7,391 matches
-
la televizor pe Maica Tereza!); midineta cu suflet de misionară vrea să-i convertească pe cei din jur - nefericiți, grăbiți, indiferenți, opaci - la emoție și la puțină bucurie. Ceea ce reușește mai greu cu ea însăși. Dar nu degeaba un bătrîn înțelept o avertizează: "Norocul e ca turul Franței: îl aștepți mult și trece repede!" (Norocul lui Amélie va fi un tînăr salariat la un sex-shop și la un tunel al groazei, colecționar de poze ratate, fost colecționar de urme de pași
Fenomenul "Amélie" și fenomene colaterale by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/15379_a_16704]
-
mai important, care se află chiar în primele rînduri ale cărții sună așa: "iubitul mieu fiu, mai nainte de toate să cade să cinstești și să lauzi neîncetat pre Dumnezeul cel mare și bun și milostiv și ziditoriul nostru cel înțelept, și zioa și noapte și în tot ceasul și în tot locul". Principalul reazem al domnului, în judecăți, diplomație, războaie etc. este reculegerea rugăciunii (evident, după cum se știe, cartea este impregnată de spirit isihast). Și aici ajungem la una din
Fantoma părintelui ucis by Manuela Tănăsescu () [Corola-journal/Journalistic/15425_a_16750]
-
i se oferă tiraje confidențiale, iar când operele i se plătesc încasează maximal jumătate din prețul unei sobițe cu rumeguș - cu modele începând de la o mie de dolari. Totuși, când și când, un lot de artiști, bărbați și femei, de înțeleaptă orientare politică, iar unii apolitici până în măduva oaselor, primesc câte un milion de fiecare an al vieții, într-o competiție în care numai Matusalem ar ridica probleme... În timp ce întreaga suflare a nației, inclusiv puzderia de minorități, simte euforia creșterii pe
Tot obraznic ai rămas, nene Iancule... by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/15488_a_16813]
-
autentic, îți trebuie o tărie care mie îmi lipsește. Altceva pot admite: că, practic, cam toate certitudinile mele sunt ciuruite de îndoieli, ca niște haine mâncate de molii. Această “decadență”, ca să zic așa, a venit cu vârsta. Nu îmbătrânesc foarte înțelept. Și, la drept vorbind, ideea că bătrânețea ar fi vârsta înțelepciunii mi se pare o glumă proastă. Cum să fii olimpian când simți că începi să devii o paragină biologică? Am avut un infarct și un atac cerebral. Nu pot
Octavian Paler by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14335_a_15660]
-
de ploaie care se contopește cu suprafața bălții. Oare limbajul să fi avut cunoștință de oscilația razei, a valvârtejului ei? Să fi știut că R devine unde V este viteza corpului și C - viteza luminii? Probabil că limba e la fel de înțeleaptă ca natura și noi învățăm a o citi odată cu dezvoltarea științei. Câteodată, ea poate servi la rezolvarea unor probleme abstracte. Astfel, cu ajutorul limbajului să încercăm a măsura lungimea de undă a binelui și pe cea a răului. Prin sagacitatea limbajului
Un eseu de Velimir Hlebnikov - Temeiul nostru by Leo Butnaru () [Corola-journal/Journalistic/14389_a_15714]
-
paginii virtuți literare: "O amar! Era și neamul rumânesc vestit și lăudat, iară acum fără de veaste și de toți ocărât zace! Era oarecând viteaz și în război tare, iară acum fără de puteare și mai fricos decât alte neamuri. Era oarecând înțelept, iară acum încungiurat de norul neștiinții. Era de cinste și acum de toți lăpădat..." Reprezentanții Școlii Ardelene îl vor continua pe Gherontie Cotore în direcția iluministă și a deșteptării conștiinței naționale. În ce privește latura doctrinară a cărții, în unele probleme (cum
Precursori ai Școlii Ardelene by Ion Buzași () [Corola-journal/Journalistic/14468_a_15793]
-
Maler și cărora devotata trupă a teatrului Odeon îi dă corporalitate. La debutul pe o scenă mare, Ana Mărgineanu își asumă un text dificil, la limita a ceea ce pe micul ecran ar căpăta eticheta "interzis minorilor" și îl tratează cu înțeleaptă delicateță și cu o bună știință a delimitării planurilor, al alternanței ritmurilor dintre ceea ce este și ceea ce ar putea fi. Poate că, dacă Răzvan Mazilu, autor al unei excelente coregrafii autonome, ar fi adecvat-o mai precis la substanța piesei
Lor le pasă by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/14552_a_15877]
-
sub formă de concert, fără magia spectacolului în fața unei săli nu prea pline. Se pare că a fost o soluție de compromis dictată de necesitatea de a onora într-un fel un contract moștenit de Direcția actuală a teatrului. După înțeleapta zicală care în jargonul culiselor sună "ai "Werther" pui "Werther", nu ai "Werther", nu pui "Werther"" s-a ales din motive financiare această formulă, urmând ca atunci când teatrul va avea în schemă "rara avis", un tenor pentru Werther să se
Atmosferă de austeritate by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/14578_a_15903]
-
meu este da" Dar, pentru a face tradiția să evolueze, e necesar ca această tradiție să fie cunoscută" în tradiție există anumite precedente egalitare, trebuie să știi să te inspiri din ele. Altele rămâne să le inventăm." încât istoriile unor înțelepte, frumoase, elocvente, binecuvântate, autoritare etc. precum Abigail, Agar, Batșeba, Debora, Estera, Hana, Iudit, Miriam, Salomeea și multe altele, alături de articole consacrate unor teme ce privesc femeile și ridică în continuare semne de întrebare, precum căsătoria, avortul, divorțul, educația copiilor, lesbianismul
Singur cu forțele istoriei by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/14582_a_15907]
-
vă luați măsura de protecție a pseudonimului, dacă "procentul de ratare" ar depăși, cum spuneți, onorabilitatea. Rămâne să deduceți cum stau lucrurile. ( A. Simionescu, București) * Exercițiul intitulat Hotarul luminii m-a bucurat, ca o dovadă că sunteți temeinic aproape de textele înțelepte, în care i se recunoaște cui trebuie, și cum trebuie, puterea. David în Psalmi n-a făcut altceva, cu nădejdea că va fi iertat, și cu iubire. ( Viorel Ștefan, Galați)
POST-RESTANT by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/14050_a_15375]
-
un articol, pe care l-a considerat nepotrivit, dar cel care a tras, singur și nesilit de nimeni, concluzia de a nu mai colabora niciodată, cu nimic în paginile noastre a fost eseistul însuși. Cronicarul îi mulțumește pentru această concluzie înțeleaptă care ne-a scutit să facem cenzură. l "Diferită de tot ce se scrie acum la noi, poezia lui George Virgil Stoenescu a fost și este în afara timpului, a timpului nostru minunat vreau să zic", scrie dl Eugen Negrici în
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/14052_a_15377]
-
portret, destinul și localizarea fiecăruia în istoria contemporană lui: Simona Lahovari în atmosfera palatului, dominată de jocul relațiilor și al influențelor, prințul Anton Bibescu și aerul de aristocrație autentică menținută de el la Legația Română de la Madrid, E. Lovinescu, mentor înțelept în studiul noii reviste pe care urmează să o scoată Liviu Rebreanu, scriitori văzuți de aproape, cu prilejul călătoriilor în străinătate, portrete agresiv bântuite critic, lipsite de orice complezență, Demetriade, tovarăș de drum în Norvegia și Caton Theodorian într-un
La volumul 21 by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14062_a_15387]
-
acest sens riscăm să eliminăm din circuitul valorilor nume și opere fără de care patrimoniul cultural universal s-ar vedea sărăcit și aducerea la rampă a creatorilor s-ar schimba cu rapiditatea cu care cad guvernele. Noroc că omenirea e destul de înțeleaptă și se pare că în timp interesele culturale se dovedesc mai durabile decît cele politice, altfel riscam să nu fi auzit niciodată de Céline, de Jünger, chiar de Cioran și de cîți alții. Am pus degetul pe plita încinsă pentru că
Cine e această Medee? by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/14074_a_15399]
-
parte dintre cele o sută de genii, dar în cele din urmă Bloom s-a răzgândit și l-a scos (Iisus "era acolo, dar a fost cumva retras, în parte datorită propriilor mele perplexități, în parte ca urmare a unui înțelept sfat editorial"). Bloom are un fel foarte "original" de a citi Biblia: pentru el, întocmai cum Iahvistul e doar "un povestaș (a storyteller), de o sofisticare uimitoare și totuși cu o franchețe de copil" tot așa "Iisus, prin spusele și
Harold Bloom, Cabala și Geniile by Costică Brădățan () [Corola-journal/Journalistic/14072_a_15397]
-
armă chimică. Nimic esențial. Nu vreau să minimalizez îndrăzneala de care cei doi au dat dovadă. Chestiunea este legată de profesionalismul Antenei 1 care își trimite oamenii la război fără să-i înarmeze cu ce se cuvine. Nu era mai înțelept să ne ofere Coșarcă și Stoicescu informații luate de pe CNN (cum ne-au și oferit), să le comenteze, eventual cu ajutorul unor invitați ori citînd pur și simplu comentariile specialiștilor de pe CNN sau de pe alte canale, fără să mai aibă întrevederi
Prea mici pentru un război atît de mare by Telefil () [Corola-journal/Journalistic/14096_a_15421]
-
a fost schimbarea ștafetei între generații, schimbare la care am asistat împreună cu fiul meu, întărind legătura în care soarta a hotărît să fim prinși. Pinocchio al meu a fost, ani și ani de zile, Alexandrina Halic. Astăzi îl joacă pe înțeleptul Greiere Gemely (poreclă pe care fiul meu a purtat-o cu noblețe și demnitate în maternitate, dimensiunile lui de atunci sugerînd tuturor acestă titulatură; mie mi s-a părut un omagiu). Pinocchio al foarte tinerei generații este interpretat, încă nu
CRONICA DRAMATICĂ by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14144_a_15469]
-
să-l anunțe că ceremonia se amînase. Fie pierduseră din vedere acest amănunt, deloc neglijabil, fie se întîmplase altceva, sau pur și simplu își vîrîse intempestiv coada un Michiduță șturlubatic. Ion Irimescu se trezise singur în gară, dar, ca un înțelept și cumpănit ce este, nu se înfuriase, nu drăcuise pe nimeni, și, ca și cum nimic rău nu s-ar fi petrecut, își rezervase o cameră de hotel și se apucase să cutreiere Iașii în care se simțea ca pe o planetă
Întîlniri cu Ion Irimescu by Grigore Ilisei () [Corola-journal/Journalistic/14234_a_15559]
-
scăzută, condimentîndu-le cu ironii și cu rîsul lui de zurgălău. Din cînd în cînd se lăsa o pînză de tristețe. Își amintea ceva, care-l tulbura, dar repede se încuraja: Lasă, că îndată vine, vine primăvara. Renaștem". Îl ascultam pe înțeleptul artist și mă minunam de cîte resurse nebănuite are parte ființa atît de fragilă și de puternică, care este omul. Poate și pentru că e din nou acasă. După 70 de ani de peregrinări prin țară și lume, după 50 de
Întîlniri cu Ion Irimescu by Grigore Ilisei () [Corola-journal/Journalistic/14234_a_15559]
-
scenariul european era deja parafat la Washington și la Moscova. Și că Bucureștiul - evident, original prin obtuzitatea unui dictator rudimentar și megaloman, asta determinînd și vărsare de sînge - trebuia să-și însușească datele scenariului, chiar să imite acte - oricum mai înțelepte - ale Poloniei, Ungariei, Cehoslovaciei, Germaniei în a părăsi comunismul și a reinstaura ordinea antebelică. Păstrînd proporțiile - în sensul neechivalării a ceea ce s-a petrecut în 1989 cu alte momente ale istoriei românești - să concedem că 1848, 1859 sînt (și ele
Românul s-a născut mim by Val Gheorghiu () [Corola-journal/Journalistic/14270_a_15595]
-
este capabil să o analizeze fără a arunca privirea mai departe. În vremea când o mare parte a teoriilor la modă, care au circulat prin universitățile pământului, porneau de la lingviști care nu au trecut deloc dincolo de pragurile englezei, un romanist înțelept și poliglot, cu rădăcini în lumea slavă și inserat apoi în cea hispanică, cu formație solidă în limbile clasice și cu o curiozitate deschisă către toate orizonturile lingvistice ale globului, cu cristale multe și diferite pe care să le compare
Eugen Coșeriu by Florina Nicolae () [Corola-journal/Journalistic/14292_a_15617]
-
harul evocării unor locuri, al conturării unor portrete ce se rețin, al povestirii de întâmplări semnificative. Mi-a plăcut, în scrisul și în vocea sa, o anume franchețe și simplitate a tonului, modul foarte direct de a comunica, o superioară, înțeleaptă seninătate a privirii îndreptate asupra unei lumi care trece inevitabil către Muzeu, dar nu înainte de a-și fi lăsat și în noi urmele unor tipare de adâncime, lumina câtorva Exemple. Marea Dv. carte, Mémoire des Carpathes, a apărut de curând
Jean Cuisenier - "NU PUTEM PROIECTA ÎîN VIITOR INTEGRALITATEA CULTURILOR VECHI" by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/15028_a_16353]
-
m-a privit atent și a clipit. Era, oarecum, mândră de el. Ce-i drept, cuvintele bătrânului m-au Înduioșat. Erau cu tâlc și nu Întâmplător spuse. - E, vezi? Ți-am spus eu că tataie ăsta, al meu, e om Înțelept? A văzut lumea și cu ochii, și cu mintea, și cu sufletul. Tu ce zici? Din nou, am rămas mut și iarăși m-am făcut purpură, ca În fața unui Dumnezeu, la spovedit. - Pentru colind, uite, moșule, ia de la mine bănuții
Acvariul cu fâte. In: Editura Destine Literare by Nicolae Bălașa () [Corola-journal/Journalistic/81_a_326]
-
amuzamentul pe care îl provoacă întotdeauna naivitatea copiilor și savoarea întrebărilor lor. Sînt cărți care pot aduce momente de relaxare. Probleme "filosofice" ca raportul dintre original și copie, dintre parte și întreg, ce este metafora sau ce înseamnă să fii înțelept devin simple jocuri în "poveștile" din cele două manuale. Iată cum sună un dialog "socratic" între Ruxi și prietena ei cea mai bună: " Isabela, de ce vorbesc oamenii? Isabela a strîns din buze de parcă ar fi vrut să fluiere, pe urmă
Copiii nu înțeleg lucruri abstracte by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/15104_a_16429]
-
utilizatorilor din mai multe generații, ale autorilor de manuale de specialitate, ale articolelor-manifest din revistele informatice etc.). Formația lingvistică, finețea stilisticianului și experiența în judecarea evoluțiilor limbii se vădesc mai ales în felul în care autorul reușește să păstreze măsura înțeleaptă a specialistului veritabil: să nu generalizeze, extinzînd asupra întregului domeniu trăsăturile unui segment al său, să evite profețiile (" Nu putem prezice schimbarea lingvistică, putem doar să o recunoaștem odată ce s-a produs", p. 22) și mai ales prescriptivismul deghizat în
Stilurile Internetului by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15135_a_16460]
-
mare grijă în a-i guverna și dacă, de atunci încolo, ei se obișnuiesc să i se supună și să îi acorde încredere până într-atât, încât să-i ofere unele avantaje, mă tem că un asemenea lucru nu este înțelept, pentru că îl strămută dintr-un loc unde făcea bine, într-unul în care ar putea face rău...". Apel poetic adresat omenirii, dar mai ales popoarelor Europei, care, pe la 1500, nici nu exista totuși ca un continent conștient de sine, asemănător
Servitutea voluntară by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15156_a_16481]