46 matches
-
se va extinde, merită să readucem în actualitate câteva momente din istoria celor două cuvinte. Din adverbul compus împrejur derivă atât verbul a împrejura, cu infinitivul său lung substantivizat împrejurare, cât și substantivul împrejurime (format cu sufixul -ime). Verbul a împrejura e atestat încă din secolul al XVII-lea; împrejurare și-a consolidat însă uzul în secolul al XIX-lea, când a fost folosit ca echivalent pentru termenul cult circumstanță. E interesant că în secolul al XIX-lea se foloseau atât
Împrejurimi și împrejurări by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/4694_a_6019]
-
zburdase până la 1848 și în urmă, tot așa de tare, și poate chiar mai iute decât a celor cari nu aveau a purta așa grele sarcine intelectuale, moșneagul stând drept în picioare, în mijlocul aureolei de lumină și admirațiune ce-l împrejurau, făcea cu mâna un semn de mulțumire junilor săi închinători, le spunea cu vers mângâios și întăritor că este bine ca junimea să-și facă veseliile prin cântări și sărbători patriotice și că pentru noi, românii, nimic nu este mai
150 de ani de la întemeierea Astrei (1861) - Cuvântările lui Timotei Cipariu la Adunările Astrei by Ion Buzași () [Corola-journal/Journalistic/5364_a_6689]
-
ar fi fost prea ușoară am blestemat lemnele și securea care mi-au deslegat memoria 16 De acum înainte ceasul solar și petuniile și sunetele de clopot sunt bucuriile altuia aș vrea să rup coaja rănii să înroșesc toată zăpada împrejur a-ți cauza singur moartea e un păcat ar trebui să mă predau oamenilor așa cum iarba se predă pașilor deocamdată cioara s-a obișnuit să-mi vină la fereastră și am cu cine împărți turta de orez 17 Se întîmplă
Cinci sute de trepte și marea by Constantin Abăluță () [Corola-journal/Imaginative/8696_a_10021]
-
de arhaitate! în contrast cu fraza metronomică și cu kitsch-ul biblic al lui Lamennais, autorul român exploatează propria sa inovație sintactică, numită legatto stilistic. "în vremea veche... de demult, demult... ceriul era limpede... soarele strălucea ca un fecior tiner... cîmpii frumoase, împrejurate de munți verzi, se întindeau mai mult decît putea prinde ochiul... păduri tinere umbreau dealurile... turmele s-auzeau mugind de departe... și armasarii nechezau jucîndu-se prin rariște..." (Cîntarea României XIII). Oricum, marșul eroic intonat de trîmbițele Cîntării României era tot
Inventatorul melancoliei by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8384_a_9709]
-
Mai nimic nu este, astăzi, sigur în legătură cu acest scriitor, pornind de la motivele sinuciderii, continuând cu viața sa intimă și terminând cu întinderea activității sale literare. Mărturisirile unor apropiați - G. Ciprian, Arghezi, Sașa Pană - dezvă- luie și ascund, în același timp, împrejură rile existenței și temeiurile operei. Până nu demult, în ciuda unei semnalări din 1975 a lui George Muntean cu privire la existența unui anumit caiet la Academie, opera lui Urmuz ne era cunoscută într-o singură versiune: cea tipărită de Sașa Pană în
„Caietul roșu“ al lui Urmuz by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/4356_a_5681]
-
Vladimir Tismăneanu Nu este o plăcere să citești memoriile foștilor potentați comuniști. Tonul este autojustificator, nu au mare lucru să-și reproșeze, au fost întotdeauna animați de bune intenții, împrejură rile i-au forțat să facă lucruri pe care azi nu le-ar mai face etc. Mă gîndeam la aceste teme comune în memoriile nomenklaturiștilor din statele fostului bloc sovietic citind seria de volume Cronos autodevorându-se, amintirile, apărute la Editura
Marele Pontif al religiei politice ceaușiste by Vladimir Tismăneanu () [Corola-journal/Journalistic/4732_a_6057]
-
în comun un eșec sentimental. Felul în care este tratat eșecul stabilește și diferența, Matt este tipul extravertitului, Ryan cel al introvertitului, dacă acceptăm tipologia jungiană. Matt nu-și pierde nicio clipă controlul, ceea ce înseamnă ironie și jovialitate, chiar în împrejură rile cele mai dramatice, și atunci când se sacrifică o face fără niciun accent dramatic, continuând să își ofere suportul în timp ce corpul său se pierde în spațiu. Mai mult chiar, se reîntoarce în vis pentru a-i oferi lui Ryan un
Zero și infinitul by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/2906_a_4231]
-
Gabriel Dimisianu Am în față un exemplar din Imposibila întoarcere, prima ediție, cu o dedicație de la autor datată august 1971. Faptul mă duce cu gândul la împrejură rile în care a apărut această carte a lui Marin Preda. Istoricul literar trebuie să le ia în considerare ca și, de altfel, oricare cititor de astăzi al cărții. Cine le ignoră nu cred că o va înțelege în toate
Recitind Imposibila Întoarcere by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/5961_a_7286]
-
de arhaitate! în contrast cu fraza metronomică și cu kitsch-ul biblic al lui Lamennais, autorul român exploatează propria sa inovație sintactică, numită legatto stilistic. "în vremea veche... de demult, demult... ceriul era limpede... soarele strălucea ca un fecior tiner... cîmpii frumoase, împrejurate de munți verzi, se întindeau mai mult decît putea prinde ochiul... păduri tinere umbreau dealurile... turmele s-auzeau mugind de departe... și armăsarii nechezau jucîndu-se prin rariște..." (Cîntarea României XIII). Oricum, marșul eroic intonat de trîmbițele Cîntării României era tot
Inventarea melancoliei by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8893_a_10218]
-
pisică nu insistase-ndelung pe sfârcurile lui cafenii de pe pieptul fără un fia de păr! Așa că mersese, vrând-nevrând, la grădina Dacia, muln dincolo de barieră, pe un soare toropitor și în zgomotul agasant al roților birjei pe drumul desfundat. Nici în împrejurară oarecare ieșirea asta nu i-ar fi făcut plăcere - căci teatrul îl plictisea, mai ales cel cu cocarde tricoloare, după care se dădea-n vânt burtăverzimea - și, dacă era să ia o halbă-două și niște patricieni, prefera locantele și grădinile
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
vreunei case erau în vis acolo unde sânt cu adevărat în acest mai mare, mai adânc și mai inexplicabil vis al realității. Am crezut o dată că imaginația mea construise, în vârful unui bloc turn, o căsuță cu un balcon rotund împrejur și-o zdreanță atârnând țeapănă pe-o sârmă de rufe. Peste ani, am ajuns să stau acolo, pe Uranus, chiar în căsuța cu acoperiș în pantă de pe blocul stacojiu. Nu țin minte deloc marile evenimente de care-mi vorbește mama
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
de mai înainte. 56. Nu vorbeai deloc despre sora ta Sodoma, în vremea mîndriei tale, 57. mai înainte de vădirea răutății tale, cînd ai primit batjocurile fiicelor Siriei, ale tuturor vecinilor tăi și ale fiicelor Filistenilor, care te disprețuiesc de jur împrejur! 58. Trebuie să-ți porți, în adevăr, nelegiuirile și urîciunile, zice Domnul." 59. Căci așa vorbește Domnul, Dumnezeu: "Îți voi face întocmai cum ai făcut și tu, care ai nesocotit jurămîntul, rupînd legămîntul! 60. Dar Îmi voi aduce aminte de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85085_a_85872]
-
ta, fiica Sionului!" 24. La vuietul apropierii lor, mîinile ni se slăbesc, ne apucă groaza, ca durerea unei femei care naște." 25. "Nu ieșiți în ogoare, și nu mergeți pe drumuri! Căci acolo este sabia vrăjmașului, răspîndind spaima de jur împrejur! 26. Fiica poporului meu, acopere-te cu un sac și tăvălește-te în cenușă; jelește-te ca după singurul tău fiu, varsă lacrimi, lacrimi amare! Căci pe neașteptate vine pustiitorul peste noi." 27. " Te pusesem de pază peste poporul Meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85098_a_85885]
-
iar celălalt nu se va arăta în stare să primească niciun cuvânt, vom întrezări, resemnați, ocultele legi la care ne predestinează omeneasca apropiere... Asemenea gânduri încolțesc în mintea magistrului în clipa când întâlnește privirea discipolului. Dâra pe care o lasă împrejur ochii acestuia este - inexplicabil - șovăielnică, lipicioasă, de animal încolțit. Din nou însă, meseria de profesor, care obligă la perseverență, îl împiedică pe domnul Mironescu să capituleze, așa cum este tentat. — Altminteri, avem destul spirit critic ca să ne știm și acest defect
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
Magdalena Cojocaru, clasa a VII-a E Familia viitorului Era o seară plăcută de iulie. Pe cer începeau să se aprindă stelele ca niște lumânări de diferite forme și mărimi. Mă aflam în grădina casei mele. În liniștea care mă împrejură, am ațipit și m-am lăsat purtat de aripile unui vis ciudat. Se pare că mă aflam într-un uriaș labirint și lângă mine țopăia obositor o creatură nemaiîntâlnită. La început m-am îngrozit și, în ochii mei, se citea
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
tine. 2. Căci iată, întunericul acopere pămîntul, și negură mare popoarele, dar peste tine răsare Domnul, și slava Lui se arată peste tine. 3. Neamuri vor umbla în lumina ta, și împărați în strălucirea razelor tale. 4. Ridică-ți ochii împrejur, și privește: toți se strîng și vin spre tine! Fiii tăi vin de departe, și fiicele tale sunt purtate pe brațe. 5. Cînd vei vedea aceste lucruri, vei tresări de bucurie, și îți va bate inima și se va lărgi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
chin, cu fața cârnă, Cu mâinile și gura aduse la genunchi. Trei petece răzlețe i se țineau de trunchi. Când vasul fără nume trecu prin dreptul nostru Un fund de vad îi prinse și pântecul, și rostru. Cutreierată, apa jur împrejur undi... Și glăsui un pașe într-astfel: - Efendi, Corăbier și oaspe în porturile mele, Primește-aceste daruri și-aceste temenele: La nava ta se cade pe brânci ca să mă-nchin, Că bănuiam caicul lui Hogea Nastratin. Un zvon ne turburase. Ziceau
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
Agramant, drept răsplată l-a încoronat ca rege al Tingitaniei. Toți erau acum nerăbdători să pornească în căutarea lui Rogero. Cavaleria s-a pregătit, deci, repede de plecare și în scurt timp a ajuns la poalele muntelui Carena. Acesta era împrejurat de o vale bine împădurită și plină de livezi, străbătută de o apă mare, iar din această vale se zărea o grădină frumoasă pe vârful muntelui, unde se afla casa lui Atlantes; dar inelul Angelicăi, care le dezvăluia tot ce
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
-mi tu vină ". {EminescuOpIV 532} III ANA: Povestește chiar din capăt să te văd dacă o știi... MUȚI: E! Achill și Agamemnon își spunea grobienii. Și atunci bătrânul Nestor prinde-a spune la povești, Pe-amîndoi îi probozește cu cuvinte bătrânești. Împrejur sta toți Elinii, steteau preoții și regii Iară Nestor ține una... știi mata cumu-s moșnegii. Iar Achil pe Agamemnon suduindu-l zice "Cîne!, Mi-i lua tu pe Brizeis, dar uitată nu-ți rămâne. Las-tu, lasă măi jupîne, știu
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
o cană, o perie de dinți și pastă... Sunt ale lui Corneliu, recunoaște îndată d-na Codreanu, valiza soțului său. Vinul tonic pentru trupul ce ducea de atâta vreme duritatea regimului negru... Și o biblie. S-a aprins de jur împrejur tămâia... Fumul urcă spre cer, cu sufletul celor pe care-i străjuiește. Primii martiri scoși: Ion Caratănase și Fane Georgescu E ora 11.30. S-au adus cearceafuri mari pe cari vor fi scoși martirii. Cearceafuri mari, albe ca sufletele
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
o cană, o perie de dinți și pastă... Sunt ale lui Corneliu, recunoaște îndată d-na Codreanu, valiza soțului său. Vinul tonic pentru trupul ce ducea de atâta vreme duritatea regimului negru... Și o biblie. S-a aprins de jur împrejur tămâia... Fumul urcă spre cer, cu sufletul celor pe care-i străjuiește. Primii martiri scoși: Ion Caratănase și Fane Georgescu E ora 11.30. S-au adus cearceafuri mari pe cari vor fi scoși martirii. Cearceafuri mari, albe ca sufletele
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]