40 matches
-
În spatele lor - ghișeul pentru servire, cu bucătăria În spate. Alături - teritoriul bucătarului: tigăi, spatule agățate, o platformă pentru farfurii. În partea din față stînga, casieria. Deschisă și goală - monede pe covorașul de pe podea, lîngă casă. Trei mese În neorînduială: mîncare Împroșcată, farfurii căzute, suporturi de șervețele și farfurii sparte pe podea. Urme de ceva tîrÎt spre bucătărie. Un pantof de damă, cu toc Înalt, pe un scaun răsturnat. Ed intră În bucătărie. MÎncare pe jumătate prăjită, vase sparte, tigăi pe podea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
cerul - și numai pentru astă clipă huietul e atât de gros, de plin și rotund, Încât plesnește, pârâie, crapă: un izvor de colb țâșnește din chiar locul În care se afla, adineauri, mama;din gardul dinspre Moș Iacob sar, zburătăite, Împroșcate, așchii. - Nu-aicea, ’uăăăăi!, răcnește bătrânul nostru vecin, părăsind pălăria, ca să poată amenința cu pumnul. Nu-n noi, bre, dă-n cioloveci, ’uăăăă’! - și arată Încolo, spre imaș. Mama n-a băgat de seamă ce se petrece În spatele ei - mă Înșfacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
În spatele ochilor. Sacul acela este glanda digestivă, iar În spatele ei e stomacul sub care - o vezi pulsând - se află inima. Chestia aia mare din față este gonada și, coborând de la stomac, se găsește un fel de pâlnie; de acolo este Împroșcată cerneala și se realizează auto-propulsia. Este cu adevărat o specie nouă? o Întrebă Norman. Beth oftă: — Nu știu. Ca organizare internă este tipică. Dar nu mărul mai mic de tentacule o califică drept o specie nouă. — Cum ai s-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
dar era un cunoscător intim al șirului cluburilor de jazz din ghetou și știa că va găsi o victimă acolo. Va trebui ca oamenii lui să cerceteze zona din nou. Despre Wiltsie și Lindenaur: Asasinul a mușcat, mestecat, înghițit și împroșcat mai întâi sângele lui Wiltsie pentru că el era cel care îl atrăgea cel mai mult. Rafinamentul relativ al desenelor cu sângele lui Lindenaur denotau satisfacția și ghiftuirea asasinului. Wiltsie, un cunoscut prostituat bărbat, constituia ținta lui erotică numărul unu. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
Mao în brațe prin palatul Roznovanu, la oră de vârf. - Știi cine e? Dacă-ți spun, nici nu-ți vine să crezi! Îți dai seama?! zbârnâie cu excitarea unui client de cabine cu filmulețe deocheate, loc de monede și geamuri împroșcate. - Nu-mi spune... - Da, se știa mai demult, dar abia acum a izbucnit scandalul, a dat doamna Pârvulescu totul pe față, n-a mai suportat săraca și-a răbufnit, a făcut o criză la spital când a venit și cealaltă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
aruncă pe inginer într-o parte, după care dispăru după prima turnantă. Deasupra lui Parker amețit, se aprinse un indicator și cuvintele. TAMBUCHI INTERIOR ÎNCHIS apărură pe un ecran. Metalul sasului continua să fiarbă și să fie mâncat de acidul împroșcat când tambuchiul exterior se deschise brusc. Atmosfera înmagazinată în interior năvăli în spațiu. ― Parker, chemă Ripley, îngrijorată. (Mări volumul microfonului.) Parker! Ce se întâmplă acolo? Pe pupitru apărea și dispărea o lumină verde. ― Ce e? întrebă Lambert ridicându-se de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
o femeie încă tânără, zveltă, bine îmbrăcată, care tocmai dăduse colțul și abia apucase să facă vreo câțiva pași pe strada Judecătoriei. Daniel văzu bulgărele nimerind-o drept în mijlocul spinării și pulverizându-se într-o mică explozie albă de zăpadă împroșcată. Fiindcă știa ce avea să urmeze, ca să se facă nevăzut, Horia Victor țâșni chiar prin spatele femeii, inspirat ca-ntotdeauna, fentând ghinionul, luând-o pe strada Judecătoriei, pe unde nu era nicidecum drumul lui către casă, în timp ce necunoscuta se întorcea
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
mă scuzi, vreau să mă ocup un pic de grădină. A plecat, tamponându-și ochii. Am găsit camera, am trecut peste bandă și m-am întrebat de ce nenorocitul s-a sinucis într-un loc unde cei dragi vor vedea sângele împroșcat. Aducea cu un caz clasic de sinucidere prin împușcare: fotoliul de piele răsturnat și, alături, conturul cadavrului trasat cu cretă. Arma, o pușcă cu doua țevi de calibru 12, era exact acolo unde trebuia - la un metru în fața cadavrului, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
capcana ospățului împins până la moarte. Pe peretele din fund erau fixate în piuneze fotografii color, parcă smulse din cărți de anatomie: prim-planuri cu organe bolnave, mustind de sânge și puroi. Podeaua era plină de urme de pete de sânge împroșcat. Lângă saltea se găsea un mic reflector prins de un trepied și fixat în așa fel încât lumina să cadă în centrul saltelei. M-am întrebat de unde era alimentat, apoi am remarcat la baza trepiedului o legătură pentru baterii. Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
BĂRBAT: E cea mai stupidă piesă din câte s-a scris. Să vă crape capul! GRUBI: Huo! Huo! Ieși afară, târâtură! De ce-ai mai venit, bestie? AL DOILEA BĂRBAT (Către public): Să cereți banii înapoi. Sunt niște mâzgâliți, niște împroșcați. BRUNO: Lasă oamenii în pace! Ce ai eu oamenii? AL DOILEA BĂRBAT: Sunteți prostiți, vor să vă prostească. N-o să iasă nimic. Piesa asta n-are cum să se termine. Sunt doi șarlatani, tâmpitul ăsta mic a făcut și pușcărie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
urmăream de atâta vreme. Confuz, aproape speriat, pesedistul asculta cu gura căscată. Cel mai probabil că nu citise textul, deși i-l trimisesem și lui. Sau poate că-l citise, dar nu se aștepta să-l audă acolo, din nou, Împroșcat. Oricum ar fi stat lucrurile, noi am mai găsit un motiv să nu-l votăm. De parcă altfel l-am fi votat. De parcă am fi avut de gând să. În fine. Ne-am bucurat văzându-l pe convertitul nostru de la România
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
tot ne pândeau, răspândiți prin ascunzișurile pădurii. Sigur aveau să ne simtă când aveam să tragem de bulumac, așa că ne-am mai uitat o dată spre Enkim, ca să știm și cu ochii Închiși unde-l lăsasem. Era chiar pe marginea apei, Împroșcat când și când de volbura Înspumată. - Acum! Ne-am apucat să tragem de bulumac. Cu greu l-am clintit din loc și, În clipa În care am reușit În sfârșit să-l târâm spre apă, auzirăm chiotul ascuțit al unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
partea materială n-o interesa, îi plăcea acest bărbat repezit, mai ales că nu mai avea chef să alerge după alte fuste și nu mirosea a băutură. Toată viața visase un asemenea bărbat, acum îl avea la dispoziție! Banalitatea destinului împroșcată cu singurătatea ei amară, o gonea din urmă și își spuse... trebuie să fim neapărat împreună! A doua zi s-a externat, însă inevitabil după scurt timp cu întâlniri aranjate prin învăluire, îl atrăsese în casa ei. Acum femeia îl
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
aflat pe buza unui puț. Până și aerul avea acea jilavă duhoare de criptă, de râu îngropat într-o mlaștină moartă. Era o chilie mică, cu care se obișnuise; deasupra o ferestruică prin care se strecura prea puțină lumină, parcă împroșcată. Dacă Starețul nu i-ar fi confiscat De rerum natura, acum n-ar fi fost atât de descurajat, nu i-ar fi venit să-și ia câmpii, nu i s-ar fi acumulat în vine acea povară de tristețe primită
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
nu, pîlcul de țînci, cu maieurile și chiloțeii aruncați în iarbă, goi pușcă, unii cît pumnul, alții cu fuduliile cît pumnul, sfidează cu superbie înțesata arteră și, în chiote de piei roșii, se bucură pur și simplu de plăcerea apei împroșcate. Mașini luxoase încetinind, pietoni rămînînd o clipă locului, spectacolul acestei crude scalde fascinează prin insolitul lui total. La dracu, așadar, o secundă, cu fumatele clișee prostesc-sociologizante și perceperea spectacolului în toată splendoarea lui frustă! O clipă, după care, cum altfel
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]