421 matches
-
Iubim noaptea pe sub gene în șoaptele lui Moș Ene ce ne cheamă la visare prin imagini călătoare. Iubim necazuri și dureri ce ne induc multe păreri, cu gândul le îmbrățișăm, în ochi ni le înfățișăm. Iubim mitul fericire ce se-ncâlcește-n iubire, se ghemuiește-n dragoste, se-mplinește în poveste. Iubim tot ce ne-nconjoară, fiindcă totu-i o comoară prețioasă și reală, prinsă de soarta leală! Referință Bibliografică: Iubim... Mihaela Moșneanu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2149, Anul
IUBIM... de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 2149 din 18 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384301_a_385630]
-
plângeam/ steaua căzuse/ rotindu-și cenușile-n geam// silabiseam scrisul clar/ pe bolta de piele/ arar îmi cădea pe timpan/ o grindină de cucuvele// urma să se-ntâmple ceva adevărat/ proștii îi spun nenorocire/ îngerul cu piele de liliac/ se încâlcise în pânza subțire// rămăsesem în sfârșit singur/ în liniștea murmurândă/ aproape fericit/ aproape la pândă" (Epitalam). Poemele elementare: nu spun că aceasta e Calea, dar, oricum, ieșirea din rețetă și rețea.
Poeme elementare by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8444_a_9769]
-
o ține ca pe o scrisoare în timp ce o ia la fugă în susul aleii, pe lângă fabrica de gheață părăsită, care scapă bucăți de bârne putrede pe platforma de încărcare. Pubele, porți de garaj, garduri de sârmă pentru cotețe printre care se încâlcesc tulpini de plante moarte. E luna martie. Iubirea plutește în aer. Totul se înviorează. Rabbit simte prospețimea aerului răzbind prin gustul amărui de fum care i-a rămas în gură; scoate din buzunarul bulbucat al cămășii pachetul de țigări și
John Updike Fugi, Rabbit by A. Gh. Olteanu () [Corola-journal/Journalistic/8410_a_9735]
-
anticomuniști (dar, totuși, necomuniști îi putem considera într-o proporție încrezătoare, dacă scădem turnătorii), nu-i mai puțin adevărat că nu toți cei care au fost membri PCR au fost comuniști convinși. În sfârșit, reflecțiile în acești termeni ar fi încâlcite și cam fără rezultat unanim acceptat. Un gând însă trebuie formulat cu oarecare fermitate și claritate: dacă luăm în seamă numărul de membri ai PCR, comunismul nu a ocupat niciodată mai mult de o cincime din conștiința acestei națiuni. E
Demnitatea intelectualului român by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8142_a_9467]
-
fantezie exaltată, cu aparența unui contrapunct al resignării, constituie de fapt un procedeu menit a o scoate în relief. De la gradația cea mai scăzută, imaginarul trece la cota sa maximală. Marea are brațele retezate ca Venus din Milo, luna își încîlcește părul și brațele în crengile arborilor, morții țin pămîntul în brațe ca pe-o femeie iubită, moartea trece prin ființă ca un pieptene prin părul unei prințese etc. Senzualitatea toridă, orbitoare, nu izbutește nici ea a suprima torpoarea dezabuzării (Oaspeții
O partitură a solitudinii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4270_a_5595]
-
sunet mărunt, poc!, poc!, iar ce-am resimțit când sângele mi le-a umezit, pârjolite cum erau, m-a dus cu gândul la pământul aflat îndelung sub secetă peste care dă deodată ploaie binecuvântată. În acele momente, inima mi-era încâlcită precum cânepa și mă-ncercau simțiri fel de fel. Ca un meșter vopsitor cu mișcări iuți și precise și o artă și tehnică excepționale, dracul cel tânăr a întins, pensulă după pensulă, sânge de măgar peste tot pe corpul meu
MO YAN Viața și moartea mă ostenesc by Dinu Luca () [Corola-journal/Journalistic/4459_a_5784]
-
ce mă transpuneau în al nouălea cer/ și mugurii sînilor ce luau foc/ în palmele mele” (Oaspeții unui arbore). De la o prestație voit prudentă, imaginarul trece la cota sa maximală. Marea are brațele retezate ca Venus din Milo, luna își încîlcește părul și brațele în crengile arborilor, morții țin pămîntul în brațe ca pe-o femeie îndrăgostită, moartea trece prin ființă ca un pieptene prin părul unei prințese etc. Scriind astfel, Ion Cristofor face impresia unui copil rămas izolat într-o
O partitură a solitudinii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4472_a_5797]
-
toți autorii de manuale au uitat-o. Și pentru că am ajuns la autori de manuale și la editorii lor, să ne oprim puțin și la ei: Și pornesc cu o Întrebare: De la cine și când ați Învățat, stimați colegi, să Încâlciți În așa hal un manual ca să ajungă la vorba lui Creangă!? Oare nu vă mai aduceți aminte de educatorii voștri, care se zvârcolesc acolo unde sunt, văzând că Învățăceii lor nu mai știu sau nu mai vor să gândească simplu
Când îngerii votează demonii sau România răstingnită by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Administrative/1182_a_1887]
-
treacă la voi, prin nesusținere administrativă, nu toți gândesc ca voi și nici nu obstrucționează bunul mers al lucrurilor numai de dragul puterii. Dar să continuăm, succint cât se poate, analiza guvernării. Ordonanțe, cu sau fără rost, mai mult fără, care Încâlcesc și mai tare legile, deja destul de stufoase și Încâlcite În așa fel ca să dea dreptate tocmai celor care n-o au. Armata și industria de armament la pământ. Cică așa cere americanii. Dar ce-or fi ei, americanii, supraoameni, că
Când îngerii votează demonii sau România răstingnită by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Administrative/1182_a_1887]
-
ca voi și nici nu obstrucționează bunul mers al lucrurilor numai de dragul puterii. Dar să continuăm, succint cât se poate, analiza guvernării. Ordonanțe, cu sau fără rost, mai mult fără, care Încâlcesc și mai tare legile, deja destul de stufoase și Încâlcite În așa fel ca să dea dreptate tocmai celor care n-o au. Armata și industria de armament la pământ. Cică așa cere americanii. Dar ce-or fi ei, americanii, supraoameni, că trebuie să facem numai ce vor ei? Am avut
Când îngerii votează demonii sau România răstingnită by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Administrative/1182_a_1887]
-
o gândim bine .... În favoarea tuturor .... celor favorizați. Vedeți, nici asta nu Înțelegeți, are dreptate domnu' profesor, așa că lăsați gânditul la binele patriei noastre, În seama noastră. Că până acum le am potrivit așa de bine, că numai noi le știm Încâlci așa. Și avem niște minți strălucite În proiecte de acest gen. Uite, v-am arătat mare bunăvoință că v-am adus-o pe Maria Vlas, dar ce să-i facem dacă are amnezie. S-ar putea, săraca, să sufere chiar
Când îngerii votează demonii sau România răstingnită by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Administrative/1182_a_1887]
-
dintre noi a început să doară, sutele de kilometri dintre mine și tine devin, pe zi ce trece, mai greu de îndurat. Vezi tu, nu anii ne despart pe noi, așa cum, în repetate rânduri, ai afirmat, ci distanțele și împrejurările încâlcite în care ne-am întâlnit. Mă gândeam, la început, că va fi suportabil, scriindu-ne sau vorbind la telefon. Nu a fost chiar așa. Îți amintești? Spuneai odată că mie trebuie să-mi fie mai ușor, pentru că o am pe
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
oară, dreaptă în catifeaua albastră. Vocea de copil răgușit. Palma mică, miniaturală aproape. A uitat de mult numele seniorului mort la Guada lete. Aproape că a uitat și înfruntarea lui cu Tariq. Când nu e cu ea, gândurile i se încâlcesc între șuvițele blonde, se pierd în hăul din obrazul ei. Ar fi putut-o iubi, dacă ar fi avut mai mult timp... Tâmplele i se încrețesc de oroarea primei lui pierderi reale, a primei despărțiri de un suflet pe care
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
sine? De fapt, un banal încărcător. De Nokia. Connecting people. Îl găsește, în cele din urmă, în sac, în vecinătatea plăcută a unor bomboane mentolate devorate aproape imediat. Greață instantanee și inexplicabilă. Așteaptă. Gândurile i se conectează și i se încâlcesc aproape electric. Fericit accident neuronal. Aș bea ceva. Ar bea ceva... Enter PIN. Melodia de întâmpinare funcționează ca un racord brutal la realitate. Realitatea de-afară. Stradă-cartier-oraș. Poate lume. Poate... Formează numărul și așteaptă. Și, în scurt timp, vocea ei
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
Cea care-mi dictează pe ce carte să pun mîna e inima. Iar aceasta vrea lucruri simple, mustind de umanitate. ŤSimpleť înseamnă, în acest caz, firești, clare, pregnante. Nu mai am nici voința și, poate, nici forța să desțelenesc Ťtexteť încîlcite". În duhul unui trecut ce n-ar mai putea fi resuscitat, Constantin Călin notifică patetic-anacronic: "Există o Ťzonăť în care nu-i vom mai egala niciodată pe cei dinaintea noastră: delicatețea". Spre a-și continua mustrarea adresată "declasării", "trivializării" moravurilor
Un conservator by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8754_a_10079]
-
justifică însoțirea principalelor momente de conflict violent cu dansul zglobiu al unor blondine drăgălașe în fustițe aurii sau pisicile și lesbienele din grădina Leonorei, în timp ce ea își cântă iubirea pentru trubadur. Fără îndoială, libretul acestei melodrame romantice întunecate este destul de încâlcit și intenția de a-l explicita pentru un public mai puțin cunoscător este binevenită, dar oare calea aleasă prin traducerea vizuală pleonastică este cu adevărat eficientă? în acest scop au fost adăugate o seamă de personaje mimate care ilustrează faptele
Un trubadur rătăcit by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/9844_a_11169]
-
și/ îmi așez fața în găleata cu/ apă - ca să bolborosesc)" (Sic cogito); "(mi-am închis fălcile cu mâna/ și mi-am vârât pe rând vârful limbii/ în toate spărturile din măsele// atunci ai întins mâna și ai început/ să îmi încâlcești părul - apoi/ totul în jur s-a acoperit de mătreață)" (Ars amandi). De observat, aici, ultimele reminiscențe ale poeticului. Autorul caută - încă - un final de climax și scontează pe efectul de contrast între sintagma latinească ridicată în titlu (sonoră, elegantă
Scrisoarea unui provincial by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8934_a_10259]
-
cel care în tinerețea multor promoții de compozitori moderniști și postmoderniști a fost ca și un idol, iar pentru bătrînețea muzicii savante a constituit unul dintre ultimii corifei. De acum în colo nu va mai purta pe umeri povara universului încîlcit de sunete (naturale și sinus) ori de forme (zăvorîte și deschise), adoptînd perplexitatea unui personaj în afară de timp și spațiu, care și-a pierdut metronomul, ambitusul, diapazonul... Mai bine de jumătate de veac s-a dovedit a fi un negativist și
Variație și contrast by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/8946_a_10271]
-
un stol ciudat de lebede seara/ tulburându-mi amurgul și apa,/ nu chipul". Ion Mureșan: "De-a lungul mâinilor treacă privighetoarea roșcată,/ umble nestânjenite prigoria, neagra/ și lacoma mierlă, printre cearșafuri,/ salte peste capul meu păunul și gaița,/ și ciocârlanul încâlcească-și picioarele/ în părul capului". Ioan Es. Pop: "să mă îngrop în pat cu șapte perne deasupra?/ pentru că-i crăciunul și ar trebui să dorm/ și eu în sfârșit după poftă./ mult ? foarte mult, cât de mult ? toate aceste zile
Optzecismul pe înțelesul tuturor by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8980_a_10305]
-
feminin (Ana) rătăcesc și își intersectează drumurile aleatoriu. Zare Popescu și Gelu Popescu, care se înfrățesc la Casa de copii școlari din Sinaia (amândoi fiind considerați orfani), ajung să pară, în interiorul romanului și în receptarea lui critică, frați de sânge. Încâlcind voit firele expunerii, autorul a ajuns la această mică enigmă, nesplicată de unii comentatori. Mai greu de explicat, din partea romancierului, mi se pare însă altceva. Mesajele amoroase ale Anei sunt, cele mai multe, scrise într-o românească stricată, cu puternică in-fluență ungurească
Inginerie textuală by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9291_a_10616]
-
din penultimul gong. noaptea cu vene îngroșate subțirele somn se tot sparge, se crapă aiurea ca o coajă de ou, dând naștere golașului pui al treziei ce doare. noaptea cu vene îngroșate avansează greoi, nămolos. dinspre mine vin vise-ntrerupte, spații încâlcite cu iz de vulcan noroios. în apele otrăvite mă zbat ca într-o plasă de fier. când se crapă de ziuă, salvarea-i un nor galben, pufos, ce-mi crește-n viscere. încă o dată coloana-mi îndrept, fericită de înțelesul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
se petrec cu o mai mare ușurință decît cele în sens invers. E mult mai ușor să spargi o ceașcă decît să o modelezi. E mult mai lesne să faci murdărie decît să păstrezi curățenia. E mult mai firesc să încîlcești firele de telefon sau ale altor aparate electrice decît să le păstrezi neamestecate. Efortul pe care îl faci ca să săvîrșești răul e mai mic decît cel de care ai avea nevoie ca să faci binele. Răbdarea cu care oamenii se străduiesc
Punct și cîmp by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9612_a_10937]
-
rezervelor. Pentru ochiul spectatorului de astăzi, obișnuit cu partituri de dans clasic sau neoclasic epurate de încărcătura greoaie a pantomimei, excesul de pantomimă din baletul Corsarul devine obositor și, în același timp, nu limpezește cursul acțiunii, ci, din contră, îl încâlcește. Prin comparație, ce "curate" sunt alte două balete romantice, Lacul lebedelor și Giselle, în care dansul este rege, pantomima abia strecurându-se ici-colo în spectacol. După baletul Don Quijote sau, cronologic, înaintea lui, Corsarul este un alt exemplu de inabilă, neinspirată
Secolul al XIX-lea resuscitat by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/9664_a_10989]
-
om, treimea care ți-a rămas de parcurs este mai grea decât cele două treimi tocmai încheiate, te întristezi, apoi te arcuiești și țâșnești mai departe către sufletul tău. nouă în al cincilea loc: apar buruieni înalte în aer, alge încâlcite în apă, dinți tăioși în pământ, otravă sulfu roasă în corpul tău. ești extrem de hotărât, însă nu hotărârea te salvează, ci dragostea ta, deschizi ochiul cu care ai învățat să vezi cerul tău, de deasupra cerului celorlalți, și te agăți
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
dracilor, pun cățeaua pe voi. Ați înnebunit? Ascultați: ne-a poruncit Întunecatul Săcăluș să-i învârtim mintea lui Dănilă pân-a face o trăsnaie mai boacănă ca toate, să se ducă vestea. Așa că avem de menit în jurul carului, să-l încâlcim de cap, cum arătam. Aista-i omul nostru, pe el! Hai, prindeți-vă de scurmace și roata-mprejur! (Muzică aiurită, balet grotesc) Bun așa! Acuma, huștiuliuc în baltă, că acuși se luminează de ziuă. (Dispar după o buturugă de lângă iaz
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]