1,052 matches
-
Oamenii Însă nu par să Îl perceapă, nu par să simtă fiorii de a pășii de-a lungul istoriei. Privesc clădirile. Sutele de pietre memoriale c a r e f o r m e a z ă monumentul Holocaustului mă Împresoară. În fiecare parte se ridică parcă munți, totul se apleacă, și totul pare să se Împletească. Î m i a m i n t e s c c ă monumen tu l ded i ca t evreilor e construit de
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]
-
literatură română, Leonida Dănilă, ca să ne arată, În cimitirul orașului, mormântul mezinului familiei Eminescu, Matei Eminescu, căpitan și erou În Războiul de Independență 187778, care a sfârșit ca subprefect de Bistrița. Mormântul Îngrijit de elevii liceului, mai sus amintit, era Împresurat cu flori În culorile drapelului României (roșu, galben și albastru). Am făcut multe poze la acest mormânt, pe care, Împreună cu profesorul, le-am trimis colonelului Gheorghe Eminescu, fiul lui Matei și ultimul nepot de frate, pe linie bărbătească, al poetului
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]
-
cimaruta mea! Înzăpezite piscuri reapar, cum moartea nu distruge, iată, trupul, ci doar o taină risipind poeme, pentacole cu dinți fără să muște, cănd Paracelsus tace în alfabetul magic, supus enochian! Singurătatea ne privește-n față, din toate părțile suntem împresurați, o nouă iubire se strecoară hoțește, sunt robul tău, Doamne, am pasul curat... 20 A brad și scorțișoară miroase-n casă iernii, în cimbru, dafin, chimen e război, ienibaharul țipă de tristețe, în coriandru pocăința tace. Vanilia în rom se
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
cimaruta mea! Înzăpezite piscuri reapar, cum moartea nu distruge, iată, trupul, ci doar o taină risipind poeme, pentacole cu dinți fără să muște, cănd Paracelsus tace în alfabetul magic, supus enochian! Singurătatea ne privește-n față, din toate părțile suntem împresurați, o nouă iubire se strecoară hoțește, sunt robul tău, Doamne, am pasul curat... 20 A brad și scorțișoară miroase-n casă iernii, în cimbru, dafin, chimen e război, ienibaharul țipă de tristețe, în coriandru pocăința tace. Vanilia în rom se
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
îl iubește în patul ei noaptea, cuvântul „noaptea”, consideră Sfântul, „indică spre contemplarea lucrurilor nevăzute, în maniera lui Moise, care a pătruns în întunericul unde se afla Dumnezeu - Dumnezeu Care a făcut din întuneric locul Lui de ascundere care-L împresoară. Și intrând în acest întuneric, ce află mireasa este că „e încă departe de a atinge perfecțiunea, ca și acei care nici n-au început încă ... Într-adevăr [spune ea] am pus stăpânire pe iubirea pentru Acel pe care-L
Unirea dumnezeiască în întunericul camerei nupțiale. Viziunea filosofico-mistică a Sfântului Grigorie de Nyssa din Comentariul la Cântarea Cântărilor. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/177_a_426]
-
acestora localnicii au plantat pomi fructiferi, arbori și arbuști decorativi, flori. Călătorind la Timișoara (1660), Evliya Ce- lebi amintește în memorialul său de grădinile din marginea Cetății; vara, însuși pașa își muta reședința în afara orașului, la Mehala, într-o locuință împresurată de grădini cu ecouri orientale. Încă din secolul al XVIII-lea, planurile orașului marcau geometria unor grădini, inclusiv în Cetate. Dacă într-o clădire se creează un decor de bunăvoie limitat, grădina - fie parc sau o grădiniță - tinde să pună
Agenda2004-19-04-a () [Corola-journal/Journalistic/282382_a_283711]
-
Freamătul rămurelelor în briza de seară... Așteaptă-mă iar și iar, mereu, Totdeauna, mireasa mea ! 9. PESTE STRATURILE DE FLORI ți-ai pus capul pe pieptul meu, întrebându-te la ce mă gândeam. Ce gând ar mai îndrăzni să mă împresoare Când tu ești lângă mine ? Pătruns sunt de iubirea pentru tine. Deși ești aici, eu te văd pretutindeni. Ești zâna zorilor învăluită în voaluri violete, Părul, până la glezne, îți este răzlețit de boarea vântului. Simt gelozie când zefirii îl sărută
Cântarea cântărilor. In: Editura Destine Literare by Melania Rusu Caragioiu () [Corola-journal/Journalistic/97_a_204]
-
se regăsesc, tematic, în picturile murale din întregul palat. Cea mai frumoasă panoramă a acestui minunat castel se poate admira de pe Podul Mariei (Marienbruecke), de unde începe și o cascadă de 45 m. La poalele Alpilor bavarezi se întinde lacul Chiemsee, împresurat de o mulțime de insule de diferite mărimi. Ascunsă de copaci, cea mai mare insulă, Herreninsel, adăpostește o copie aproape fidelă a Versailles-ului, și anume castelul Herrenchiemsee. Acesta este cel mai mare și cel mai bogat în ornamente palat
Agenda2004-21-04-turism () [Corola-journal/Journalistic/282461_a_283790]
-
acelei admirabile evocări a fost întărirea în credință a membrilor comunității creștine, încurajarea ucenicilor lui Hristos, ca și ei să urmeze calea înaintemergătorilor credinței. „Având în fața noastră atâta nor de mărturii, să lepădăm orice povară și păcatul ce grabnic ne împresoară și să alergăm cu stăruință la lupta ce ne stă înainte, cu ochii ațintiți asupra lui Iisus“ (Evrei 12, 1-2). Un scop asemănător urmărește Biserica prin cinstirea Sfinților Trei Ierarhi, a marilor eroi ai creștinătății. Locul epistolei pauline îl deține
Agenda2005-05-05-stiri () [Corola-journal/Journalistic/283345_a_284674]
-
1930 se află în România. Istrati era un însingurat, nimeni - cu excepția grupării de la Viață Românească - neacordîndu-i recunoașterea pe care o merită. A urmat o inutilă cură balneara la Mînăstirea Neamț, internat, apoi, la Spitalul Filaret. Jenă financiară începe să-l împresoare amenințător, editorul său francez reducîndu-i, tocmai acum, tantiema lunară pînă a i-o anula cu totul în 1932. Răul care îl ia în stăpînire e compact: fizic, sufletesc, financiar. Acum, prozatorul declară: "Nu mai cred în nici o idee, în nici un
Cum a devenit Istrati scriitor by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17876_a_19201]
-
cald că o primăvară. Casă artistului, în stil românesc, cu pereții acoperiți de tapiserii și obiecte țărănești "din spațiul romanic" - întins între România și Portugalia - cu o vatra ce amintește de lumea lui Creangă, este primitoare, caldă, familiară. Amintirile ne împresoară ca niște ființe vii, puterea de evocare a maestrului este impresionantă și...dialogul se înfiripa firesc. - Domnule Camilian Demetrescu, după o bogată și susținută activitate, desfășurată în cadrul exilului politic - articole în presa diasporei, participări la diferite acțiuni și congrese - sînteți
Camilian DEMETRESCU: - "Cine spune că exilul politic a luat sfârsit se înseală..." by Sanda Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/18039_a_19364]
-
plecat de acolo răvășit, amețit." În decembrie 1936 noul roman al lui Blecher a apărut și autorul nu pregetă să adauge lui Bogza gratitudinea pentru "cîte ai făcut tu pentru mine și ce-ai făcut tu din mine". Boala îl împresura tot mai nemilos. În decembrie 1936 i-a mărturisit lui Sebastian, care l-a vizitat a doua oară, că s-ar sinucide dar, țintuit cum e în patul cu rotile, n-are cu ce. Apoi, în martie 1937, a fost
O corespondență revelatoare by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16701_a_18026]
-
cu cărți până în plafon, pe care nimeni nu pare să le atingă, legate cu grijă și purtând blazonul familiei, dar total lipsite de iradierea obișnuită a cărții, tot așa cum lampa nu risipește ci mai curând accentuează întunericul des care ne împresoară din toate părțile. Tot așa de apăsătoare, obscuritatea din salonul mare lipit de bibliotecă, cu toată lumina lunii care face pete mari pe parchet și a privirii luminoase din portretul care, de pe șemineu, veghează asupra casei. Și ce tăcere pretutindeni
Memoriile Mariei Cantacuzino Enescu by Elena Bulai () [Corola-journal/Journalistic/15802_a_17127]
-
cu simțirea, judecata, memoria lucrurilor și a ființelor antemergătoare. Autorul unui text de excepție, Iosif Vulcan, cînta pe vremuri, înflăcărat, într-un chip suprem: ,,București, București, ce farmec divin îmi inundă inima cînd rostesc acest cuvînt. Ce fericire cerească mă împresoară cînd îmi revine în minte memoria acestui oraș. Și mîna parcă îmi tremură, cînd încerc a descrie impresiile și suvenirurile sale de pe malurile Dîmboviței. București, București, tu nu posezi grandețea orașelor din Apus și totuși în ochii mei apari mai
,,O țară sînt oamenii dintr-însa" by Mihai Stoian () [Corola-journal/Journalistic/15742_a_17067]
-
din România, îi face rost de un atelier în care omul nostru devine pictor de firme. Îi merge din plin, ajungînd un domn arătos, bine îmbrăcat, salutat și cu comenzi din belșug. Dar, brusc, e chinuit de întrebarea, care îl împresoară strîns, cine e autorul lui Hamlet. Cu puțina sa instrucție, știuse asta. Dar uitase și memoria nu îl mai ajuta. Începe să întrebe peste tot pentru a afla răspunsul salvator. Dar nimeni nu știe. Nici chiar farmacistul orașului, un ofițer
Un vagabond cu mare har by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16176_a_17501]
-
țării de după război iar Ionel Brătianu o disprețuia inutil, voind să guverneze mereu, cînd nu efectiv atunci prin interpuși (de pildă, Al. Averescu în ale sale două guvernări din 1920-1921 și 1926-1927). Cînd boala (un cancer de colon) l-a împresurat, regele Ferdinand, știindu-și sfîrșitul apropiat (a murit la 20 iulie 1927), a voit să disipeze dihonia politică din țară, cerînd formarea unui guvern de uniune națională. A fost creat, la 4 iunie 1927, sub conducerea lui Barbu Știrbei, dar
Regele Ferdinand by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16538_a_17863]
-
Poeme > Duiosie > MI-AI ÎNȘELAT CU ZEL IUBIREA Autor: Gabriel Stănciulescu Publicat în: Ediția nr. 2197 din 05 ianuarie 2017 Toate Articolele Autorului Din rozul trandafirilor regali, Inspir arome cu iz de primăvară, Refuz amintirea anilor banali Ce deseori mă împresoară. Nimic nu pare azi la fel, Îi dau iubirii întâietate, Amorului îi sunt fidel Da, inimă, tu ai dreptate! Mai des decât m-am așteptat, Sunt ros de apăsătoare gânduri, Mă paște o porție de oftat și lacrimi printre rânduri
MI-AI ÎNȘELAT CU ZEL IUBIREA de GABRIEL STĂNCIULESCU în ediţia nr. 2197 din 05 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382788_a_384117]
-
Voiam să rămânem doar la suprafața lor. Era suficient de profund pentru noi”), dar sentimentul stăruitor rămâne cel al trecerii inutile și al amenințării dinăuntru: „Când privesc afară, pădurea se apropie, mai întunecată și mai deasă ca niciodată, până când mă împresoară, da, așa este, am avut dreptate, pădurea chiar se apropie, se apropie tot mai mult”. Dialogurile sunt suspendate, comunicarea nu se petrece până la capăt, înțelegerea e mereu parțială, spaima de a denatura spusele celuilalt denaturează la rândul ei: „mi-am
Privirea scandinavă sau despre subtext by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/2677_a_4002]
-
articolele celor aproape patru ani de muncă de mare valoare este prima din șirul de opere de știință povestită pe care S&T intenționează să le impună, alăturându-se astfel entităților culturale ale unei „școli dinafara școlii” care să-l împresoare pe Sapiens sapiens de astăzi cu informație și educație din toate aceste miraculoase și superbe ramuri ale culturii, deci ale vieții. „(R)evoluția” pe care v-o propune Adrian Nicolae - acum doctorand în arheologie preistorică, urmare a unei fericite întâlniri
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92537_a_93829]
-
din manualul de școală. Le știam numele. Altele, fără nume, îmi erau prietene încă atunci când mă plimbam pe aleea de castani, din spatele Liceului. Erau tot atât de minunate, de strălucitoare pe atunci, la fel ca și acum. Simțeam cum lumina lor mă împresoară, mă pătrunde, de parcă eu însămi iradiam lumină. Lunecam în spațiul aerian, fără nicio greutate. De n-ar fi fost mâna lui care să mă trăgea înainte, aș fi rămas acolo, la infinit. Muzica se schimbă mereu, îmi însuflețea pașii. Auzeam
POEM PENTRU O STEA de MADELEINE DAVIDSOHN în ediţia nr. 1917 din 31 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381625_a_382954]
-
Acasa > Literatura > Beletristica > CÂND PLÂNG VIORILE PE STRUNE Autor: Eugenia Mihu Publicat în: Ediția nr. 1929 din 12 aprilie 2016 Toate Articolele Autorului Când plâng viorile pe strune Petale de cais mă ning, Mă-nvăluie și mă-mpresoară Și peste suflet se preling Ca un arcuș peste vioară. Vioara mea-i dezacordată, Arcușul cântă scârțăit Și melodia-i tremurată, Iar glasu-i stins și pâlpâit. Dar dac-apoi e acordată Arcușul scoate murmur blând Și-aș vrea să cânt
CÂND PLÂNG VIORILE PE STRUNE de EUGENIA MIHU în ediţia nr. 1929 din 12 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381651_a_382980]
-
Acasa > Poeme > Meditatie > CHIN Autor: Florin T. Roman Publicat în: Ediția nr. 1742 din 08 octombrie 2015 Toate Articolele Autorului Se scutură castanii pe drumul vieții mele și freamătul lor crește și câinii mă-mpresoară, eu strig la Tine, Doamne, cu nostalgii de stele, cu plânsete de clopot, cu-îngenuncheri de seară. E toamnă, iarăși toamnă, pe uliță și-n viață și iar mă doare bezna din vinerea de Paște și iar mă doare calea
CHIN de FLORIN T. ROMAN în ediţia nr. 1742 din 08 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381800_a_383129]
-
o pistă total falsă ! O recunoștea acum pe Lara cea adevărată. Ființa gingașă ,dar în același timp puternică, de care se îndrăgostise. O apucă de mijloc și nu vrea să îi mai dea drumul. Îi simte parfumul fin de iasomie împresurându-i ființa. E aerul pe care vrea să îl respire ! Cei 75 de km îi parcurg în mai puțin de-o oră chiar dacă autostrada sinuoasă își etalează curbele ostentativ. Se bucură ținându-se de mână , de peisajele superbe și de
VIAȚA LA PLUS INFINIT (19) de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 1891 din 05 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384217_a_385546]
-
Acasa > Poezie > Oglindire > SURÂS Autor: Aga Lucia Selenity Publicat în: Ediția nr. 1962 din 15 mai 2016 Toate Articolele Autorului Ca o Diană, Mă-mpresor cu gândurile tale Și adorm, Visând eternitatea, Caută-mi pașii Din abis Și mă vei găsi Reinventată Născută din magia Clepsidrei clipelor în doi, Din torsul Parcelor, Din surâsul tău De Diană... Referință Bibliografică: SURÂS / Aga Lucia Selenity : Confluențe Literare
SURÂS de AGA LUCIA SELENITY în ediţia nr. 1962 din 15 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/383667_a_384996]
-
de la viață? era întrebarea ei preferată. În excursia la Atena a însoțit-o și Emilia. Când timpul le-a permis, Emilia îi spuse : — Vino, să mergem la o cafenea splendidă! Ascultăm muzică grecească. Acolo, în fumul de țigară ce le împresura, Emilia aduse în discuție viața sa: Nu mi-a fost ușor să ajung aici, să învăț două limbi. Nu de la părinți am avut ajutor, o rudă a tatălui meu cu o funcție frumoasă, m-a ajutat. Coșmarul vieții mele, , cea
SĂ NU UIȚI TRANDAFIRII CONTINUARE de VIORICA GUSBETH în ediţia nr. 2043 din 04 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/383749_a_385078]