729 matches
-
Mirel exclama cu bunătate falsă "E doar în binele lui!", nici Ortansa (mama lui Mirel, n.m.) nu se supăra. Se reușise, după multă vreme, ca Tololoi, înaintea pronunțării cuvîntului, să-și aducă aminte că greșește, și atunci, el, care se împleticea la vorbă ca de obicei, se încurca și mai mult. După o gîngăveală penibilă spunea numai "minuțios" sau, în cel mai bun caz, "minuițios"... Cu vremea, însă, se deprinseseră toți cu Tololoi. Mirel se enerva, protesta, și riposta îl costa
Proustianul Anton Holban by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16033_a_17358]
-
azi noapte, e drept. Deci dacă ajungi cu marinarul... Cască. Auzi, băi, Crine, te superi dacă mă gândesc acasă și ne mai vedem o dată mâine? Mă gândesc pân-atunci la o strategie, gândește-te și tu și vorbim. Mi se împleticește limba de somn, nu mai pot deloc să mă concentrez. - Bine. Somn ușor atunci. - Mersi. Cască. Hai te-am pupat. Vorbim mâine. Mă duc s-o pun pe nevastă-mea să mă maseze la tălpițe și mă bag la somnic
Crine, mizează, băi, pe femei! by Simona Tache () [Corola-blog/Other/19978_a_21303]
-
se lipeau de sânii fleșcăiți ce se vedeau sub vesmântul subțire. Un zâmbet amar îi aduna ridurile chipului ca o pungă. Te așteptai să mă vezi astfel Perigeu? Perigeu nu mai putu scoate o vorbă. Cu ochii rătăciți se ridică împleticindu-se. Nu mai dori altceva decât să fugă. Zeii te pedepsesc pe nedrept, o știu. Dar nu poți să le faci ceva. Sunt zei, adăugă Geea cu glas gâjâit de bătrînă. Sunt zei... relua ca un ecou Perigeu fugând din
PĂMÂNT VIOLAT. In: Editura Destine Literare by Gheorghe Neagu () [Corola-journal/Journalistic/90_a_410]
-
fântâna arteziană ce se afla la circa 30 de metri de ele. Era frumoasă, jeturile de apa ce se înălțau, spre cer, căzând apoi în trombă, formau o perdea deosebită...Dar nu făcură nici 10 pași că picioarele Emiliei se împleticiră ușor, parcă slăbise de vlagă dintr-o dată. Tamara abia apucă să își întoarcă privirea că Magda, care le urmărea din ochi, ca toate celelalte de altfel, deși începuseră din nou să vorbească între ele cu glas mic, se și ridică
POVESTE CU ÎNGERI ȘI FLUTURI de EUGENIA MIHU în ediţia nr. 1927 din 10 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381650_a_382979]
-
bere. A băut dimineața, a băut la prânz, a băut zi lumină, iar peste mese a sărit cu maximă dexteritate, ca o căpriță agilă. Mai spre după amiază, când toată lumea s-a retras la umbră, s-a retras și el, împleticindu-se, în locul în care până și regele merge singur, ca să petreacă puțin timp cu el însuși și să se elibereze de oareșce greutăți ale sufletului și, mai ales, ale trupului. Ca în toate filmele proaste, după ce s-a eliberat, a
Cea mai tâmpită idee la beție by Simona Tache () [Corola-blog/Other/20782_a_22107]
-
căldură și aburi, până și frigiderul trăgea să moară, nu numai eu. Și că, din cele două feluri experimentate, doar unul a fost o reușită, celălalt sfârșind la gunoi. Am ieșit din saună, la sfârșitul celor 4 ore de gătit, împleticindu-mă. În sufragerie, după cele câteva mâini de ajutor pe care mi le dăduse, nici “răsfățatul” nu se simțea prea bine. Cam așa e la noi în saună. Voi aveți așa ceva acasă? Oare vecinul Julius, care a comentat și el
Din flăcări, aburi şi vapori, iscat-am frumuseţi şi preţuri noi by Simona Tache () [Corola-blog/Other/20925_a_22250]
-
o să-l calce pe unchi-miu vreun hoț, Boc, în loc să latre, o să sară pe el cu lăboanțele și chef isteric de joacă, o să-i tragă o limbă pe nas, după care o să înceapă să se gudure și să i se-mpleticească printre picioare. În fine, sper să nu fie cazul ca numitul Boc să-și dovedească flagrant incompetența... Partea mișto e că, tot în ziua în care l-am cunoscut, în contextul unei discuții despre obiceiul oamenilor de la țară de a
Căţelul Boc şi viţelul Meleşcanu by Simona Tache () [Corola-blog/Other/21025_a_22350]
-
drum, se vede că nu mai pricepi. Dai atât! Și a dublat suma șoptită inițial. Am amuțit. Dar el a continuat mieros: --Cum vrei să te joci cu acest fermecat caleidoscop fără să dai cât costă? Am plecat la bancă împleticindu-mă, de unde am retras toate economiile mele de-o viață. Dar...a meritat. O dată are omu’ caleidoscop cu suflete. După ce i-am dat banii, i s-a scurs de pe buze un rânjet: --Să ai timp să-l folosești sănătos! Am
CALEIDOSCOPUL CU SUFLETE de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1385 din 16 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383782_a_385111]
-
și amintirea chinuitoare a călătoriilor pe toate mările veacurilor: "Trei vraci din Nord cu-ocheane și cărți cât nebunia/ îmi dezlegau istoria destinului acesta - / navigator pe-oceane din zori și până-n noapte/ înfrigurat la provă ceteam din Zend-Avesta." (Călătorie veche) " Împleticit pe scenă și mândru ca un rege", leul din cușca acestui fast găurit e captivul în care se deșteaptă, nefiresc, pofta de viață a sălbăticiunii. Iluzie comică, în lumea unde doar aparența suferă: "mantia mă doare cu ciucuri argintii." (Măscăriciul
Marile iluzii by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8223_a_9548]
-
atace". Un critic francez nota că în Electra de Girodoux, un personaj observă că aricii mor zdrobiți fiindcă își caută iubirea de cealaltă parte a drumului. Iar pentru arici iubirea înseamnă traversarea unui drum. Portăreasa observase un vagabond care încerca împleticindu-se să traverseze strada și a alergat să îl ajute, fără să fie atentă la mașina care o va ucide. Ca și personajul său Renée, autoarea întreține clișeele de roman social și popular cu accente melo, reușind, în același timp
Fals tratat de eleganță by Simona Brînzaru () [Corola-journal/Journalistic/8250_a_9575]
-
în tăcere la mielul lui cel blând/ Cu greabănul ieșit prin lâna scurtă/ Și-i spintecă plângând doar o bucată/ Din pulpa dinapoi și de pe burtă.// Și eu mă uit la restul de trup cum se ridică/ Și cum se-mpleticește și îl aud pe el,/ Nebunul care-a vrut să-l mai păstreze:/ Prindeți-l pe miel, înjunghiați-l pe miel!" (Jertfirea mielului) Cu toată tradiția interpretativă exersată cucernic în marginea acestui poem, nu pot să trec încrâncenat pe lângă un
Urcarea în ring by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8488_a_9813]
-
Cred că un moment comic a fost când m-am împiedicat pe scenă în fața tuturor. Aveam cred vreo 8-9 ani și bucuroasă că am cântat bine am fugit de pe scenă și când îmi era lumea mai dragă mi s-au împleticit picioarele și am căzut. Din artiștii români, pentru cine ai o admirație incontestabilă? Dar din artiștii internaționali? Nastasia: În primul rând, cea mai mare admirație o am pentru profesoara mea de pian de la Brașov, doamna Corina Ibănescu căreia îi datorez
Nastasia Iacob, o tânără pianistă de succes. Vezi interviul și video by Stroe Bogdan () [Corola-journal/Journalistic/81022_a_82347]
-
Să-și are pământurile pe care eu le-am lăsat Într-o Încremenită păragine. Blestemul străinului Casa mă privește cu ochi străini. Recunoaște-mă, sunt eu copilul tău, Îi zic, În tine m-am născut, În odăile tale mi-am Împleticit pașii În oborul tău am alergat după miei În iarba mătăsoasă mi-am culcat obrazul. În grădina ta am auzit prima dată Vocea dulce de fetiță a mamei, Glasul puternic al bunicului Sfârâitul fusului Învârtit de degetele bunicii. Mă rog
Grupaj poetic - Amintiri despre ţărani. In: Editura Destine Literare by Ion Marin Almăjan () [Corola-journal/Journalistic/99_a_386]
-
el. N-am știut niciodată cum arăta acel unchi, dar mi-l închipui așa cum era Leon când l-am văzut prima oară: deșirat, abulic, hipnotizat de-o lumină stranie ce se prelingea dintr-un univers numai al lui, umblând ușor împleticit în cizmele de cow-boy descins din romanele lui Cormac McCarthy. S-ar putea să mă înșel, și din toate acestea să nu fie decât aburul unor întâmplări imaginare și-al unui nume care încheie o lume și o carte.” Întrebat
„Mai puțin rău“ by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/3895_a_5220]
-
și-a alergat afară din sală, dar s-a întors cât ai bate din palme, în mână cu o găleată toată numai pete de sânge. S-ar fi zis că găleata era deosebit de grea - dracul se gârbovise, pașii i se împleticeau și părea că stă să se răstoarne la pământ în orice clipă. A lăsat găleata să cadă greu lângă mine, făcându-mă să mă cutremur tot. Am adulmecat un iz care te-ngrețoșa - un iz fierbinte-fierbinte, ce părea să fi
MO YAN Viața și moartea mă ostenesc by Dinu Luca () [Corola-journal/Journalistic/4459_a_5784]
-
un pas apăsat pe zapada proaspătă. Înaintez greu și picioarele ascultă de o voință a lor, străină mie. Pământul se deschide sub mine și cad într-o avalanșă mută de lumini. Tresar și mă trezesc pentru o clipă. Maria își împleticește brațele și picioarele în jurul meu. Adorm cu gândul că, la primăvară, există o șansă infimă să-mi găsesc rucsacul prin prăpăstii și poate chiar să recuperez câte ceva de prin el, măcar actele. Zâmbesc. Nici o șansă. Toate vin cu un preț
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
și aerul pe care-l respir e dat cu porția. Mă așez pe jos în bucătărie. Gresia e rece. Rămân acolo. O vreme. Sună telefonul. Lung. Nu se mai oprește. Sună până mă dezmeticește de-a binelea. Mă ridic. Mă împleticesc până la masa din living. Pipăi până dau de el. Răs pund. Dana, vii, te rog, să-mi pui picăturile? Că e trecut de ora unu. Stau o clipă. Sigur că da, răspund. Închid tele fonul. Mă gândesc să-mi schimb
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
fost reumplută de mai multe ori, ajung până la el. — Gata, Alexandre. Să mergem acasă. Docil, se ridică sub priviri îngrijorate care se balansează con tinuu, ca într-o mișcare ciudată de tango, își ia un la revedere bolborosit și se împleticește pe scări, susținut de brațul ei ferm în mantoul negru, pe care-l știe rece, la fel de rece ca silabele care par să vină de undeva, de departe, și pe care ea pare că numai le a îm pru mutat astă-seară
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
și regulilor ei, care nu se mai potri vesc cu noile mele obiceiuri. Lev Nicolaevici Tolstoi simțea cum i se zbârlește părul de pe picioare și, oricât încerca să găsească o explicație plauzibilă a acestei întâlniri, nu făcea decât să se împleticească și mai mult în ițele înnodate ale raționalului. Și să nădușească vizibil. Periculos de liniștită în mișcări și cu glas molatic, Anna trona peste grădina contelui și, cel puțin așa i se părea lui Lev Nicolaevici, i se adresa cam
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
m-a urmărit și după ce am ieșit din magazin, n-am putut să scap de ea. Sincer să fiu, nici nu doream, prea îmi oferea o stare de bine. A fost ca pe vremuri, în parcul de distracții, după ce coboram, împleticindu-mă, din montagne-russe, cu stomacul în gât, însă extrem de fericit în urma experienței avute. Doamna Geta - am văzut-o cu coada ochiului, pe măsură ce mă îndepărtam de ușa librăriei - m-a privit prin geam. Lung. Cu amândoi ochii. Poate că data viitoare
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
pași calculați, mai înfige o țepușă, din când în când, taie încă o bucată, pune foc aici, pune foc și acolo, în cea mai sensibilă zonă, depinde dacă victima este femeie sau bărbat. Când am simțit că încep să mă împleticesc, am gemut. Și m-am sprijinit de un zid. Era o lumină roșie deasupra, nu știu de unde venea lumina aia sau dacă nu cumva putea fi regăsită doar pe retina mea în care picura durerea ulei încins. Ah, și ce
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
să rămână acasă cu slujitorii. Nici n-au apucat bine zmeii să se Îndepărteze, că Ghiocel se duse direct la ușa interzisă. Cu chiu cu vai, cum-necum, deschise ușa cu pricină, avu curajul să intre dincolo de ea, Însă ieși imediat Împleticindu-se. Oare ce văzuse Înăuntru? Odată Întorși acasă, Zmeul și Zmeoaica Înțeleseră pe loc că Ghiocel nu i-a ascultat și ca să nu le trădeze secretul trebuia pedepsit. Ghiocel nu zicea nimic, doar tremura din toate Încheieturile. Cele zece fete
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
preluat refrenul fără sens. Iar au ciocnit paharele și le-au golit. Aveam impresia că ritmul acela idiot le dădea și mai mult elan la înghițirea băuturii. Cum pleca unul dintre ei pe două cărări, bombănind niște scuze, cum apărea, împleticindu-se, altul care-l saluta din cap pe domnul Uehara. I se făcea imediat loc la masă. — Domnule Uehara, dumneavostră știți că există acolo un loc ce se cheamă Ahahah? Cum se pronunță de fapt? Ah-ah-ah sau Ahah-ah? Bărbatul care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
bătrânețea devine o stare de beatitudine, de fericire intensă, ca sub efectul unor narcotice. De altfel, un splendid poem dedicat bătrâneții se numește chiar drogul: "mulțumescu-ți ție/ Doamne/ că mi-ai dat șansa/ de a fi// bătrână/ picioarele mi se împleticesc/ capul mi se leagănă ușor/ Bucuria mă cuprinde/ amețită/ cu nesaț/ sorb drogul bătrâneții" (p. 46). Într-o vreme a urii generalizate și a trivialității agresive, Irina Mavrodin pledează pentru frumusețile simple ale vieții (un fir de păpădie, prin care
Scrisul ca rugăciune by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9442_a_10767]
-
pot desluși cine-i omul. Dar degeaba. După mers, părea vlăguit peste măsură. Am așteptat cu răbdare până s-o apropiat...Când mi-am dat seama cine-i, îmi venea să chiui de bucurie...Era nenea Jănel! Mergea mai mult împleticindu-se. Avea aceeași privire fără țintă. Era nebărbierit de cine știe când și tare colbăit. Hainele de pe el - numai zdrențe - atârnau ca pe prepeleac. Doamne! Parcă era Hristos coborât de pe cruce! L-am recunoscut mai mult după statură, că altfel
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]