1,031 matches
-
orice cale, publicitate? Nu știu cât rău face prin această și nici măcar nu cred că face vreun rău printr-un asemenea demers. În condițiile unei critici mute, cel putin el spune cu voce tare ceea ce alții păstrează în rezervele lor de suferință înăbușita. Mai degrabă se impune întrebarea dacă în felul acesta scriitorul își găsește alinarea. (Că principial nu e nimic malefic social într-o autopublicitate - atât timp cât ea se menține în limitele decentei - o dovedește faptul că nici un autor nu are șansa să
Despre dialogul frânt by Gheorghe Schwartz () [Corola-journal/Journalistic/17690_a_19015]
-
Radu Arion, N. Dianu, G.V. Serdici. Acesta din urmă observa, în noiembrie 1959, ca "răscoală ungurilor din 1956 a dovedit lumii întregi unde se plasa lumea liberă, ce avem de așteptat și ce este în fața noastră!... Odată cu înăbușirea ei fu înăbușita și ultima noastră licărire de speranță." Și conchidea totuși: "Trebuie să nu pierdem speranța, nu trebuie să pierdem curajul și trebuie să continuăm lupta. Trebuie să strigam peste tot suferințele și nedreptatea ce suferă zilnic națiunea noastră". Știrile venite din
Exilul politic românesc by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17765_a_19090]
-
recunoaștere (o anamneza), ca simptom al izgonirii din Paradis, investit fiind cu o functie mărturisitoare (de martor): "Recunosc drumuri grădini/ case/ ciulinii cu buzele arse// lumină pe care de departe/ o simt/ stăpînind marea/ plajă sălbatică hohotind/ în amurg// lume înăbușita// singură pe mal/ aștept singură barcă din larg/ ploaia de vară/ că o mărturisire" (Pastel). Poeta cultiva o nostalgie mixtă, moral-estetă: Nu se aud decît greierii/ cu hărnicia lor obositoare/ un strat violet acoperă/ ce-a mai rămas/ din compoziția
Tigara care arde cum o candelă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17946_a_19271]
-
neajuns istoric pentru o elită a scriitorilor; între care, desigur, și filosofii. În acest plan al limitei obiective, o judecată prezentă frecvent în carte: continuitatea dintre maiorescieni, generația lui Lovinescu și cerchiștii de la Sibiu, reamintirea celor din urmă drept generația înăbușită a unui uriaș potențial care promitea o reașezare a raporturilor culturii române cu tradiția occidentală și o reașezare a filosofiei în interiorul acestei culturi. De aici, afirmarea legăturii directe de formare dinspre cerchiști a generației Echinoxului. Pe acest sol stau evocările
Uriașii dintre două lumi by Alexan () [Corola-journal/Journalistic/2449_a_3774]
-
atîta lipsă!), camaradul și fratele lor de cruce, introdus de aceea, în toate tainele culcușului lor, cu carnea și sîngele meu și al lor confundate într-un amestec noptatec de sărutări și îmbrățișări, de șoapte, gemete, țipete și vaiete repede înăbușite, ca într-o noapte valpurgică mai răsunînd încă de antice vrăji și luxurii păgîne, de abandonuri nu oricui hărăzite, de mistere și inițieri nu oricui dezvăluite". Firește, legăturii conjugale îi este preferat libertinajul, fiind paradoxal proslăvită "statornicia" condiției de amant
Memoriile unui hedonist by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16697_a_18022]
-
să faci față, decent, succesului. În timpul războiului, G. se duce la gară, la Iași, să ia trenul spre București. Pe peronul pustiu, sub tălpi, ceva elastic, așa, ca un preș de cauciuc, umflat... Pașii, răsunători în noapte, devin deodată înfundați, înăbușiți. Crede că are ceva în urechi și că nu aude bine. Se zgîndăre cu degetul. Erau cojile de semințe de pe jos... (șuvoiul se întrerupe).
Șuvoiul by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16846_a_18171]
-
ba chiar isterică și agresivă, împroșcînd în stînga și-n dreapta critici furibunde la adresa celor ce nu-i împărtășesc distincția, nu în ultimul rînd a lingușitorilor care încearcă să se pună bine cu mărimile. Există în străfundurile tale un glas înăbușit care se luptă să urce la suprafață și, rupînd toate zăgazurile, învingînd rezistența mușchilor faciali încleștați, să-i strige în față: nu ești decît o semidoctă pretențioasă care nu se sfiește să emită păreri și sentințe în legătură cu tot ce este
Elogiul ipocriziei by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/15872_a_17197]
-
care-i port mereu în suflet, experiențele esențiale ale vieții mele s-au întîmplat acolo și atunci. A spune că am "supraviețuit prin cultură" mi se pare puțin melodramatic și inexact. Fără îndoială, cultura a îndulcit multe dintre frustrările, revolta înăbușită, spaima și neîmplinirile mele. Nu știu ce înseamnă "a supraviețui ca nație prin cultură". Dacă întrebarea se referă la nația română, atunci eu cred că rădăcinile supraviețuirii ar trebui căutate mai degrabă în altă parte... Cînd veniți în România din New York, vă
Dumitru Radu Popa: "Sansele nu se asteaptă ca o pară mălăiată" by Cristina Poenaru () [Corola-journal/Journalistic/15907_a_17232]
-
dotatul povestitor Ioan Neșu. Ce nu pregetă să scrie despre universul rural românesc cartografiat într-un sud de sate și mici așezări urbane de Bărăgan, lunci, ape și păduri, epicentrul povestirilor fiind sufletul scindat al locuitorilor, cu bucuriile și "suferințele înăbușite", cu resemnarea, violența și iubirile lor pătimașe. Din cele " Doar câteva cuvinte..." ale lui C. Vremuleț aflăm că ar fi vorba de satul ialomițean, ceea ce nu exclude posibilitatea ca aceste peisaje și personaje să fie localizate prin Grecia, Albania, sudul
Povestiri din zona gri by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/16428_a_17753]
-
aspirația spre o mărturie scriptică, de dragul copiilor, deși urmase doar cinci clase primare ("Caietul" său, deși evident purtînd un retuș stilistic, constituie un manuscris prodigios), nu era mai puțin o făptură pasională, îngenuncheată de greutăți, azvîrlită în lotul unor "dureri înăbușite". Iată acolada duios-absolutorie prin care o îmbrățișează postum fiul său: "Măritată de către autoritarul ei tată, la mai puțin de cincisprezece ani, cu un bărbat mult mai vîrstnic decît ea, cizmar dintr-un alt sat, ea avea o legătură cu un
Caietele unei vieți by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11928_a_13253]
-
pentru tovarășul Gheorghiu Dej” (1951), „Mărul de lângă drum” (1954), „Partidul m-a învățat” (1954), „Azimă” (1956), „Inima bătrânului Vezuv” (1957), „Cu un ceas mai devreme” (1959), precum și romanele „Pe muchie de cuțit” (1959), „Dispariția unui om de rând” (1963), „Explozie înăbușită” (1971). Despre cărțile lui, la timpul acela, au scris George Călinescu, I. Negoițescu, Gheorghe Grigurcu, Șerban Cioculescu, Al. Piru, Eugen Simion, Dana Dumitriu, Nicolae Manolescu, Mircea Iorgulescu, Victor Felea, Laurențiu Ulici și alții. Cariera lui literară, de după război, începe în
Grandoare şi decădere la mâna destinului! [Corola-blog/BlogPost/92603_a_93895]
-
devenise expert în meseria de monitor general. Imediat i-a notat pe cei turbulenți și i-a adus la catedră. Satisfăcut, domnul Fusulan i-a mângâiat cu „mămica” la fund. S-a făcut liniște, iar bieții mârlani scoteau doar gemete înăbușite sau scrâșneau din dinți, cu lacrimi pe obraz. Ca să mă încadrez în sistem, mă făceam că-l trag de păr și de urechi pe Gogu și icneam eu, iar el râdea. M-am supărat și i-am șoptit : - Nu mai
POVESTIREA DOMNUL FUSULAN-PARTEA ÎNTÂI de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1738 din 04 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381753_a_383082]
-
dovle... dar mai bine să mă opresc până nu mă enervez din nou. Când am terminat treaba, am luat în brațe vasul de Jena în care construisem toată tărășenia și am dat să-l bag în cuptor. Doar că nervii, înăbușiți atâta timp în suc propriu, au simțit brusc nevoia să se manifeste vizibil și plenar. Mi-a tremurat mâna, probabil am executat și o mișcare mai smucită, cert e că muscaua a ajuns... exact, ați ghicit: pe gresia din bucătărie
Lacrimi și musaca by Simona Tache () [Corola-blog/Other/20774_a_22099]
-
cer și raza-i magic împletită În ramurile salciei, aplecată peste ape încunună Cu măreție împărătească noaptea clară. Răsplătită Gingașa clipă de aur aleargă cu valurile împreună. Îți văd și undele zvelte lovindu-se suav de maluri Aud și geamătul înăbușit al apelor, binecunoscut Când vântul modelator furios preface unda-n valuri Semn că eu cu tine, Fluviule, m-am înfrățit demult. Asemeni ție, viața mea a fost și este fluviu Traversează câmpii de răcoare, defilee, chei, În timp ce inima stă să
FLUVIUL de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 2064 din 25 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/383768_a_385097]
-
și viața asta de mine? Ei, uite că nu vreau, ce spui de asta? Fața lui smeadă se înroșise brusc. Vadim îl privi îndelung, apoi se ridică în picioare. - Nu știu dacă mai pot să înțeleg... - și vocea-i suna înăbușit - dar... chiar dacă, să zicem, până la un punct, aș face un efort de a înțelege, tot nu cred că pot să și accept... asta. Tu mă știi de ani de zile. Recunosc, mi-a fost și mie greu să mă descurc
SUB CERUL MUT de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2061 din 22 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/380112_a_381441]
-
trântă (involuntar, desigur), peste secoli, cu Mihail Sadoveanu, care-i forțase pe criticii vremii să declare 1904 ca ,,Anul Sadoveanu’’ - grație debutului fulminant al acestuia, cu patru cărți: ,,Povestiri’’ (încununat cu Premiul Academiei, pe baza susținerii lui Titu Maiorescu), ,,Dureri înăbușite’’, ,,Crâșma lui Moș Precu’’ și ,,Șoimii’’. Găsim de cuviință să reliefăm că acest careu de ași îi va deschide lui Sadoveanu ,,o prodigioasă carieră editorială’’, fiind recunoscut, peste decenii, ca scriitor național, ,,unul dintre autorii cei mai fecunzi ai literaturii
,,Poemele fiinţei’’ de Mariana DIDU [Corola-blog/BlogPost/93548_a_94840]
-
condeie lămurite asupra fenomenului care sunteți, care să vă transcrie versurile întocmai cum le-ați scris, cum le-ați rostit. Să apucăm ziua aceea de bucurie cuviincioasă când lumea dintr-o librărie timișoreană să vă îmbrățișeze îndelung. Până atunci, înțelesul înăbușit al cuvintelor dintr-o scrisoare din iunie 2008, canicular: "Cu toată neputința dorințelor mele, pline cu tăcutul timpului trecut și ne-nțeles de mine. Târziul blestemat mă cheamă se ies la lumina tăcutului din mine. Blestemul neputinței mă mușcă din
Actualitatea by Simona Dăncilă () [Corola-journal/Journalistic/8321_a_9646]
-
muzică toate sensațiile, decât să fiu mistuit de ele”. Amestecul unui impuls frenetic cu imagini coborâte în suflet formează baza dispozițiunii lirice în spiritul creator al lui Chopin. Dela Mazurkă - dansul sufletului polon, străbătută de freamătul eroismului și al plânsului înăbușit - până la Poloneze - poeme epice cu dinanismul strâns într’un paroxism disciplinat, toate formulele sale melodice sunt o transpoziție a sensațiilor stârnite dintr’un șoc exterior, filtrate apoi de cuget și revărsate în echivalențe sonore. Georges Sand lăuda într’o zi
Muzicieni rom?ni ?n texte ?i documente (XVIII) Fondul Cella Delavrancea by Viorel Cosma () [Corola-journal/Journalistic/84196_a_85521]
-
fără pulbere; era, de altfel, o caracteristică a epocii). În primul rând, evenimentele înfățișate în nuvelă funcționează ca un ax cronologic insidios, așa cum precizam mai sus. Contextul istoric în care este plasată acțiunea Bijuteriilor... este răscoala din 1907, o răscoală înăbușită; cel din a doua nuvelă (martie 1945) favorizează așa-zisa "reformă agrară"; așadar un eveniment victorios. Apoi, în Vântul de martie se inversează în chip semnificativ acțiunea primei nuvele, autorul având grijă ca situațiile epice să se plaseze într-o
Cât de tendențioasă este Cronica de familie? Paradoxul unei receptări (II) by Oana Soare () [Corola-journal/Journalistic/8430_a_9755]
-
felul acesta ne conduce spre altă carte a tainei, Cartea Plângerii, de Grigore din Narek. Dar, spune autorul: „Între plânsul acela și șoaptele acestea nu înseamnă că se înlocuiește o suferință cu alta, e doar diferența dintre plâns și plânsul înăbușit. În anul nașterii mele, pentru o lacrimă s-a vărsat tot atâta sânge cât, în vremurile acelea, pentru un veac de război.” Când citim capitolele Cărții Șoaptelor, simțim că acel „copil bătrân” își înțelege copilăria pierdută. Dincolo de puzzle-ul de
Cartea Șoaptelor – un strigăt al suferinței by Any Shilon () [Corola-journal/Journalistic/4214_a_5539]
-
pământ. Simți prin pantaloni și cămașă răcoarea înviorătoare și bună. Mai mulți inși îl îmbrânceau din spate și-l duceau spre vagon pe Ghiță Todireanu. În jurul gleznelor lui slabe fâlfâiau manșetele zdrențuite ale nădragilor. O ușă metalică se auzi scârțâind înăbușită în vacarmul vocilor. Se uită. Nu zări nimic. Parcă ar fi orbit. O întunecime de nepătruns, după care locomotiva îl împroșcă învăluindu-l într-un nor de aburi. "Ei ei, ce-o fi și asta!?" Un munte de smoală clocotită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
parte a țării. Se regăsesc, laolaltă, mâncăruri caracteristice bucătăriilor maghiare, germane, sârbe dar și italiene, mai vechi sau mai noi. De o mare apreciere se bucură carnea de porc, sosurile obținute din rântaș și îmbunătățite cu smântână, legumele prăjite și înăbușite, bine condimentate cu piper, cimbru, boia de ardei și chimen, papricașul cu găluște și gulașul unguresc. Specifice regiunii sunt: sarmalele bănățene, cele mai mari făcute în țara noastră, pogăcelele (turtă din mălai sau făină de grâu coaptă, adesea cu jumări
România : patrimoniu turistic by Viorel Rîmboi () [Corola-publishinghouse/Administrative/91702_a_93090]
-
de bun simț. Cei care se rușinează de aceste calități nu merită decât compasiunea, înțelegerea și încercarea noastră de a-i face să înțeleagă că nimic din ceea ce este cu adevărat frumos în gândurile, în Eul nostru primordial, nu trebuie înăbușit, ci scos la lumină prin cuvinte și fapte frumoase, prin exemplu personal, prin IUBIREA pe care o arătăm tuturor oamenilor și nu numai. Iată cheia evoluției: iubirea - una din legile fundamentale ale evoluției, așa cum au prezentat-o cercetători experimentați ai
Întâlniri cu Maica Domnului by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1227_a_2213]
-
clipă sau pentru totdeauna. Așa o fi moartea? Prea sfinte părinte binecuvântează! Cu evlavie fluxul muzicii de sfere urcă spre cupola cerului. Duminică 24.10.2013 Retrăire Am interzis cândva sentimentelor născute să înflorească și am greșit. Nălucire de tentații înăbușite! Ce frumoase erau, ce blânde și moi, parfumate ca iarba, legănată sub soarele imperios sub ploaia îndărătnică de vară. Împotriva cui m-am protejat? Cine ar putea să știe? Să mă convingă... Ele au rămas în memorie uscate de timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
Mai ales lui Virgil, care venea pentru prima oară într-o asemenea sălbăticie. Se opriră amîndoi lîngă o salcie scorburoasă și priviră sceptici în toate părțile. Cît vedeai cu ochii numai stufăriș, ochiuri de mocirlă din care ieșeau, cu zgomote înăbușite, bulbuci, sălcii uriașe cu scorburi întunecate, arini aplecați de furtuni în toate părțile și, din loc în loc, cîte un petec de pămînt mai acătării, plin însă tot de bălării. Și cum crezi tu c-ai să poți prinde pește din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]