140 matches
-
să avem măcar o iconiță în fiecare cameră, ori au un colț al icoanelor. La cineva am văzut o cămăruță special rezervată, un adevărat altar, probabil că acolo își făcea rugăciunile, cu multe icoane, majoritatea dintre ele de valoare. Să împopoțonăm casa cu icoane nu are rost. O icoană într-o cameră e suficient, cred eu, iar dacă vrem să ne facem un altăraș, sigur că putem, dar spațiul respectiv să fie rezervat numai pentru așa ceva. Altfel, ele tind să se
INTERVIU CU PĂRINTELE PROF. UNIV. DR. NICOLAE D. NECULA DE LA FACULTATEA DE TEOLOGIE ORTODOXĂ “IUSTINIAN PATRIARHUL” DIN BUCUREŞTI ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 613 din 04 septembrie 2012 by http://confluente.ro/Interviu_cu_parintele_prof_univ_dr_n_stelian_gombos_1346824709.html [Corola-blog/BlogPost/343757_a_345086]
-
să avem măcar o iconiță în fiecare cameră, ori au un colț al icoanelor. La cineva am văzut o cămăruță special rezervată, un adevărat altar, probabil că acolo își făcea rugăciunile, cu multe icoane, majoritatea dintre ele de valoare. Să împopoțonăm casa cu icoane nu are rost. O icoană într-o cameră e suficient, cred eu, iar dacă vrem să ne facem un altăraș, sigur că putem, dar spațiul respectiv să fie rezervat numai pentru așa ceva. Altfel, ele tind să se
INTERVIU CU PĂRINTELE PROF. UNIV. DR. NICOLAE D. NECULA DE LA FACULTATEA DE TEOLOGIE ORTODOXĂ “IUSTINIAN PATRIARHUL” DIN BUCUREŞTI… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2254 din 03 martie 2017 by http://confluente.ro/stelian_gombos_1488526088.html [Corola-blog/BlogPost/378024_a_379353]
-
intrat! Te-ai întrebat vreodată de ce toată lumea vrea să fie perfectă? De ce vrem să arătăm și să apărem fără greșeală în fața celorlalți? Chiar citeam la un moment dat pe net o glumiță care suna cam așa: „Fetelor, nu vă mai împopoțonați atât... că dacă vă fură careva, nu vom fi în stare să vă găsim după descrierea fizică dată de părinții voștrii!” Așadar de unde această nevoie? Răspunsul este unul destul de simplu. Oamenii sunt animale sociale! Pe de o parte, nevoie de
EŞTI PERFECT, SAU EŞTI UMAN? de EUGEN POPA în ediţia nr. 1972 din 25 mai 2016 by http://confluente.ro/eugen_popa_1464158460.html [Corola-blog/BlogPost/375021_a_376350]
-
descuiată, sau să ne trimită cu vreo treabă, că și mușcam din codrul de slănină sau vreo bucată de trandafir zăletită pe fundul lăzii. Ș-apoi începuseră să fete vacile și caprele și animalele trebuiau răscocite. Cum vine aia?... Vaca, împopoțonată cu două șnururi de lână cu ciucur vopsite roșu, prinse între coarne și de coadă, cu vițelușul după ea, erau aduse aproape de locul unde se așeza masa, pe un loc curat, atunci măturat, chiar în oborul vitelor. Vițelul, scos din
UN PAŞTE DIN COPILĂRIE de ION C. GOCIU în ediţia nr. 2298 din 16 aprilie 2017 by http://confluente.ro/ion_c_gociu_1492327239.html [Corola-blog/BlogPost/379268_a_380597]
-
opera scrisă până acum. Este adevărat, arta teatrală a pierdut enorm după funestul an 1989; nu trebuie nici să ne enervăm, nici să plângem. Atâta vreme cât regizorii (mai ales cei din „vechea gardă”) vor monta doar piese din clasici, cosmetizate sau împopoțonate cu aiuritoare accesorii moderniste, publicul viu va ignora sălile de spectacol. Flavius Lucăcel propune un nou tip de abordare a acestei arte, una ce pare a se revendica din Eugen Ionescu dar care se adresează generației tinere actuale, axată, așa cum
CEAI DE FLUTURI , DE FLAVIUS LUCĂCEL de ŞTEFAN DORU DĂNCUŞ în ediţia nr. 209 din 28 iulie 2011 by http://confluente.ro/Semnal_de_carte_ceai_de_fluturi_de_flavius_lucacel.html [Corola-blog/BlogPost/364991_a_366320]
-
des jungen Werthers", apărut în anul 1774 . În Republica sa luminată, Klopstock își propunea să încredințeze puterea unei elite cultivate, și nu unui suveran, considerat ca fiind incapabil să guverneze. Intelectualii, elitiștii se ridică astfel deasupra poporului, pe care îl împopoțonează cu un termen disprețuitor: "plebe". Klopstock nu acordă nicio suveranitate poporului și nu rămâne nimic din valorile "Libertății, Egalității și Fraternității". A murit la Hamburg, la data de 14 martie 1803, și a fost înmormântat în cimitirul "Christianskirche", din același
Friedrich Gottlieb Klopstock () [Corola-website/Science/314938_a_316267]
-
ține de esență însăși a domniei cantității. Încununarea excelentei e o izbîndă simbolică, după numeroase evitate capcane, a binelui în încleștarea inegala cu răul: nu seamănă, bunăoară, cu celebrul salariu de merit, cu care netrebnicia, în feluritele-i personificări, se împopoțonează neobrăzat. Iar dragostea care îl cheamă să supra-(cum altfel?)-viețuiască pe cugetător nu e necesar să aibă ca obiect întunecate ori luminoase doamne, nici tineri mlădioși la minte și la trup, ci chiar cultură, ca spațiu de manifestare triumfătoare
Sonet () [Corola-website/Science/297633_a_298962]
-
operele lui Lucas Cranach, Hans Holbein și ale altor artiști, nu erau tocmai amabile: Papa era zugrăvit ca un vițel de aur monstruos, sau ca un măgar cu sâni de femeie și coadă de drac, sau apărea ca un gras împopoțonat cu bijuterii, care cădea în cap în flăcările iadului. Aceste inteligente instrumente de propagandă religioasă, care au ajutat atât de mult la răspândirea pe scară largă a revoltei luterane, au pus bazele, fără să știe, caricaturilor politice ale vremurilor noastre
31 OCTOMBRIE. BUNICII CARICATURILOR POLITICE (FRAGMENT DIN „FIII ZILELOR” DE EDUARDO GALEANO) () [Corola-website/Science/296043_a_297372]
-
este terminat în 1910, când este și inaugurat (în 1912 se fac ultimele retușuri). La momentul inaugurării, presa locală a criticat atât durata mare a lucrărilor, cât și aspectul rezultatului final, pe care ziarul Conservatorul îl descria ca o „matahală împopoțonată cu tot felul de zorzoane, [care] din punctul de vedere al esteticei arhitectonice, lasă foarte mult de dorit, [din cauza] complect[ei] asimetri[i] și amestecul[ui] babilonic al stilurilor”, și „un monument ridicat în cinstea nepriceperei și prostului gust”. Cazinoul
Cazinoul din Constanța () [Corola-website/Science/309354_a_310683]
-
se unește deloc cu această. Nu mă judec deloc cu dumnealui, căci din principiu nu mă amestec în afacerile interioare a unui cult străin. Dar și aci găsim același ton; d. Graetz află că e "rușinos" și ridicol "de a împopoțona pe muma îmbătrînită cu bulendrele sclipicioase ale fiicei, cari o carichează în loc de a o împodobi" (412). După asemenea espresii asupra creștinismului nu ne vor mai părea stranii opiniile sale pline de moderațiune asupra teologilor noștri. Discursurile lui Schleiermacher asupra religiei
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
am privit mai atent pe cei din cameră. Îmi păreau cunoscuți: patru bărbați în treninguri de fâș și o femeie care dormea. Bărbații erau Ștefan cel Mare, Mihai Viteazul, Vlad Țepeș și Mircea cel Bătrân. I-am recunoscut după căciulile împopoțonate pe care le purtau pe cap. - Femeia cine e? l-am întrebat pe Mathieu. - Ecaterina Teodoroiu. - Hm... parcă am fi în cimitirul Eroilor Patriei, am remarcat. Un zgomot crunt îmi mută atenția asupra celor patru domnitori. Mihai Viteazul spărsese o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
a închis-o la loc. Ceea ce trebuie să spun că a fost un adevărat miracol. —OK, am cedat. M-am târât în sus, pe scări, și m-am băgat în pat încă îmbrăcată cu hainele acelea minunate cu care fusesem împopoțonată de dimineață. Deși nu mai găseai nici urmă din femeia zâmbitoare, frumos machiată și atrăgătoare care fusesem de dimineață. În locul ei, aveai la dispoziție o epavă cu fața roșie, cu ochii umflați și cu fața plină de pete. Pe la mijlocul după-amiezii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
stăm de vorbă. Apoi, cam după o săptămână, am fost la o seară „fondue“1. Între timp am ieșit cu amicul lui, Teenie (la Cirque du Soleil, a fost o seară groaznică, un circ rămâne un circ, iar să-l împopoțonezi cu un nume franțuzesc nu schimbă nimic), apoi am întâlnit un alt tip pe nume Trent, dar pleca pentru trei săptămâni din oraș, așa că am aranjat să ne întâlnim când avea să se întoarcă. Teoretic eram deschisă tuturor posibilităților, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
către un fel de nesfârșire vătuită, iar deasupra capului său, răzbunător, soarele În toată libertatea. Hotărâse să plângă. Dar, pe neașteptate, apăruse dricul cu vizitiul lui Înzorzonat ca un general al Împăratului, muiat numai În negru și argintiu, cu caii Împopoțonați cu niște măști barbare care nu le lăsau descoperiți decât ochii, cu valtrapuri ca niște coșciuge, cu stâlpii răsuciți ce susțineau timpanul acela asiro-greco-egiptean, tot numai alb și auriu. Omul cu bicorn oprise o clipă În fața acelui trompet solitar și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
noroc să ai, adăuga cu o vădită răutate, alta... Numai că, vezi tu, calicul dacă nu-i și fudul, nu-i prost destul. Nu vezi că, deși-i încă la început, se tapează și se fardează, se înzorzonează și se împopoțonează ca o mare cucoană, a cărei frumusețe fizică sporea și atrăgea invidia altor tinere femei. Ceva mai înaltă decât Bițu, blondă, cu ochi căprui închis, cu obrajii ușor bucălați și de-o culoare marmoree, cu părul bogat, lung, auriu ca
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
criticată menținerea denumirii de Partid Comunist, acesta având prea puțină legătură cu adevăratul partid, situație similară în cazul lui Hitler și Goebels, ce „denumeau partidul lor muncitoresc și chiar socialist”. Tito și colaboratorii sunt asemănați cu niste „corbi ce se împopoțonează cu pene de păun, ca și hitleriștii care-și ziceau cu aplomb național-socialiști”. Referindu-se la alegerile „cu bile în două urne”, din 1 aprilie 1950, Leonte Răutu face referiri și la românii din Voievodina. În districtul Alibunar ei au
Despre „titoism”. Cu aplecare specială asupra prezenţei sale în presa Gorjului by Gheorghe Nichifor () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91558_a_93007]
-
patru ace, ai fi zis că sunt săraci. Bătrânul Klein purta o vestă peste un maieu cu mâneci lungi și își răsucea țigările cu o mașinărie mititică. Unica fiică rămasă nemăritată, Eleanor, se îmbrăca cu straie de țigancă și se împopoțona în flori arzătoare și înfoiate și în culori japoneze. Grasă și palidă, cu sprâncene arcuite sub care ochii ei circazieni străluceau de inteligență, foarte umană, mai mult decât resemnată cu soarta ei amară, considerând că e de la sine înțeles că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
femei. La fel ca atunci când soția lui Macbeth a înălțat celebra rugăciune „Stârpiți femeia-n mine!* “ Un apel atât de cumplit, la ceea ce este cumplit, că îți castrează sufletul. De fapt nu avea mare importanță nici faptul că ea se împopoțona cu tot felul de biz-bizuri, nici că îi plăcea să se ferchezuiască pe sine sau apartamentul pe care a început să-l decoreze când și-au luat unul, nici faptul că lui îi plăcea să dea din gură. Căci atunci când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
atâta repeziciune. Și iată aceleași picioare în capul scărilor, deasupra mea. Erau goale, am văzut eu, cum se proiectau pe albeața ferestruicii luminătorului, reflectându-se pe verdele covorului. Ei, ce plăcere, a spus ea și a întins o mână. Eram împopoțonat cu hainele mele noi date de stat, și cum am mers spre ea, îmi simțeam izmenele și șosetele, pantofii noi și plovărul strâmt și nădragii. Ce să mai pomenesc de chipiul alb, și ancora brodată pe gulerul meu de marinar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
o expresie de mulțumire de sine, ca o pisică ce tocmai a mâncat smântâna, dar care Încă n-a observat dobermanul apropiindu-se din unghiul mort, salivând plin de nerăbdare. 5 Câteva zile mai târziu, isprăvisem schița pentru Fiica Chestiei, Împopoțonând-o cum m-am priceput mai bine - n-am fost niciodată prea bună la desen. Luându-mi inima În dinți, am sunat-o pe Lucy de la televiziune, ca să văd dacă mai era interesată să-mi acorde, mie și sculpturilor mele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
o privire limpede și plină de subînțelesuri, ca de căprioară. Cu o claritate dureroasă, Aris o revăzu În ziua nunții ei. Mireasă de coral În mijlocul esplanadei din Campidoglio, și-l revăzu pe tatăl lui - Îmbrăcat În cenușiu, strălucitor, cu Camilla Împopoțonată În domnișoară de onoare, salivându-i pe haina de mire și spălându-i ochelarii cu limba. Elio Împărțea salutări prietenilor, partenerilor și clienților studioului său, și chiar Ornellei, fosta doamnă Fioravanti - care, deși gestul fusese considerat de prost-gust, fusese alegerea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
o pernă. Dar poate că dihorul avea dreptate. După meci nu avusese Încă timp să facă duș. Ca să se răzbune, Îl Îngropă În joacă sub perne. — Ți s-a urcat la cap, monstrule! Pentru că prietenele tale cele snoabe te-au Împopoțonat ca de carnaval, te crezi cine știe cine, Îl sâcâi ea. Monstru digital, pinguinule, pinguinule! Kevin Încerca să se apere, căci Îi era teamă ca nu cumva să-i strice Valentina smochingul. Iar el trebuia să-l țină În ordine pentru mama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
și se comportă grotesc: despre el n-ar fi mai multe de spus. FAMILIA KOVACIC: Domnul și Doamna Kovacic se află cum s-ar spune, la maturitate, iar fiicele, Desirée și Bianca, sunt ceva mai tinere decât Herrmann. Amândouă sunt împopoțonate ordinar, cu sâni mari sau ceva asemănător... DOAMNA GROLLFEUER: (ceea ce însemană Doamna "Tună și fulgeră"): O bătrână doamnă cu adevărat distinsă, îngrijită, cu maniere anacronice. Se comportă pe de o parte înduioșător, datorită unei sensibilități personale extreme, pe de alta
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
imagine stereotipă a unui aiurea, a unui loc îndepărtat, "ca și cum tentația orientală ar ține ea însăși de o dorință finalmente speculară și simbolică". Într-adevăr, o întreagă imagerie a Orientului este dată prin "cele mai rare condimente", numărarea arabilor, pietonul împopoțonat în stil oriental" care face să strălucească bogățiile din cuferele sale (bucăți de catifea și mătase, vas de argint și aur, aromate, "lucruri ciudate cu întrebuințare necunoscută"), pelerinii care povestesc despre "nisipurile fierbinți, ferocitatea păgânilor, peșterile din Siria, Iesle și
[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
Rousseau's Lévite d'Ephraïm: The imposition of meaning (on Women)", în French Studies, 43, 1989, pp. 12-30. 334 Discours sur l'inégalité, Pléiade III; 157-158. 335 Michelet vorbește astfel de moda "heninelor": "Făpturile vii nu se sfiau să se împopoțoneze cu formele satanice, bestiale care rânjesc în monștrii bisericelor. Femeile purtau coarne pe cap [...] ele plimbau mai sus de capetele bărbaților pălăriile lor gigantice ridicate pe coarne; ele trebuiau să se întoarcă și să se aplece la uși: văzându-le
[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]