58 matches
-
oare cum se stabileau relațiile între rumâni, cei care erau de mai multă vreme, cei mai noi, foști boieri, dacă puteau fi strămutați după voia celor ce îi stăpâneau etc. Pentru că rumânul era robul. Nefiind de un neam, boierii au împilat fără limite țăranul român. Or, pentru existența unei solidarități reale este nevoie de echitate socială. Se observă la Motru intuiția absenței funciare a diversificării comunitare. El spera să se poată identifica variații semnificative care să lase să se întrevadă potențialitatea
by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
spre a vă împărtăși durerile ce ne apasă inimile și ne sufocă sufletele, mai rău decât i-a apăsat pe înaintașii noștri orice dominație străină din trecutul zbuciumat al acestui popor. Căci, în trecut, bunicii noștri măcar știau că sunt împilați și exploatați de străini cotropitori de țară, dar astăzi, când românul însuși îl asuprește pe român, este încă și mai dureros, cu atât mai mult că această exploatare vine din partea unui grup de indivizi care pretind că ne conduc în numele
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
noi un al doilea Tudor Vladimirescu, care să-i ridice pe cei înfometați, ca să răsplătească răul cu rău și ca să vă întrebe: De unde ați ajuns luptători, în ilegalitate, de la vârsta de 14 ani? De unde puterea voastră, curajul de a ne împila?! Uitați, desigur, că însăși armata pe care vă bizuiți este formată din fiii și nepoții noștri, care știu cum umblăm noi după cele ale mâncării, ca să avem cu ce-i hrăni!... Nu știm dacă rândurile acestea ale noastre sunt în
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
ca fiii Bisericii să nu fie conduși de alți fii devotați ai aceleiași Biserici, căci dacă un principe nu este decît un slujitor al lui Cristos, însărcinat să facă bine credincioșilor, el pierde această calitate în momentul în care îl împilează pe Cristos însuși. Or, principi sau supuși, dragii mei fii, apropiați-vă cu puritate de această preasfîntă carte a Evangheliei; jurămintele reciproce pe care le depuneți astăzi să fie spre veșnica amintire a legilor fundamentale și de neschimbat ale regatelor
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
extrăgînd dintr-o materie atît de mare, confuză și influențată de istoricii partinici. Iată cum Martin Scot (in Cronico ad an. 1075) povestește această întîmplare: "El nu s-a temut (vorbește despre împăratul Henric), în măsura în care a depins de el, să împileze și să aducă ofense unicii și preaiubitei Mirese a Domnului, prin concubinari, adică prin eretici, prin vinderea simoniacă a slujbelor spirituale ale Bisericii și a darurilor Sfîntului Spirit, prin contracte contrare credinței universale. Acestea și alte lucruri au fost văzute
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
e văzut ca discipol „al unor preoți ce-au pierit demult”, ca făuritor și păstrător de cultură. Poemul La căpătâiul gigantului reprezintă portretul-hiperbolă al țăranului doborât, sacrificat de civilizație: „Zvârlit cu fața-n iarbă, ca o gânganie blândă și mare,/împilat de moarte, doarme țărănește și zace,/ de departe i se văd degetele de la picioare,/ cum stă trântit în plasa lumii, de insectă rapace;/ cu gura-n pământ, parcă ucis în bătăi,/ prin orbite-i putrezesc pietrele ochilor frați;/ pe sfecla
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287231_a_288560]
-
supușilor săi, numai că, din păcate, în trecerea sa prin Brașov, cu numai câteva zile mai înainte nu ezitase să-și pună sigiliul pe o convenție încheiată cu patricienii sași, în care aceștia incluseseră și următoarea clauză cu care îi împila și 86 Traian Cânduleț • Ilie Costache mai abitir pe iobagii români transilvăneni, tocmai pe aceia pe care Măria sa ar fi trebuit să-i ocrotească: «Iobagul care părăsește domeniul, sau care nu se supune ordinelor stăpânului său va răspunde cu capul
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
răspunsul citând din acest valoros document: „Pentru a veni În ajutorul comitetelor (democratice evreiești, n.n.) În alcătuirea planului de muncă pe luna Mai (1949, n.n.), vă dăm următoarele directive și instrucțiuni (...)”. Datorită sensibilității excesive a populației românești băștinașe care fusese Împilată cu altă mare povară pe cap, Înființarea colhozurilor de tip sovietic, cât și datorită altor factori agravanți care țineau de comunitățile evreiești oarecum ferite de atâta duritate legislativă și constrângeri politice, trebuiau luate măsuri sporite de contracarare a eventualelor răbufniri
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
voinici pe care a condus-o vreme de apropape 20 de ani, trecând ca vântul din Țara Românească în Transilvania și tot așa din Transilvania în Țara Românească, ca să-i prade pe ciocoi și să-i ajute pe cei necăjiți, împilați de îmbogățiții de peste noapte și de administrația de stat coruptă de atunci, ca din mai toate vremurile, de altfel. Se spune că ar fi luat parte cu ceata lui la revolta țăranilor din 1907, fiind arestat și întemnițat în anul
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
să le dai cu tifla și să le tai oricând macaroana, fiindcă ei cică gândesc, admit bătaia de joc de dragul unor principii idioate, despică firul de păr în patru și găsesc o scuză chiar și pentru cel care-i împilează, pe când dacă-i faci lui nea Gheorghe, sau lui nea Vasile o asemenea glumă, s-ar putea să te pomenești cu laba la ochi. Nu li s-a dat nimic și profesorii noștri au pățit exact ca în bancul cu
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
de boier, cu studii la Paris, sensibil și umanitarist, care caută să se opună demenței colective aflate în progresie accelerată, și căpitanul Modrogan, originar tocmai din Beiuș, rudă a celor asasinați, nutrind o ură feroce față de cei ce i-au împilat neamul sute de ani, numit de aceea comandant al unei „companii de execuție” (de represalii), calitate în care se manifestă cu o cruzime atît de mare, încît atinge limitele neverosimilului. Opoziția celor doi ofițeri, menținută o vreme la nivelul replicilor
O figură din insectarul lui E. Lovinescu by Victor Durnea () [Corola-journal/Imaginative/13323_a_14648]
-
tristă vergură vestală bolnavă de poesie - vecinica epilepsie - la-nserare să-ngenunchi. Scrib/aed la curtea lor sângele nevăzător le punea la dezbrăcare reci odăjdii sclipitoare ferecând un ornic blând cu brățări și lănțișoare. Șlefuiam modern cu artă cearcăne cât marea-moartă împilându-l în idilă - a metaforei mantilă - șarpele/ aproapele bazileul-patriarhul via/oful golful ah-ul. Dar nu ei așteaptă fiul galopând prin basm pustiul. La icoana Preasfințitei fețele închipuite schimbă raze în răsfrângeri și transpar în plânsu-amar milostivii mei bătrâni albi
Duminica norilor by Horia Zilieru () [Corola-journal/Imaginative/16158_a_17483]
-
și cine al statuii. Chiar dacă nu și-au propus, pesedeii îl au acum în mână pe Vadim așa cum nu l-au avut niciodată. Declanșarea de urgență a procedurilor legale împotriva lui ar reprezenta un minim semn că cei care ne împilează de atâția ani au o fărâmă de minte. Nu din spirit al onoarei, ci din spirit de autoconservare. Cum bună parte din pesedei nu fac nici un secret din admirația față de Vadim, totul se va sfârși ca la groapa lui Ouatu
Bancul cu statuia by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13205_a_14530]
-
gunoiul stradal (dacă nici asta nu constituie o insultă adusă însemnelor oficiale, înseamnă că nu mai înțeleg nimic din subtilitățile Codului penal românesc). în Parlament, plângăcioșii din oficiu, gen Vadim sau Păunescu, nu se pot opri din căinarea bietului popor împilat de bestiala străinătate. în piețe, votanții actualilor guvernanți dăulesc din cauza prostiei lor criminale. Până și Sorin Ovidiu Vântu se smiorcăie de mila păgubiților de la F.N.I. Dl. Năstase însuși plânge de bucuria de a fi posesorul a trei "brâncuși" - absolut autentici
Cati de Celuloză by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15145_a_16470]
-
electorale de pe pereți. Pentru că dincolo de nemulțumire, dincolo de suferință și frustrare există o complicitate bolnăvicioasă a multora dintre români cu gangsterii pesediști. Un "ce" enigmatic și inanalizabil îi împinge, ca-ntr-un hău, în brațele căpcăunilor mincioși și vicioși care-au împilat țara pînă la refuz. O mai clară relație de dependență psihanalitică a victimei de călău e greu să găsești. Și totuși, credibilitatea acestor derbedei rămâne la cote aiuritoare, intens întreținută de alți derbedei din structurile financiare, de afaceri și politice
Gangsterii, în viață și în filme by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12227_a_13552]
-
și căinându-i pe săracii greci care n-au voie să bată clopotele nici de Paște, povestind despre pirații arabi care prind creștini și-i vând ca robi, despre jugul greu al pașalelor și vizirilor care nu mai contenesc să împileze, despre cei din devșirmé - copiii de creștini vânduți sau prinși de mici, turciți și crescuți ca niște câini în școlile de ieniceri, care se dușmănesc și se taie între ei fără milă. Printre flăcările lumânărilor îmi privegheam mortul și mă
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
dânsul. Femeia însă, mai târziu, îi spune că n-a bănuit nimic și că a fost foarte surprinsă când el i-a mărturisit iubirea. Prin aceasta, ea înlătură orice suspiciune asupra cochetăriilor, manejelor și provocărilor ei de mai înainte. Te împilă toată lumea, și nu decretezi infamia universală și iremediabilă a omenirii. A fost cu tine puțin mai indiferentă ea, și universul întreg devine "un episod trist, care tulbură liniștea neantului". Amorul, ca și soarele, e un singur moment la zenit: în
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
cred, marea dragoste ce ți-o purtam. Să fi fost dumneata un domn rău, plăcându-i vărsarea de sânge, una-două te-aș fi trimis lângă cel din care buchiseai toată ziua. Dar dumneata nu ne-ai tăiat, nu ne-ai împilat nevestele. Dacă aveai o carte, apăi boieri, curteni, răzăși ne puteam face de cap. Cum să te fi schimbat eu care-am crezut la început să Sallustius e omu’ dumitale la Poartă?! — Mă sprijineam pe ignoranța ta, prietine - răspunse Barzovie-Vodă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
o înghită, apare Sf. Gheorghe - ostaș creștin din armata lui Dioclețian - care, în numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh, s-a răpezit cu sulița și l-a lovit pre acela tare în gâtlej și rănindu-l l-a împilat la pământ, iară calul călca pre bălaur cu picioarele. După aceea Sf. Gheorghe a poruncit fecioarei ca să lege pre bălaur cu brâul său și să-l ducă ca pe un câine blând în cetate, iară norodul cu mirare privind la
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
cu acea simțire democratică care încă, la acea epocă, nu erea înțeleasă în România. Rosetti vrea să reformeze administrația, de aceea cere desființarea vechilor zapcii și numirea în locul lor a subprefecților titrați. Rosetti se ridică împotriva proprietarilor și arendașilor cari împilează pe țărani. El trimite prefecților o circulară în care le cere să ia măsuri urgente ca țăranii să fie dijmuiți la vreme și să se puie capăt șicanelor care toate au de scop despoierea țăranului. Rosetti propune alegerea magistraților și
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1328_a_2730]
-
Da. Mă bucur că a putut să fie scris, deși este ultrapornografic. Faptul că generației ei (care este și a fiului meu) le arde de experimente-limită legate de libertatea de exprimare este un semn sănătos că nici un „taliban” nu ne împilează. Senior’s common room este o poezie specific oxoniană. Locul la care au acces doar profesorii. Un templu de relaxare și conversație academică, dotat cu ceaiuri, cafele, prăjituri, cu ziare, cu reviste culturale, cu șemineu și armchairuri stil victorian, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
lui mers Și-n glas purtat de cântec simții duiosu-i viers, Și tot pe lîng-acestea cerșesc înc-un adaos: Să-ngăduie intrarea-mi în vecinicul repaos! Să blesteme pe-oricine de mine-o avea milă, Să binecuvinteze pe cel ce mă împilă, S-asculte orice gură ce-ar vrea ca să mă râdă, Puteri să pue-n brațul ce-ar sta să mă ucidă, Ș-acela între oameni devină cel întîiu Ce mi-a răpi chiar piatra ce-oiu pune-o căpătîiu. {EminescuOpI 116
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
când a participat cu mândrie la marea ardere de cărți din Piața Operei? Poate că și-a zis: Acum distrugem spiritul uman în cea mai condensată formă a lui!? Nu, micul lui raționament debil suna cam așa: Ei ne-au împilat prea multă vreme cu aceste scrieri, cu aceste litere, cu enigmele lor paternaliste, cu confuzia lor umilitoare și cu gândirea lor exagerată. Acum putem în sfârșit să scăpăm de toți! Las pradă focului operele complete ale lui Heinrich Heine și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
criminalilor aceștia, dar se pare că nici măcar pe lumea cealaltă nu vom avea această minimă satisfacție. Citind pe Internet comentariile la articolele apărute în presă, observ un curent vindicativ care se ridică precum marea învolburată deasupra acestui popor atât de împilat. Am găsit în ziarul Gândul un comentariu care ar putea la un moment dat să devină o pagină din biblia unui popor adus la sapă de lemn. Spune așa autorul anonim: „sângele cere dreptate, iar nu răzbunare. Azi nu putem
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
fi arătați, ca niște animale în cușcă, și se vor sătura de dreptate nu cei setoși de sânge, nu cei setoși de răzbunare, ci cei flămânzi de dreptate. Și se va face dreptate. Mascarada apărătorilor de democrație ce ucid si împilează în numele corectitudinii, a valorilor democrației, a societății ”libere” nu mai are multe zile de trăit. Istoria de azi a omenirii va fi aruncată la gunoi, istoricii se vor umple de rușine, cine a distrus, va fi distrus. Rămâneți în viață
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]