80 matches
-
Angliei în favoarea României în ajunul conferințelor de la Berlin, ministrul englez, c-o legitimă ironie, răspunse: Noi mergem la Berlin ca să împăciuim pe beligeranți, n-avem a ne amesteca în afacerile aliaților. Toate neajunsurile, toate gemetele de nemulțumire ale țării sânt înădușite prin atotputernicia guvernamentală. La vot! La vot! strigau credincioșii guvernului, și majoritatea arșicelor decidea de soarta țării. Țara, astăzi în nedumerire, se întreabă: Cine poartă răspunderea? [ 5 martie 1880] ["APARȚINE TRADIȚIUNILOR... "] Aparține tradițiunilor partidului de la putere de-a întuneca adevărul
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
sânt decât prea înclinați de a nu se ocupa decât de interesele lor particulare totdeuna gata de a nu se avea în vedere decât pe sine înșiși și a se retrage într-un individualism în care orice virtute publică este înădușită. În acest soi de societăți, unde nimic nu e fix, fiecine se simte împuns fără curmare de teama de a se coborî sau de ardoarea de a se sui, și fiindcă banul, în timpul în care, devenit principalul semn care clasează
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
a scopului serbărei de la Putna. Credem însă că n-ar fi neinteresantă o analizare a motivelor ce-au cauzat amânarea ei. Prin războiul de față, la care participează cu spiritul toată lumea civilizată, s-a creat un curent al zilei care înădușă orice mișcare de un caracter mai pacific. Dacă serbarea se ținea în anul acesta, nu-i rămânea decât alegerea între două consecințe egal de rele. Sau că curentul zilei, îi imprima fără voie, o nuanță politică pe care n-o
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
în Turcia au devenit foarte serioase, că puterea insurecției, chiar în poziții predominate de turci (la Gaczko bunăoară), este neînfrîntă. În toate stadiile înrîuririlor diplomatice de dinafară, Poarta a voit să deie dovezi că ea este în stare de a înăduși mișcarea răsculaților și că nu are nevoie de ajutorul Europei pentru a restatornici liniștea. Sigur că tot pe o asemenea hotărâre se întemeiază și operațiile lui Mukhtar Pașa și totuși Poarta e astăzi tot atât de departe de a fi biruit militărește
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
cea mai mare parte servilă, încrucișîndu-se cu stârpitura grecului modern, care e tot atât de șiret, dar mai corupt decât evreul de rând. Prin urmare clasa înaltă a societății noastre, care luase de la grecul constantinopolitan toată lenea, tot bizantinismul, se lasă ușor înădușită de ciocoimea ei, de foastele ei slugi, cari, fără nici o muncă meritoasă pentru societate, se urcă repede în locul vechei aristocrații, ce dedese așa de tare îndărăt. Se va găsi că lenea este caracteristică românului "ridicat", pentru că s-au și ridicat
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
a ținut președintele comitetului în sănătatea și lunga viață a Imperatorului Austriei. După aceasta au urmat o serie de toasturi întovărășite de discursuri patriotice și naționale, în cari se revela sentimentele aprinse și entuziasmul viu al vorbitorilor, cari nu puteau înăduși în sufletul lor nobila pornire a focului patriotic, pe lângă toată privegherea riguroasă a comisarului rânduit din partea guvernului. Cele mai mari emoțiuni au produs discursurile înfocate și adânc simțite ale d-lor Silași, prefect la seminariul gr. cat. din Viena, Sbiera
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
dânsul stătu adăpostit în munții Transilvaniei. De îndată ce el se coborî la câmp, începând a lega iarăși firul vieții așezate, se începe pentru el istoria lui politică. Aceasta însă nu se putea dezvolta peste Carpați, unde năvălirea maghiară, supunând elementul românesc, înăduși încă din fașă pe șubredul prunc al statului român. Partea întâi a istoriei române se petrece in centrul Carpaților; a doua in câmpiile ce se întindeau către Nistru, Dunărea și marea Neagră. În această parte de a doua a istoriei
ISTORIA ROMÂNILOR DIN DACIA TRAIANĂ ISTORIA MEDIE, Partea I De la întemeierea Ţărilor Române până la (cu o hartă) by A. D. XENOPOL () [Corola-publishinghouse/Science/101022_a_102314]
-
în sudul Dunării, ci la nordul acestui fluviu. Astfel la urcarea lui Alexandru cel Mare în tronul Macedoniei, Geții, urmând exemplului Grecilor și crezând că au a face cu un copilandru, răpăd mai multe expedițiuni în provinciile Macedoniei. Alexandru, după ce înădușă începuturile de răscoală ce se urziseră în Grecia, își îndreaptă armele împotriva popoarelor Traciei. În luna lui mai 335 el pleacă din Amfipolis, trece prin păsurile muntelui Hemus și atacă pe Tribali, care fug sub regele lor Sirmus în insula
ISTORIA ROMÂNILOR DIN DACIA TRAIANĂ ISTORIA MEDIE, Partea I De la întemeierea Ţărilor Române până la (cu o hartă) by A. D. XENOPOL () [Corola-publishinghouse/Science/101022_a_102314]
-
scenele de groază ce se petreceau la năvălirea barbarilor de peste Dunăre, și cu toate că înspre Tomi vor fi trecut mai ales Geții și Iazigii, nu trebuie să credem că aspectul și purtarea Dacilor să fi fost mai puțin înfricoșată. După ce Romanii înădușă această răscoală amenințătoare, ei iau măsura prea înțeleaptă de a declara în mod oficial Moesia drept provincie romană, a cărei întâietate propretor se găsește amintit în anul 15 d. Hr. Malurile Dunării sunt întărite printr-o mulțime de castele și
ISTORIA ROMÂNILOR DIN DACIA TRAIANĂ ISTORIA MEDIE, Partea I De la întemeierea Ţărilor Române până la (cu o hartă) by A. D. XENOPOL () [Corola-publishinghouse/Science/101022_a_102314]
-
peninsulei, adică Traciei proprii, îi lasă Eomanii încă pentru câtva timp o autonomie amăgitoare sub principii indigeni, care fiind însă în deplină atârnare de Romani, aceștia trăgeau folosul că stăpâneau țara fără a ține în ea o armată. Răscoala Odrisilor, înădușită prin consulul Sabinus în anul 26 d. Hr., aduce prefacerea și a Traciei în provincie romană. Până pe timpul lui Vespasianus (69-70), Dacii urmează înainte a neliniști provinciile romane așezate pe malul drept al Dunării, ceea ce împinge pe acest împărat a
ISTORIA ROMÂNILOR DIN DACIA TRAIANĂ ISTORIA MEDIE, Partea I De la întemeierea Ţărilor Române până la (cu o hartă) by A. D. XENOPOL () [Corola-publishinghouse/Science/101022_a_102314]
-
al Dunării pe acel drept. O inscripțiune a timpului său ne spune că «legatul propretorul Moesiei au transportat aici mai mult de o sută de mii dintre transdanubieni, spre a plăti dările, cu femeile, copiii, principii și regii lor, au înădușit revolta Sarmaților orientali, au pus în libertate pe fiii regilor Bastarnilor și a Roxolanilor precum și pe fratele celui al Dacilor și au luat ostatici de la ei. Pentru toate acestea au fost onorat cu ornamentele triumfului de cătră Vespasianus.» Din această
ISTORIA ROMÂNILOR DIN DACIA TRAIANĂ ISTORIA MEDIE, Partea I De la întemeierea Ţărilor Române până la (cu o hartă) by A. D. XENOPOL () [Corola-publishinghouse/Science/101022_a_102314]
-
luându-i capul, l-au dus lui Ipsilanti cu aceste cuvinte: "Măria Ta, am săvârșit <<porunca>>, am lini știt țara, dar am vărsat sângele părinților mei care curge întrînsul!"; după care vorbe, punând capul fratelui său la pământ, l-a înădușit plânsul și a ieșit din curte. Scena aceasta continuă Drăghici cu cât a fost de crudă, cu atâta și tristă, pentru că, nici un curtean n-a simțit mai puțină jele și însuși Ipsilanti a lăcrămat de acea întâmplare; apoi, Tufecci bașa
Bisericile Ortodoxe din Iaamp;#537;i by V. D. Vasiliu () [Corola-publishinghouse/Science/455_a_1456]
-
1866, de la Iași prin intermediul unui document emis la 7 noiembrie 1866 în care se anunța decizia unui grup politic nedifinit foarte bine ideologic de a realiza "stăvilirea jidanilor în marginile dorite de toți moldovenii spre a nu mai fi creștinii înădușiți de neamul jidovesc"641. Unul dintre puținii oameni politici care dorea în aceeași perioadă mai multe lămuriri cu privire la problema evreiască era Titu Maiorescu. El era cel care cerea la 28 septembrie "Comitetului Central" din București lămuriri asupra descentralizării, a transferului
by LIVIU BRĂTESCU [Corola-publishinghouse/Science/985_a_2493]
-
tot din amonte lărgit cu depresiunea Giurgeul, biserica albă trei turle, corp de blocuri Toplița, troițe la case, lemnul halele de prelucrare, cu retorici de rezervă: (1) barbaria urbanizare capitală, Bucureștiul în frunte, plin de praful oamenilor și de cîmpii înădușiți în el; (2) botezul, prea stinsa apă a profanului, mereu pregătită și la el nu ajunge, "Company International Ro" pe al doilea camion, duce lunca în ras cu unda, a văzut la desene animate, hai să ciocnim! dă să ciocnim
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
umbroasă i-a protejat. S-au înghesuit unii în alții ca oile atacate de lup, și vântul nu i-a putut scărmăna iar bruma nu i-a putut arde." Trăiască metafora! Dar metafora nici nu dă peste tine să te înădușească. Este foarte frumos. Ce mai e de spus? Și dacă am vorbit despre verile din anii duși, să ne întrebăm unde-s iernile de altădată? Îmi plăcea strașnic, sau mai degrabă îmi place acum privind în urmă franchețea iernilor de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
ca să fie scurtă și nu lungă; e destul dacă predica durează o jumătate de oră.” pentru că „dacă vița produce mulți rami, lemn va fi mult, iar fruct mai puțin”; „prin predici lungi memoria auzitorilor se încarcă prea tare și se înădușă, ca și o candelă, când torni prea mult ulei întrânsa și ca o plantă când o uzi prea mult. Maxima predicatorului trebuie să fie: scurt și bine.” A obișnui ca preotul să aleagă pentru copiii nelegitimi numele după placul său
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
vei primi o veste rea. Cînd ți se pare sunînd clopotul de la biserică e semn că moare cineva în curînd. Cloșcă (pasăre) în casa unde șede vreo cloșcă pe ouă nu se frig ouă, căci la din contra, se vor înăduși puii în ouă. Cînd ai să pui cloșcă, duci ouăle la cuibar în căciulă și le răstorni deodată, ca să iasă puii cușmă-n cuib și să iasă cucuieți*; de vrei să fie și bogheți*, să te legi cu un tulpan
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
pe ouă, apoi gospodina trebuie să le amestece cu mîna sub cloșcă, căci, neaducîndu-și ea aminte și întrelăsînd să facă aceasta puii, vor amorți în ouă și nu vor ieși. Să nu învălești focul cît timp ai cloșcă, că-ți înădușă puii. Pentru cloște și curci sau boboci de gîscă, se zice ca să nu se stîngă focul, ca să aibă și ele căldură și să nu moară. întoarce cloșca cu oborocul* în sara cînd o pui, împrejur de trei ori, ca să nu
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
sau Bobotează în casele creștinilor, este rugat de gospodine să șadă puțin, crezîndu-se că apoi vor ședea cloștele în primăvară. Pe patul unde șede popa la ajun, se pun sub așternut grăunțe pe care le dă la cloște, ca să nu înădușe puii. La Ajunul Crăciunului, care se scoală mai de noapte să ia o poală de paie cu ochii închiși din stratul porcilor și să le aducă în casă, apoi să șază pe ele; e bine pentru clocitul ouălor în timpul verii
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
Cînd în zilele de post iei ouă din cuibar, trebuie să scuipi în ele. Să nu dai de pomană ouă la țigani, că îți fură cioara puii. Cînd coci ou în spuză, să nu-l acoperi peste tot, că se înădușă puii în gîscă. Cînd bagi ouă în foc să se coacă, să nu vorbești, că de vei vorbi vor plesni. Dacă cumpără sau vinde cineva ouă și le ia într-o basma, apoi nu e bine a lega basmaua, căci
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
1866, de la Iași prin intermediul unui document emis la 7 noiembrie 1866 în care se anunța decizia unui grup politic nedifinit foarte bine ideologic de a realiza "stăvilirea jidanilor în marginile dorite de toți moldovenii spre a nu mai fi creștinii înădușiți de neamul jidovesc"641. Unul dintre puținii oameni politici care dorea în aceeași perioadă mai multe lămuriri cu privire la problema evreiască era Titu Maiorescu. El era cel care cerea la 28 septembrie "Comitetului Central" din București lămuriri asupra descentralizării, a transferului
[Corola-publishinghouse/Science/84966_a_85751]
-
Tu, iubito, m-ai lăsat, ți-ai luat un alt bărbat... Of, of, of... Ce faci, omule? întreabă colocatarul. Cum ce fac? Ascut cuțitul de vînătoare. Asta văd, dar ce ai de gînd? Să te pun pe grătar, să te înăduș cu manele și să-ți bag cheile de la jeep pe gît! Este bună! Hai, servește un mititel și un păhărel... Dă mai tare maneaua asta, spui excitat, cu ochii ieșiți din orbite. Și mie îmi place foarte mult, îmi merge
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
drumul satului doar scârțâitul roților tras de carul cu boi pe drumul spre veșnicie. "Și nime-n urma mea Nu-mi plângă la creștet Doar toamna glas să dea Frunzișului veșted." (M. Eminescu) Numai plopii înalți și tremurători ai cimitirului, înădușit de bălării și de măceși înțepători, văzându-mă sosind de departe, își vor zburătăci frunzele în semn de bun-venit în garsoniera strâmtă, răcoroasă și definitivă. Viața-și urmează cursul. Tot ce-am fi vrut să știm s-a spus, Ce-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
celor tineri: caimacamul Vogoride se legăna în iluzia că-i va aduce astfel alături de el! La Fălticeni, un banchet de 40 de tacâmuri este oferit de Nicu Gane proaspeților căftăniți, „toți însuflețiți de focul pe care Vogoride cerca să-l înădușe cu pergamente. «- Bine te-am găsit, bre comis! - Să trăiești, chir paharnice! - La mulți ani, arhon spatar! - Și cu bine, cilibi aga!» erau toasturile care se încrucișau întruna, întovărășite de cele mai pipărate glume la adresa căftănitorului nostru.“ (Amintiri din timpurile
Alfabetul de tranziþie by Ştefan Cazimir () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1380_a_2729]
-
Vasile Sofroni Iftimie, căruia oamenii îi mai ziceau Ciobănosu, că era foarte bărbătos. Când am venit acasă de Crăciun, am găsit pe bunica Ancuța, mama mamei mele, foarte slăbită și cu un chic de suflet. Tușea foarte tare și se înădușea. Nu mai era zglobie și veselă, cum am știut-o eu la început, era foarte supărată și ca vai de ea ! Mi-a spus să mă duc pe la ea când voi pleca la școală, la Iași. Și m-am dus
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]