1,244 matches
-
Cronicar Canoane dincolo de prietenii... Bucureștiul cultural, suplimentul revistei 22, ia, și în numărul 10, cotele literaturii "la zi". Discuția despre canon, un fel de cover-story în care cuvintele "ș-am încălecat pe-o șa" (sau, ca să rimeze mai bine, pe-o căpșună...) nu-și găsesc niciodată locul, este "formalizată" pe rînduri și coloane de tabel. Sînt scriitori (n-aș putea spune cîți, dar sînt) care cred că le-ar pica oarecum
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/11711_a_13036]
-
prudența, tactul“ se relevă fondate, la cronicarul literar, pe un teren atît de labil, de frămîntat, presărat la tot pasul cu obstacole, încît dobîndesc o conotație intrinsecă: sînt precum echilibrul sau prudența de care are nevoie un jocheu pentru a încăleca un cal nărăvaș ori, în registru modern, un pilot angajat într-o cursă de formula unu. În pofida acestui fapt, Gabriel Dimisianu are mereu ceea ce am putea numi un complex al structurii d-sale. Nu pregetă a-i măsura cu admirație
Autoportret de critic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12928_a_14253]
-
-i pasă că toate din lume cad pradă revizuirilor/ de câte ori deschidem televizorul nostru cel sfânt/ bunica se așează în fotoliu și privește cuminte/ debarcarea elefanților anul trecut." (Dacă cititorul își amintește, bomba atomică fusese aruncată în august). Vremuri care se încalecă își solicită nu istoricul, ci clovnul. Dacă fiecare poem este un spectacol, prezentatorul nu poate lipsi, ba chiar trebuie să se povestească, precum: "Casa mea e numai un turn de hârtie subțire plecați/ în stagiunea viitoare vă arăt și câteva
Ultimul spectacol by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Imaginative/9237_a_10562]
-
Dostoievski, dar și un optimism superb, care se întemeiază pe absolută încredere în om: “Copil al lui Dumnezeu. În sensul că, neștiind de unde vii și nici încotro te duci, păstrezi acea scânteie divină din tine și nu mai poți fi încălecat nici de doctrine, nici de ideologii și nici de interese economice. Pentru că stăpânul tău suprem este acest mare anonim, căruia îi spunem Dumnezeu. El ne-a lăsat acea scânteie divină din noi ca să putem să ne desăvârșim.” M IC H
Aniversari Dan Puric. In: Editura Destine Literare by Elena Dordea () [Corola-journal/Science/76_a_297]
-
Pătrășcanu, Musset, Minulescu, Coșbuc. îmbin antipozii în mine Și pururi la sînu-mi îi port, Datori fiind toți să se-nchine Aceluiași tainic resort. C-așa-i parodia - o goană Și multe prin față îți trec... Oricînd mă cuprinde o toană, încalec Pegasul și plec.2 1 Ștefan Cazimir, Despre arta parodiei în literatura română, în Steaua, nr. 4(86), 1957. 2 Ibid.
Arta parodiei by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/12051_a_13376]
-
și să adulmec fundul rotund și regal al tuturor fecioarelor); "Băteau în poartă cavalerii / Să taie țîțe somnoroase" (ce sadism, ce deliciu!); și altele, multe, n-are rost să-ți rescriu poemul. Dar cine e acel pui care te-a încălecat?? Mistrețul și pacea eternă - o sărbătoare pentru papilele mele gustative (Turnul Babel - mereu revin - e inhibant, rămîi trăsnit, nu mai ai bale în gura în care să se dizolve cuvîntul). * A.B.C.-ul face parte, nu știu cînd a fost
Aici e mult timp, Dimov... by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12579_a_13904]
-
cu gura de sîrmă ghimpată supranumit încă din trecutele veacuri împăratul excelența sa întunecimea sa diavolul cu țeasta de fier și de piatră nepisată scurt pe doi patru și cu patru fac în prima clipă douăzeci și patru iar în clipa următoare unul încălecat promițător cu celălaltul iar cinci și cu cinci fac o mie de sfinți așezați goi de gardă lîngă stăpîna peștilor trăitoare în marile lacuri ale bucureșcilor iubiți din fiu în fiu din fiică în fiică din pirgu în pirgu și
Poezie by Nicolae Tzone () [Corola-journal/Imaginative/12775_a_14100]
-
și lași, scribi netrebnici și preacurați? Degeaba vrei să depun acum mărturie că te-am ascultat iubindu-mă și că m-ai ascultat iubindu-te în liniștea numindu-se erezie. Ei pot fi lași, sfinți fățarnici și eroi, n-o să încalece niciodată grumazul învins de balaur preferă șeaua cuvintelor, zăbala ce sângerează gingia de rime știu să nu vadă sau să răstoarne sensul celor văzute și să înalțe în carul triumfal pe oricine. Ape de primăvară Ape de primăvară, cărțile citite
Poezie by Doina Uricariu () [Corola-journal/Imaginative/12873_a_14198]
-
gânduri. Mergi, că trebuie să-mi comand rochia de mireasă. De la Chanel.” croncăni iarăși zgripțuroiaca. “De francezii ăștia cu ifose nu putem scăpa nici în Evul Mediu, mai adăugă ea, cu obidă, scuipând un oscior.” Arthur nu mai pierdu timpul. Încălecă val-vârtej și călări toată noaptea până la Londra. În zori, orașul îl primi somnoros, dar cu porțile deschise. Târgoveți, plăpumărese, gunoieri, halvițari, geambași și zarzavagii se perindau agale spre locurile lor de muncă. Potcovari și tocilari își ascuțeau sculele. Primele nuclee
După-amiază cu o nimfomană () [Corola-journal/Imaginative/13420_a_14745]
-
Dragoș Bucurenci Mult râvnita Electra, bicicletă pentru care s-au întrecut cei mai iscusiți povestitori pe două roți la concursul Cicloteque, a încălecat pe-o să la Arad. Alături de Alexandra Răducanu de 19 ani, care ne-a spus povestea așa, Electra se plimbă grațios și fără complexe pe șosele și trotuare arădene. Șansă primită, poveste gândită, bicicletă nemaipomenită, mulțumesc de o mie de ori
Veşti din poveşti cu două roţi by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82542_a_83867]
-
vedeam trupul decât de la genunchi în sus, pentru că picioarele avansau, invizibile, prinse într-un soi de norișori pufoși, cu irizații micuțe, ca steluțele care înfloreau dimineața pe geamul înghețat al apartamentului împuțit din Floreasca, în care, la 7-8 ani, intram încălecând pervazul cu burta și lăsându-mi trupul moale să alunece pe covorul de iută din bucătărie. Mi-aduc și acum aminte de foșnetul lui abia perceptibil, întocmai ca acela pe care îl scotea rochia de tafta verde a mamei. Și-
În genul lui Cărtărescu - Jurnal III by Gabriel Liiceanu () [Corola-journal/Imaginative/11610_a_12935]
-
teorii smintite din perioada sovietică. Analizând perioada istorică cuprinsă în aceste făcături pretins istorice se observă totuși un „progres”. La început „istoria adevăraților moldoveni” ai lui Dodon începea cu 1812. Apoi pentru ai da mai multă greutate moldovenismului primitiv au încălecat numele marelui domnitor Ștefan cel Mare (de-ar ști marele Domnitor ce face Dodon cu numele lui înde-i stau picioarele iar sta capul). Dar tocmai Ștefan cel Mare era un unionist convins de necesitatea unirii celor trei principate române
ISTERIA ANTIUNIONISTĂ de VALERIU DULGHERU în ediţia nr. 2179 din 18 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380640_a_381969]
-
poveste care, după ce e rostită, atârnă de firul vieții, precum mărgăritarele, sumedenie de vise. Vise înaripate, înflăcărate. Muzica narează și atunci când e mută. Povestea despre melodie și ritm deapănă și în liniște. Oare să nu amuțească muzica niciodată? Și-am încălecat pe-o șa, și v-am spus povestea-așa.
Melomanii și muzicile lor narative by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/10226_a_11551]
-
de publicistică. Să nu-ți faci nici o umbră de iluzie în ce privește respectul reciproc, spiritul de corp, cavalerismul, onestitatea, admirația, recunoștința, solidaritatea și fidelitatea scriitorimii, a lumii artistice în general. Să-ți respecți mentorii, dar să nu-i lași să te încalece, să te transforme în țuțăr. Să nu-ți fie teamă să te contrazici. Să fii absolut natural în toate cele. Și direct, nu coticit, în luarea de poziții..." Direct și nu pe cotite subscriem la toate acestea. Urăm Dilematecii continuitate
Ochiul Magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/10587_a_11912]
-
urechile mele? De nas? De țeastă?/ Nu are nimeni nevoie: sau/ poate de mîini? De inimă? Numai de suflet să/ nu vă atingeți: sufletul nu este al meu... Unde să fug/ să scap de mine... Pe cine să pun să încalece pe catîrca mea, în/ zarvă de alăute?// Calc mereu pe urmele mele, urmele/ mele înghețate, ale tristeții: sînt zeci de kilometri/ cunoscuți pe de rost înaintea/ mea, cînd am mai trecut eu oare pe aici?" (ibidem). Liviu Ioan Stoicu plînge
Realul fictiv by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10640_a_11965]
-
a fost, evident, cântecul motoarelor de motocicletă. Este absolvent al Liceului M.I.U. din Timișoara și dorește să devină student la Facultatea de Sport din cadrul Universității „Tibiscus”. La vârsta când alții învață mersul pe tricicletă, trotinetă sau bicicletă, nepotul a încălecat prima motocicletă la șase ani. În 1993, a luat parte la prima întrecere de profil, respectiv la ultimul concurs organizat pe străzile Timișoarei, unde a ocupat locul trei. Campionul Tot în 1993, Ionel a câștigat locul trei la clasa 50
Agenda2003-24-03-c () [Corola-journal/Journalistic/281133_a_282462]
-
Calul anului 1938. Victoria însă a fost dulce amăruie. Chiar înainte de începerea cursei, Pollard este grav rănit și cursa este în pericol de a fi anulată. Dar Pollard vrea să meargă până la capăt și prietenul său, George „The Iceman“ Woolf, încalecă pe Seabiscuit și merge spre victorie. Peste câteva luni, Seabiscuit este rănit într-o cursă. Howard îi aduce pe Red și Seabiscuit la ferma sa pentru a-și petrece convalescența. Încet, încet miracolul se înfăptuiește. Calul devine din nou apt
Agenda2003-46-03-liber () [Corola-journal/Journalistic/281721_a_283050]
-
de triere. Cazi, am făcut-o de nici nu mai știu de câte ori, te chinui să-ți ridici motocicleta - o hardughie de 220 de kilograme - și după ce, cu un efort teribil reușești s-o scoți din nisip și să o redresezi, încaleci pentru a cădea din nou, după numai 10 metri. La oboseala concursului - 660 de kilometri de probe speciale - s-a adăugat și atmosfera dezolantă. N-am văzut, cât am fost în Mauritania, soarele. Tot timpul cerul era acoperit de un
Agenda2005-04-05-senzational2 () [Corola-journal/Journalistic/283313_a_284642]
-
ținut pînă în noiembrie 1901, cu mari și frecvente intermitențe. Jurnalul n-are valoare expresivă. E, dimpotrivă, tern, uscat, rar un eveniment deosebit (personal sau politic) mișcînd textul cu emoție. Era aceasta o trăsătură a asprului, aproape ascetului Nicolae Cristea, încălecată de patima luptelor politice, cînd condeiul era mai destins și mai liber să se confeseze. A fost la înmormîntarea fiului său, ca un fel de concediu, s-a înapoiat să-și execute osînda. Mai puțin succint este cu însemnarea din
Jurnalul unui memorandist by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17214_a_18539]
-
desuetudinea și noblețea doar dacă recuperăm posibilitatea de citire adevărată a marilor scriitori. Aceasta înseamnă că ies din suficientă mea fie de autor relaxat, fie de autor crispat. Înseamnă să nu mai fiu omul timpului, să nu mă mai las încălecat de timp, ci eu să încalec timpul. Mării autori au fost asemenea călăreți ai timpului. Ei nu au scris pentru o zi, au scris pur și simplu împotriva zilei căci știau că deasupra segmentului istoric în care erau înscriși se
Literatura împotriva zilei by Dan Stanca () [Corola-journal/Journalistic/17547_a_18872]
-
posibilitatea de citire adevărată a marilor scriitori. Aceasta înseamnă că ies din suficientă mea fie de autor relaxat, fie de autor crispat. Înseamnă să nu mai fiu omul timpului, să nu mă mai las încălecat de timp, ci eu să încalec timpul. Mării autori au fost asemenea călăreți ai timpului. Ei nu au scris pentru o zi, au scris pur și simplu împotriva zilei căci știau că deasupra segmentului istoric în care erau înscriși se află împărăția îngerilor și a ideilor
Literatura împotriva zilei by Dan Stanca () [Corola-journal/Journalistic/17547_a_18872]
-
nu pentru că în jurul țărăniștilor nu s-ar întinde o sahară deprimantă, ci pentru că ei nu sunt copaci. Nici măcar tufișuri nu sunt. Maximum un fel de iarbă târâtoare, un peisaj buruienos ce caută cu încăpățânare Nordul sinecurelor politice. După ce-au încălecat voinicește toate ministerele-cheie, țărăniștii au intrat într-o dizgrațioasă hibernare, trezindu-se doar când copiii lor de suflet, pediștii, le puneau câte un baton de dinamită sub șezuturi. Dar și atunci, revolta nu dura mai mult de-o clipă: ca
Urna scapă turma by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16762_a_18087]
-
hârca conținând sângele cald al obsedantului fiu: "Na, soarbe, sau sorb eu pe-al tău de nu vrei". Deducem că inconsistentul tiran se supune acestei injoncțiuni, apoi nu întârzie să se retragă și să fugă spre calul sau (nu va încalecă decât în secțiunea a opta a poemului). Or, libația vrăjitoreasca dezlănțuie dânsul macabru al unor entități ale râului, ce se năpustesc spre Mihnea, una mai expresiva decât altă. Este a doua secvență de capodoperă: "Toți morții din mormânturi,/ Cu ghearele-ncleștate
"Mihnea și baba" by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/17004_a_18329]
-
altele scurte; sistematic, versul de 11-12 silabe, narativ În barbare lanțuri popolul gemând"), din părțile I, III, Bătrână, Blestemul, îl trag pe Bolintineanu spre oratorie. În schimb, ritmul scurt ("În peștera Carpaților", "Toți morții din mormânturi", "Așa vorbi bătrână", "Mihnea încalecă...") pune în valoare capacitatea să de a trăi un fel de goana fantasmatica foarte potrivită inspirației sale. Aripi fantastice simte pe umere - iată numită de poetul însuși înariparea pe care tradiția literară a urmăririi demonice o provoacă în propriul său
"Mihnea și baba" by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/17004_a_18329]
-
infernal ce se dezlănțuie nu e decât gesticulația unei amenințări monstruoase. În realitate, monștrii nu fac decât să-l "defaime" - să-l sfideze amenințător - atâta tot, contând pe reacția să de panică. Omul provocat reacționează așa cum se așteaptă vrăjitoarea: Mihnea încalecă, tresare, calul sau cade și el are reflexul de a sări la timp din șea, apoi "iară încalecă" și se apără frenetic cu sabia ("sabia sfârâie", zice Bolintineanu, de parcă ar vorbi despre o frigare într-un ospăț haiducesc), și-și
"Mihnea și baba" by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/17004_a_18329]