93 matches
-
Tânărul cântă: „Jocul și înțelepciunea mea e iubirea” Bătrânul tace: „Iubirea și jocul meu e înțelepciunea” (Lucian Blaga, „Trei fețe”, în „Poemele luminii”) Recunosc, dintotdeauna am fost, și am rămas, o nesățioasă devoratoare de „povești”. Pe rafturile din ce în ce mai înalte și înțesate ale bibliotecii primilor ani de lectură, găzduite acum de copiii și nepoții mei, stau de o viață, și acum, într-un spațiu privilegiat, cărți și autori îndrăgiți, niciodată uitați, precum Basmele românilor, 1001 de nopți, Legendele Olimpului, Mahabharata, Cântecul Nibelungilor
VIAŢA CA JOC, JOCUL CA VIAŢA de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 312 din 08 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/340722_a_342051]
-
un popor și vând iluzii N-au teamă de nimic, căci sunt elite Ce nu mai văd și care fac pe surzii La disperarea țării de puteri sleite... Frici răzlețite-n suflet, disperare Cozi la speranțe spulberate-n vânt Biserici înțesate și strigăte-n altare Cât mai răbda-vom pe acest pământ Atâta umilință și-a lor nerușinare? VOCILE STRĂBUNE DIN CETATEA BOLOGA Sus, în deal, lângă Cetate Se-aud vocile străbune Plânge iedera-n ruine Căutând din nou dreptate. Răvășită
POEME TRISTE de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 137 din 17 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/344302_a_345631]
-
îmi străpungeau gândurile mă ardeau așteptările adormite pe brațe,tomnatic, se răzvrătise în mine un dor ce-mi ardea patimile, mă agățasem de sângele tău ca de o icoană,hieratic! Erai ca o foșnire de vânt decupată dintr-o iesle înțesată de friguri, mâinile tale miroseau a pământ, eu scormoneam după umbra-ți ascunsă prin ziduri! Întunericul avea miros fin de voluptate, eu îmi oblojeam rănile sub o movilă de așteptare, nurii tăi mă ațâțau sub o centură de castitate, crescuse
ERAM FLOARE... de DOINA BEZEA în ediţia nr. 1868 din 11 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342906_a_344235]
-
După 1989, având studii teologice baptiste, a fost profesoară de religie în învățământul hunedorean. „Nemeritat de ingrata a fost soarta” literară a Ligiei Semăn, mai ales anii adolescenței. Românul „ Funiile dragostei”, debut orădean, cuprinde 300 de pagini de narație modernă, înțesata de citate biblice, într-o epica structuralista moralizatoare- didactica. Cartea evocă memorabil și dramatic anchete securistice în rândul studențimii unui oraș din vestul țării și consecințele asupra unor destine. Personajele sunt concis creionate, tensiunea stărilor deseori explozivă. Catarsic, dar și
UN ITINERAR AL VIETII SI CARTII CRESTINE de EUGEN EVU, ACADEMICIAN, MEMBRU AL USR DIN ROMANIA în ediţia nr. 14 din 14 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344928_a_346257]
-
Vieru. În cadrul acestui concert, emoțiile vor fi contrastante, trecând cu ușurință, de la zâmbet și optimism, la visare ori lacrimi. Decorul minimalist, momentele inedite în care Fuego cântă în duet cu Grigore Vieru, precum și jocul difuz de lumini și muzica înălțătoare, înțesata cu refrene cunoscute (Ți-am adus un măr, Casa părinteasca, Pentru ea, Mi-e dor de tine, mama, Clar de luna) vor face că experiența trăită la acest spectacol să fie una completă, celebrând împreună cu Fuego minunile neamului românesc, limba
CONFLUENTE LITERARE PARTENER MEDIA de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 1197 din 11 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347785_a_349114]
-
a ales pe mine pentru asta ?! Doar la mine ... dintre toți câți erau acolo, doar la mine se găsea informația aceea, că la nou-născuți trebuie să fie clorură de potasiu... și Domnul a scos-o din beciul meu prăfuit și înțesat de ... bube, mucegaiuri și noroi și câte și mai câte... a scos-o la lumină. Revenirea la viață se făcea încet, sigur și, în chip uimitor, invers decât se instalase toată simptomatologia descrisă. Domnișoara s-a trezit după vreo câteva
CERASELA NICOLETA SLĂVULETE de CERASELA NICOLETA SLĂVULETE în ediţia nr. 1951 din 04 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/376545_a_377874]
-
Filarmonica, Opera, vernisajele freamătă acum de, i-aș zice... lume nouă, dacă nu mi-ar fi frică de arhibătuta sintagmă, realmente de o lume cu care mă întîlnesc, fascinat, pentru prima oară. Pentru că sălile acestea celebre sînt, pur și simplu, înțesate acum de exponenții, aș vrea să-i cred exponenți, ai unei societăți românești care, oricît ne-am frăsui în dreapta și-n stînga, renaște spectaculos sub ochii noștri, hipnotic măriți. Spectacol în sine e chiar defilarea acestor oameni tineri, fete și
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
lor rasată li se alătură acum, cu respect dar și cu aplomb adolescentin, cei care vin și care mîine vor fi, la rîndu-le, maeștri. Filarmonica, Opera, Teatrul Național, vernisajele. Oricît de găunos cobitor ar suna vocea t.v. care vede înțesate doar stadioanele și discotecile, iată, bocetul de casandră nostalgică e anulat de această lume nouă ce face neîncăpătoare dauritele săli ale orașului. Vernisajele, Opera, Filarmonica, Naționalul. Renasc, acum, sub ochii noștri, niciodată plictisiți, niciodată pesimiști. 20 decembrie Ușa birtului dată
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
Zvîrcolire, aparent haotică, dar cît de supusă unei ascunse ordini! E ordinea impusă de Wayne Mc-Gregor, coregraf unic, planînd acum peste cele mai titrate scene ale lumii. Dance, dance, dance. Noi în fața cosmosului, Noi. Fiecare din noi, singur. O sală înțesată, o sală înmărmurită de propria imagine în această oglindă engleză. Sală înțesată, dar fiecare e singur, înspăimîntător de singur. Totul se termină. Nu văd pe nimeni. Nu e nimeni. Ies. Vreau să ating pe cineva, să știu că n-am
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
impusă de Wayne Mc-Gregor, coregraf unic, planînd acum peste cele mai titrate scene ale lumii. Dance, dance, dance. Noi în fața cosmosului, Noi. Fiecare din noi, singur. O sală înțesată, o sală înmărmurită de propria imagine în această oglindă engleză. Sală înțesată, dar fiecare e singur, înspăimîntător de singur. Totul se termină. Nu văd pe nimeni. Nu e nimeni. Ies. Vreau să ating pe cineva, să știu că n-am rămas singur în fața cerului negru. Văd o nălucă traversînd scuarul. Mă apropii
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
prăbuși grămadă după birou, sub privirea speriată dar și secret-jubilantă a victimei. Și ăsta, de-aici, piticul, calculase greșit: în 22 decembrie, fu găsit jucîndu-se pe covor cu locomotiva-chivot: puf-puf, puf-puf. Un trio căruia de abia acum, la vernisajul ăsta înțesat, îi aflu identitatea prezentă (pentru că pe cea trecută o cam cunosc: foști lectori, sau așa ceva, la fosta Școală de partid, de pe fosta Karl Marx, azi Lascăr Catargi). De cîțiva ani buni, nelipsiți de la tot ce înseamnă cuvînt de deschidere, aparat
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
nu revenim, Dumnezeule, la România cea profund frumoasă? 31 decembrie Dacă ar fi să mă las dulce-otrăvit de zemurile orgoliului, aș spune, repezit, că evenimentul anului ce se încheie a fost, pentru mine, expoziția personală de la Cupola, din octombrie: vernisaj înțesat cu lumea bună a urbei (și nu numai cu cea bună), extazieri pînă în pragul colapsului în fața Păsării paradisului, probabil mîrîituri breslașe (cum altfel!), comentarii scrise-audio-video, apărînd încă și acum, după două luni de la închidere. Să fiu serios! Evenimentul anului
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
ca niște popote ale unei armate zurlii, cu serile (discret-subversive) ca niște șui spectacole, atunci inventate! Era o solidaritate subterană, figurile scenei, scrisului, pictorii, sculptorii se regăseau aici anual, într-un fel de legămînt al firavei rezistențe. Sala de mese, înțesată, cu rezervări notorii, se oferea ca trapeză insolită a vorbelor în doi peri și a privirilor... codate. Mica terasă de-afară era suport al unei recuperatorii commedia dell'arte. Unde-i "societatea"? Sala de mese, extrem de șic azi, e goală
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
denominații: îi trece cuiva prin cap să acceadă la o hegemonie exclusivă care ar putea perturba definitiva armonie statală? Mai întîi, cine i-ar îngădui unei astfel de minți să decidă discreționar? Ieșind, în senina dimineață de mai, pe trotuarul înțesat și, alăturîndu-mă piosului entuziasm general iscat de trecerea celor doi capi ai Bisericilor Europei, constat plăcut surprins că prăbușirea comunismului a deschis printre atîtea altele și calea înțeleptei și beneficei permisivități în gîndirea noastră creștină. Începutul însă are nevoie de
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
decidă așa cum putea, de altfel, în anii '90 instaurarea sau, mă rog, punerea în chestiune a monarhiei române, ea s-a mulțumit doar să se alăture în tumult Regelui Mihai, scăpat de sub controlul securimii și pășind demn pe marile bulevarde înțesate. Oricum, și așa fapt de neimaginat după jumătatea de secol bolșevic (mai perfid bolșevic la noi, decît la vecinii întru soartă). Dar atît. Nu și decizie istorică. Cea care ar fi putut înlătura pentru totdeauna reziduurile comunismului autohton, emblemate de
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
țării dincolo îți produce pe loc cea mai proaspătă senzație de plinătate a vieții. Aurolaci sau nu, pîlcul de țînci, cu maieurile și chiloțeii aruncați în iarbă, goi pușcă, unii cît pumnul, alții cu fuduliile cît pumnul, sfidează cu superbie înțesata arteră și, în chiote de piei roșii, se bucură pur și simplu de plăcerea apei împroșcate. Mașini luxoase încetinind, pietoni rămînînd o clipă locului, spectacolul acestei crude scalde fascinează prin insolitul lui total. La dracu, așadar, o secundă, cu fumatele
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
sau spre cupola astrologică a lui Stere, de pe Sărărie; promenadele odorate ale fetelor și băieților, frumoșii și eleganții unei Românii care va uita (deși, n-ar trebui) jumătatea ei de secol străin. • ce rară satisfacție!; să mă aflu într-un înțesat vernisaj și spre mine să vină un palid Adonis și, întinzîndu-mi mîna, să se recomande: Sînt P. (Îi clamasem excepționalul talent de sculptor într-un text din ajun.) • uitîndu-mi portmoneul cu acte (și ceva bani) la toneta cu ziare din
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
de la Republica. Fete și băieți care habar n-au de mizeriile ingerințelor propagandiste ale abiatrecutului se dedică, fanatic, sub același plafon eminamente pixelizat, instalării unor spații atît de simptomatic asemănătoare celui al domnului Lăzărescu. Mai și strîngînd în juru-le, la înțesate vernisaje, siluete la fel de prospere ca ale lor. (Ar trebui să cădem în periferică melancolie, dacă n-am observa imediat că sindromul e unul pancontinental. Halal consolare!) Tristeți provinciale. Cum însă, poftim, sub vremi sîntem (și vremile-s astea, date), să
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
invită cititorii la noua serie Rîsul lumii. Și o fac la modul cel mai adecvat: rîzînd. Unul, Pleșu, prăpădindu-se de rîs, celălalt abia stăpînindu-se. Cei doi... comici nu-s la prima lor ieșire de acest fel. Anul trecut, în înțesatul amfiteatru Eminescu de la Universitatea din Iași, subiectul atacat (cvasinecunoscutul filozof Alexandru Dragomir) a îmbrăcat același costum de Ianus bifrons. Liiceanu, știind exact ce va face Pleșu după el, își îngroașă nota gravă, catedratică, a lungilor sale perioade, rezervîndu-și doar aplauzele
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
în ieșenimea tulburată", "un fercheș lider local de vizuale" zăpăcește, cu "hușchite proiecte (cu bătaie, oho, substanțial internațională)", "o societate tumultuoasă de fete și băieți haios eleganți" etc. Chiar dacă nu am "o siluetă prosperă", m-am înghesuit și eu la "înțesate vernisaje", observîndu-i pe acești tineri artiști inteligenți și creativi care, chiar dacă nu produc opere care să mobileze pereții, nu sînt adepții unei arte alternative, așa cum nici proiectele lor nu sînt o alternativă a artei. Ei doar caută noi moduri de
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
doar una general simbolică.) 20 decembrie Decît de plîns, mai bine de rîs. De e să mori, adică... Nu e nici o diferență între rîsul provocat de trînta clovnului Gioni în nisipul arenei circului și cel de gestica lui Călinescu în înțesatele amfiteatre. E același rîs biologic ce l-a însoțit pe individ de la Altamira pînă-n computerlandul de azi. Cu mici diferențe. Care? Cînd vărul Ciuciuriciu își făcea intrarea în circul meu din Dorohoiul copilăriei imitînd trînta cu nasul de nisip a
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
bancă nu mai păstrase nimic din aplombul pamfletar al părintelui, plasîndu-i-se diametral opus. Finețea gesticii sale spunea ceva esențial despre acea parte nobilă a unei Românii ce dispăruse demult și căreia îi ducem și-acum dorul. Reîntîlnit, altădată, într-un înțesat vernisaj de Sală Dalles, Catul, în așteptarea, și el, a personajului în discreționară vogă, iscă un moment de comic uluitor. Cum, în murmurul sperioasei așteptări hiperpoliticosul Catul își fuma distins țigara, un urlet de leoaică înjunghiată sparse societatea: vîrful aprins
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
cățărat, a apucat cufărul. Sora lui a trebuit deja să grăbească pasul ca să se agațe de mâna pe care i-o întindea băiatul. Charlotte a prins copila de după mijloc, a ridicat-o, a reușit să o cocoațe pe marginea vagonului înțesat. Trebuia acum să alerge, încercând totodată să se prindă de clenciul mare de fier. N-a durat decât o secundă, dar a avut timp să zărească chipurile împietrite ale celor care scăpaseră, lacrimile fiicei sale și, cu o claritate supranaturală
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
și le revedeam pe frumoasele mele plimbărețe - goale. Asemenea unui chimist, printr-o savantă sinteză, puteam să le reconstitui corpul plecând de la elementele cele mai banale: greutatea coapsei femeii care, într-o zi, mă atinsese, în treacăt, într-un autobuz înțesat, rotunjimile trupurilor bronzate de pe plajă, toate nudurile din tablouri. Și chiar propriul meu trup! Da, în ciuda tabuului care, în patria mea, lovea goliciunea și, mai presus de toate, goliciunea feminină, aș fi știut să reconstitui elasticitatea unui sân sub degetele
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
când în când, să mă doară foarte tare. Sora tatălui meu, mătușa mea, contribuise inconștient la această schimbare totală... S-a instalat în apartamentul nostru cu cei doi fii ai săi, verii mei mai mici, fericită că părăsește apartamentul comun, înțesat, din orășelul ei muncitoresc. Nu că ar fi vrut să impună vreun alt mod de viață, ștergând urmele existenței noastre de altădată. Nu, pur și simplu, trăia cum putea. Și originalitatea familiei noastre - francitatea ei foarte discretă și la fel de îndepărtată
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]