61 matches
-
Ancheta a arătat că, deși există diverse procedee de finisaj al țesăturilor (înălbire, vopsire, imprimare), toate produsele, independent de finisaj, sunt interschimbabile și în concurență pe piața comunitară. De altfel, s-a constatat că și Comunitatea produce lenjerie de pat înălbită și că acest tip de produs în cauză nu este achiziționat exclusiv de o anumită categorie de utilizatori. (26) Sub rezerva faptului de a se deosebi, în principal prin modul de țesere, prin finisajul țesăturii, prin prezentare, prin dimensiune și
32004R0397-ro () [Corola-website/Law/292825_a_294154]
-
poate fi acceptată, ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT: Articolul 1 (1) Se instituie un drept antidumping definitiv la importurile de lenjerie de pat din bumbac, pur sau în amestec cu fibre sintetice sau artificiale sau de in (fără ca inul să fie majoritar), înălbită, colorată sau imprimată, originară din Pakistan, care se încadrează în prezent la codurile NC ex 6302 21 00 (coduri TARIC 6302 21 00*81 și 6302 21 00*89), ex 6302 22 90 (cod TARIC 6302 22 90*19), ex
32004R0397-ro () [Corola-website/Law/292825_a_294154]
-
metanol sau dintr-o combinație de metanol și metan (hidroclorurarea metanolului ulterior clorurării clorurii de metil) 13.2. Producerea clormetanului prin clorurarea metanului 13.3. Producerea clorofluorocarbonului 13.4. Producerea clorurii de monomervinil folosind piroliza dicloretanului 13.5. Producerea celulozei înălbite 13.6. Stații care utilizează CHC13 ca solvent 13.7. Stații în care sunt clorurate apele de răcire sau alți efluenți 14. 1,2-dicloretan (EDC) (Directiva 90/415/CEE) 14.1. Producerea doar a 1,2-dicloretanului (fără prelucrare sau utilizare
jrc1883as1992 by Guvernul României () [Corola-website/Law/87033_a_87820]
-
denumit în continuare "regulament definitiv"), Consiliul a instituit un drept antidumping definitiv de 13,1 % la importurile de lenjerie de pat din bumbac, pur sau în amestec cu fibre sintetice sau artificiale sau de in (fără ca inul să fie majoritar), înălbită, colorată sau imprimată, originară din Pakistan. (2) Această măsură a fost instituită pe baza datelor disponibile, în măsura în care era imposibil să se verifice la fața locului cifrele, puțin probabile, indicate în răspunsurile la chestionar transmise de către cele șase societăți reținute în
32006R0695-ro () [Corola-website/Law/295257_a_296586]
-
17) Produsul care face obiectul reexaminării este identic cu produsul care a făcut obiectul anchetei inițiale, și anume lenjeria de pat din bumbac, pur sau în amestec cu fibre sintetice sau artificiale sau de in (fără ca inul să fie majoritar), înălbită, colorată sau imprimată, originară din Pakistan, care se încadrează în prezent la codurile NC ex 6302 21 00 (coduri TARIC 6302 21 00 81, 6302 21 00 89), ex 6302 22 90 (cod TARIC 6302 22 90 19), 6302 31
32006R0695-ro () [Corola-website/Law/295257_a_296586]
-
grosier, este obținut prin strângerea în momentul năpârlirii animalului, prin tunsoarea animalului viu, prin epilarea pieilor sau a blănurilor etc. și este clasificat la această poziție numai când se prezintă necardat și nepieptănat, în stare brută sau nu, spălate, degresate, înălbite, vopsite sau chiar încrețite artificial (această ultimă operație se aplică în special părului grosier pentru umpluturi de tapiserie). Poziția exclude: a) Părul uman (poziția nr. 05.01). ... b) Pieile și blănurile brute (poziția nr. 41.01 până la 41.03 sau
EUR-Lex () [Corola-website/Law/166793_a_168122]
-
ex" se referă la produse altele decât cele din lână sau păr fin de animale, bumbac sau fibre sintetice sau artificiale. 2 Această categorie se referă numai la țesături sau alte produse din mătase altele decât cele naturale, prelucrate și înălbite, cu codurile NC 5007 20 19, 5007 20 313, 5007 20 39, 5007 20 41, 5007 20 59, 5007 20 61, 5007 20 69, 5007 20 71, 5007 90 30, 5007 90 50 și 5007 90 90. ANEXA V menționată
jrc2607as1994 by Guvernul României () [Corola-website/Law/87761_a_88548]
-
de dincolo de mormânt. Considerând că serviciile sale fuseseră insuficiente, dar fără a fi revoltat din cauza sfârșitului său prematur, Hanbei așteptase moartea cu deplina convingere că avea să-și slujească stăpânul chiar și după ce nu mai rămâneau din el decât oasele înălbite. Acum, când se gândea la cele mai adânci sentimente ale lui Hanbei, Hideyoshi nu-și putea stăpâni plânsul. Oricât de tare încerca să-și controleze lacrimile, nu reușea să și le oprească. În sfârșit, Kanbei glăsui sever: — Stăpâne, nu cred
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
în penumbra trecutului, ca într-o lume pe care n-o mai cunosc... Ce mult e de atunci! Mai mult, desigur, decât o arată numărul anilor care s-au scurs unul după altul; mai mult decât o arată părul meu înălbit și brazdele săpate în fruntea mea palidă; mai mult, nespus mai mult decât mi-aș fi putut închipui. Așa de mult, încât mă-ntreb: a existat cândva lumea aceasta pe care imaginația mea o evocă? Am existat, în adevăr, eu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
neînsemnat de când Dumnezeu mi-a băgat pe gât Duhul Sfânt... Când am fost sfințit ca preot. Doamne, Doamne, oamenii. Absurd e demult și fără formă ca eu și Dumnezeu să ne încăierăm, să ne rupem unul la altul cu dinții înălbiți ctitorirea religiei pentru sclavi, să ne aruncăm unul la altul cu buzele strânse, să ne găurim curul cu degetele care de mult voiau să se unească pentru rugăciune. Doamne, Doamne, oamenii. Mda, mda și la urma urmelor am fost desemnat
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
mă închin minunii ce face din doi una”. Impresionează, prin noblețea simțirii, Post mortem, pioasă evocare a lui N. Iorga: „Pe hrisoave, odoare, surete, pisanii, / pretutindeni, pecetea fierbintei strădanii. // Câte vieți ai trăit, mii de tomuri să scrii, // câte nopți înălbite și câte sihăstrii?”. Clasicizant în permanență, micul romantism al lui S. cedează, în cele din urmă, integral locul clasicismului. Un ciclu din Lumini târzii (1984) reunește peste douăzeci de „poeme aforistice”, între care Legea fierului („Și fierului, de-i dai
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289981_a_291310]
-
durata asediului, ni s-a oferit dejunul de onoare. Pelerinajul la osuarul din Douaumont, la tranșeele unde avusese loc lupta la baionetă, trecînd într-un peisaj lunar plin de craterele calcaroase făcute de obuze și mărginit de cioturi de arbori înălbiți ca niște oase printre colacii de sîrmă ghimpată, a căror rugină părea sînge închegat decorul luptelor epice din jurul Verdunului îl am și astăzi în fața ochilor cu aceeași isbitoare intensitate. La fel de emoționantă a fost, tot în prezența reginei Maria, inaugurarea unuia
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
cât un ou de gâscă. Dar perfect rotundă. Ăsta a lui Mafteucă uda mai întâi cârpele, le înfășura apoi în așa fel încât mingea să fie, cum spuneam, perfect rotundă, după care o țesea pe deasupra cu sfoară subțire de in înălbit. Cum spuneam, cu mingile era ăsta a lui Mafteucă. De reținut că goblizanul lui Mafteucă - era înalt cât o prăjină, ni se părea nouă, și spunea de fiecare dată : bă, eu vă dau mingea, da‟ să fiu ales primul la
Amprentele unor timpuri by ?tefan Boboc ? Punge?teanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84040_a_85365]
-
Locuiau într-o căsuță modestă, în fundul satului, dar făceau cu regularitate naveta spre târg, defilând de fiecare dată prin fața caselor noastre. Țin minte că moș Șutu era singurul bărbat din Pungești care umbla permanent îmbrăcat cu ițari, cămașă de in înălbit, încins cu bârnețe cu mărgele și cu cojocelul de rigoare. Nu l-am văzut niciodată îmbrăcat în așa zisele țoale nemțești. Moșul era, cum s-ar spune, funcționar la stat, salariat al primăriei. Îngrijea de buhaii comunali și, când era
Amprentele unor timpuri by ?tefan Boboc ? Punge?teanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84040_a_85365]
-
au trecut pragul vieței și astăzi din cei vechi am rămas numai doi, mari și lați: Dimitrie Rosetti și eu. Ne uităm unul la altul cu strângere de inimă, dar de nărav tot nu ne lăsăm, căci la cap, deși înălbiți, n-am prins minte, iar picioarele încă tot ne mai slujesc. Să mă ierte cetitorii, dacă m-am întins poate prea mult asupra incidentelor vânătorești din viața mea. Asta-i singura patimă ce mi-a mai rămas și nu m-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
de dincolo de mormânt. Considerând că serviciile sale fuseseră insuficiente, dar fără a fi revoltat din cauza sfârșitului său prematur, Hanbei așteptase moartea cu deplina convingere că avea să-și slujească stăpânul chiar și după ce nu mai rămâneau din el decât oasele Înălbite. Acum, când se gândea la cele mai adânci sentimente ale lui Hanbei, Hideyoshi nu-și putea stăpâni plânsul. Oricât de tare Încerca să-și controleze lacrimile, nu reușea să și le oprească. În sfârșit, Kanbei glăsui sever: — Stăpâne, nu cred
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
sărbătoare. Soarele de toamnă, cumpătat și veșted, împrăștia lumină caldă și plăcută." Asistăm la un spectacol care parcă ar veni dintr-o nuntă eminesciană: ,Acuma dinspre Jidovița și dinspre Săscuța, trăsurile uruiau mereu pe Ulița Mare. Calești frumoase sau hodorogite, înălbite deopotrivă de praf, briști ușoare, docare iuți, cupeuri grele aduceau domnimea, pe când țăranii de pe departe sau mai cu stare veneau în căruțe acoperite cu scoarțe pestrițe..." Nu se poate, nici la Eminescu, dar nici la Slavici sau la Coșbuc, sărbătoare
Ce știm și ce ar mai trebui să știm despre Liviu Rebreanu by Cornel Ungureanu () [Corola-journal/Journalistic/7737_a_9062]
-
Țoiu Ascultând, doctorul zâmbește profesional, poci să spun și cam milos... Lăsându-se pipăit, ... ciocănit, ... scormonit, cum scormonea el pe vremuri, ca psihiatru, în gunoiul public... Nelule, dragă Nelule, - și își aprinse tacticos pipa, un Brig, cu muștiucul ros, mâncat, înălbit... Și psihanalistul povesti în cele din urmă pe îndelete cum în grădina casei în care ședea vara în vacanță, la Drajna, văzuse cel mai estetic și mai groaznic lucru, pe care îl surprinse vreodată în natură... Ceva... groaznic... cumplit de
Cotoiul Ionică by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/6517_a_7842]
-
-ți atacă cu asta onoarea! HISTR[IO] Mie - o pomană? O, câtă milă au ei; da e adevărat sunt netrebuincios, bătrân, tâmpit... O, câtă milă, câtă milă! SERV[ITORUL] Ei drace! Ce mai porți și d-ta capul d-tale înălbit așa de sus, așa de mândru. Hehei! vremea mi te face mai cu minte, mi te mai umilește. Mai bine vino-ți în fire și fă ca mine că, de! cu mândrie și onoare nu e rost. Ia ascultă numa
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
numai omul poate fi admirat în operele lui. Omului i se adresa decât cântarea lui Sofocles, în Antigona : <<Lumea este plină de minuni, dar nimic nu este mai minunat ca omul. Aleargă cu vântul în pupă de-a lungul mării înălbite, peste valurile mugitoare, și zeitatea neînvinsă, de-a pururi neistovitul pămînt, purtător de semințe, este în fiecare an răscolit de fierul plugurilor, la care înhamă caii.>>" T. Vianu "... Trăit în strâmbătate și hulă, omul a izbutit să se răscumpere și
A doua oară unu by Hluşcu Mariana () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91792_a_92968]
-
cugetărilor sale pare a fi mai matur decât Don Carlos, și în privința spiritului e asupra cestui din urmă. De-aceea lui Posa îi va corespunde un patos fundamental mai încetinel, desi acesta va alerga cu mult înaintea patosului unui despot înălbit cum e Philipp. Aceste indicațiuni cred c-or ajunge ca să descopere conștiinței bogăția acestui al doilea moment, pe care noi, spre distingere de acela al generalității, l-am numit spețializator. Precum ni prezintă însă fiece individ de sine stătător o
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
pe scară În rochiile lor stil empire și-n pantofii cu tălpi moi, Încălecînd și ducîndu-se să călărească În Rotten Row. CÎnd era vremea rea, stucatura decolorată arăta oribil. Astăzi, Însă, strada era luminată din abundență, iar frontoanele caselor păreau Înălbite, ca niște oase proiectate pe cerul albastru. Londra arăta bine, se gîndi Helen. Trotuarele erau prăfoase - ca blana de pisică, după ce a stat tolănită ore În șir la soare. Ușile erau deschise, iar ferestrele ridicate. Erau atît de puține mașini
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
pe-aici, nu de multă vreme, vreun cârd de oi... ori, poate, niscai capre... Că după miroasa lor se vede bine doar că nu poate fi vorba de vaci. (Intră Ilinca. Trupeșă, sănătoasă. Are pe umăr câteva fâșii de pânză înălbită. Fredonează pentru ea un crâmpei de cântec.) ILINCA: Sărutăm dreapta, părinte! SISOE (cam cu gura altuia): Domnul... (O privește lung, trece și se uită la ea dintr-o parte. Iar se întoarce) ILINCA: Da' ce te uiți așa la mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
de dincolo de mormânt. Considerând că serviciile sale fuseseră insuficiente, dar fără a fi revoltat din cauza sfârșitului său prematur, Hanbei așteptase moartea cu deplina convingere că avea să-și slujească stăpânul chiar și după ce nu mai rămâneau din el decât oasele înălbite. Acum, când se gândea la cele mai adânci sentimente ale lui Hanbei, Hideyoshi nu-și putea stăpâni plânsul. Oricât de tare încerca să-și controleze lacrimile, nu reușea să și le oprească. În sfârșit, Kanbei glăsui sever: — Stăpâne, nu cred
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
acces unde, cu câteva zile în urmă, Vaughan încercase să mă ucidă, m-am gândit la imaginea unui oraș gol, cu o tehnologie lăsată în voia sorții. În depozit, dincolo de palisada distrusă, un grup de mașini abandonate zăcea în lumina înălbită. Am trecut de contrafortul zgâriat de ciment către caverna întunecată a pasajului superior, unde eu și Vaughan ne îmbrățișaserăm printre pilonii de ciment, ascultând traficul care bubuia deasupra. Catherine ridică ochii spre bolțile ca de catedrală ale pasajului superior, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]