2,507 matches
-
fost cadorisit. Firește că e treaba dlui Iliescu ce face pe unde merge în vizită, dar n-ar fi rău dacă s-ar abține să facă reclamă la motociclete chinezești în calitate de șef al statului român. Ca să nu mai vorbim că încîntarea bătrînelului din poza pe care au publicat-o mai toate ziarele centrale are ceva care amintește de extazul bunicilor care se joacă cu trenulețul electric al nepoților. Reproducem două titluri: JURNALUL NAȚIONAL: “Nea Nelu cu motor!” ROMÂNIA LIBERĂ: “Iliescu și-
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13584_a_14909]
-
Georgeta Drăghici Cînd, în 1994, apărea la "Cartea Românească" volumul lui Lucian Raicu, Scene, reflecții, fragmente, interesul față de scrisul său părea încă viu, dacă judecăm după reacțiile entuziaste și încîntările unora. Ce s-a întîmplat după aceea, în anii care au urmat, e perfect explicabil în primul rînd prin tăcerea autorului. Nici antologia alcătuită de Vasile Popovici, Scene, fragmente, reflecții. O antologie ( Editura Fundației Culturale Române) nu s-a remediat
Orice carte are un destin? by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Journalistic/13839_a_15164]
-
nu fac decît să încorseteze lectura, cartea, ideea. Practică această lipsă de măsură cu o intensă voluptate, încredințat că literatura trebuie să se confunde cu viața, că și ea trebuie trăită la fel, parcurgînd toată gama sentimentelor, de la iubire și încîntare la ură și dezgust: "Cine ar crede, urmărindu-mi scrisul încărcat cum se zice de o certă tensiune emoționantă și admirativă, că am multe, foarte multe momente, ceasuri și zile întregi în care nu-mi place nimic, nimic nu mă
Orice carte are un destin? by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Journalistic/13839_a_15164]
-
mulți au considerat, în epocă, a fi fost echivalentul «Bătăliei pentru Hernani», o asemenea afirmație - făcută, oricum, cu o umbră de umor, nostalgic - își pierde din relevanță. Cartea lui Toma Pavel se citește - azi, ca și atunci - cu o detașată încîntare. Filmul Fragmentelor despre cuvinte panoramează o multitudine de aspecte estetic-metafizice legate de limbaj, vorbire și cuvinte. «Limba, vorbirea, e invenția diavolului» ni se spune într-un loc (p. 16); «mărul - un simbol al dezlegării limbii. Căderea în păcat = intrarea în
Cuvinte despre cuvinte by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/13894_a_15219]
-
tot fără să-l anunțe, acționar majoritar la "Ardealul", ziarul lui Martinetti, într-un târziu punându-l totuși la curent cu ce întreprinsese în beneficiul său. Și Dumitrașcu acceptă, mai întâi puțin contrariat, mirat, dar mai apoi cu satisfacție, cu încântare. De fapt celălalt, complicele, acționase în chiar sensul dorințelor adânci ale lui Amedeu, activându-le și făcându-l conștient de ele. Un exercițiu maieutic. Destul de repede Dumitrașcu acceptă ce-i oferise Mârzea, acceptă moral vreau să spun, evoluând în sensul
Putere și destin by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/13955_a_15280]
-
Crăciun și de Paști. O cunoșteam, deși n-o întâlnisem niciodată: o fată voioasă, pusă mereu pe șotii; poznele ei împreună cu bunica făceau parte din repertoriul povestirilor pe care i le ceream uneori seara. Primeam de la ea, înainte de Crăciun, spre încântarea mea, un Adventskalender cu scena toată, desfășurată în relief pe cartonul gofrat strălucind în culori vii, a Nașterii Pruncului în ieslea din Bethleem. Când am ajuns în fața casei lor, în locul numelui cunoscut, la care mă așteptam, silabiseam pe o tăbliță
Moartea în tablou german by Nicolae Balotă () [Corola-journal/Journalistic/13904_a_15229]
-
dăduse lucrurile primite unora mai săraci decât ea. Trebuia s-o fi întrebat cum o cheamă, dar nu mi-a dat în gând. "Mie nu-mi mai trebuie nimic pe lumea asta" mi-a spus cu o încredere și o încântare cu neputință de acceptat ca venind din sufletul unei ființe atât de sărace. Eu am de toate. Soțul meu mă așteaptă în cer. Îl visez mereu. De când s-a dus, tot clădește acolo o casă nespus de frumoasă pentru amândoi
Cu mărul în brațe by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/14015_a_15340]
-
maximă relevanță e complicatul, laboriosul Ancoră-de-pescuit, unde, mai întâi, asistăm la "alianța secretă" cu un păianjen, "osmoza dintre creierul uman și cel primitiv/ dintre visele sofisticate și impulsurile de lumină albastră/ dintre uimirea cu care totdeauna am cuprins lumea/ și încântarea cu care ochii lui îmbrățișează prada"; după care, o dată cu rememorarea unui episod din copilărie, plonjăm în plină revelație. Din nou, versurile sunt memorabile prin intensitatea viziunii care le susține: "mă trimiseseră pe deal, eu și țărănușii, să culeg mure./ îmi
Nirvana by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10391_a_11716]
-
fi urât, de a fi prigonit și de a suporta orice insultă și rușine pentru Hristos; pentru că, punându-și speranța în El, în iubire și în bunurile viitoare, insulta, bătăile, prigoanele și celelalte pătimiri, inclusiv crucea, toate sunt plăcere, bucurie, încântare și arvună a (bunurilor) cerești. Pentru că zice (Mântuitorul): Fericiți veți fi când vă vor ocărî și vă vor prigoni toți oamenii și vor zice tot cuvântul rău împotriva voastră mințind din pricina Mea; bucurați-vă și vă veseliți, că plata voastră
Martirii – biruitori ai suferinței prin credință – Despre martiri și martiriu – by Diac. Dr. Liviu PETCU [Corola-journal/Science/157_a_163]
-
interpreții intră chiar în pielea actorilor: își șterg instrumentele de stropii imaginari de ploaie, privesc languros în ochii de mireasă ai Elisavetei Bam. Muzica, ritmul ei, frenezia cu care se schimbă registrul, te fac să vibrezi continuu, să aștepți cu încântare și sufletul la gură următoarea partitură. Apoi jocul actorilor. Într-un suprarealism magic, într-o lume codificată în care lipsește cheia codului, vorba lui Mircea Cărtărescu, nu trebuie să cauți înțelesuri ascunse. Cuvintele sunt rostite de-a valma, într-un
De ce mi-a plăcut Elisaveta Bam? by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/10460_a_11785]
-
sale. Știe orice vers din poezie să treacă privirile peste cel ce suferă de fericire. Uneori poezia devine poem, sonet sau pur și simplu cuvânt, care se cuibărește în litere nevorbite. Urcă în pod uneori, caută sunete, le aduce spre încântare. Întâia devenire a sa poezia a obținut-o după regăsirea în sine. Răbdarea poeziei este o minunată deghizare, o disperare devenită virtute. Ritmurile poeziei sunt obișnuite să plângă. Lacrimile rezultate devin șirag de aur, arătat după-amiaza ca semn în fața celui
Înger cu aripi ascunse / Ioan Gâf-Deac [Corola-blog/BlogPost/94307_a_95599]
-
Ioan Lascu Motto: E meglio sedere che camminare, Giacere che sedere, dormire che vegliare e la morte e meglio di tutto. (Dante) 1. Încântarea cu durerea, miracolul cu mizeria - a te înălța la un punct al cerului pentru a stropi pământul cu sângele amar și fierbinte al grozavelor făpturi văzute în vis. 2. A mea e luna și cerul simplu, albastru și simplu. ( Da
Poeme din deceniul opt by Ioan Lascu () [Corola-journal/Imaginative/4071_a_5396]
-
un curcubeu, să mă urc la Dumnezeu. S-a oprit dinaintea butucilor cu nările fremătând și cu ochii cât cepele. Și-a afundat nasul în ei, i-a măsurat și a făcut socoteli îndelung chibzuite, răzbit până în măduva oaselor de încântare și frenezie, al căror gust nu-l mai încercase de multă vreme. Și, în sinea lui, era de acord că rar îi fusese dat să simtă o primenire sufletească și o plăcere atât de adânci și de binefăcătoare, precum cele
Reîntâlnirea cu zmeul by Ovidiu Dunăreanu () [Corola-journal/Imaginative/6627_a_7952]
-
Emil Brumaru Un Zmeu iubea o Zmeură, ci ea Pe-un rug aprins de-amurg se perpelea, Cu fesele roșind mereu mai tare De-atît extaz și-atîta încîntare. Șopîrle moi se cotileau să-și lase Alături coada fină de mătase, Ca o dovadă că au fost și ele Pe-acolo, suferind de pofte grele, Și bulburucii forfoteau pe prundul Izvoarelor înfiorate-n gîndul C-or să le-nțepe
Zmeul și Zmeura by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/7124_a_8449]
-
miros, va veni sub copac și îți va ține, Corbule, cam discursul următor: "Domnule Corb, sînteți prea frumos... - Cum "prea frumos", nu sînt deloc frumos!, interveni modest Corbul. - Ascultați mai departe. "Domnule Corb, sînteți prea frumos", va zice Vulpea, "ce încîntare ar fi dacă ați avea și vocea pe măsură! Rege al păsărilor v-ați numi!" La care Corbul, voind neapărat să arate cît de frumos poate cînta, va deschide ciocul și va lăsa brînza să cadă, iar Vulpea o va
Povești impertinente by Andrei Cornea () [Corola-journal/Imaginative/6975_a_8300]
-
sârguință, neîncetat, nu mă pot obișnui cu gândul că într-o zi n-am să mai fiu. Nu sunt pregătit să mor, n-am niciun pic de talent pentru asta. Inima mea este o cămilă care ține în spate cu încântare, cu ușurință și cu naivitate lumea. Mă simt cauza acestui univers iluminat, mă simt pământul din care totul mistic rodește... După ce am notat aceste propoziții le-am recitit zi de zi, câteva săptămâni la rând, fără să le pot continua
Fragmente din năstrușnica istorie a lumii de către gabriel chifu trăită și tot de el povestită () [Corola-journal/Imaginative/7502_a_8827]
-
e drept că era și timpul pentru că amețise se oprea și cu încetineala de rigoare începea să-i scoată muzica înceta toate privirile erau ațintite spre buricul ei spre blănița pe care refuzase s-o radă și toți descopereau cu încântare cât e de neagră si de stufoasă de parcă era barba unui pitic pitit în fofoloancă. Durand râdea nervos de fiecare dată și abia se abținea să nu se repeadă spre ea la fel și ceilalți care dădeau pe gât paharele
Camionul bulgar by Dumitru Țepeneag () [Corola-journal/Imaginative/7549_a_8874]
-
genului plăcerii prezumate: să oftezi de ușurare că s-a isprăvit mai repede cartea, sau să fii lăsat în voia propriei fantezii, ispitit a preface spațiul virgin al paginii "în cetăți cu mii de minarele, în palate cu mii de încîntări"? Structura eminamente barocă a operei înclină cumpăna spre varianta secundă. Extrag în treacăt din Adrian Marino (Dicționar de idei literare, I, 1973) cîteva trăsături ale barocului: echilibru instabil, mobilitate, metamorfoze, predominare a decorului și iluziei, tendință spre disonanță și contrast
Epistolă către Odobescu by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/8123_a_9448]
-
mutațiilor, în vreme ce ciuperca muntelui amenința să se extindă ca o tumoră, mușcând până și din cer. Prezența ei enigmatică nu mai interesa pe careva, deoarece urmau să evadeze din cușca lor spațială pentru a călători în timp. Etnologul scruta cu încântare cetatea, întregul platou. Se făcea acum o selecție naturală, căci nu toți oamenii erau pregătiți pentru căderea în timp. Mai existau destui nehotărâți, dar aceștia nu stăteau cu mâinile în cruce, ci pe arme. Aceasta era noutatea momentului. Îi înzestrase
Condamnări by Marius Tupan () [Corola-journal/Imaginative/7893_a_9218]
-
admirat apoi, din nou, pe Marius Vernescu - învingătorul din anul 2002 al exigentei competiții pianistice de la Montreux. La 30 de ani, Vernescu începe să-și decanteze impulsurile juvenile și să-și subordoneze tehnica briantă unei concepții muzicale mature. Totul spre încântarea spectatorilor (în cazul de față, a celor care l-au aplaudat la Porgy&Bess). Generația ce a purtat greul muzicii noastre de jazz în ultimele decenii de totalitarism a fost și ea reprezentată - la cel mai înalt nivel - prin recitalul
Întâia „Săptămână a Jazz-ului românesc” peste fruntarii by Virgil Mihaiu () [Corola-journal/Journalistic/13198_a_14523]
-
să doarmă pentru a evita coșmarurile), semne ale unei nevroze ce pare a fi fără leac. Spuneam că există o relație semnificativă între adolescentul Tin și maturul Strava, deși ei aproape că nu se cunosc, ultimul asistând totuși odată, cu încântare, din penumbră și neștiut, cufundat într-un fotoliu adânc, la exercițiile de vioară ale primului, care interpreta o partitură din Bach. Ce îi apropie, ca prezențe ale romanului, este o relație de afinitate morală, faptul că fiecare întruchipează, ca personaje
O carte restaurată by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/13214_a_14539]
-
Legiunea, rolul lui Nae Ionescu în fasonarea disponibilei generații, opiniile acestuia despre creștinism, Dumnezeu, morală - refuzul iubirii de aproapele, despre, în fine, cultul morții. Doctrină ce nu i-a fost străină nici lui Mircea Eliade - nu tot tineretul vremii împărtășea încântarea de a aparține unui mic Paris! Mai cu seamă tăcerea filosofului religiilor până la moarte îl încruntă pe Iordan Chimet. Fostul legionar din tinerețe "avea dreptul să invoce circumstanțele atenuante ale unei tinereți grăbite, predestinate să-și găsească drumul într-un
Falii tectonice by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/12040_a_13365]
-
și limbutul au darul vorbirii", definește cele trei categorii în următorii termeni: oratorul vorbește pentru "precizarea unei situații publice, afirmarea sau combaterea unei idei, convingerea unui auditoriu; mobilul retorului este dorința de a trece de orator sau îngâmfarea erudiției sau încântarea de sonoritatea propriilor cuvinte; pornirea limbutului este de a se amesteca și el în vorbă oriunde și oricum. Pe orator îl stăpânește scopul, pe retor deșertăciunea, pe guraliv, mâncărimea de limbă. De aceea oratorul poate avea o valoare permanentă, retorul
Oameni de stat, oameni politici, politicianiști by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/12126_a_13451]
-
șase florete, care au devenit parte a mișcării scenice, prin cambrări, deplasări la sol sau zbor prin aer. Mișcările, în majoritatea lor unghiulare, evocau o atmosferă de provocare, alternând momente de impulsivitate cu altele de calm, într-o curgere încântătoare, încântarea fiind datorată, în bună măsură, și imaginației revelate de desenul acestor mișcări. Cele Șase dansuri au fost interpretate de patru perechi, în costume sumare, dar cu peruci, coregrafia dezvăluind aceeași bogăție inventivă și evocând o serie de relații ușor tensionate
Dans by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/12165_a_13490]
-
inițiativă? Astfel, printr-un contract încheiat în joacă, dar după toate regulile, e confirmată fidelitatea reciprocă dintre un oraș și teatrul său. Tortul de rigoare nu lipsește nici el, consacrând această căsătorie cu totul specială, ai cărei martori plini de încântare suntem. Nu ne mai rămâne decât să sperăm că nu vom asista niciodată la un divorț! Aici totul vorbește despre teatru și despre oraș, reunite cu acest prilej. După ce vedem, cum au văzut toți copiii din Holstebro, un spectacol brazilian
George Banu – Cei patruzeci de ani de viață ai lui Odin și parabola nisipului by Delia Voicu () [Corola-journal/Journalistic/12163_a_13488]