53 matches
-
adauge ceva. Apoi Își lăsă capul În piept și se Îndepărtă În tăcere, alunecând cu pasul său șovăielnic. 4 Zorii zilei de 9 august, la Priorat În curtea interioară, Dante observă o oarecare agitație. Într-un colț, un cal Încă Înșeuat, acoperit de sudoare, izbea cu copita În caldarâm. Un bărbat Înarmat era adâncit Într-o discuție agitată cu șeful gărzilor. În jur, alți soldați urmăreau cu interes ce se vorbea. Poetul se apropie de grup, curios. - Ce se petrece? Întrebă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
Ieși și el, și un mecanism la fel de nevăzut Închise zidul la loc. Cei doi săriră din creangă În creangă, dintr-un ulm bătrân care crescuse mai jos, sub stânci, și ajunseră cu grijă la poalele acestuia. Doi cai așteptau acolo Înșeuați și gata de plecare. De la oblânc slujitorul scoase niște haine pe care și le traseră În grabă peste veșminte și porniră, ducându-și caii de căpăstru pe cărarea Îngustă. În scurtă vreme ajunseră la drumeagul ce cobora de la castel. Acolo
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
cinci simțuri și cele cinci forme sensibile ale materiei: totalitatea, deci, a lumii sensibile”. Colindele surprind etapa postliminară a inițierii, când calul și-a confirmat natura sacră în incursiunea mitică, și triumful său este marcat la nivel estetic: „Înfrânat/ Și înșeuat/ Cu șeaua moldovenească,/ Cu pătura tătărească/ Și scările/ Cu turnuri,/ Și frânele/ Cu fluturi,/ Și cioltarul/ Podobit/ Numa-n aur/ Și-n argint”. Acesta este calul eroului întemeietor, primit ca recompensă pentru aducerea capului de leu în suliță: „Frumos dar
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
de fapt sub stăpânirea superstițiilor unor sacerdoți păgâni, îngroziți de ideea de a se face incizii unui cadavru. Am asistat la toate, și, după ce a fost îmbrăcat și pregătit pentru îngropăciune, am mers în urma lui ținându-i calul de zăbală, înșeuat și cu armura ca de război. Alături de mine, în spatele lui Rodoald, se afla skilpor-ul, scutierul, prezentându-i armele. După ce, la ușa bisericii San Giovanni, scutierul a frânt în două lancea regelui său, și Rodoald, o săgeată, mi-am frânt și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
pe Nestor. Cum te cheamă, fetițo? a întrebat Toma. Mădălina mă cheamă. Și-s de aici, din satul Vad. N-ai văzut tu, Mădălina, niște hoți? Or fi fost cei șase oameni de la izvor: se sfădeau pentru doi cai frumos înșeuați. Și-ncotro s-au dus? Spre apus. Au lăsat doar o cutioară din lemn de brad, fărâmată și o carte flendurită. O carte? a întrebat Nestor, cu mare nerăbdare. Da, o carte, scrisă frumos, cu mâna. Și unde-i? Am
Istorie pe meleaguri vasluiene by Gheorghe Ulica () [Corola-publishinghouse/Science/1250_a_2316]
-
cele cu care debutează cartea. (Ioana Pârvulescu) Oare nu așa erați când v-am întâlnit? Nu desfrânată și fără de rușine, asemenea acelor femei pe care le-am gustat atât de mult altădată și care m-au așteptat, ca niște iepe înșeuate, în atât de multe camere dosnice... Am uitat locurile, ochii, prenumele. Poate nici nu le-am știut vreodată. Nu eram interesat decât de mine însumi, pe vremea aceea. Dar dumneavoastră, Sensible, orice ați face, veți avea mereu pentru mine farmecul
Anne Parlange, Vincent Lestréhan by Sabina Chisinevski () [Corola-journal/Journalistic/10282_a_11607]
-
Kayuk, îi porunci cu glas scăzut. Vorbise pe un ton care nu admitea replică, iar Audbert nu putu decât să se supună. Se duse deci lângă băiat, alături de bagaje și de animale; Balamber își luase toate precauțiile - caii erau deja înșeuați și despiedicați. Când privi spre cort, văzu că cei trei războinici huni, Gualfard și un om din suita lui se așezaseră în jurul focului și discutau deja. își închipui că bărbatul ce stătea lângă Gualfard - înalt și masiv ca și el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
brațul strânse într-o legătură improvizată; sprijinindu-se în mâini și scormonind cu picioarele pământul, căuta în zadar să se ridice. Las-o! îl auzi gemând furios spre Rutger. Blestematule, porc ucigaș! Ceva mai încolo, Balamber văzu minunatul cal, încă înșeuat, cu veșmântul de pe el pătat de sânge, pe care câteva ore mai înainte îl văzuse purtându-l în goană pe tânăr; animalul nu era împiedicat și păștea în apropierea unui pâlc de arbuști. Nevoind să piardă sfârșitul înfruntării dintre Rutger
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
sunt alergică, asta ar explica de ce îmi e atât de greață... —Trei. Băiatul de la grajduri venise prin spatele meu și o ajutase pe Brenda să-mi treacă celălalt picior și fundul de partea cealaltă și să mă aburce pe monstrul înșeuat. Și apoi a început cu adevărat coșmarul. — Ce grozav! Ed îmi întinse o mână, dar eu mi le-am ținut pe ale mele acolo unde erau, încleștate pe frâie de parcă ar fi fost singurul lucru de care mă puteam ține
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
Smuci doar de două ori din cap când simți șaua. Prințul, trăgându-l de căpăstru, ieși în largul grajdului îndreptându-se spre ușă. Aerul proaspăt îl făcu pe armăsar să sforăie nerăbdător. Turculeț aduse și el de căpăstru un roib înșeuat. Se apropie de Breazu și inspectă atent chingile care fixau șaua. Ștefan se aruncă vioi în șa și se lasă în seama instinctului calului. Ține spre mânăstirea Cotroceni, măria ta, se auzi din urmă Turculeț. În pas liniștit ca la
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
răspuns, vătaful făcu un semn spre lăutari ca să se pornească jocul călușului. Cei unsprezece bărbați păreau acum cai ce se legănau când la pas, când la trap, când în galop, săreau, mimau că ar fi nărăvași și nu se lăsau înșeuați, ridicau picioarele ca să fie potcoviți, făceau acrobații iar printre ei, ca un fel de negare a lor, dar păstrând ritmul muzicii, mutul își juca rolul în mod desăvârșit. Când călușarii tropăiau lovind ritmat pământul cu picioarele, mutul dansa în mâini
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
scrântit mâna. I-a tras o doctorul Pylarino, dar i-a spus să nu încalece trei zile, așa că în caleașca domnească, alături de vodă și marele spătar Mihai, se urcă și Ștefan. Lângă caleașcă, în același pas cu trăpașii ei, mergea înșeuat armăsarul prințului. Spre prânz au ajuns la Turlac. Vodă a poruncit din caleașcă să se întindă corturile și spuse că ar dori să prânzească cu domnia sa Selin Kuciuk. Tocmai atunci trecea pe lângă rădvanul domnesc Panait Cioranu, clucerul, fratele lui Ștefan
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
să-l scoale pe vodă, pe care moartea Stancăi îl îndurerase peste măsură, dar își dăduse seama că audierea trimisului trebuia să se facă până la schimbarea gărzii. Ștefan ieși în fugă în bătătura unde așteptau cei doi oșteni și caii înșeuați. Porni într-un trap liniștit, precauție exagerată, pentru că locuitorii Bucureștiului dormeau fără grijă. De douăzeci și cinci de ani uitaseră de panica în care intrau părinții lor la auzul oricărui tropot de cal. Brâncoveanul, cu aurul țării și de multe ori al
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
adâncă spunând în dialect: „Wenn’s schon komm’ san, soll ’ns holt besichtig’n!“ (Dacă tot au venit, n-au decât să-l viziteze!) Poarta se deschide. Apare mai întâi un valet în livrea, ducând de căpăstru un cal alb înșeuat, apoi unchiul Gustl, care mă zărește, și - alături de el - un moșneag gârbovit, dar cu pușca pe umăr, având pe cap o pălărie tiroleză, îmbrăcat într o Joppe cenușie cu revere verzi, în pantaloni scurți din piele, cu genunchii goi, Stutzen
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
privească pe Albruna trebăluind prin casă. A strâns avere pentru ea, daruri de nuntă, alese cu grijă. Căci la ei nu femeia aduce bărbatului zestrea ca la Roma, ci bărbatul femeii. Îi așteaptă acasă o pereche de boi, un cal înșeuat, un scut cu o framee și o sabie. Oftează cuprins de deznădejde. Știe că trăiește în curățenie cât e el plecat, alături de familia ei, nestricată de momelile petrecerilor și de ațâțările ospețelor. Dar n-are cum să-l aștepte douăzeci și cinci
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
care formează o salbă și 1 - 3 cravate de mărime variabilă. Prezența pliurilor cutanate se constată la unii indivizi și pe trunchi. Trunchiul prezintă linia superioară oblică și în general îngustă. Grebănul este strâmt și ascuțit, iar spinarea este uneori înșeuată. Crupa este scurtă și îngustă, dispusă oblic. Jigourile sunt slab dezvoltate, cu mase musculare reduse. Unii indivizi prezintă defecte de exterior, cum ar fi: grebăn despicat, crupă scurtă și teșită, genunchi de oaie și coate de vacă. Incidența apariției acestor
Rase autohtone de ovine ş i caprine by Pascal Constantin () [Corola-publishinghouse/Administrative/91660_a_93181]
-
Acu boierii au intrat în casă la hodină, ce mai vreți?... Bordeienii se risipiră încet-încet târându-și prin omăt opincile umplute cu paie și grăind despre întâmplarea cea mare. Faliboga strigă cătră flăcăuașul cel subțire: — Măi Grecușor! să fie Alba înșeuată... Mă duc să cercetez dacă s-a împlinit ce am poruncit dimineață... Porni mormăind într-o parte, și Grecușor o împunse la fugă ca o iazmă, sărind cu pași mari prin troian. Cu dulăul la picioare, Niță Lepădatu așteptase pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
de nevolnic pe cât crede tatăl său... spuse Erina. Și că are un plan. - Așa e... spuse Alexandru. Dar nu vreau să schimbăm programul Erinei, așa că... vom vorbi pe drum. Ieșiră toți trei, coborâră la grajduri și luară caii, care așteptau Înșeuați. Afară era frig, dar temperatura trecuse peste limita Înghețului. Zăpada se dezghețase și Începea să se topească. Cu toate acestea, primăvara nu se făcea Încă simțită. Vântul rece care bătea dinspre câmpia Nistrului prevestea mai degrabă noi ninsori În zilele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
boare anunța primăvara. 1 martie 1475, Cetatea de Scaun a Sucevei Sala Sfatului Domnesc era arhiplină. Se deschiseseră ferestrele, ca să intre mai mult aer, dar zăpușeala dinăuntru parcă creștea. Sosiseră toți marii boieri, fuseseră chemați ambasadorii, curieri așteptau cu caii Înșeuați să plece spre Buda, Cracovia, Veneția, și Roma. Domnitorul o avea În dreapta pe Doamna Maria, iar conducătorii armatei, cu săbiile la centură, se Înșirau În stânga și În dreapta tronului, În formă de semicerc. Adunarea dura deja de o oră. Fuseseră anunțate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
fără nici o mișcare, În fața unei linii de dușmani care se năpusteau spre ei. Iar acum știau că vor porni spre o nouă primejdie. Înțelegeau asta din gesturile oamenilor care Îi Îngrijeau. Primiseră multă mâncare de cu seară. Fuseseră țesălați și Înșeuați. În timpul nopții, oamenii adăugaseră șeilor teci de săbii lungi și grele, de două mâini, teci de lăncii scurte, pentru aruncat, alții pregătiseră tolbele de săgeți pentru arcuri sau arbalete sau muniții pentru archebuze. Alți cai fuseseră Înhămați la căruțele care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Erina Îi puse mâna pe bot și Îl mângâie ușor. Calul scutură coama și tăcu. Cei doi trecură de marginea taberei, unde alte două străji zăceau ucise de același arcaș nevăzut. Fugiră spre liziera pădurii, iar acolo găsiră doi cai Înșeuați. Era cai mongoli, mici și iuți. Aveau agățate de șei săculeți cu merinde, câte o ploscă cu apă, câte un arc, o tolbă de săgeți și câte o sabie Încovoiată. Nimeni nu se vedea În jur. Doar focurile taberei turcești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
așa rămâne; Pentru drumul cel de mâne De cu azi te pregătește! Mâna Ea la ochi și-o ține, Toate mințile-și adună, Să ia lumea-n cap, nebună, Parc-atîta-i mai rămâne. {EminescuOpI 103} Calu-i alb, un bun tovarăș, Înșeuat așteapt-afară, Ea picioru-l pune-n scară Și la codru pleacă iarăși. Sara vine din ariniști, Cu miroase o îmbată, Cerul stelele-și arată, Solii dulci ai lungii liniști. Dar prin codri ea pătrunde Lângă teiul vechiu și sfânt, Ce cu
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
când Zet era liber să alerge cu ea de-a lungul ogoarelor. Se îndrăgostise în plus de figura ei călătoare, cu călcâiele strânse pe burta calului și cu sânii săltându-i pe sub cămașă. Pentru Omar, care nu văzuse decât măgăruși înșeuați și cai mici de povară, femeia și Zet erau o apariție teatrală. Veterinara, de fapt, nu făcea un gest decât pentru efectul scontat și Omar se-ntreba când o să obosească. Era ca și când un fumător de lulea, din cafenelele lui de
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
s-o ia la fugă ca să ajungă cât mai repede. După două sute de metri nu mai avu nici o îndoială: pata albă ce se profila pe alba întindere era cadavrul mumificat și aproape intact, datorită uscăciunii aerului, al unei mari cămile înșeuate. O privi de aproape. Dinții săi mari încremeniseră într-un trist zâmbet al morții, găvanele ochilor erau goale, iar prin câteva găuri din piele se vedea interiorul găunos. Stătea în genunchi, cu gâtul întins pe nisip, cu privirea spre locul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
oboseala unui drum lung. îl obseda scheletul cămilei moarte, teribil de singur acolo, în mijlocul pustiului, și încercă să și-l imagineze pe nebunul targuí care sfidase Tikdabra, plecând din Gao sau Tombuctu în căutarea oazelor din nord. Mehari-ul rămăsese înșeuat, dar își pierduse călărețul și încărcătura pe drum, ceea ce însemna că stăpânul murise înaintea lui și că el continuase singur, căutându-și salvarea fără s-o găsească. Atât beduinii, cât și tuaregii scoteau harnașamentele de pe animalele care erau gata să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]