185 matches
-
dacă mai era nevoie, mărturisirea criticului de artă Teodor Enescu, coleg de lot cu Dinu Pillat, în procesul din 1960, despre ultimul cuvânt al celui care tocmai își auzise condamnarea la 25 de ani de muncă silnică, spus cu ”vocea împuținată și șubrezită”, dar care n-a tremurat: „Exemplar și de neuitat a fost ultimul cuvânt al lui Dinu Pillat. După ce a respins radical acuzațiile de trădare și a cerut iertare prietenilor pentru implicarea lor în proces, el a încheiat spunând
Dinu Pillat by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/2634_a_3959]
-
a fost redusă la o tehnică de lucru, arta contemporană a devenit tehnică a cuvântului, a sunetului, a culorii. (...) Mentalitatea abstractă și uniformizată a epocii moderne a desprins cultura de viață și spirit“ (Ernest Bernea, 2011, p. 81, 86). „Omul împuținat“ pe care l-a gândit ultimele două secole a fost redus succesiv la intelect sau la dimensiunile sale biologice, economice sau sociale: „Căile spiritului s-au închis. Omul-idee, trecând prin omul-funcțiune, a devenit omul - instrument, omul-lucru, stare care marchează spectacolul
ANUL COMEMORATIV AL APĂRĂTORILOR ORTODOXIEI ÎN TIMPUL COMUNISMULUI” ERNEST BERNEA ?' GÂNDITOR CREŞTIN, PROMOTOR ŞI FILOZOF AL CULTURII ROMÂNEŞTI AUTENTICE… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2279 din 28 [Corola-blog/BlogPost/380047_a_381376]
-
absoarbe prin toți porii, îi provoacă o adevărată stare de grație: Stările mele de fericire cea mai pură - chiar dacă erau străfulgerate de îndoieli - au fost întotdeauna cele în plin act creator. Când sunt în afara lui, mă simt infirmă, târâtoare și împuținată". Scrisul reprezenta pentru ea "un mic dar al soartei pentru care sunt foarte recunoscătoare". "Orice început de carte i se pare un început de lume", în roman constată că personajele o conduc, trăiesc independent de ea. Se referă la Zilnic
O mare familie de scriitori by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Memoirs/6890_a_8215]
-
pentru omul obișnuit, nu reprezintă oare tainice șanse soteriologice?" În timp ce duhul se abandonează înnoptării atotputernice / cîntecul unui orb încearcă să dureze spre mine o punte fragilă, tremurătoare". Ca și: "nici o pricină și nici o măsură nu cunoaște bucuria celui cu mințile împuținate". Nu e ocolită nici copilăria, acea mirabilă "iubire care a devenit vizibilă" așa cum spunea, entuziast, Novalis. În zorii vieții, omul simte cu proaspătă acuitate apartenența sa la substanța cosmică ("Agerimea spinului de aramă sîngele copilului a cunoscut-o întîi. / Atunci
Miza spirituală (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8781_a_10106]
-
vorba de o instituție a talentului, a vechii prietenii sau a dezacordului, începe să conteze mai puțin. Obișnuiți să definim discursul public citadin mai cu seamă prin lipsă, în Viață literară II, ne uluiește prezența lui integrală și prin nimic împuținată. Miza nu e atacul la persoană, ci - în chip sistematic - apelul la personalitate. O strategie nițel prea organică și prea epidermică, după gustul meu, dar în tot cazul încântătoare: "Și uite că-l văd acum pe Florin Iaru ș...ț
Întâmpinarea criticului by Cosmin Ciotloş () [Corola-journal/Journalistic/9902_a_11227]
-
Simona Vasilache De la întîile fronde la nostalgia cea de pe urmă, fixarea generației nu-i departe de răspunsul la ce e amorul? Între însoțire de la sine și tovarășă mereu împuținată care te șicanează cu răbojul anilor tăi, nu știi ce-i generația. Cineva, dintre ai voștri sau din alții, o va aduna, va tăia, va petici și va da lumii curioase celebrul medalion cu rînduri de portrete. Printre ele intră
Reporter de leat by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8199_a_9524]
-
vecin cu o sensibilitate olfactivă mai pronunțată se înduplecă să facă o excursie până la ghenă. Se aruncă ouăle, respectiv uleiul încins direct pe fereastră. Pentru ca ulterior câinii cartierului să devoreze ochiurile prăjite și pentru că, și așa, șeptelul de maidanezi trebuie împuținat. După descotorosirea de ouă și de uleiul încins, se aude un zbierăt, un geamăt sfâșietor. Hauăleuuuuu! Se presupune că întâmplător un element uman s-a interpus ca un țăcănit pe traiectoria ouălor. Se evită privitul pe geam din cauză de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
fără spor cu unghiile, luând în căușul palmelor pământul și dându-l la o parte, în timp ce lacrimile îi curgeau fără istov. Fiecare fărâmă de pământ era însoțită de cuvinte dureroase, vorbe ce tăiau ca lama unui brici sufletul ei îndoliat, împuținat, istovit de durerea fără margini pe care o trăia. Ce ți-au făcut, Răducu' mamei, cine te-a adus aici? Te ia mama acasă, nu te las eu aici. Mi-ai promis că-mi spui povestea aceea... Ții minte!? Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
le făcea nici o plăcere să detalieze tot ce aflaseră de la asistentă, și de la doctorul ei curant care, deși manifestau un oarecare optimism privind revenirea la o viață normală a Simonei, nu se pronunțau privind durata spitalizării. * După un timp tristă, împuținată și marcată de suferință, dar conștientă de starea ei generală Simona se adresa medicului de salon: Domnule doctor, dacă mai stau aici, înnebunesc! Să știți că eu nu sunt nebună! Doctorul o privi cu interes și o compătimi în acelaș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
se uită spre noptiera pe care trona o vază cu o singură floare vestejită, pusă de cine știe cine și de când, accentuând parcă și mai mult atmosfera sumbră din rezervă și starea Olgăi. Inei îi era cumplit de milă de ființa aceasta împuținată, țintuită într-un pat de spital, fără putința de a fi acea fată de altă dată, viguroasă, robustă, plină de viață, în ochii căreia acum se stinseseră scânteierile de lumină, cândva atât de vii... - O speranță totuși poate mai există
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
Încă o dată situația catastrofală de pe câmpul de luptă. O rafală de săgeți lichide răpăie pe teritoriul nimănui, e clar că uscatul pierde teren, că zvârcolirile lui se vor permuta dincolo de orizont În cețuri străvezii, el Însuși, din ce În ce mai slab și mai Împuținat, În curând va simți În ceafă aburul dens venit din nările cavalcadei urmăritoare, iar atunci ultima mână de praf se va transforma În mâzgă. „Vii odată?“ Deschid geamul și ploaia mă pălmuiește violent. Un șuvoi pătrunde În cameră, iar frigul
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
2 octombrie mi s-a părut, mie și unui număr considerabil de cititori nedumeriți, o eroare. Sau o gravă indecență. Mi s-a confirmat că era el într-o ultimă adunare la Operă; care, oricum, avea un caracter intim. Suferind, împuținat, o mască zguduitoare care nu-i semăna. Cu un minim efort profesionist redacțiile noastre ar fi putut avea și multe alte imagini ale marelui artist care a fost David Ohanesian și în aspectul lui fizic.
La despărțirea de un mare artist by Ada Brumaru () [Corola-journal/Journalistic/9170_a_10495]
-
late în fața noii sale aeroterme. Mâneca halatului se unduia și flutura în bătaia curentului de aer cald. Trecuse o jumătate de oră, ședeam în anexa ca o alveolă a studioului lui Alexander, beam ceai și priveam, în lumina tot mai împuținată a amurgului, ninsoarea și fațada sudică a casei pe ale cărei grinzi zăpada trasase linii albe ondulate, vizibile pe fundalul roz stins. Cununa de Crăciun cu panglică roșie, agățată de ușa de la intrare, era acum încărcată de zăpadă și de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
dreapta, am mers o bucată pe o autostradă, am coborât pe o rampă de ieșire, am tot mers până când domnul Whittier a spus „Întoarce aici”. Strângând în mâini cadrul cromat al scaunului cu rotile, a arătat smucit cu degetul lui împuținat, cu pielea uscată și unghia galbenă ca osul. Tovarășa Lătrău și-a înălțat nasul, a adulmecat spunând: — O să trebuiască să suport putoarea asta de paciuli în următoarele douăsprezece săptămâni? Domnișoara Hapciu a tușit în pumn. Și Sfântul Fără-Mațe a intrat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
că face ceva pentru ca lumea să fie un pic mai bună. Următorul lucru pe care ar vrea să-l facă e să înoate cu balenele cenușii, o specie aflată în pericol. Să doarmă sub bolțile vreunei păduri ecuatoriale tot mai împuținate. Să fotografieze niște zebre pe cale de dispariție. Să fie o ecologistă în mizerie. E important să știi ce se întâmplă. Ea încă vrea să schimbe ceva. 5 În vara aceea la Villa Diodati, ne spune doamna Clark, erau doar cinci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
braț. Degetele ei nu sunt nici prea reci și nici prea calde. Sunt nemișcate și puternice. Mă Îngri jorezi. Johan, uită-te la mine! I-a atins blând fața. Uită-te la mine! Ploaia de pudră albă se terminase. Lumina Împuținată dansa pe chipul fetei, peste nasul ei micuț și În ochii ei larg deschiși. Nu te speria, Farah! Acum sunt fericit! Nu, nu ești! Ea l-a strâns mai tare de braț. Ba sunt! Nu-mi mai aduc aminte de
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
a lungul terenului de sport călcând prin băltoace. S-au Împiedicat, iar Farah a râs, un râs ca scâncetul ascuțit al unui copil mic. Johan a crezut că se rănise, dar când s-a-ntors a văzut că zâmbea. Chiar prin lumina Împuținată a nopții timpurii Își dădea seama că e fericită. La un capăt al terenului de joc era poarta, trei prăjini bătute-n cuie formau un cadru subțiratic ale cărui picioare erau În mocirlă. În goană, Farah a sărit și a
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
femeie ursuză care ne-a arătat unde să ne instalăm : o cameră mare cu două paturi de spital, o masă și două scaune pentru mine și Minodora, o alta de aceleași dimensiuni dar cu nimic altceva decât patru paturi pentru împuținata familie Cozmei. Cele două camere dădeau într-un fel de hol în care era instalată o masă și două bănci rudimentare, iar într-un colț, direct pe pardoseală, un primus și două cratițe. Din holul ăsta se mai făceau o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
pe Vasili, pe care să îl urmeze apoi în localitatea în care urma școala. Ulitia, Ana și Olga aveau bocceluțele pregătite și în mai puțin de jumătate de oră așteptau emoționate plecarea spre unica bucurie și speranță a atât de împuținatei familii Cozmei. Au invitat-o apoi în birou și pe Minodora. Inima mi-a pornit în galop : "De ce o cheamă ? Ce vor de la ea ?" Costumul din lână albă pe care îl primise cadou de Crăciun îi venea atât de bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
nu au atâția angajați, fără a se mai lua în calcul și faptul că nu toți sunt interesați de astfel de demersuri. În contextul realității românești, în care profesorii sunt forțați să predea la clase simultane, numărul profesorilor fiind astfel împuținat, cerința de a avea 15 membri constituanți dintr-o singură școală nu mai poate fi considerată în niciun caz o cerință rezonabil de îndeplinit. ... 7. Cerințele legii nu pot fi de așa natură încât să suprime substanța dreptului, în sensul
DECIZIA nr. 681 din 21 octombrie 2021 () [Corola-llms4eu/Law/251440]
-
Cook pe strămoșii lor vorbitorii de guugu yimithirr care l-au ajutat să introducă în bagajul lingvistic al umanității un cuvânt nou, gangurru, pronunțat de noi cangur. După două sute de ani, antropologul John Haviland i-a găsit în 1971 foarte împuținați, strămutați în apropiere de orașul Cooktown a cărui construire fusese o calamitate pentru ei, dar vorbind aceeași limbă, limba în care un misionar tradusese cândva Biblia. Sunt aborigeni, așadar ne vom uita la ei de sus, de pe treapta mai înaltă
Din guugu yimithirr cetire by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/5966_a_7291]
-
autodefiniție sau autoportret pe care Pavic îl dă și îl face romanului său: acesta poate fi orice (mă refer la structură, statut) drept care i se poate face orice operație, exclusiv prin lectura individuală (nicidecum colectivă) - romanul poate fi sporit sau împuținat, tămăduit sau înveninat, adăugit sau tăiat. Insolitul romanului lui Milorad Pavic provine întâi de toate de la istoria exotică a khazarilor: seminție belică și nomadă, trăitoare între secolele al VlII-lea și al IX-lea (deși cartea va ajunge până în secolul
Metaficțiunea inter-onirică by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Journalistic/6099_a_7424]
-
Karen se trezește din comă iar mintea ei e din nou clară și limpede așa cum o lăsase la șaptesprezece ani. Doar că, între timp, nu mai e adolescenta preocupată de cura de slăbire, ci un trup de treizeci și patru de ani, împuținat și becisnic, țintuit la pat, prins în sistemele de gândire ale unei decade apuse, un trup din care s-a născut o altă ființă umană, care curând, va avea și ea un copil. Un adevărat miracol, se entuziasmează, pompos, presa
Apocalipsa după Coupland by Florin Irimia () [Corola-journal/Journalistic/5661_a_6986]
-
să-l determine pe împărat să-l transfere într-un loc mai îndepărtat, în care eventualitatea unei posibile reveniri să fie imposibilă. Locul ultimei destinații era Pityus, un orășel de pe țărmul oriental al Mării Negre. Drumul era greu și puterile sale împuținate, fiind măcinat de boală și forțat de soldați să parcurgă pe jos calea către locul de exil. Timp de trei luni a înfruntat condițiile greu de suportat ale drumului și neomenia gărzilor care primeau spor de plată pentru a-i
Sfântul Ioan Hrisostom - păstor de suflete. In: Anul XVII (LXXXIII), Nr. 7-12/Iulie- Decembrie by Liviu Petcu () [Corola-journal/Memoirs/172_a_492]
-
de azi), avanpostul cel mai îndepărtat al Imperiului în această zonă (în același ținut vor fi trimiși în exil, 255 de ani mai târziu, și Sfântul Maxim Mărturisitorul și ucenicii săi, cei doi Anastasie). Drumul era greu și puterile sale împuținate, fiind măcinat de boală și forțat de soldați să parcurgă pe jos calea către locul de exil. Însă, ordinele erau precise. Drumul trebuia făcut pe jos în marș forțat, alături de o escortă militară care trebuia să-i facă regimul de
Câteva consideraţii pe marginea scrisorilor Sfântului Ioan Hrisostom. In: Nr. 1-6, ianuarie-iunie, 2008 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Memoirs/124_a_100]