41 matches
-
fiindcă femeile din societățile respective nu au așteptat „să li se dea”, ci au acționat contra curentului, chiar dacă au fost ridiculizate, ostracizate, arestate, bătute, tratate ca „denaturate” și „isterice” (inclusiv de către alte femei). Noi nu am fost departe, istoric vorbind. Înaintașele noastre erau net mai active, mai curajoase și mai structurate. Au cucerit pe rând o parte din drepturile civile și, după ce Constituția „democratică” din 1923 continua să le plaseze în rândul minorilor, idioților și criminalilor (adică la incompetenți legali), în
[Corola-publishinghouse/Administrative/1964_a_3289]
-
prezidează, „Frontul Feminin”. Mai vorbesc d-nele Monteoru și Ella Schildkraute. D-na Florica Georgescu, secretara generală, arată elanul și dragostea nețărmurită cu care femeile ce suferiseră rigorile ocupației dușmane au primit raza de speranță a cuvântului d-nei Meissner și al înaintașelor noastre, venind să lucreze în Asociație. Mulțumește tuturor membrelor care au ajutat această operă și aduce prinos de recunoștință M.S. Regelui atât în numele Asociației, cât și a societății ce o prezidează - Cercul Cultural Feminin „Voichița Doamna”. D-sa apoi citește
[Corola-publishinghouse/Administrative/1936_a_3261]
-
două mari izbânzi, Caragiale mai scrise o a treia comedie de moravuri, D-ale carnavalului, pe care Comitetul teatral o premie cu câteva mii de lei. Însă premiul se dedea autorului, nu piesei. Piesa era cu totul inferioară celor două înaintașe. În reprezentație, piesa nu numai căzu, dar fu și fluierată. În Drepturile omului am scris o scurtă critică în care am spus adevăruri neplăcute asupra piesei, iar Caragiale îmi purtă multă vreme pică, atribuindu-mi pe nedrept și paternitatea fluierăturilor
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1329_a_2712]
-
poemele sale merită să ajungă la public. Le suntem recunoscători pentru acest sfat bun. Avea cui semăna. Bunica sa, Wilhemina, studia cu pricepere poeți de toate limbile, traducea din Gellert în franceză, coresponda cu Wieland și scria psalmi. O altă înaintașă, prințesa Charlotte, era muziciană, pictoriță și poetă: i se cunoaște o culegere poetică, Lieder einer Einsamen ( Liedurile unei singuratice). Pe deasupra, gustul, iubirea și simțul naturii erau în sângele acestei familii. Unchiul Maximilian a fost un celebru explorator și a întreprins
by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
-lea, dar păstrându-și - zic specialiștii - caracterul autentic) și în icoana de la biserica Mănăstirii din Călimăneștii Vâlcii, purtând pe cap o coroană înaltă având în vârful fleuroanelor mănunchiuri de fir și pandelocuri din lanțuri subțiri de aur, precum purtaseră și înaintașele ei de pe tronul sârbesc. Doamna etalează o rochie roșie cu poalele plisate și cu semicercuri aurite pe piept, pe sub care are o ie cu mânecile cusute cu râuri. Peste rochie - un caftan de catifea (șubă din postav de Veneția? - Al.
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
și Olimpiu Boitoș, ultimul fiind și secretar de redacție. De la numărul 3/1941 în comitetul de redacție intră D. Stăniloae și Mihai Beniuc, iar în 1942, D. D. Roșca. În articolul Cuvânt de început se arată că publicația, pe urmele înaintașei sale de la începutul secolului, va sluji „Patria largă, românească, peste hotarele timpului sălbatic”, cu credința în „sfințenia ideii de unitate panromânească”. În numărul 9/1942 Olimpiu Boitoș precizează: „În mod firesc și necesar, aria manifestărilor noastre este Transilvania”, adăugând însă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287872_a_289201]
-
de pildă, crede Paz, ar fi inexplicabilă fără evoluția condiției femeii. E vorba de femeia nobilă, evident, care prin însăși condiția ei socială se bucură, crede autorul, de circumstanțe mult mai favorabile unei împliniri a personalității lor decît se bucuraseră înaintașele lor. Motivul, între altele: creștinismul, mai generos pare-se cu femeia decît civilizația antică pagina. Paz recunoaște că mai tîrziu, prin intervenția combinată a Bisericii și a monarhiei absolute femeile au pierdut aceste libertăți care au permis crearea poeziei trubadurești
O istorie literară a iubirii by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/18029_a_19354]
-
încă în preistoria exercitării drepturilor lor (vezi semenele de lângă noi, femeile rroma din comunitățile tradiționaliste, precum și femeile din religii ultrapatriarhale), în cazul fericit în care acestea le sunt formal recunoscute. Dar „lumina” nu a venit deloc numai de la Apus. Nici înaintașele noastre de pe plaiul „mioritic” nu s-au rezumat la conviețuirea cu patriarhatul într-o resemnare „cosmică”, de Ană păcălită și zidită fără consimțământ în proiectele bărbaților. Chiar și Ana „lui Manole” a protestat, dar a făcut-o degeaba într-o
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2085_a_3410]
-
iasă.” (Calypso Botez, 1923 XE „Botez, Calypso” ) Româncele au început să devină active în mișcarea pentru drepturi civile încă de la 1815 (vezi Ștefania Mihăilescu, Emanciparea femeii române. Antologie de texte 1815-1918, Editura Ecumenică, București, 2001). La mijlocul secolului al XIX-lea, înaintașele noastre și-au conturat revendicări politice foarte clare, care au culminat cu bătălia generalizată pentru recunoașterea dreptului de vot în Constituția din 1923. Numele lor este cunoscut, voi da doar câteva exemple: Maria Rosetti, Constanța Dunca-Suchianu, Alexandrina Cantacuzino, Calypso Botez
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2085_a_3410]
-
nu putem afirma, de dragul retoricii misogine, că feministele sunt frigide. Nu există evidențe empirice pentru asemenea afirmații tari și extrem de ofensatoare. Feministele nu se căsătoresc, nu au copii și nici măcar prieteni Istoric, feministele românce nu vin din neant, ci din înaintașele lor cărora le datorăm drepturile civile și politice dobândite înainte de comunism. Voi numi doar câteva dintre cele care s-au manifestat în spațiul public de la jumătatea secolului al XIX-lea, până când regimurile dictatoriale (legionaro-fascist și comunist) au făcut să amuțească
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2085_a_3410]
-
negocia pacea În mod sobru și decent cu moartea. Cafeaua măcinată din sertărașul de sub râșniță o ținu deasupra recipientului. Sârma roșie se Întunecă mai adânc, mai alb, alb. Cârlionții făceau crize. Mărgele de apă țâșniră În sus. În mod individual, Înaintașele se duseră la suprafață grațios. Apoi clocotiră laolaltă. Turnă cafeaua măcinată Înăuntru. În cana sa, un cub de zahăr, o linguriță prăfuită de Pream. În noptieră ținea o pungă de chifle cu ceapă de la Zabar’s. Erau În plastic, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
nici măcar sfîntul nu mai putea fi socotit chiar sfînt dacă lăsa nepedepsit păcatul. Milioane de femei adultere tot ascultaseră, cum nu se poate mai atente, vorbele astea la biserică, la slujba de duminică, citiseră, li se povestise cum fusese cu Înaintașa lor mîntuită de către chiar Isus. De ce, acum, nu ar fi fost și ele izbăvite de acesta? Sau peste o vreme. Spre cincizeci de ani, chiar mai tîrziu; pe patul de moarte, și Încă era bine; ar fi plutit, Îndată după
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
pe o anumită comunitate de gusturi. Sigur, renunțau astfel la orice șansă de fericire - aceasta fiind inseparabilă de stări fuzionale și regresive incompatibile cu uzul practic al rațiunii -, dar sperau să evite suferințele sentimentale și morale care le chinuiseră pe Înaintașele lor. Această speranță se risipea de altfel repede; În locul suferințelor pasionale, le copleșeau plictisul, senzația de vid, așteptarea angoasată a Îmbătrânirii și morții. Astfel, a doua parte a vieții Annabellei fusese mult mai tristă și mai cenușie decât prima; nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
smulgându-mi coasta, te zămislesc sau: mereu zidindu-te celulă cu celulă / piramidă și fagure), osmoză de etern și efemer, într-un cuvânt, Ceamaifrumoasă, Dorador. Proiecție diafană, mai ales olfactivă, alcătuită din miresme, femeia din poemele lui Radu Cârneci, asemenea înaintașelor ei din vremurile biblice, e, pentru cel îndrăgostit, tot ce poate fi mai apropiat de sacru (sintetizând organic fumul de tămâie, mirtul, aloea, nardul: Pletele tămâi răspândi-vor: fum dulce / peste chip, peste ochii uimiți. Umerii / Mirt vor purta și
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
care, apoi, în clipele de mare dăruire, nu știe să spună decât: "Isuse Hristoase!"? [...] șapte copii am avut cu ea, șapte! și nu i-am văzut niciodată buricul..".. Trecuse de mult vremea în care femeile, ca una dintre propriile mele înaintașe, aveau în trusoul de nuntă o cămașă de noapte lungă până-n pământ, prevăzută cu o gaură mică vă-nchipuiți unde și pe care erau brodate cuvintele simple, dar terifiante: "Așa poruncește Domnul"... Postfață "BARICADA ÎNCHIDE STRADA, DAR DESCHIDE CALEA" "Baricada
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
Sau asta credeam că fac. Aveam o rochie neagră din bumbac, scurtă cât să nu se întâlnească prea brusc, în seara de septembrie, cu cizmele până la genunchi, care, așa cum hotărâsem că trebuie, nu aveau tocuri. Cu instinctul moștenit de la toate înaintașele mele, văzându-l pe Andrei că mă urmărește cu coada ochiului când mă îmbrac, am renunțat să mă retrag timid, decent și inofensiv, într-un colț, cum intenționasem la început, și am încercat cu nonșalanță mimată să-mi pun ciorapii
[Corola-publishinghouse/Science/84984_a_85769]