369 matches
-
deasupra noastră” „rânduri - rânduri” își găsesc un echivalent metaforic în versul: „Sub streșina casei ce straniu rostește tăceri.” (Acasă). Ca și în poezia eminesciană Sara pe deal, „clopotul” „împle”, „departe pe deal”, prin dangătul lui, „sara” de iubire: „Clopotul vechi împle cu glasul lui sara,/ Sufletul meu arde-n iubire ca para”. (Sara pe deal) „Amintirile” care „răsar la geamuri” oferă revelația anamnezei iubirii din poezia La steaua, de Mihai Eminescu: „Tot astfel când al nostru dor/ Pieri în noaptea-adâncă,/ Lumina
POETICA SIMFONIEI IUBIRII DIN STIHURI – COMORI DE MIR de CRISTINA MARIA NECULA în ediţia nr. 486 din 30 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359153_a_360482]
-
în jos, nu prea departe. Împlântat perpendicular pe versant, un țanc de-un stat de om părea că stă să se prăvale în hău. - Ia-u ce mă gândi: dăm drumu la ptiatra ahasta șî, cân o da-n Tău, îi împle pe-ahăia cu apă. Să-i vez atuncea cum s-or sparia! M-am uitat în jos, să mă asigur că nu se află nimeni pe traiectoria pietrei. Ne-am proptit amândoi cu spatele-n râpă, cu picioarele pe țanc. - La
„- Nu-i treaba me cin te-o trimes...” În prima mea ciobănie, „omul Domnului” ne-a apărut pe un vârf de munte și noi l-am luat cu bolovani () [Corola-blog/BlogPost/338788_a_340117]
-
al celor de de¬desubt. Și să mărturisească toată limba că Domn este Iisus Hristos, întru slava lui Dumnezeu Tatăl". Pentru păgâni și rău credincioși Dumnezeu se ascunde, dar este găsit de aceia care-L caută cu toată inima și împli¬nesc poruncile lui. Mucenicii se desfătează, prin urmare, de dulceața viețuirii în Dumnezeu și primesc puterea de la Iisus Hristos. în asemenea ambianță, înaintea lui Dumnezeu și a îngerilor Lui, lor le este foarte ușor să schimbe viața teres¬tră pentru
JERTFA EUHARISTICĂ – ÎNTRE ASUMAREA RESPONSABILĂ A LIBERTĂŢII UMANE ŞI REALITATEA AUTENTICĂ A MUCENICIEI CREŞTINE... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2204 din 12 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/379228_a_380557]
-
Arme cu tărie, suflet românesc,/ Vis de vitejie, fală și mândrie,/ Dulce Românie, asta ți-o doresc!” sau iubirii unei pământence: Cum ea pe coate-și răzima/ Visând ale ei tâmple,/ De dorul lui și inima/ și sufletu-i se împle” , precum și naturii în splendoarea răsfățării sale miraculoase: „ Tresărind scânteie lacul/ Și se leagănă sub soare;/ Eu privindu-l din pădure,/ Las aleanul să mă fure/ Și ascult de la răcoare/ Pitpalacul. Cucul cântă, mierle, presuri-/ Cine știe să le-asculte?/ Ale
PROFETISMUL LUI MIHAIL EMINESCU (IV) de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1841 din 15 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381037_a_382366]
-
dor vrăjit, Pentru fete de iubit... Fete hâde și uitate Ce-au rămas nemăritate, Babe-acum, dar vor iubite Când, la ziua întinerite, De stăpâna lor din Luna, Vor fi un arcuș de struna... Minunate că izvorul Ce de sete-ți împle dorul! Struna în pat de le dorești Dragostea să-ți potolești Până la ziua următoare, Prin roua izbăvitoare... Emilian Oniciuc- 23.02.2015 Referință Bibliografica: Vrăji- vrăjite... / Emilian Oniciuc : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2246, Anul VII, 23 februarie 2017
VRĂJI- VRĂJITE... de EMILIAN ONICIUC în ediţia nr. 2246 din 23 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/371325_a_372654]
-
suflete să doară Usturimea de văpăi. Arde țara, jaru-nghite Nu livezi, grădini și case, Ci doar gânduri rătăcite Și speranțe-necăcioase. Arde țara cât cuprinde Nu în sate și păduri, Ci în inimi se aprinde Focul blestematei uri ... Arde țara, fumul împle Nu văzduh și nici hotar, Ci lumina dinspre tâmple Cu sclipire de pojar ... Arde țara dinăuntru, Nu păișul, iarba, fânul Ci cu totul înlăuntru Focul mistuie românul. Arde țara, totul arde, Nu stejari, gorunzi și brazi, Ci în inima ta
ARDE ŢARA de ROMEO TARHON în ediţia nr. 837 din 16 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345897_a_347226]
-
la oameni care ca și noi gândesc și, astfel, cu forțe unite, să ne angajăm, pământul și pe noi să ne salvăm”. Romanul Planeta insulară ne face să gândim că nicio știință nu și este suficientă sieși. Orice știință se împli¬nește dincolo de ea însăși, se extinde dincolo de ceea ce se crede că este domeniul său, în spațiul filosofiei. Orice știință spe¬cială, perfecționându se, devine filosofie. Nu există gra¬nițe între știință și filosofie. Trecerea se face în trepte. Acest ro
PLANETA INSULARĂ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 910 din 28 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346189_a_347518]
-
zice că de acuma-nainte se va învăța pentru a citi, nu pentru a scrie. D. ministru al instrucției publice, în toate proiectele sale, în toate demonstrațiile sale, pare a uita că învățămîntul nu consistă numai și numai în a împlea capul copilului cu noțiuni multiple și confuze despre fel de fel de lucruri, ci că consistă mai cu seamă în a forma o natură intelectuală, un spirit capabil de-a gândi și ști. Iată la ce serveau de minune acele
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
advocat la Iași; poate că d. Orășanu, decorat cu Bene-merenti, va găsi că, în calitate de satiric, n-avea dreptate când făcea poezii asupra cânelui șarlă; poate că d. Cîmpineanu va fi descoperit că abizul dintre România și principele Carol s-a împlut cu totul cu diferitele portofolii de ministru de cari d-sa a avut parte și în fine se poate ca d-lui locotenent-colonel Candiano-Popescu, acum adiutant personal al principelui domnitor, să-i fie groază astăzi de republica căpitanului Candiano-Popescu. Poate
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
vană este viața asta a lor. Icoana aceasta a mărirei a turburat sufletul popoarelor... În fiecare e genune, adânc întunecos, demonic. În fiecare este această trufie de nesfârșite dorinți - dar mintea lor era prea săracă pentru o icoană care să împle pe aproape aceste dorinți întunecoasă. Ea se-nălța spre cer, își găsea satisfacerea în omorârea unui inamic, în răpirea unei femei, într-un nimic. Voi ați zugrăvit în istorie o icoană popoarălor. Voi ați voit pământul - - ș- acum toți îl
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
SCENA VI] (glasul lui PEPELEA din sala de veseli) Prindeți, neghiobi ce sînteți, păharele cu palma! Sărute-și fiecare fetița și să cântăm de-a valma: Chiu! ce Domnie-aleasă, ce prinți, ce buni tovarăși! Le deșertați cu toții ș-apoi le împlem iarăși! (călugărul murmură rugăciunea tare) {EminescuOpVIII 87} ȘTEF[AN] Ei, m-a bătut la table... Norocul! N-am ce-i face. Mi-e frig... De două zile n-am avut somn, nici pace. Mi-e frig... [ROMAN] Iată mantaua lui
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
de corn; Prin blândul acel sunet Prichici încet să toarcă, Prichici, mâțul cel harnic și dragu mamei... Parcă Aud că în fereastră se bate ceva. Nu e. O, luna dintre dealuri cât de frumos se suie Și sufletul mi-l împle cu un dor mare... mare... O, cum aș vrea acuma să rătăcesc călare Ș-un an întreg acasă să nu mă mai întorn... Să sune peste vârfuri duiosul glas de corn; Pierdută-n codru vecinic, în peșteri cu-adîncime, Singură în
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
vie, mamă, dar nu... acestea-s glume, Să vie zburătorul, eu m-oi uita la el Să aibă ochii mândri ș-un glas ca Floribel. Să-l despletesc, ce lung e așa, când îl desfac, Și peste tot mi-l împlu cu flori de liliac, Cu pieptene de aur și pe Prichici să-l țesel Să văd cum dinainte-mi se zvârcolește vesel... (ea se despletește ) Ciudat... de-o vreme-ncoace nimic nu mai îmi place, Mă supără tot lucrul și
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
Atunci Prichici, motanul, încet are să toarcă, {EminescuOpVIII 101} Prichici, motanul harnic și dragu' mamei... (sperioasă) Parcă S-aude în fereastră că bate ceva... (se uită) Nu e... O, luna dintre dealuri cât de frumos se suie Și sufletul mi-l împle de-o jale mare... mare. Aș vrea acum prin codri să rătăcesc călare, Un an întreg acasă să nu mă mai întorn... Să-mi sune peste vârfuri duiosul glas de corn. (pauză) Mama îmi zice: "Fată, închide uși, ferești, Ades
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
zburătorii cei falnici din povești Și pot să te răpească, te duc departe-n lume. (îndărătnic) O las' să vie mamă... Dar nu... acestea-s glume. Și - zice mama - foarte frumoși sânt la vorbire Ei au [un] farmec * care te împle de răpire; Dar - zice mama - daca te va cuprinde bine Din cap îți scoate ochii și sângele din vine. Aș! toate aste vorbe îmi par niște povești - Mai știi, adevărate pot fi, să te gîndești! (începe a-și despleti părul
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
Mi-a spus ca mai cu samă să nu mă-ncred eu Doamnei, Să nu mă-ncred de-acuma la nimeni din boieri... O, inima în pieptu-i e-atîta de pe[s]triță! Ca să-ți spun drept, acuma cu scârbă m-a împlut... Iată că-ți întind mâna, ți-o strâng prietenește Și văd că tâlcuirea ce-am dat gîndirei tale A fost o nerozie. Să fim prieteni, Mihnea! Știi bine că am suflet și inimă vitează, Știi bine că în lume plătesc
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
țara cea leșească, pe Rareș l-ați adus? ARB[ORE] Pe Rareș noi? {EminescuOpVIII 162} ȘT[EFAN] O, credeți că nu vă cunosc, boierii mei? Dar îl voi prinde pe acel vântură-țară și-i voi zdrobi capul cel deșert și împlut cu visuri la domnie. ARB[ORE] M[ăria] Ta, mă iartă, pe acel Petru Rareș l-am văzut și eu. Mie însă nu mi s-a părut deșert... ci din contra... iubește Moldova s-o iubește așa încît sacrifică orce
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
atee Ș-aș blăstăma pe mama fiindc-a fost femeie, Femeie ca și dânsa. Și-n furie îmi vine Ca să mă rump în două, ca să mă smulg din mine. O, nu știi ce-i amorul, nu știi cumplitul chin Ce împle al meu suflet de moarte și venin! De-ai ști!... M[AIO] Nu știu o, Doamne? ȘT[EFAN] O știi, sărman copil! Și tu! (uitîndu-se la el cu milă) Și el... nebunul. De-aceea ai pălit, De-aceea nu mai
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
sânul meu Ca o mare într-un hău Cu de gânduri unde reci {EminescuOpVIII 185} D-ale grijei stînce seci. Închinați, boieri, cu bine, Să-mi scald gîndurile-n bine, Închinați, boieri, mereu, Să-nsenin sufletul meu. Boieri mari, boieri de rând, Împleți cupele cântând Și priviți pin vinu-n spume Tot ce vi-i mai drag pe lume. Viața-i tristă, lungă, rece, Nesimțită-n noapte trece. Ca un vis urât și rău... Ce se strecură mereu! Trece searbăda viață, O -nnorată dimineață
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
părăsește lira ș-o blăs- teamă. Liră spartă-n stânca lume. {EminescuOpVIII 236} SCENA I a TOMA, MAGDALINA M[AGDALINA] Noaptea turbură lumea-n lumină cum sub tremurul valurilor se turbură visul lumei reflectat în adânca zi a mărei... ea împle pământul cu gândirea ei, cu sufletu-i de nour...... (numai a lunei galben gând s-aruncă peste palate, zugrăvindu-le lor dunga umbrei, peste oameni, însemnîndu-le dunga mormântului lor, de care nu pot să scape cum nu pot scăpa de
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
Pătrunde cu-a ta pace suflarea unui om. 2255 Cu arcul tău de stele, o univers, cobori Cu tainic-armonie din sfere și din sori, Cobori în ploi de raze cu constelatul dom, Pătrunde pentru-o clipă suflarea unui om Și împle cu-armonia ce ființa ta respiră Cîntarea-nduioșată din doritoarea-i liră. 2254 Cu câmpii tăi de stele, o, univers te-nvoc, Coboară-n ploaie d-aur gîndirile-ți de foc Și împle cu-armonia ce-n tine-etern respiră Cântarea cea bogată din
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
constelatul dom, Pătrunde pentru-o clipă suflarea unui om Și împle cu-armonia ce ființa ta respiră Cîntarea-nduioșată din doritoarea-i liră. 2254 Cu câmpii tăi de stele, o, univers te-nvoc, Coboară-n ploaie d-aur gîndirile-ți de foc Și împle cu-armonia ce-n tine-etern respiră Cântarea cea bogată din sîngeroasa-i liră. Cobori cu ploi de raze, cu înstelatu-ți dom, Pătrunde pentru-o clipă suflarea unui om. O, caos plin de stele, coboară în poet, Șoptește-i armonia cu
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
din foi; 2291 Pin visele-mi obscure cu-ntunecări de soare Carpatul își ridică a lui frunte-n ninsoare, Cu umere stârpite de viscole rebele, Înmormântat de codri și-ncununat de stele. {EminescuOpVIII 265} 2254 Din mijloc astor roiuri ce-argentei ne-nconjoară, Împlând cu repejune eteriul tranfiriu, Carpații își ridică a lor frunte-n ninsoare Și umerii de codri și brâiele de râu; Din munții cu picioare de stânci bucium răsună În luna-nvinețită s-ascunde-n voal [de] nor; Pe creierii de munte voinicii se
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
Nu cred nimic. 2254 Sunt eu!... Privesc trecutul ș-icoana lui barbară E zugrăvită aspru d-ursita-ne amară. Cum gândul meu nu poate să rup-acea perdea Ce-ascunde viitorul teribil după ea? Dar umbre alburie abia prin ea transpar, Mă împle cu-ndoială, martiriu și amar. Cîntarea?... Cea mai naltă și cea mai îndrăzneață Nu e decât răsunet la vocea cea măreață A undelor înalte, cu mii de mii de limbi, A unui râu ce nu-l vezi: a undelor de
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
dus, o mare, înghite-mă, mă sfarmă, Îmi amăgește mintea cu-a valurilor larmă. " (CHIPUL dispare) (el se urcă [în] luntre și-și dă drumul pe mare) (se-nsenină, s-aude glas de corn ) REGELE SOMN Răsună corn de aur și împle noaptea clară Cu chipuri rătăcite din lumea solitară A codrilor... în cârduri veniți, genii șagalnici, Ce-acum împleți pământul cu sunetele jalnici, Acum ascunși în umbră sau tupilați sub foaie Pișcați picioarele-albe a fetelor bălaie. Și zimbrii zânei Dochii pe
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]