322 matches
-
chiar o traumă, adică acea confruntare a lui cu moartea, pe la vârsta de cinci ani, când dacă n-ar fi fost operat la urgențe și nu i s-ar fi extirpat acea pungă cu puroi din prejma inimii, provocată de împunsătura unui țânțar, ar fi trecut demult în lumea umbrelor. Dar aceste accese de somnambulism, cu totul inexplicabile pentru el în copilărie și în adolescență, îi apăreau mai ales când, după lectura unei cărți fascinante sau după vizionarea unui film nemaipomenit
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
martorului pe bord sau o tuse accentuată, așteptând apoi Înfrigurat verdictul mecanicului și vindecarea. Dar nu mai era timp de amintiri: hoarda motorizatelor se deda celor mai cumplite isprăvi. „După mine!“ am răcnit, În timp ce evitam, cu o eschivă de toreador, Împunsătura de coarne a unei motociclete, arătând spre maiestuoasa clădire de la marginea pieței, unde se afla un mall. Ușor de zis, Însă greu de făcut. Talpa cilindrică a unui tăvălug tocmai Încerca să ne turtească. Deasupra, un excavator Își Înălța mugind
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
ațîțat ca un școlar care comite o abatere de la regulament. Și tot aici, privind prin ușa Întredeschisă, se maturiza acum, aflînd că aventura e totdeauna ca În cărți, că În viață finalurile nu sînt totdeauna fericite. De asemenea, simți dureroasa Împunsătură a milei, care-i spunea că trebuie să intervină, că nu putea lăsa lucrurile așa, că nu avea dreptul să asiste nepăsător la agonia cumplită și inutilă a unui inocent. — O, cum aș vrea!... O, cum aș vrea! se pomeni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
Și văzu Dionisie, privindu‑l pierit, văzu cum buza de sus i se mișca laolaltă cu barba roșiatică, deslușind din gura tânărului aceleași vorbe, Înainte ca auzul să‑i dea de știre: „Oh, fii binecuvântat!“ Dacă era o batjocură, o Împunsătură, dacă era glasul visului său lăuntric ori glasul nălucirii sale lăuntrice? Iar Dionisie: „Cine ești?“ cu o voce pierită, minunându‑se și el de ce‑i ieșise. Dar parcă privirea semeață dispăru din ochii aceia albaștri pe care și‑i lăsă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
normal. De ce făcea Renar asta? Cu ce îl supărase? Era de acord, de cele mai multe ori aveau păreri și dorințe diferite dar ăsta nu era un motiv de supărare, cu atât mai puțin s-o jignească așa de tare. Sătulă de împunsăturile băiatului, cum că fetele de la Timișoara nu vor face nicicând așa și pe dincolo, se ridică bățoasă de jos și aruncându-se în șa țintui bine bicicleta pe roți, o ridică brusc de pe loc, peste șanțul de la marginea drumului și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
satisfăcut când zărește poză color, pe-o pagina întreaga, pe care i-a făcut-o Freddy, cu el așezat la calculatorul lui Apple, apoi apucându-se să citească textul, zâmbetul care-i dispare brusc de pe fața când ajunge la prima împunsătura, inima care începe să-i bată nebunește, spasmul visceral, adrenalină revărsata în sânge pe masura ce-și da seama că articolul e tot o împunsătura, c-a luat o țeapă a-ntâia... Adică vă imaginați toate astea? Vă-ncântă? De-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
-se să citească textul, zâmbetul care-i dispare brusc de pe fața când ajunge la prima împunsătura, inima care începe să-i bată nebunește, spasmul visceral, adrenalină revărsata în sânge pe masura ce-și da seama că articolul e tot o împunsătura, c-a luat o țeapă a-ntâia... Adică vă imaginați toate astea? Vă-ncântă? De-asta faceți meseria asta? Pentru prima oara în acea dimineață, Fanny păru cuprinsă de o ușoară neliniște. — Nu ne-am putea întoarce la ideea că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
Mi-am pipăit craniul ca să mă asigur, dar nu, nimic nu mă durea. M-am ridicat cu grijă în picioare, însă nici noul unghi de vedere nu mi-a ajutat cu nimic memoria. Și acela a fost momentul când primele împunsături adevărate de îngrijorare au început să se facă simțite. Nu-mi amintesc nimic. Nu cunosc nimic din toate astea. Am simțit acea spaimă usturătoare, cea care apare atunci când înțelegi dimensiunea unui lucru rău - când te-ai rătăcit într-un loc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
cartelă, ca zahărul și uleiul. În prezent, funcționează "dă-mi ca să-ți dau". Principiul reciprocității e dezastru pentru o ierarhizare cît de cît onestă". Tocmai mi se tipărise o carte. Eram în faza cînd aspiram impresii. Pe lîngă răutăți, ofense, împunsături ("Nu citesc decît clasici", cu variantele: "Nu citesc romane" și "Pe contemporanii mei îi citesc pe sărite"), veneau și destule încurajări. Primele, aprecierile "magdanime" ale bunei mele prietene: "Bravo, Iordana, e un puzzle de efecte de scriitură. Mi-au plăcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
Pregăti trusa de ace, mare cât un sac cu crose de golf. Și pentru că bătrâna aștepta, Mioara îi vârî ață în acul de aur cu care fuseseră peticite atâtea găuri din Univers și înțepeni cu privirea la firimitura umană. Prima împunsătură fu deosebit de curbată, o curbă lungă care nu se observa decât dacă mergeai spre ea, ca în Bărăgan, când apare orizontul și în sfârșit poți să-l atingi cu mâna, dar din care se naște o altă nesfârșire, din fața căreia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
În afară de acesta, și un alt surâs, mult mai neliniștitor, pe care Îl păstra pentru momentele de pericol ori de tristețe: o strâmbătură pe sub mustață, care i-o deplasa spre colțul stâng al gurii, și care Întotdeauna părea amenințătoare ca o Împunsătură de spadă - de altfel aceasta urma numaidecât -, sau funebră ca o presimțire când apărea după câteva sticle de vin, din acelea pe care căpitanul obișnuia să le golească de unul singur În zilele-i de tăcere. Doi litri jumate dați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
se Întâmplă nimic. — Am o treabă pentru tine. Locotenentul de alguazili Martín Saldaña era dur și tăbăcit de intemperii ca o cărămidă. Purta peste cămașă un pieptar din piele de bivol, căptușit pe dinăuntru, foarte practic pentru amortizarea loviturilor și Împunsăturilor de cuțit sau de sabie; și, cu pumnalul, daga, spada și pistoalele lui, avea pe el mai mult fier decât toată Biscaya. Fusese soldat În războaiele din Flandra, ca Diego Alatriste și răposatul meu tată, și, camarad la toartă cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
vei Începe să bați bordelurile și tripourile, ca să-i ușurezi la cărți pe necunoscuți și pe popii care toacă banii din cutia milei sau din pantahuza Sfântului Eufrasio... În doi timpi și trei mișcări o să dai iar de bucluc: o Împunsătură de spadă, un scandal, un denunț. Și iar o iei de la capăt. Trase o dușcă din ulcea, mijindu-și ochii, dar nedezlipindu-i de pe căpitan. Asta-i viață? Diego Alatriste ridică din umeri. — Ai o idee mai bună? Îl privea drept
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
te bați cu arme albe. Pusă În diagonală peste piept sau răsucită pe brațul stâng, servea de pavăză contra adversarului; și aruncată peste oțelul lui, Îl putea stânjeni Îndestul până Îl miruiai cu o „botă à la Nevers, adică o Împunsătură de spadă de toată frumusețea. La urma urmei, chestia cu loviturile cinstite, când Îți riscai pielea, o fi fost ea bună pentru mântuirea sufletului În viața de apoi; Însă În cea de-aici, cea pământească, negreșit că era calea cea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
un fel sau altul, nimerise bine, fiindcă Alatriste reuși să vadă un tânăr blond, Îmbrăcat În haine castanii, ținând În mână dârlogii unui cal șarg, scoțând o exclamație de alarmă pe când sărea Într-o parte ca să se ferească, miraculos, de Împunsătura teribilă pe care italianul o repezise Înainte nedându-i timp să ducă mâna la spadă. — Steenie!... Steenie! Părea mai curând un strigăt de prevenire a Însoțitorului său decât unul de ajutor. Alatriste Îl auzi pe tânăr scoțând strigătul acela de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
convingere, parând cu mare greutate asalturile adversarului. Nu cerea Îndurare, iar pe chipul său aproape livid, cu maxilarele Încleștate, se citea demna hotărâre de a muri fără o exclamație, fără un vaiet. — Lasă-lm domnia ta! Îi strigă Alatriste italianului. Între două Împunsături de spadă destinate englezului, acesta Îl privi pe căpitan, surprins să-l vadă lângă el pe celălalt englez, dezarmat, dar În picioare. Șovăi preț de o clipă, se uită din nou la adversarul lui, Îl mai mai atacă o dată fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
ar fi țintuit pe tânăr de perete. Se Întoarse cu o Înjurătură, și de data asta Alatriste fu cel care trebui să recurgă la toate instinctele sale de spadasin și la Întreaga-i dibăcie de scrimer ca să pareze a doua Împunsătură, la nici două degete de inima lui, pe care italianul i-o repezise cu cele mai perfide intenții din lume. — O să ne mai vedem noi! strigă spadasinul. Ți-o promit! Și, stingând fanarul cu un șut, o luă la fugă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
mele ar fi umplut ferestrele de curioși. Atunci, Întâmplarea, care sub chipul norocului În Înfruntări Îl favorizează Îndeobște pe cel ce rămâne lucid și ferm, Îi sări În ajutor lui Diego Alatriste; pentru că fu voia lui Dumnezeu ca una din Împunsăturile lui feroce să intre prin montura gărzii până la degetele sau Încheietura mâinii unuia din adversari, care, simțindu-se rănit, făcu doi pași Înapoi cu un blestem pe buze. Până să revină acesta la atac, Alatriste lansase deja trei asalturi ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
Luis Quiñones de Benavente, un toledan timid și cumsecade care a fost un cunoscut de-al nostru, al căpitanului Alatriste și al meu, a descris Într-una din compozițiile lui În metru popular ambianța aceea densă În care ploua cu Împunsături de spadă: La corral-ul de comèdii se Înghesuie turbați, ținând poarta sub asedii ca să intre făr’un sfanț. Ciudat caracter și ăsta-al nostru! După cum avea să scrie cineva mai târziu, a Înfrunta primejdii, a te bate, a sfida autoritatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
vrăjitor", "un șarpe cu clopoței", "un actor cabotin", "artistul decadenței germane", că "arta lui este bolnavă", că "Wagner este o nevroză" și că "Wagner este o mare calamitate pentru muzică", și asta de-a lungul unei cărți care abundă în împunsături de un sarcasm ce nu pare să cunoască granița decenței - cînd așadar îți îngropi maestrul sub o crustă de invective postume, impresia pe care o faci e una de francă și indubitabilă patologie. Prima reacție este să-ți spui că
Șarpele cu clopoței by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6860_a_8185]
-
colecție de vorbe antologice desprinse din scrisorile și caietele lui Cioran. Parcurgîndu-le, trăiești senzația aceea de dezarmare pe care litera lui Cioran, de o directețe psihologică de săgeată, o provoacă de obicei în mintea cititorului. Frazele lui au efectul unor împunsături care stupefiază tocmai prin recunoașterea spontană a adevărului pe care îl conțin. Tocmai de aceea te regăsești spontan în frazele lui Cioran, ca sub lovitura unor evidențe seci: „17 noiembrie 1965. Trebuie să răspund la cîteva scrisori. Scriu adresa pe
Veninul reconfortant by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6197_a_7522]
-
cît a putut de bine cu ierburile care creșteau împrejur, mare noroc a avut că n-a dat peste urzici sau peste sanguinare, l-ar fi făcut să țopăie în frenezia dansului sfîntului vito, atîtea ar fi fost usturimile și împunsăturile care i-ar fi asaltat delicata mucoasă inferioară. Un nor gros a acoperit luna, iar satul a devenit brusc negru, dispărînd ca un vis în întunericul dimprejur. N-avea importanță, soarele va răsări la ceasul potrivit și le va arăta
José Saramago - Călătoria elefantului by Mioara Caragea () [Corola-journal/Journalistic/6458_a_7783]
-
excluderii lui Sorin Roșca Stănescu a durat exact trei luni, de la propunere la confirmare. Mă doare că nu m-a chemat, să îmi fie ascultat punctul de vedere, și la PCR te asculta, înainte să te dea afară”. Cât privește împunsătura liderului PNL, Ilieșiu este tranșant. Cred că este neinsipirat atributul, poate era mai de bun simț dacă găsea alt cuvânt, apropo de revoluția bunului simț. Nu am făcut demersul unui nătărău, am făcut demersul unui om care a dorit binele
Ilieșiu: Nu mă consider un nătărău. Antonescu e un rău pentru România () [Corola-journal/Journalistic/32249_a_33574]
-
ne pregătesc să ajungem cît mai grabnic atleți ai lui Belzebut. Duhnim a groază de toți și de toate, de scîrbă pentru toți cei ce ți-au fost dragi. Icoanele din adîncuri le ardem în mijlocul camerei pe un rug de împunsături, scrîșnete și gemete înfiorătoare. A mai rămas ceva? Smulge-l și, sîngerînd, aruncă-l pe jarul minciunii. Cu cît mai mare e pustiul rămas în urmă, cu atît mai bine". Resortul principal al detenției la Pitești era, după cum se știe
în Infernul cu prelungire by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10174_a_11499]
-
supăm împreună. Apoi va pleca în Proche Orient. - Mais pourquoi? - Pour rendre service. Nu suntem liberi și lumea are nevoie de noi. Asta le lipsește oamenilor, libertatea de a fi liberi. Am eu o vagă bănuială și parcă simt o împunsătură în cortexul insular. - Mais, dites moi, s^il vous plait, ce predați la Universitate? - Cum așa, ce predau? Sunt profesor de marxism, c^est evident! - Da, da, zic eu, c'est evident!
Fata de la Triest by Maya Belciu () [Corola-journal/Imaginative/10623_a_11948]