2,573 matches
-
o imaginație debordantă, îndrăzneață, ieșită din tipare, lucru care se vede din plin și în această mizanscenă. De cînd a plecat și pînă acum, Oedip este primul proiect concretizat în țară. Petrică Ionescu a lăsat în România un Conu’ Leonida înăbușit de cenzura comunistă și nu a mai fost invitat în țară decît acum ceva vreme, la Teatrul Național din București, sub conducerea lui Ion Cojar, pentru un Caragiale, și anume, O scrisoare pierdută. Ritmul de lucru al regizorului nu a
Două perspective by George Banu () [Corola-journal/Journalistic/13371_a_14696]
-
anterioare, nici așa evidente. Imaginea nuvelistului viguros și a romancierului puternic în Mara este întunecată de literatura minoră de la senectute. Adevăratul prozator nu se vedea, nici nu era bănuit și nici nu avea cineva inspirația să-l descopere, pentru că era înăbușit sub moloz, datorită acestei mediocrități industrioase a creației slaviciene din ultimii ani. Două aspecte biografice obturează și mai necruțător calitățile prozatorului din Pădureanca, Scormon, Gura satului, Moara cu noroc, Comoara sau din Mara. Cel dintâi e premierea de către Academie a
De ce l-a ignorat Lovinescu pe Slavici? by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12089_a_13414]
-
înțeleagă o problemă nu mai transpare, ci doar atitudinea serenă și colocvială a unui om care ține o simplă conferință. De aceea, H.-R. Patapievici este un intelectual posedînd un patos pe care, tocmai pentru că a reușit să și-l înăbușe, l-a trecut în starea discursivă a ideii. Noica are undeva o vorbă frumoasă: "E ceva iremediabil liric la începuturile oricărei reflexii filozofice." Vorba aceasta se potrivește întocmai autorului Discernămîntului modernizării: H.-R. Patapievici este un liric care a îmbrăcat
Patosul lui H.-R. Patapievici by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/12156_a_13481]
-
biruiesc cu fierbințeala inimii, s-o smulg cu nepăsare sau cel puțin s-o învăluiesc cu veștmintele bucuriei mari ce râvnea să mă stăpânească" Zadarnic! O frică rea mă luase în brațe, mă strângea, mă strângea, mă strângea" O să mă înăbușe"" (Opere 3, p. 150). Descrierea durerii morale, a suspiciunii și a eșecului ca senzații fizice apăsătoare, distructive, constituie specialitatea tânărului prozator Liviu Rebreanu, care va excela însă, în acest registru, în alte pagini ale operei sale. Relele presimțiri ale lui
Calvarul lui Liviu Rebreanu – romanul unei disculpări (III) by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12812_a_14137]
-
uitat împrejur și am văzut, și multe speranțe am pierdut din cele frumoase. M-am retras în ungher, umil, irosindu-mi visurile ca un sihastru. Și anii au trecut peste mine și m-au călcat în picioare și mi-au înăbușit glasul. Ce mai putea rămâne din visurile de odinioară?" (Opere 3, p. 12-13). Atmosfera devastatoare a războiului și drama civică a unui ardelean apropie, mai clar, Calvarul de Catastrofa și de Pădurea spânzuraților. Dacă acestea din urmă, prezintă drama ardeleanului
Calvarul lui Liviu Rebreanu – romanul unei disculpări (II) by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12833_a_14158]
-
acelei "etici a convingerii", proclamate totuși retoric, fără nici o bază în realitatea concretă. Ceea ce scriitorul numește "mașina de fabricat fericirea" produce mai degrabă sfărâmări de oase, " Este vânat omul oriunde se află", "în Rusia, pacea nu există pentru nimeni", cenzura înăbușă orice critică, se aude o lozincă precum "nu avem nevoie de intelectuali în URSS", "falsitatea omului de la putere care trișează adevărul" e evidentă, oamenii comunismului oficial, ce constituie o sectă, o "monstruoasă castă... ignorantă, vulgară, perversă" acționează arbitrar și brutal
Istrati, Fondane și revoluția by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/12263_a_13588]
-
se înregimentează în estetica europeană modernă, cu care se va relua legătura în Polonia anilor cincizeci, după înlăturarea modelelor normative ale realismului socialist. Proza unei singure teme atotcuprinzătoare, frecventată aproape monografic: interacțiunea conflictuală dintre individ și formele existențiale care-i înăbușă și închircesc esența omenească, se aglutinează în jurul unui singur personaj, autorul însuși, cum a afirmat-o de atâtea ori. Pentru înțelegerea finalității ideatice, prinse într-o fabulație premeditat nonconformistă, alambicat parodică și absurdă, s-a apelat în majoritatea cazurilor la
Centenar Witold Gombrowicz – "Un nebun răzvrătit" by Stan Velea () [Corola-journal/Journalistic/12363_a_13688]
-
mic" ceh Dubcek în 1968, cu cîteva zile înainte de intrarea tancurilor sovietice în Praga. Practică veche! Neron nu-i mărturisește oare lui Burrhus în Britannicus de Racine (actul IV, scena 3, versul 1314): , Îl sărut pe rival, dar ca să-l înăbuș"? Cînd este vorba de un sărut pe gură, cerut de protocol, între un bărbat și o femeie, poate să apară ambiguitatea sau reticența.6 Astfel, Sfînta Lutgarda a refuzat părintelui abate venit în vizită sărutul protocolar.7 Hipolit din Roma
Alain Montandon - Sărutul sacru by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11465_a_12790]
-
se poticnește, C.C. al Partidului dă această hotărâre". într-atât s-a dizolvat Babaevski în împerecherea mitologică dintre partid și literatură, încât pentru el toate îndoielile care au frământat prima generație de scriitori realiști-socialiști sunt excluse. El nu și-a înăbușit "propriul cântec". Semeon Lipkin, un poet din vechea generație, mi-a povestit că pe Fadeev l-a îngrozit primitivismul "Cavalerului", comparându-l cu un "scaun de bucătărie". în literatura sovietică pătrundea a doua generație (și s-a dovedit a fi
Două eseuri de Viktor Erofeev by Tamara Tinu () [Corola-journal/Journalistic/11639_a_12964]
-
Gheorghe Grigurcu Poezia, după cum se remarcă din capul locului, energică, dezlănțuită, pe care o semnează Angela Furtună, reprezintă totuși un triumf al artificiului. Poeta are în vedere ființa ca pe un foc pe care se străduiește din răsputeri a-l înăbuși spre a nu provoca un incendiu. Aceasta e puternică, rebelă, i se simte enorma zbatere, dar ținta autoarei e de-a o disciplina, de a-i sugruma vitalitatea, de-a o oferi ca pe-o ofrandă textului. Textul e zeitatea
Pasionalitate livrescă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11696_a_13021]
-
viața intimă. Singur Nicolae Băciuț, în micul, dar interesantul său volum de convorbiri cu N. Steinhardt, Între lumi (1994), îndrăznește să-i pună discretului eseist și călugăr (cum altfel se cuvine să fie un călugăr dacă nu discret, reușind să înăbușe în sine cele lumești?) cea mai indiscretă întrebare care i-a fost pusă vreodată în public: " - Ați iubit? Ați fost iubit de - iată, am rețineri, sfiiciune, mi se pare că e impudic să pun o astfel de întrebare - o femeie
N. Steinhardt îndrăgostit by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11724_a_13049]
-
chipurile frumoase arde sufletul, ce caută cu poftă, mai iute decât focul. Că trupurile frumoase sunt pentru ochii desfrânaților ca o materie ce aprinde lesne. De aceea trebuie să nu dăm prilej focului poftei să vadă frumuseți străine, ci să înăbușim prin orice mijloc focul, să-l stingem cu gânduri cucernice, să stăvilim incendiul ca să nu se întindă mai departe, să nu-i îngăduim să surpe tăria sufletului nostru 152. Considerațiile precedente în legătură cu trupul nu trebuie să ne facă să uităm
Patima desfrânării şi biruirea ei în viziunea spiritualităţii ortodoxe ( I ). In: Revista Teologică, Serie Nouă, Anul XVIII (90), Nr. 2 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/164_a_93]
-
adâncul ei, ca și cum ar fi stat acolo la pândă pe o pânză demonică de păianjen. împinse într-o parte bancheta, deschise ușa cu atenție, ca să nu scârțâie, și coborî treptele în vârful picioarelor. "Dorm, dorm cu toții", un râs i se înăbuși în gâtlej. "Mă strecor tiptil ca un hoț. Precis că el nu mai e acolo..." Cineva pusese lanțul la ușa din față. Miriam îl desprinse ușor, ca să nu facă zgomot. Deschise ușa și vântul rece al nopții o izbi în
Isaac Bashevis-Singer - Conacul by Anton Celaru () [Corola-journal/Journalistic/11777_a_13102]
-
juste: "La noi nu era posibil să cheltuiești bani așa, pur și simplu. Pentru asta îți trebuiau relații", "La noi acasă nu era nevoie de reclamă ca să-i convingi pe oameni să mănânce ceva", " Muierile sunt acele ființe care-i înăbușă pe bărbații tineri cu sânii lor", "America e când bărbați în maiouri conduc mașini galbene și numără bani verzi de hârtie", "Pe măsură ce trecea timpul, extratereștrii mi se păreau tot mai puțin importanți, în schimb mă interesau tot mai mult sânii
La vita e bella by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11807_a_13132]
-
dintre ei propun să iasă, ce-o fi o fi, chiar dacă-n felu-ăsta le dezvăluie troienilor capcana. E limpede, spun, că șiretlicul nu ține și trebuie să fii cretin s-o ții înainte c-un plan care nu merge. Ulise înăbușă încercarea de răzmeriță așa cum amenințase: îi strânge de gât și pe ei, ca pe Anticles. Cum n-au mâncat de-atâtea zile, războinicii devorează amândouă cadavrele. Unul, cu stomacul mai delicat, varsă la prima înghițitură. Ca să nu se deshidrateze, se
La porțile Troiei by Diana Moțoc () [Corola-journal/Journalistic/12939_a_14264]
-
și al dorinței de-a sluji interesul public, a proliferat o producție mediocră dacă nu execrabilă, promovînd arbitrarul și megalomania de natură individuală ori de grup și nu în ultimul rînd țelul cinic al profitului bănesc. Scrierile bune se văd înăbușite de producțiile imposturii: “Industria de carte nu a fost și nu va fi niciodată un act de cultură. Dacă în totalitarism politicul era un criteriu deseori hotărîtor în selecția și ierarhia publică și instituțională, din 1990 încoace altele sînt criteriile
Critică și liberalizare by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12978_a_14303]
-
unora către intoleranță, în speță tentația actuală a reconstituirii, sub felurite pretexte, a cenzurii, nu doar relicvă a unei perioade dogmatice, ci și piedică pusă sieși oricărui discurs ce-și subminează astfel condiția. “În primul rînd, dacă o opinie este înăbușită, rămîne posibil ca, pe cît putem noi ști cu siguranță, acea opinie să fie adevărată. A nega acest lucru înseamnă a presupune că noi înșine sîntem infailibili. În al doilea rînd, chiar dacă opinia înăbușită ar fi greșită, ea poate să
Tezele și antitezele libertății by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13023_a_14348]
-
perverse din unele grupuscule de extremă dreaptă”. Dar dacă în țările Apusului, care n-au cunoscut jugul comunist, o astfel de “asimetrie” este întrucîtva explicabilă, ce acuză ar putea invoca autohtonii “democrați” postdecembriști, care depun eforturi remarcabile pentru a ne înăbuși memoria, pentru a ne spăla creierul? Ei profită cu impudoare de o anume diferență între nazism și comunism. Și anume de faptul că pe cînd cel dintîi a durat numai cîțiva ani, fără a izbuti să distrugă integral societatea civilă
Tezele și antitezele libertății by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13023_a_14348]
-
1565-1898, adică 333 de ani, Philippine este controlată de către Guvernul Colonial Spaniol, fiind condusă de către un Guvernator (Gobernador). În anul 1898 Își „Proclamă Independența”, Însă, o dată terminat Războiul Hispano-American, prin Tratatul de Pace de la Paris, arhipelagul este cedat Statelor Unite, care Înăbușă mișcarea de eliberare națională. Totuși Îi Învață democrația, respectarea legilor și organizarea. Deci, Între 1898-1942 este sub controlul SUA, când este ocupată de Armata Japoneză. La 4 iulie 1946 se proclamă Republica Independentă. Așa cum le place să-și spună singuri
MANILA - PHILIPINE. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Pompiliu Mania () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1545]
-
vezi și florile înșirate pe toate pervazurile și, mai ales, acele imense vase din care se înălțau până în tavan crengi și frunzișuri pe tulpini groase cât brațul. Erau plantele ei, acum veștejite. "Ne dau oxigen" - spunea ea. Pe el îl înăbușeau, dar în ultimii ani le udase, stropise, pulverizase la cererea Birgittei care nu se mai putea mișca decât cu două bastoane. Se îngrășase, devenise enormă. Margot mă rugase să mai trec pe la Gunnar. M-am dus după o săptămână. N-
Micro-proze by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/9361_a_10686]
-
nări de bou răcoarea pufoasă i-ar fi șters Tîmplele tari. Și-n urmă, cînd s-au oprit din mers, Cărările, spre seară, tăcute-au fost și drepte. Creșteau între patlagini grămezile de rouă. Melci uriași și galeși alunecau domol. Înăbușit de plante și fluturi, trupul gol Trecea uimit și fraged într-o Lumină Nouă...
Moartea adolescentului by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/9677_a_11002]
-
avarie al sîngelui în tîmple E tot un rest de la facerea lumii. Că numai amintirile Explică viața. Și asta ca păianjenul Care dacă nu secretă pînza ca să prindă Timpul ce trece și o ține în sine Firul se adună, îl înăbușă... Și Moartea care nu secretă viața într-o zi va cădea sufocată în stradă O va lua ambulanța ca pe ultimul bețiv. Plăcerile simțurilor sînt rădăcinile anemice Care mai caută pămîntul altei lumi. Pentru asta treci dintr-o lume în
Poezie by Adrian Alui Gheorghe () [Corola-journal/Imaginative/9789_a_11114]
-
luat nici o atitudine față de ea și nici nu am produs-o. Momeala e prima apariție în conștiință a unei dorințe rele. Satana ne-o trimite prin mijlocirea poftelor trupești, stârnind mișcarea vreunei pofte ce dormitează în subconștient. Dacă nu e înăbușită prin reacția noastră, această mișcare câștigă intensitate și cu greu va mai putea fi biruită. Dacă respingem momeala chiar din clipa în care apare, am biruit. Momentul decisiv e acela în care ia atitudine cugetarea noastră. Pentru a scăpa, trebuie
Ispitele și biruirea lor în lumina învățăturii filocalice by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/143_a_164]
-
d.Cr. la Roma a lovit numai În creștini, iar nu și În iudei, care nu numai că erau foarte numeroși la Roma, dar erau și urâți de către romani. Tacitus, care a murit către anul 117 d.Cr., scrie: „Nero, pentru a Înăbuși zvonurile care circulau, i-a Învinovățit și lovit cu pedepse Îndelung căutate pe aceia care, urâți de oameni din pricina nelegiuirilor lor, se numeau creștini. La obârșia acestui nume se află Cristos care, pe vremea domniei lui Tiberiu, a fost trimis
DIVERSITATEA ŞI UNITATEA CREŞTINILOR ÎN PRIMELE TREI VEACURI. In: STUDIA UNIVERSITATIS „BABEŞ-BOLYAI” THEOLOGIA CATHOLICA by ANGELO DI BERARDINO () [Corola-journal/Science/144_a_159]
-
Ioan Gură de Aur, care dezvoltă ideea precedentă, dând și îndrumări celor care au consimțit deja cu ispita: „Vă îndemn, păziți-vă chiar de la început, să nu zămisliți în voi o poftă rea ; iară dacă am zămislit-o atunci să înăbușim în noi sămânța cea rea. Dacă însă și la aceasta am fost leneși, atunci, îndată ce păcatul s-a arătat în faptă, să-l omorâm prin mărturisire și lacrimi și prin paza asupra noastră înșine. Căci nimic nu este pentru păcat
Doctrina despre păcat în scrierile filocalice. In: Editura Teologie și Viaţă by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/136_a_139]