117 matches
-
Țese versu-n haina albă Flori de astre și de dor Sufletul îi este salbă Și are steag multicolor. Vers cu vers se-mbrățișează Și se țese poezia Iar poetul doar veghează Să se vadă-n ea iubirea. Pânza ei e înălbită Prin Iubirea cea curată Veșnic e îndrăgostită. De lumina ce-o îmbracă Cluj Napoca 27 august 2015 Referință Bibliografică: Netăcerea sufletului / Marina Glodici : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1705, Anul V, 01 septembrie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Marina
NETĂCEREA SUFLETULUI de MARINA GLODICI în ediţia nr. 1705 din 01 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370324_a_371653]
-
aveau. Își sincronizau astfel mișcările, încât păreau că zboară, păreau cocori în zbor planat. Cămășile și ițarii le erau albe ca zăpada și se păstrau așa până la dezlegarea Călușului. Care era secretul straielor? Erau țesute și cusute de fecioare, apoi înălbite la ger. Traseul călușarilor era stabilit dinainte. Și, în fiecare localitate, călușarii primeau câte un costum nou-nouț, alb ca neaua. Nimeni însă nu știa cu ce se hrăneau, dar aveau atâta energie, încât timp de câteva zile nu le stăteau
PURANI DE VIDELE-TRADIŢII-CĂLUŞARII de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 1251 din 04 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/354091_a_355420]
-
o pălărie. Și A a devenit chicotitul transformat în zglobiul din râsul verii. vvvvvvvvvvvvvvvvvvvvvvvvvvvvvvvvvvvvvvvvvvvvvvvvvvvvvvvv De câte ori voi reînvia venind după tine? surâde întrebarea Primăverii. Se va petrece și în acest an. Din nou Maica m-a trimis la curgerea apelor să înălbesc fuiorul înnegrit în care ea a adunat păcatele lumii, a tot ce a fost sau nu a fost, alungând toate umbrele. Asta va fi nevoința mea, din drag de cer. Cu fiecare lacrimă albul va urca din măruntaiele focului. Învăț
DRAGOBETE- FARMEC de DOR DANAELA în ediţia nr. 419 din 23 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357581_a_358910]
-
cade între sulițele ținute în mâini voinice ale oștenilor.). Scena 1. TEMNICIERUL E gata prea bune îngrijitor? ÎNGRIJITORUL TEMPLULUI E gata! Aștept semnalul de sobor. Furtună, trăznete, vijelie Și fulgere așteaptăm să vie. Porunca este dată, Când norii se vor înălbii, de dată Toți dacii de la stăpân la slugă Să ia parte la rugă. În ascuns, unul dintre ai noștri a nesocotit Ce regele a poruncit. O să dea peste noi năpasta! Suntem îngrijorați de-aceasta! TEMNICIERUL Să nu-l rable Zalmoxis
FLORILE SARMISEGETUSEI, DRAMĂ ISTORICĂ ÎN VERSURI, ACTUL 2. de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 327 din 23 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358981_a_360310]
-
te-ai face dacă Vineri Într-o Vinerea-cea-Mare Ne vom întâlni mai tineri, Tu cum ești, înfloritoare, Și eu frunză-n întomnare? Ce te-ai face dacă Vineri, Când se-nchid porțile porții Pentru resemnații gineri Însurați cu zâna morții, Înălbi-vei de cât dor ți-i? Ce te-ai face dacă Vineri Când se va deschide cerul, De frustrări și de abțineri Mă vei pierde în eterul Visului ce încă ceru-l? Ce te-ai face dacă Vineri Va fi
DACĂ VINERI... de ROMEO TARHON în ediţia nr. 1044 din 09 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342060_a_343389]
-
tu sfinți, doar atâta îți cer! Ne-au născut, ne-au crescut, doar din dragostea lor Și-au trăit în trecut s-avem noi viitor! Dacă palmele lor n-ar fi fost bătucite, Dacă rufele lor n-ar fi fost înălbite, Viața noastr-ar fi fost doar cu lipsuri și rele, Ei ne-au spus ce-i cu rost, să nu dăm de belele! Ne-au ținut și prin școli, drămuind toți bănuții, Au fost mândri de noi, ocupând niște funcții. I-
RUGĂCIUNE PENTRU PĂRINȚI de NELU PREDA în ediţia nr. 1587 din 06 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/344058_a_345387]
-
nile tarpeste thai ujo Cu stele multe-mpresurat. Bute cherhaintsa truiardo. O lună de lumină plină, Îk shionoto vududesko pherdo Trecea cu o miscare lină, Nakhălas îkhă phirimasa kovloro, Sub șatra unul din țigani Tala'i tsăra yek Romendar Cu capul înălbit de ani, Le shăresa bărshăndar parniardo Pe langă foc încă ședea Pasha'i yag panda sas beshlo Și demâncatul pregătea. Thai kărelas o hamo'. El aștepta cu nerăbdare Vo ajiukrălas bi chiresko Pe preaiubita lui fetica, La but kamlia peskăria
ȚIGANII DE PUȘKIN TRADUS ÎN LIMBA ROMANI/ ROMII ÎN LIRICA LUMII/ IMN CĂTRE AGNI DIN RIG-VEDA de MARIAN NUŢU CÂRPACI în ediţia nr. 2148 din 17 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/344152_a_345481]
-
dintr-o dată Lung și drept ca o săgeată, De pornește și brăzdează Ceru-albastru în amiază; Vârfu-n aur lucitor Scânteiază-n dulce zbor, Iar când se oprește-n loc, În a cerului mijloc, Un alt nor tot crește, crește Și albastrul înălbește, Frământându-și mii de fire, Se preface-n mănăstire. Zice Vodă-n gândul său: „Semnu-i dat de Dumnezeu!” Fruntea spre pământ și-o pleacă, Ochii lui în lacrimi joacă. Face cruce în neștire, Cu credință și iubire, Copleșit de întâmplare
SĂGEATA CU VÂRFUL DE AUR de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1427 din 27 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/382092_a_383421]
-
efemer... Sunt nopți, si sunt doar pentru ele, Ființe trecătoare pe intreg pământul, Măi zbuciumate decât marea Și mai cuminți decât cuvântul. Sunt nopți, măi albe decât crinii, De pură suferință și absolute căutări, Materne presimțiri, în mersul vremii, Le înălbesc destinu-n așteptări... Sunt nopți, în care îngerii coboară, In colt de liniște regeasca, Să mângâie obrajii de fecioara Copiilor, din casă părinteasca... REFUGIU Refugiul meu nu e aici, printre litere... Aici eu trăiesc, Refugiul îmi este, sămânță mea de copil
VERSURI DIN COPILĂRIE de LILIA MANOLE în ediţia nr. 1979 din 01 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381369_a_382698]
-
dea mașina peste ea și câinele a lătrat puternic reușind să o facă la timp atentă ... Mama peticea mereu umbrela deoarece fetița nu mai renunța la ea nici la o vârstă destul de înaintată! ................................................................................................................................................... Timpul a trecut, părul mamei s-a înălbit mai tare, câinele creț, lățos, lent și cam leneș a rămas mereu în inima fetiței și în final într-o seară ploioasă și cu multe tunete o fată i-a povestit mamei sale despre o fetiță bibelou și un câine
FETIŢA BIBELOU ŞI CÂINELE FĂRĂ UMBRELĂ de MARIA TEODORESCU BĂHNĂREANU în ediţia nr. 1782 din 17 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374905_a_376234]
-
a mângâiat. Dorul și candoarea se-mpletesc cu harul Viața iar triumfă, nu lăsa prilejul! Bucură-te suflet! Că și tu ești viu! Și îngenunchează înaintea Lui! Cluj Napoca, 6 aprilie 2015 Bătălia Ninge iar prin ramuri înflorite Cu fulgi ce înălbesc din noi câmpia. E bătălia dintre anotimpuri Ce își plătesc doar soarelui simbria. Vântul rece grabnic mai adie, Prin florile cernite de zăpadă. Ramuri înflorite parcă fac paradă Și primăvara are-n pași o păpădie. Zarea pare un câmp de
SUFLET OMENESC, RE-NVIE! de MARINA GLODICI în ediţia nr. 1558 din 07 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373866_a_375195]
-
alb, de parcă toate odată parcurseseră întreaga perioadă a vieții și, acum, se aflau la vârsta senectuții. Pe ulița copilăriei mele ningea cu petale albe ale florilor, care se scuturau. Pe strada 1 Mai, pașii călcau pe o poteca de vise înălbite de această primă-vară. Mă întorceam în orașul natal după un secol de gânduri și dor. Drăgășaniul rămăsese același. Doar un cartier de blocuri îi urâțise amintirea. Îmi spusese prietenul Gib Mihăescu pe care l-am regăsit în pragul porții casei
BRAŢUL ANDROMEDEI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 314 din 10 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348477_a_349806]
-
în cestiunea revizuirii va juca fără îndoială acelaș rol de apărător al guvernului ca și-n Senat. Conform ceremonialului stabilit de d. mareșal al Curții M. Sa este atât de scrupulos în această privință încît nici măcar pe niște bieți moșnegi înălbiți în grijile țării și ale neamului românesc, cum sunt Lascar Catargiu, Florescu și Kogălniceanu, nu vrea să-i primească fără observarea ad literam al acelui reglement ceremonios, conform, zicem, acelui ceremonial strict de la care nu există abatere posibilă pentru nimenea
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
ϑ™였< ©Β8Τ<θ 6∀ℜ ΒΗ ™Η < ΦΛ<∀<ϑΖΦγ4 ∀⇔ϑ⎝ ƒ< Β≅8Ξ:∑, ƒ< :∀ Π∀∴Δ ΒγΦγ℘ϑ∀4. Va aduna toată puterea lui de la răsăritul până la apusul soarelui. Cei chemați și cei nechemați vor merge împreună cu dânsul. Va înălbi marea de pânzele corăbiilor sale și va înnegri câmpia de scuturi și de lănci. Și oricine i se va împotrivi în război, va cădea ucis de sabie. Hipolit atribuie acest text unui „alt profet” (♣ϑγΔ≅Η ΒΔ≅νΖϑ0Η). Ideea fundamentală
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
blând, o rază ca de lună-aproape: De ce-au bătrânii ochii uneori mai grei / Și parcă-ar ține-așa de-o lebădă pe ape? // De ce-au părinții, parcă, tot un dor de spus, / Tot o pădure au și-o-nălbesc cu trunchii, / Copiii-n lume gata să izbească-n sus / Și să despice drum cocorilor prin unghii? // [...] Această lume-acum ce bântuie și-n stei, / Stăm țintuiți de ea, legați ca de-un ecou, / La împerecherea clipei și la desperecherea ei
ZAINESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290689_a_292018]
-
reușit, deși într-un scurt cuvânt înainte N. Iorga scria despre B. și despre colecția lui: „Nimeni nu cunoaște mai bine aceste părți de străveche tradiție și viață populară rămasă așa de curată și în vremile de azi. Vrednicul cleric, înălbit de vremuri, ni oferă o comoară; s-o știm prețui”. Au știut s-o prețuiască, prin referate favorabile, Ov. Densusianu și Gr. Tocilescu, însă colecția n-a putut să apară din motive financiare. Cea mai reprezentativă colecție a sa, apărută
BALASEL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285578_a_286907]
-
-i gura dulce-a altor vremuri, Iar timpul crește-n urma mea... mă-ntunec! {EminescuOpI 202} VENEȚIA S-a stins vieața falnicei Veneții, N-auzi cântări, nu vezi lumini de baluri; Pe scări de marmură, prin vechi portaluri, Pătrunde luna, înălbind păreții. Okeanos se plânge pe canaluri... El numa-n veci e-n floarea tinereții, Miresei dulci i-ar da suflarea vieții, Izbește-n ziduri vechi, sunând din valuri. Ca-n țintirim tăcere e-n cetate. Preot rămas din a vechimii
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
frumos aduse din condei, ca În vechile pisanii, rugăciuni amestecate cu măscări, până biata Evlampia, țărâna să-i fie ușoară, se-nvinețea de atâta râs, gata-gata să-și dea obștescul sfârșit. Văzând că-și pierde cunoștința, Pancratie Îi stropea fața Înălbită cu apă Îndoită cu oțet, strecurându-i totodată printre buzele care cereau Îndurare bucățele mici de prescură muiate În ulei și vin, ca la sfânta Împărtășanie. De ce-o chinuia astfel, nimeni nu știa. Evlampia era o femeie la locul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
la altul, soarele oblic încălzea cu o pulbere aurie casele de pe malul drept al Dunării, formând o linie neagră în nimbul scânteietor al amurgului această margine strălucitoare brăzdată de barele subțiri ale lunii se oglindea în apa de satin albastru înălbită într-o scânteiere de oglindă, curba molcomă se rotunjea în dreapta, în lumină, atât de prelungă și de pierdută. încât, în depărtare Colnicul Hora înainta ca o citadelă, în vârful cel mai înalt, părând un castel de vis, albăstrui, diafan și
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
To say that for destruction ice Is also great And would suffice. (1923) Mihai Eminescu Vene]ia S-a stins viața falnicei Veneții, N-auzi cîntări, nu vezi lumini de baluri; Pe scări de marmură, prin vechi portaluri, Pătrunde luna, înălbind păreții. Okeanos se plînge pe canaluri... El numa-n veci e-n floarea tinereții, Miresei dulci i-ar da suflarea vieții, Izbește-n ziduri vechi, sunînd din valuri. Ca-n țintirim tăcere e-n cetate. Preot rămas din a vechimii
Roze, crini, metafore by Procopie P. Clonţea [Corola-publishinghouse/Imaginative/901_a_2409]
-
un loc de exil. Căci marea n-are vârstă. Ea nu e din nici un secol. Și n-are amintiri. Uneori, mă simt chiar puțin caraghios aici cu specialitatea mea de "rentier" al memoriei. În timp ce privesc stâncile umede și aproape negre, înălbite de spumă când valurile (marea e agitată, azi) se izbesc de țărm, fac calculul zilelor acestei vacanțe. Zeilor, zice Vergiliu, le plac numerele neperechi. Și poate că nu glumea. Parcele erau trei. Moirele, tot trei. Muzele, nouă. Dar cel mai
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
ezite, ca un om nesigur pe amintiri. Până la urmă, însă, se hotărî. ― Locul acela era cel mai frumos de lângă mare. Cu toate că ploua și era rece, m-am oprit să văd pescărușii. Erau stoluri uriașe care se roteau în aer și înălbeau cenușiul din jur, până departe, deasupra mării. Deodată, mi-am pierdut cunoștința. Am simțit că se face noapte și că țipetele pescărușilor îmi sfășiau creierul. Când mi-am revenit, pescărușii țipau și mai aproape, chiar în urechile mele. Simțeam o
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
a sfârșit prin a mă îndepărta, treptat, de Lisa. Mama a murit tot iarna, ca tata. Și, tot în ianuarie, unsprezece ani mai târziu. Am plecat spre Lisa, cu o mașină de împrumut, într-o noapte cu zăpadă apoasă care înălbea întunericul. Mama suferise o congestie cerebrală, la fel ca, după aceea, sora mea (se pare că problemele de circulație sunt o moștenire în familia noastră). Se dusese să aducă o găleată de apă de la fântână și, ajungând pe trepte, s-
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
flacără mică și liniștită. "Prefer să-mi închipui că am ce-mi lipsește, fiindcă simt nevoia să am măcar așa", mi-a spus într-o seară. Țin minte că afară era lună plină. Lumina care pătrundea prin fereastra șopronului îi înălbea fața. S-a ridicat de lângă mine și a încercat, fără succes, să pună la loc felinarul caleștii. Când a revenit, mi-a reproșat: "Eu aș putea să călătoresc o viață întreagă în această caleașca fără roți. Tu n-ai putea
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
mai, stofele de azi nu fac nici două parale... păi n-am Învățat eu să fac treaba asta cu mîinile mele, de scoteam cele mai frumoase culori de roșu, și galben, n-am Învățat să torc inul și să-l Înălbesc și să-mi fac singură cămăși si așternuturi, și fețe de masă, sigur că da, și-mi amintesc de ziua cînd... phii, mirosul ăla rînced de pene opărite, cînd mama jumulea găinile În ogradă, și mirosul de fum și de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]