46 matches
-
nebun! Apărătorii sunt Încercuiți! - Nu ne lăsa, Doamne... murmură și comisul Toader, asemeni spătarului Albu. În tine ne e nădejdea, Dumnezeule, că Îți Înălță măria sa mănăstiri În toată Moldova... În partea centrală a bătăliei, peste cinci mii de răzeși zăceau Împunși de sulițe și tăiați de iatagane. Pedestrimea moldoveană era copleșită. Lupta dura deja de peste patru ore. Săbiile se ridicau mai greu, scuturile cădeau din mâini de oboseală. Dar, pentru luptătorii experimentați, ziua abia Începea. Săgeți aprinse porniră din mijlocul răzeșilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Cât despre nevoia de a ști, aș putea s-o descriu În termenii unei căutări metafizice, dacă vocabularul ăsta v-ar fi familiar. Pentru mine, ăsta reprezintă un eufemism pentru curiozitate dusă la extrem. — Apropo, am zis eu dintr-o dată, Împunsă iarăși de curiozitate. Ce cauți tu aici, dacă Întrebarea nu ți se pare prea directă? — Aici lucrez! răspunse ea nerăbdătoare. Sunt avocat. Nu-ți amintești că ți-am spus asta În timp ce-ți băgai nasul În viața mea personală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
cam murdară. Și acum își întinde pe cearceaf cărțile de joc, care au s-o înnebunească. Mi-a dat și mie în cărți, nu-i scapă nimeni. Are niște cărți vechi, austriece, zicea ea, la care ochii tuturor figurilor sânt împunși cu acul, pentru ca prezicerile să fie infailibile. Le întinsese mai întîi în câteva evantaie, apoi în șiruri și tablouri și, tocmai când să arate cu degetul o carte zicând "Asta ești tu", rămăsese încremenită. Eu nu privisem cu mare atenție
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
le mai trebuie, și doar asta nu voiam, să fie cu vărsare de sânge, dar ce să le faci? A trebuit să le dăm buzunări la burți. Mi-a dilit unul o labă peste muie de nu mai vedeam. -Lam împuns nițel, da tu veniși de mult? - Să fie un ceas, două. - Te-a ginit careva? - Nici dracu nu era pe drum. Bătrânul înconjură caii, le pipăi grumazurile și dădu din cap: - Marfă proastă. Trebuie să-i ținem la îngrășat ca să
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
de-o deciziune firmă, deși-necată de compătimire. Într-un neglijeu alb, ea ședea pe-o sofă de matase verde și citea. Când mă văzu intrând, sări plină de bucurie să mă-ntîmpine. Era o sară de iarnă când vântul țipa afară împuns de ploaia cu miliarde [de] mărgelușe de argint. Sofa verde era înaintea unei mese poleite, acoperită cu cărți și albume. Iar mai încolo era [un] piano deschis, iar dinaintea căminului deschis era o altă sofă, înainte-i c-o mesuță
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
fîn(11); cusătură(10); croitorie(7); croitor(6); haină (6); haine(6); injecție(6); instrument(6); arici(5); cojoc(5); împunge(5); înțepător(5); seringă(5); subțire(5); vîrf(5); frică(4); înțepa(4); obiect(4); fir(3); gaură(3); împuns(3); rupt(3); țesătură(3); albina (2), bunică(2); de cojoc(2); coș(2); croitoreasă(2); croșetare(2); dureros (2); gămălie(2); isteț(2); împunsătură (2); mac(2); mare(2); masă(2); pericol(2); reparație (2); ureche(2); verde(2
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
de verbe precum: a tăia și a desface (specific secerei), a împunge (sula), a uni (scoaba), a aduce norocul (potcoava). Toate aceste acțiuni sunt necesare luptei cu "cel rău", pentru a restabili echilibrul și armonia. Așadar, răul trebuie desfăcut, tăiat, împuns, scos și ars. Dintr-o perspectivă socio-culturală, "lupta" purtată cu astfel de instrumente este justificată dacă ținem seama de o serie de mitologii străvechi care dau conotații diferite minereului (în cazul nostru, fierului din care sunt confecționate instrumentele) și celui
Socioantropologia fenomenelor divinatorii by Cristina Gavriluţă () [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
cu dinții, ca s-o azvârle, sfâșiată, o dată cu rușinea, îndârjindu-mă cu un duhnet de sălbăticiune. Când simt miros de vulpe prinsă de vie, mă desfac de carnea ei, cu ochii agățați de semn, de orbita însângerată a unui ochi împuns, neagră și adâncă. „Mai stai dragă”, se roagă muierea frumoasă și curvă. Însă ochii ei sunt goi și gura îi pute a mort, când mai vrea să mă sărute. E clipa când mă înspăimânt de mine însumi, și când sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
vreun infarct!” Ce mult m-am bucurat când am revăzut-o! După ce ați plecat, am plâns două zile. Am plâns mereu, nu mă puteam de loc liniști și din regretele care mă mușcau că noi, două, ne-am și mai împuns. Mariana este o ființă extraordinară, gândește minunat, are dreptate în ceea ce spune, numai că eu am devenit foarte dificilă din cauza neîmplinirilor vieții de care am avut parte, din păcate, din plin. Cred că și vârsta pe care o traversez - ca
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
lucru, încetinește judecățile pe cîmpie și înmulțește la semnele de minuni, carton decupat peste pietriș și fier, femeia trage peste șină în sus copilul, liniile de transport ca pe hartă, DN 61 larg segment, arbori maturi, soare buricul de deget împuns, o dată, prin stratul de zare, s-a făcut înghițitură, nici în nor nici sub pămînt, prefacerea unui soare de înecat! toate Videle se rotesc în sensul sistemului, sondele în mișcare, bec rotitor pe mașina de intervenție, valea ferește orașul în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
bibliotecile virtuale nu sunt decât niște pseudopode ale vechilor biblioteci canonice, pentru că le lipsește ceva esențial: epifania. De-a lungul timpului, în situații de restriște culturală, cărțile au fost uneori distruse: nu oricum, ci violent și barbar. Arse, ciopârțite, smulse, împunse, împușcate ori chiar fecalizate. M-am întrebat, la un moment dat, de unde asemenea impulsuri sălbatice, primitive, asupra unor obiecte de cult accesibile, la urma urmei, doar inițiaților ori celor cu un grad adecvat de civilizație și educație? Și m-am
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2189_a_3514]
-
pe lumea asta? Doar zeii! Eu unul nu am întâlnit și nu am văzut unul adevărat decât în Grecia. Și asta în secolul trecut! În uluitoarea luna mai! Poftim! Critică literară este o încrucișare de florete care, ca exercițiu de "împuns", face totdeauna bine spiritului. Iubesc într-un mod mistic poezia și poate de aceea mi-e frică... de ea A.B.Domnule Ștefan Ion Ghilimescu, începutul acestui an 2014 ne "prinde" într-o dimineață de iarnă imaginară, spunând o poveste
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
toane și de păcătoșenia de suflet responsabil cu toate senzațiile și patimile, toate abilitățile pe care le enumeri în dreptul subsemnatului îmi sunt bune leacuri împotriva sentimentului acut de distrucție. Critică literară este o încrucișare de florete care, ca exercițiu de "împuns", face totdeauna bine spiritului. Dar e cu folos și Celuilalt, află! La rându-i, istoria literară, căreia i-am dedicat în vremea din urmă un interes sporit, ajută memoriei în ciuda schimbărilor la care suntem supuși în permanență să-și amintească
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
secolului al XVI-lea, și În Învățăturile lui Neagoe Basarab către fiul său Theodosie. În acest caz, accentul nu mai cade pe fapte (semn că detaliile poveștii erau bine cunos cute), ci pe semnificația lor teologică. Isus ar fi fost „Împuns” de evrei de două ori : prima oară prin crucificare, iar a doua oară prin Înjunghierea icoanei. „Iar câți au fost necredincioși și n-au crezut Întru tine [stăpâne Hristoase], nici Întâiu, nici apoi, acum ei au venit cătră icoana chipului
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
să sancționeze concluzia Vulpii, pentru a fi sigur că cititorii nu se lasă înșelați de laudele interesate ale acesteia și că îi surprind intenția meschină: "Cu acest féliu de învăluiri și cu acéste sule de bumbac, după ce Vulpea pre Lup împunsă, pătrunsă și pre cât putu în ura și zavistiia a multora îl împinsă (...) și în tot chipul cu podoabe îl învăscu și-l desvăscu, îl îmbrăcă și-l dezbrăcă, până mai pre urmă nu într-alt chip, ce vădzind că
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
în crearea unor lame lungi și înguste de piatră sau de corn, care erau utilizate ca vârfuri de lance sau harpoane. Neanderthalul folosea arme de silex, răzuitoare (racloare) pentru curățarea pieilor de animale și cojitul lemnului, vârfuri din silex pentru împuns și tăiat, folosite, probabil, și ca vârfuri de lance pentru vânătoare, vârfuri bicefale, mai reduse nu-meric: burine și gratoare întrebuințate pentru râcâit și tăiat. În această perioadă se ajunge la o diviziune naturală a muncii: vânatul - îndeletnicire a bărbaților, iar
Paleolitic () [Corola-website/Science/302420_a_303749]
-
lor asupra animalelor. Astfel, animalele mari erau vânate prin izolarea acestora de turmă și gonirea acestora în gropi pregătite în prealabil. Principala armă a paleoliticului timpuriu și mijlociu a fost lancea ascuțită de lemn, care, la început, era folosită la împuns și abia mai târziu la aruncat. Arcul și săgeata au apărut abia în neolitic. Către sfârșitul paleoliticului este îmblânzit câinele, care, ulterior, avea să fie folosit la vânătoare. Domesticirea animalelor a jucat un rol cheie în evoluția speciei umane. Activitatea
Paleolitic () [Corola-website/Science/302420_a_303749]
-
oțel curbată, ascuțită la vârf și pe una dintre laturi (cu tăișul pe o singură parte) și fixată într-un mâner. O altă definiție este cea de armă individuală de luptă corp la corp, medievală și modernă, pentru lovit și împuns, cu lamă curbată și prevăzută cu un singur tăiș pe partea exterioară a curburii și în general - cu excepția Extremului Orient - cu mânerul curbat sau înclinat în sens invers curburii lamei. La modul general "sabie" este o denumire generică dată armelor
Sabie () [Corola-website/Science/306061_a_307390]
-
un diametru de circa 90 de centimetri. Era confecționat din lemn și acoperit cu un strat de bronz. Scuturile erau legate cu o curea de cotul stâng și ținute de mâner. Principala armă a hopliților era o lance folosită la împuns, de o lungime de circa 2,45 metri. O armă secundară era, de obicei, o spadă scurtă. Soldații luptau în formație compactă, fiecare stând unul lângă altul și lăsând partea dreaptă descoperită, pentru ca aceasta să fie protejată cel puțin de
Armata romană () [Corola-website/Science/318162_a_319491]
-
este o denumire generică pentru armele individuale de luptă corp la corp, pentru lovit și împuns, antice, medievale și moderne cu lamă dreaptă prevăzută cu două tăișuri. Inițial, în antichitate, a fost eminamente o armă de cavalerie, folosită pentru a lovi descendent, folosindu-se greutatea ei. Evoluția ulterioară, la finele Evului Mediu Timpuriu, a transformat-o
Spadă () [Corola-website/Science/316468_a_317797]
-
nu înțelege, domne! Popa ăsta este un tâmpit! O să am o discuție cu Geoană pe tema asta! Și o să vezi că o să-l fac zob, o să apară și-n ziare (neinteligibil). Deci în concluzie, el merge pe drumul lui, trebuie împuns Sârbu ca să facă o documentație care să susțină, să se bată pentru țară, chiar așa să... IN: Corect, așa este. GBS: Da. IN: Dar documentația trebuie să se facă la Ministerul Agriculturii, ce-ți spuneam eu ție. Dacă ăia n-
Stenograme din dosarul Ioan Niculae - Bunea Stancu: O să-l fac zob! by Roxana Covrig () [Corola-website/Journalistic/103064_a_104356]