile vremii își scârțâie durerea câte-un gând... sursa foto: internet ... Citește mai mult azi, palmele ce ți-au purtat iubireasi visele, atâtea existente,au împietrit. pe drumurile goaleisi duce traiul fericirea-n zdrente.apare și dispare după lunasi se aruncă uneori în mare;de dor. pe valurile franțe,Oniria se-ntinde-n disperare.s-au scurs uitării clipele tarziisi lumile s-au stins tot câte
CLARISSA EMANUELA by http://confluente.ro/articole/clarissa_emanuela/canal [Corola-blog/BlogPost/360455_a_361784]
-
a te putea contemplă în tăcere.... mi-e teamă să respir, mi-e teamă să tresar, deși intreaga-mi ființă vibrează frenetic. lumină ta m-ar putea orbi trecând prin florile de gheață ale ochilor mei în care lacrimile-au împietrit demult. nu-mi ajunge aerul întregii lumi.... mi-e sete de suflarea ta, mi-e atât de frig si-as vrea să te ating și mi-e teamă și mi-e dor să simt lotușii sufletului meu înflorind. aș vrea
CLARISSA EMANUELA by http://confluente.ro/articole/clarissa_emanuela/canal [Corola-blog/BlogPost/360455_a_361784]
-
și de tinepentru a te putea contemplă în tăcere....mi-e teamă să respir,mi-e teamă să tresar,desi intreaga-mi ființă vibrează frenetic.lumina ta m-ar putea orbitrecand prin florile de gheataale ochilor meiin care lacrimile-au împietrit demult.nu-mi ajunge aerul întregii lumi.... mi-e sete de suflarea ta,mi-e atât de frigsi-as vrea să te atingsi mi-e teamasi mi-e dorsa simt lotușii sufletului meu inflorind.as vrea să-mi afund palmele arzandein
CLARISSA EMANUELA by http://confluente.ro/articole/clarissa_emanuela/canal [Corola-blog/BlogPost/360455_a_361784]
-
Acasa > Poeme > Dorinte > PLÂNGE TĂCEREA Autor: Violetta Petre Publicat în: Ediția nr. 242 din 30 august 2011 Toate Articolele Autorului Plânge tăcerea în negre petale Ochii îmi tac zămislind cataracte Au împietrit în tăcerile goale Unde doar moartea semnează contracte... Șoapte perfide din gură de șarpe Se înmulțesc pe la colțuri de stradă Fuge sărmana, sensibila harpă Nu vrea parada minciunii să vadă... A coborât peste mine tot Iadul Liniștea , știți că ucide-uneori
PLÂNGE TĂCEREA de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 242 din 30 august 2011 by http://confluente.ro/Plange_tacerea.html [Corola-blog/BlogPost/361461_a_362790]
-
stele, De la Fecioara ce se vede seară. Eu plâng cu picurii de roua Și plâng cu stropii mari de ploaie, A mea durere v-o transmit și vouă, Al vostru suflet împietrit să-moaie. Statuie sunt printre statui umane, Cu suflete-mpietrite de o viață dura, Cu oameni tâmpi ce-și țin furia în membrane, La fel cum eu și ei pe Dumnezeu conjura. Ei cer o viață-n care fericirea... Moneda calpă-i este prețul , Dar eu, ÎL rog, să-mi
STATUIA de MARA EMERRALDI în ediţia nr. 1499 din 07 februarie 2015 by http://confluente.ro/mara_emerraldi_1423306995.html [Corola-blog/BlogPost/367790_a_369119]
-
de moarte naturală și la adânci bătrâneți sunt mai puțini decât cei răpuși în floarea vieții ! Tu știi că viața ta pe pamant este numai astăzi și numai acum ? De aceea cum zice Scriptură « Dacă auzi astăzi chemarea, nu-ți împietri inima ; mâine poate să fie prea târziu pentru tine » ! (Epistola către Evrei). - În toate timpurile au fost oameni care au luat în derâdere evenimentul măreț și unic în istoria omenirii , Venirea în glorie a Mântuitorului să-și ia la Sine
NEPREGATIT LA PORTILE VESNICIEI de ZAHARIA BONTE în ediţia nr. 110 din 20 aprilie 2011 by http://confluente.ro/Nepregatit_la_portile_vesniciei.html [Corola-blog/BlogPost/341674_a_343003]
-
FĂRĂ CERB lui Nichita Desface luna norii albi din caier Și-i risipește-n seri și în amiezi, Tu, aripa-n lumină ți-o așezi, Eu, înc-o dat’ cu gerul mă încaier. Dar cade toamna iar între zăpezi Și păsările împietresc în aer, Așa se mai aude stinsul vaier De ciute, de mioare și de iezi. Începe iarna iarăși fără cerb, Cum primăvara fără de magnolii, Măreț nu mai e frigul, doar acerb Și umbre lasă pe nămeți, de dolii. Rămâne iar
12 SONETE DE IARNA de LEONTE PETRE în ediţia nr. 1837 din 11 ianuarie 2016 by http://confluente.ro/leonte_petre_1452534062.html [Corola-blog/BlogPost/340326_a_341655]
-
adânc respiră-n ea. Trec clipe veșnice în grabă, toate Doar una-aș vrea să o cuprind, Știu când se vor scurge-ale mele, poate Dintr-o fărâmă, un infinit o să aprind. Prind palmele țărâna și-o sfărâmă C-atâta-nsingurare ce-a-mpietrit, Tumultul vieții ce s-animă-n humă, Dă grai luminii-n fiecare răsărit. Referință Bibliografică: GLASUL LUMINII / Daniel Dac : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2125, Anul VI, 25 octombrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Daniel Dac : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea
GLASUL LUMINII de DANIEL DAC în ediţia nr. 2125 din 25 octombrie 2016 by http://confluente.ro/daniel_dac_1477402740.html [Corola-blog/BlogPost/369989_a_371318]
-
ajutat să scap de a Gorgonei groaznică privire. Zărindu-i în scut chipul, a sabiei zvâcnire i-a retezat îngrozitorul cap. Frumoasa Andromeda pe loc m-a fermecat, însă era de stâncă-nlănțuită. Scoțând capul Medusei, privirea ei cumplită l-a împietrit pe monstru-nfometat. La fel și pe Danae-am salvat-o de-un tiran care voia-n altar s-o necinstească. Athena a ascuns-o dorind s-o ocrotească, Gorgona l-a schimbat în bolovan. S-a răzbunat Medusa-n Larissa. Discul meu
POEME de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1545 din 25 martie 2015 by http://confluente.ro/anatol_covali_1427297989.html [Corola-blog/BlogPost/340996_a_342325]
-
mi-e-n veci nedespărțit mă sărută și-un freamăt era tot; de-atunci nicicând n-am mai citit ‘nainte căci pentru noi fu cartea Galeot.” Postuma “ Când te-am văzut, Verena” este o mărturie directă a faptului că Eminescu a rămas împietrit în fața frumoasei ieșence: “Și îți aduci aminte cum mă feream în laturi/ De dulcele-ți cuvinte și lunecoase sfaturi,/ Știind cum biruiește poftirea frumuseții,/ Știind ce vierme pune în sâmburul vieții, // Știam că sunt copilul nefericitei secte/ Ce are sete
Veronica Micle- „Îngerul blond” al lui Eminescu (II). Studiu, de Ion Ionescu by http://revistaderecenzii.ro/veronica-micle-ingerul-blond-al-lui-eminescu-ii-studiu-de-ion-ionescu/ [Corola-blog/BlogPost/339372_a_340701]
-
Un strigăt în noapte, chemare de dor. Și fruntea-i străpunsă s-apleacă s-asculte. Răspunzi? El așteaptă. Un glas. Salvator. LUCRURI IMPORTANTE Corinteni 15:55 Sigur, teroarea ta va-nvinge, pentru o clipa. Mă va-ngrozi și mă va împietri chiar, pentru o zi. Dar în tot restul zilelor, minutelor, secundelor, urletul tău, ce face sângele să înghețe, este înecat de zgomotul vântului, al valurilor mării, al copiilor ce se joacă șotron, al lingurilor, furculițelor și paharelor ciocnite, de ropoteala
INSULA CUVINTELOR DE ACASĂ (1) SĂBIILE DUHULUI (STIHURI) de DANIEL IONIŢĂ în ediţia nr. 2151 din 20 noiembrie 2016 by http://confluente.ro/daniel_ionita_1479633128.html [Corola-blog/BlogPost/385339_a_386668]
-
mine Era ca și cum Trupul meu te ferecase Cum se poate mi-am spus Să fii aici și să nu fii ? Am înteles într-un tărziu Că toată durerea Disperarea Furia Se adunase în mine Și tu erai și nu erai... Împietrită în mine iubirea Păstrase doar chipul tău. Mă doare locul iubirii tale ! Referință Bibliografică: Mă doare locul iubirii tale ! / Valeria Iacob Tamaș : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 273, Anul I, 30 septembrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Valeria
MĂ DOARE LOCUL IUBIRII TALE ! de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 273 din 30 septembrie 2011 by http://confluente.ro/Ma_doare_locul_iubirii_tale_.html [Corola-blog/BlogPost/346485_a_347814]
-
ai simți când te-ating noaptea palmele mele? căutând pașii mei printre nori argintii, Dacă...tu, n-ai mai fi, eu...pe cine-aș iubi? Aș fi om vitregit de iubire și soare, Aș rămâne olog, fără mâini și picioare, Împietrit de-al tău dor...doar de tine-aș vorbi. Amor nebun Ana Podaru Iubito, hai să facem dragoste-n zăpadă, E-atât de pur...atât de alb e tot... Obrajii tăi, bujori când fulgii-ncep să cadă, De buze să
MISTERELE IUBIRII de ANA PODARU în ediţia nr. 2221 din 29 ianuarie 2017 by http://confluente.ro/ana_podaru_1485727071.html [Corola-blog/BlogPost/382822_a_384151]
-
că este Sonia cea împietrită de dor, iar povestea ei seamănă cu cea a Lui Pygmalion și a iubitei lui, Galateea. Pygmalion i-a dat viață femeii pe care o sculptase, însuflețind-o cu iubirea lui, pe când ea, Sonia, a împietrit din neiubire. Înduioșată, am cules un trandafir sălbatic, simbol al iubirii, pe care l-am aruncat în mare, încredințându-l valurilor ... cu speranța că parfumul lui delicat îl va urmări pe iubitul fugar, amintindu-i de iubita părăsită. În clipa
MARMURA VIE de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 397 din 01 februarie 2012 by http://confluente.ro/Marmura_vie_floarea_carbune_1328100050.html [Corola-blog/BlogPost/347014_a_348343]
-
emoționată. Fata s-a gândit să-i ofere atenție, deși considerase că este o favoare pentru guvernantă. Pachețelul de la Leon conținea o emblemă cu blazonul familiei și câteva cuvinte ... o întrebare: "Vrei să o porți, te rog ?" S-a așezat împietrită pe scaun. Lacrimile îi inundau ochii și aglomerate se prelingeau pe obrazul cald. Micul Leon își dorea o mamă. O înțepa inima de compasiune, ea nu putea fi acea persoană. Și nici nu va ști nimeni despre cadoul puștiului. Va
MY LORD (IX) de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 2169 din 08 decembrie 2016 by http://confluente.ro/camelia_constantin_1481208232.html [Corola-blog/BlogPost/352699_a_354028]
-
îl strângea de beregată. La al doilea cântat frații săi din cotețele vecine îi ținură isonul și duhurile necurate pocniră la răscruci și se pierdură în negura nopții. Localnicii îi găsiră pe cei doi soți într-un ungher cu chipurile împietrite de spaimă și fără grai. Abia își reveniră la realitate, iar vecinii nu-i părăsiră decât la ivirea zorilor. Unul dintre ei alergă la Popa Ștefan să anunțe pățania. Preotul se cutremură, apoi grăi: - Anunță întregul sat că la noapte
VIII. CALEA SPRE TALPA IADULUI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1400 din 31 octombrie 2014 by http://confluente.ro/ion_nalbitoru_1414786534.html [Corola-blog/BlogPost/360205_a_361534]
-
poartă numărul 13 ca si cum s-ar fi născut toate deodată și toate numai în casa Poetului! Vagonul numărul 13, locul numărul 13, taxiul numărul 13, ca și cum toate au declarat grevă Poeziei pentru ziua de 13, cănd vulturi însângerați își vor împietri zborul, pește soare și cer, deodată! Ca si cum soldatul cu numarul 13, sub aripa Îngerului,... își ascunde Timpul și dorința de moarte! Soldatul, Îngerul, Timpul păzesc calea Soarelui și-a Vieții! *** Îngerul poeziei 13, ca niște limbi de clopot înfioară cerul
MEDALION NICHITA STĂNESCU (31.03.1933-13.12.1983) de MARINELA PREOTEASA în ediţia nr. 1540 din 20 martie 2015 by http://confluente.ro/marinela_preoteasa_1426884778.html [Corola-blog/BlogPost/367428_a_368757]
-
în adâncuri, rotitor în înălțimi! Vagonul cu numarul 13, pe scaunul cu numarul 13 destinul poeziei poezia, în coca ei: mirifica desfacere a cuvântului necuvântat și durut! Taxiul cu numarul 13 preia iubirea de păsări și cer, de vulturi însângerați, împietriți în cadrane de ceasuri de foc și de nelumină, o prezicere de revoltă a naturii fulgera din parcuri și străzi! - Unde ne duceți poetul?! țipă necuvintele cu vocalele toate, unde?! - Oriunde! le liniștește poetul. - Întrebați-l pe Gică, El le
MEDALION NICHITA STĂNESCU (31.03.1933-13.12.1983) de MARINELA PREOTEASA în ediţia nr. 1540 din 20 martie 2015 by http://confluente.ro/marinela_preoteasa_1426884778.html [Corola-blog/BlogPost/367428_a_368757]
-
inert. - Mămică, vino, cred că si-a dat ultima suflare. Aneta s-a apropiat de pat i-a luat mâna și a constatat că nu mai are puls. I-a închis pleoapele. Tea a ieșit afară. Ninsoarea cădea deasă. Durerea împietrise lacrimile în inimă. Ar fi vrut să plângă. Nu putea. Gândul îi stătea la cele văzute și nu găsea nici o explicație care să o mulțumească. Această experiență îi fusese de ajuns pentru a crede că omul nu este alcătuit doar
DIN ANUL ACELA CRIZANTEMELE NU AU MAI ÎNFLORIT de DORINA STOICA în ediţia nr. 1662 din 20 iulie 2015 by http://confluente.ro/dorina_stoica_1437421137.html [Corola-blog/BlogPost/380527_a_381856]
-
în permanență scopul ales, înarmându-se cu răbdare, ducând o viață sfântă și trăind cu frica de Dumnezeu, și, călăuzit de Duhul Sfânt, ochii lui au văzut mântuirea. În Cuvântul lui Dumnezeu, citim „Astăzi, dacă auziți glasul Lui, nu vă împietriți inimile, ca în ziua răzvrătirii. [...] și cui S-a jurat El că n-au să intre în odihna Lui? Nu S-a jurat, oare, celor ce nu ascultaseră? Vedem, dar, că n-au putut să intre din pricina necredinței lor.” (Ep.
SIMEON – OMUL CU SCOPUL VIEŢII ÎMPLINIT de GEORGE DANCIU în ediţia nr. 40 din 09 februarie 2011 by http://confluente.ro/Simeon_omul_cu_scopul_vietii_implinit.html [Corola-blog/BlogPost/342528_a_343857]
-
și-naintez cu un modern Maklai prin aerul rarefiat - miros înnecăcios de praf și-asfalt încins - sperând să reîntâlnesc o urmă de viață și doar acolo pe o buză-ngustă de trotuar în arșița de-aramă încleiate două furnici au împietrit surprinse-n desueta tentativă a conversației cu păr cărunt și bluză roz cea cu umărul stâng ridicat în unghi ascuțit față de tot față de toate cu trup rotund peste rochia gri revărsat cea cu privirea scursă pe vitrină cotidianul piercing prăfuit
PIERCING de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2323 din 11 mai 2017 by http://confluente.ro/tania_nicolescu_1494529164.html [Corola-blog/BlogPost/383668_a_384997]
-
topește de o vreme însorită, cu zăpadă fulguiește iarna pe iarbă-ncolțită. Peste munți și văi se-așterne omăt nou, să amorțească mugurii de aspră vreme; pe flori să le ofilească. Disperarea e firească pentru-a iernii agonie, când revine, să-mpietrească pe Dochia în statuie. Se mai zvonește în popor, că e ultima ninsoare, predestinată mieilor sortiți la sacrificare. „Babe" aduc în ogradă, vreme bună sau ninsoare. Cele rele cern zăpadă, cele bune vin cu soare. N-apucă bine să plece
Editura BabelE DIN MITOLOGIA POPULARĂ de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1892 din 06 martie 2016 by http://confluente.ro/maria_filipoiu_1457216079.html [Corola-blog/BlogPost/383354_a_384683]
-
Toate Articolele Autorului Viața zilnic mai îngustă Oamenii la caracter, mai mici Nici nu mai visează, nici Nu și-o mai doresc augustă A murit în noi iubirea Și-am păstrat pentru stindarde Pofta cărnii care arde Că ni se-mpietrește firea Zadarnic stau copacii în picioare Când rădăcinile refuză Aplecarea lor obtuză Că nu mai au nici rod, nici floare Ne închinăm la cele joase Și alergăm după avere Confortul tot mai multe cere În budoare de mătase Dar ce
VIAŢĂ ÎNGUSTĂ de ION UNTARU în ediţia nr. 374 din 09 ianuarie 2012 by http://confluente.ro/Viata_ingusta_.html [Corola-blog/BlogPost/361804_a_363133]
-
și armoniile , indecizia și hotărârea se întâlnesc în edificiul liric al devorării ființei, și al înălțării acesteia. Timpul “revolut”, al îndoielii, al obsesiei deșertului e suferință, damnare, răstignire ( “Eu stau undeva în mijlocul cerului / cu trupul înrădăcinat în pământ / și brațele împietrite în aer...”) , fiind și penitență, decantare, un fel de nouă naștere ( “n-am să mai cer/ prea mult / vreau doar un singur/ loc / un punct luminos / în sânul tău / eternitate...”). Un timp etern, al acalmiilor cosmice, va înlocui vacarmul clipei
CRONICĂ REALIZATĂ VOL. OBSESIA DEŞERTULUI , AUTOR VALENTINA BECART de VALENTINA BECART în ediţia nr. 578 din 31 iulie 2012 by http://confluente.ro/Cronica_realizata_vol_obsesia_deser_valentina_becart_1343764143.html [Corola-blog/BlogPost/358733_a_360062]
-
cea mai mare prostie posibilă. Va descoperi însă, de-a lungul stagiului militar, că în armată prostia nu are limite. - Grupa a treia !... Moare comandantul ! - Săpați o groapă !... Cele spuse de soldatul Bert au picat ca un trăznet asupra tuturor, împietrindu-i. Se vrusese a fi doar o sugestie dar era infinit mai mult decât atât. Era o răbufnire de indignare și revoltă, de neacceptare a înjosirii semenului său, știind prea bine ce va avea să urmeze. - Cum adică să-mi
VIII. ECOU RĂTĂCIT (INCURSIUNE ÎN ABSURD) de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2091 din 21 septembrie 2016 by http://confluente.ro/adrian_litu_1474432316.html [Corola-blog/BlogPost/365288_a_366617]