87 matches
-
era vis? Îmbăierea la soare, care stîrnise bezna din măduva oaselor, sudația trupului prin care eliminau, prin pori, veninul verzuliu al șarpelui, pentru ca trupurile să se primenească la lumina vieții de seva dătătoare de viață, pentru ca sîngele iarăși să se Împurpureze. Oare și ăsta era vis, clipa În care În fața lor se deschiseseră stîncile greoaie ale grotei, așadar, ale mormintelor lor de după care răzbătea lumina cerului? 13. Acum, iarăși În negura grotei, Își putea aminti totul, dureros de clar, pentru că trupul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
când Îngenunchea și-și lăsa În jos căpșorul auriu În lumina vitraliilor. — Sfânta Cecilia!, a strigat Amory Într-o zi, absolut involuntar. Enoriașii au Întors capetele să-l privească, preotul și-a Întrerupt predica, iar Clara și Amory s-au Împurpurat la față. A fost ultima lor duminică Împreună, fiindcă seara Amory a stricat totul. Nu s-a putut abține. Se plimbau prin amurgul de martie, printr-un aer la fel de călduț ca În iunie, iar bucuria năvalnică a tinereții Îi umplea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
a tot ceea ce are valoros natura umană. Oricărei persoane trecute de douăzeci și cinci de ani care face cu sânge rece o asemenea afirmație ar trebui să i se suspende dreptul la vot. Omulețul s-a lăsat pe speteaza banchetei, cu fața Împurpurată de mânie. Amory a vorbit mai departe, adresându-se bărbatului solid: - Acești sfertodocți cu mintea ruginită ca a prietenului dumneavoastră, care cred că gândesc și au răspunsuri la toate Întrebările, acești indivizi se află În centrul tuturor harababurilor. La un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
aur cu o montură frumoasă filigranată în mijlocul căreia trona un smarald. - Hai! Să aud explicațiile. - Ce, ce vrei să spui? E inelul meu! - Da? Atunci scoate-l să vedem al cui nume este gravat în interior! De la roșeață ce-i împurpurase obrajii când venise spre ușă și până în momentul acesta fața ei trecuse, pe rând, prin toate culorile curcubeului ajungând în final la culoarea străvezie a unui cadavru... Simțea că rămâne fără aer. Seara debutase atât de frumos iar acum totul
INELUL de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 2195 din 03 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/364313_a_365642]
-
putea explica noua simțire. În prezența lui Jen o cuprinsese dorul de Albert; îmbrățișată și sărutată de Albert gândurile îi alunecau către Jen. Oricât încerca să schimbe starea lucrurilor nu reușea decât să se aleagă cu un sentiment de falsitate împurpurându-se de rușine. Niciodată nu vor mai fi atât de aproape și totodată atât de departe unul de celălalt. * * * Abia după ceva timp Albert a perceput realitatea incitat fiind de felicitarea primită de ziua lui, semnată „ Erica ’’ . Scrisul îi amintea
V. ECOU RĂTĂCIT de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2084 din 14 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365254_a_366583]
-
pasul îndeaproape Doamna Floarea CĂRBUNE care în cele trei poeme: Trandafirul galben, Clipa sublimă, Prizoniera aduce în imagi -nile poetice elemente din natură, care dau sensul vieții, Esența nemuririi... Pe obraji îi înfloresc bujorii/ Și pe buze, petale de trandafir împurpurate,/ (...) ca stelele pe cer,/ (...) vorbe... catifelate,/ ca ambrozia de parfumate. Poeta vede și astăzi femeia ca o pasăre captivă/ În capsula timpului/ care așteaptă izbăvitorul să-i spună : „Fii liberă!” Doamna Floarea Cărbune rămâne sensibilă la cromatica naturii cu mare
DE BUN AUGUR LA ÎNCEPUT DE AN, CRONICĂ DE ION I. PĂRĂIANU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 792 din 02 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345569_a_346898]
-
duhovnicește și îți strigă: Bucură-te, luminător preastrălucit al isihiei Bucură-te, chip al cumpătării și trezviei Bucură-te, căci veselești mințile cele credincioase Bucură-te, că amesteci cugetele inimilor necredincioase Bucură-te, că veșmintele sufletului tău sunt cu sânge împurpurate Bucură-te, căci cu pecetea mucenicească faptele ți-s încrustate Bucură-te, căci caznele păgânilor le-ai îndurat cu răbdare Bucură-te, că ai râvnit să dobândești cununile nepieritoare Bucură-te, far străluminat ce ne scoți la neclătit liman Bucură
MATERIAL DESPRE VIAŢA, PETRECEREA, NEVOINŢELE, FAPTELE MINUNATE, SFÂRŞITUL MUCENICESC ŞI DESCOPERIREA MOAŞTELOR, PRECUM ŞI ACATISTUL SFÂNTULUI MARE MUCENIC EFREM CEL NOU!... de STELIAN GOMBOŞ în ediţi [Corola-blog/BlogPost/370896_a_372225]
-
Publicat în: Ediția nr. 490 din 04 mai 2012 Toate Articolele Autorului Poezie de VIORICA POPESCU EMIN -DUH SFÂNT ROMÂNESC Când a plecat înălțat pe aripi de Luceafăr muiate în basm românesc întâi parcă a apus, iar cerul s-a împurpurat; apoi s-a eternizat DUH SFÂNT românesc să fie omniprezent ca întrebare-răspuns. -Am stat la aceeași masă cu Zeul, a spus. EL m-a adus la Acasa mea și Bucovina mi-a fost mireasa. La poarta universului meu de cuvinte
EMIN-DUH SFÂNT ROMÂNESC de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 490 din 04 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358595_a_359924]
-
urmă tundra și satul tău de nomazi? Ce te-ndeamnă s-alergi nebunește în împărăția pustie înmuiată de-atâta căldură? se tot întreba. Și-apoi își zicea că Woka al său o cheamă de unde s-a dus. O înfiorare îi împurpura obrazul, grăbind bătăile inimii. Îi trecea prin minte o frântură de viață acum ireală: amândoi fericiți privind la copil, la Uki, împreună oriunde, după turmele de reni, foci ori somoni, cu sania cea nouă ori alergând câinii... Cine-ar fi
ATIQTALIK de ANGELA DINA în ediţia nr. 1920 din 03 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381438_a_382767]
-
Mea, pe care pretinzîndu-l Coroana-mi ai pretins? Rămîne-voi întocmai că și ține, și-aici cu mîini de sînge 505 În cortul sau pe-ntunecatul adormit lovi-l-voi, apoi puterea cerca-mi-o-voi cu tine". În vreme ce astfél vorbea văpăile-i se-mpurpurară peste sfîntul cort. Întunecime-adîncă aruncắ Urizen în juru-i, tăcută tristă moarte, Veșnică moarte pentru Lúvah; furibund, Luváh zvîrli-n puhoaie Sulițele lui Urizen din carele de luptă în jurul cortului cel sfînt. 510 Începu vrajba, si țipete și strigate cutremurară vastul firmament
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
depinde de starea sufletească în care te afli: dacă ești într-o dispoziție dantescă, vei vedea diavoli; dacă ești în starea sufletească a unui Isaia, vei vedea arhangheli. Cocoțat în vîrful catargului corabiei mele, în zorii unei zile, cînd răsăritul împurpura cerul și oceanul, am zărit deodată la orizont un cîrd mare de balene, îndreptîndu-se buluc spre soare și vibrînd o clipă la unison, cu aripile cozilor lor. Mi s-a părut atunci că o asemenea scenă de adorație a zeilor
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
vorbește engleza. Purtătorul are destinația: gara Grand Trunk. Detroit“. Stăteau alături, pe locuri fără rezervare. Lefty era cu fața spre geam și privea afară cu Încântare. Desdemona se uita În jos, la cutia ei pentru viermi de mătase, cu obrajii Împurpurați de umilința și furia pe care le simțise În ultimele treizeci și șase de ore. ― E pentru ultima oară când mă tunde cineva, spuse ea. ― Arăți bine spuse Lefty, fără să o privească. Arăți ca o amerikanida. ― Dar eu nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
mișcare înainte de culcare. O plimbare, de exemplu... — Sau o tăvăleală bună prin așternuturi, chicotește Augustus. — Cu cine? îl repede Livia, oțărâtă. Sau - mai degrabă - cu ce? Că a ta e bună de tăiat și de dat la rațe. Bătrânul se împurpurează la față. Urmează un moment tensionat. Încruntat, principele îi arată ușa lui Musa. Medicul se conformează de îndată, dar nu se poate stăpâni să nu bodogăne în timp ce iese: Numai cei care îndrugă vrute și nevrute într-o limbă păsărească se bucură de
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
aer concentrat fibula de pe umărul drept, cu care e prinsă pelerina dreptunghiulară și bălțată. — Evident că noi, trupele de germani, suntem superiori cohor telor pretoriene, rostește cu aroganță. — Nu zău? se minunează Rufus mai mult ca să-l întărâte. Tânărul se împurpurează. — Păi, când un soldat ajunge în garda pretoriană, nu se zice că e transferat? — Și ce-i cu asta? Pe când noi suntem aleși. Rotunjește buzele și accentuează: — Aleși. Indiferența din ochii celuilalt îl face să repete cu încăpățânare: — Aleși. Silabisește
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Și adevăratul tău nume? insistă Rufus. — Amballus Gaius Iulianus. Prenume, nume și cognomen? se încruntă instructorul. Doar romanii liberi le au pe toate trei. Chicotește totuși batjocoritor. Nu e rău pentru un ub, sau ce naiba ziceai că ești. Germanul se împurpurează, fără să răspundă. Ți-au schimbat numele când te-ai înrolat? Pusio mârâie ceva înfundat. — Probabil că li se răsucea limba în gură când încercau să te strige... Jignit, tânărul o ia ostentativ înainte. Ajuns în dreptul unor scări, rămâne pe
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
în pragul ușii. Unde pleci, bunicule? La pădure. Ia-mă și pe mine, te rog! a strigat prichindelul luând-o la fugă înspre el. Bunicul i-a ieșit înainte, l-a luat în brațe, l-a sărutat pe obrajii încă împurpurați de căldura somnului, apoi l a urcat în căruță și au pornit la drum. În timp ce străbăteau satul, bunicul răspundea cu blândețe potopului de întrebări care ieșea din gura nepotului. Bunicule, de ce mergem în pădure? Să cosim iarbă pentru vacă și
D’ale copilăriei by Adriana V. Neacșu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/774_a_1547]
-
scoală-te de-acolo, s-a auzit atunci o voce poruncitoare. Ce faci, ai înțepenit acolo?" Tânărul om s-a ridicat brusc, s-a lovit cu genunchiul de masă și fruntea lui mare și albă ca hârtia întîi s-a împurpurat, apoi s-a făcut de o paloare mortală. Ce descărcări afective se petreceau în el? Ce prăbușiri? Chipul i s-a lungit, s-a tras în jos; s-a dat la o parte, a mai stat printre oameni câteva minute
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
de roiul celorlalte și, pe măsură ce umbra din privirea ei mă subjuga, mă scufundam în neant. Îmi stăpînii cu greu pornirea de a-i atinge părul înfoiat. Simțind fluidul, pleoapele tinerei începură să se zbată. Întoarse fața. Sfioasă, obrajii i se împurpurară iar în ochi îi clipiră scîntei. Mă privea uimită. Schimbul acesta părea un fapt ceresc și în afara timpului concret, ca o zare fără de sfîrșit. „Nesfîrșit e cerul care se începu, Nesfîrșită-i zarea unde ești și tu.” Poate, dacă i-aș
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
-i spun locului pe nume. --Nici vorbă. Prea ne-am învârtit în jurul lui... ...Priveam cu admirație la turnul mănăstirii Bărboi. Călugărul a băgat de seamă acest lucru și m-a întrebat: --Îți place? -Cât de frumos se profilează pe cerul împurpurat de răsăritul soarelui! - i-am răspuns, neluându-mi ochii de la minunăția ce o aveam în față. --Atunci hai să intrăm pe Ulița Bărboi. --Cu voia sfinției tale, am să spun că la 3 martie 1669 (7177) “Alexandru Vulpe săoariu” împreună cu
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
a întrebat Luke băgându-și capul în debaraua mea fără ferestre. A, m-am săturat de priveliștea aia. și de lumina soarelui. Luke a zâmbit și m-a sărutat de bine te-am găsit. Fără nici un motiv, eu m-am împurpurat. — Ai avut timp să te uiți pe notele mele? l-am întrebat. În sfârșit, reușisem, cu o săptămână în urmă, să i le dau. Îmi luasem câteva zile în plus ca să fiu sigură că acoperisem totul. — Am ajuns doar la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
Claire. Mă refer la Luke! De ce nu mi-ai spus niciodată ce drăgălaș e?! Ar fi trebuit să-i vezi fața aseară, când recitai la microfon. Îți sorbea fiecare cuvânt. — E o poezie superbă, Bea - simțeam cum începeam să mă împurpurez - iar noi suntem prieteni. Avem o, ăăă, relație de muncă grozavă. — Ei, eu cred că e extraordinar, a declarat mama. și e așa de frumos! — Ei, mamă, și Randall e extraordinar. și probabil că e cel mai frumos bărbat pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
bun. Dar, sinceră să fiu, n-am avut prea mult de lucru. În esență, cartea era perfectă de când am citit-o prima dată. — Claire e mult prea modestă! Luke a apărut lângă mine, sărutându-mă pe obraz. Eu m-am împurpurat. — Am văzut-o pe Mara, a zis Jackson, care nu le prea avea cu subtilitățile. Mă duc s-o salut, ca să vă las singuri. — Îți vine să crezi? m-a întrebat Luke după ce Jackson a dispărut. Era pentru prima dată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
ea nu se prinde. — Ăă... voiam să... Își drege glasul foarte profi și aruncă o privire foarte conștientă de sine spre Jack Harper. Emma, crezi că ai putea să vii puțin, să ne uităm Împreună pe niște cifre ? Fuck. Mă Împurpurez instantaneu. Întregul corp Îmi e cuprins de furnicături. — Știi, spun pe un ton vesel și artificial, cred că nu pot azi. Katie se holbează la mine, surprinsă. — Dar trebuie să... trebuie neapărat să-ți arăt cifrele alea. Încuviințează din cap
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
a început să se vadă cu altcineva. Jake părea nedumerit. —Nu-i adevărat. —Ba da, Jake. De fapt, mama ta încă se mai întâlnea cu bărbatul respectiv atunci când l-am cunoscut eu pe tatăl tău. — Cine era tipul? Băiatul se împurpurase. — Era tatăl singur al uneia dintre vechile tale colege din generală. Cum o chema...? Fiona a ridicat ochii în sus căutând să-și aducă aminte. —Tamara cred. Îți spune ceva numele ăsta? Jake s-a îngălbenit la față. Gura i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
Boiangiu murmură cu un glas răgușit de spaimă: ― Mi se pare, măi creștini, c-a sosit revoluția! Capitolul IX FOCUL 1 Joi dimineața, soarele răsărea în Amara prevestit de zori mai roșii ca totdeauna. Orizontul vopsit de flăcările pământești se împurpura tot mai mânios, până ce se ridică greoi globul soarelui, un cap scăldat în sânge proaspăt. Atunci lumina vîlvătaiei începu să pălească înăbușită de lumina zilei, scufundîndu-se parcă în zidul de foc ce tivea marginile cerului. Apoi, cu cât văzduhul se
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]