136 matches
-
firescului uman, pentru o clipă pământeană conducând spiritul printre alei ale lumii invizibile ce transcende granițe tangibile ale imaginației limitate de sfârșirea, undeva printre stele, a cugetării lumești... Înlănțuite în zale ale neputinței firii, date a exista într-o permanentă încătușare a ființei în propriul trup biruit fiind, mereu, de către propriile înfrângeri, simțiri ce curg prelung, din ulciorul înclinat al infinitului călătorind prin spațiul multidimensional, în mărginirea acestuia în sinele stăpânitor individual al efemerului prezent, se zbat neîncetat a învinge absurdul
URCÂND PE TREPTE ÎNALTE ALE EXISTENŢEI... de CRISTINA P. KORYS în ediţia nr. 2097 din 27 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366258_a_367587]
-
opunea din răsputeri...În cele din urmă, a fost transferat la Viena.Aici, după o cercetare foarte amănunțită, doctorii l-au declarat sănătos...Eminescu a revenit, la fel de pornit, incomod, a publicat iar ceea ce nu convenea...Ceea ce a dus iarăși la încătușarea lui în același spital, ca în 1883, numai că acum era anul 1889, martie.Pe 15 iunie, se stingea acel pe care nimeni dintre noi nu l-a știut că un stindard al Unității Naționale, l-am știut doar din
...DREPTATE PENTRU EMINESCU!!! de CRISTIAN GABRIEL GROMAN în ediţia nr. 274 din 01 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355469_a_356798]
-
să fii sigur că este reală. Îi frămânți umerii, două universuri se contopesc și se înalță deasupra lumii, în lumina timpului. Dansul iubirii vă ridică pe piscurile fierbinți ale secolelor de dorință iar libertatea spiritelor trece dincolo de orice mister, de încătușare a așteptărilor searbede, reci. Ți-ai găsit perechea ... Nemurirea, femeia vieții tale .... doar a ta pentru totdeauna. Constantin Camelia 2010 Referință Bibliografică: Invitație la iubire / Camelia Constantin : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 347, Anul I, 13 decembrie 2011. Drepturi
INVITAŢIE LA IUBIRE de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 347 din 13 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/369435_a_370764]
-
roților de tren, citea un pasaj care a pus-o pe gânduri. „Cum pot să fiu nufăr pe cristalul unui lac, până nu m-am așezat ca sămânță în nămolul din adânc?... Cum pot trăi libertatea până nu am plâns încătușarea?... Cum pot deosebi lumina, dacă nu am gustat din plin întunericul? Cum pot să mă înalț fără să-mi fi îngenunchiat sufletul în valea plângerii?” se întreba rhetoric scriitoarea, continuând apoi: „Am ales să fiu aici, în această școală a
CAP. IX de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1539 din 19 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370248_a_371577]
-
Poate părea mult. E totuși undeva o punte de legătură. În scrierile care-i marchează începuturile activității poetice (volume publicate înainte de 1989), sunt inserate, mai explicit sau mai încifrat, numeroase aluzii (sau, cel puțin, așa le-am perceput eu) la încătușarea generată de canoanele epocii (de pildă, simbolurile armurii nu țin numai de apelul la cultură), la nevoia de racordare la social, la conturarea unei lumi proprii, în care-și poate gestiona nestingherit opțiunile poetice. Nu mai departe decât versurile care
LIVIUS PETRU BERCEA, ÎNSEMNĂRI DESPRE POEZIA LUI EUGEN DORCESCU de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 432 din 07 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354303_a_355632]
-
și continuă, bisectoare între ele. Este, nedesmințit este o splendidă avuție a teatrului românesc, actrița Adriana Trandafir. Ea nu execută totul în teatru, ea eliberează tot ce înseamnă interpretare actoricească, pentru că harul acesta nu are nimic de a face cu încătușarea. E ca apa, în fața căreia nu există baraj de construit, pentru că zăgăzuirea îi mărește întinderea - dacă ar fi îndiguită pe planetă, apa s-ar revărsa în cosmos! Întocmai, Adriana Trandafir are harul teatrului în ființa ei, pe care îl pune
ADRIANA TRANDAFIR. HARUL TEATRULUI E ÎN FIINŢA EI de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1164 din 09 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353640_a_354969]
-
oricum nu avea cu cine ieși în oraș și citea noaptea, pentru că umilințele din timpul zilei îi alungau somnul. După ce termină cărțile de aventuri, tremurând de plăcere pentru toate emoțiile trăite alături de eroi, le termină pe cele polițiste, gustând victoria încătușării criminalilor alături de detectivi, apoi pe cele de dragoste, cu nădejdea că, poate, odată, va trăi și ea o poveste adevărată, trecu la cele psihologice, apoi la memorii și tot așa, până ce nu mai avu ce să citească acasă. Își făcu
FLUTURELE de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1397 din 28 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347062_a_348391]
-
albii cu o forță neoprită de altă forță până nu se epuizează întreaga energie izbucnită în revărsare. Pentru apă și femeie e greu de croit alt drum decât cel al lor - spațiul și libertatea le mențin în matcă, îndiguirile ori încătușarea și încorsetarea pun în mișcare spiritul predilect la femeie, al revoltei, forța înnăscută de eliberare și revanșă”! Liniștea și durata umanității depinde de pașii apei spre civilizația rearmonizării omului cu natura, pentru îmbunătățirea vieții sale și salvarea de la propriu-i
EMIL VAMANU. VIAŢĂ, ADAPTABILITATE, SUPRAVIEŢUIRE de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1586 din 05 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/347105_a_348434]
-
întrebărilor răspunsurile pe care le așteaptă. Prozatorul, încărcat de toată cunoașterea ce-o simte că îi este călăuză, ne trezește cu o deosebită inteligență și iscusință interesul, amintindu-ne că libertatea o poți trăi cu nesaț doar după ce ai cunoscut încătușarea, lumina o iubești cu adevărat abia după ce ai străbătut întunericul. Deși acțiunea pornește de undeva din târziul vremurilor românești, autorul profund implicat ne ajută să străbatem mii de lumi într-o lume și, lăsându-ne iluzia a ceva deja cunoscut
STAN VIRGIL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 166 din 15 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344495_a_345824]
-
întrebărilor răspunsurile pe care le așteaptă. Prozatorul, încărcat de toată cunoașterea ce-o simte că îi este călăuză, ne trezește cu o deosebită inteligență și iscusință interesul, amintindu-ne că libertatea o poți trăi cu nesaț doar după ce ai cunoscut încătușarea, lumina o iubești cu adevărat abia după ce ai străbătut întunericul. Deși acțiunea pornește de undeva din târziul vremurilor românești, autorul profund implicat ne ajută să străbatem mii de lumi într-o lume și, lăsându-ne iluzia a ceva deja cunoscut
UN SCRIITOR AL TAINICELOR IUBIRI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 774 din 12 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359344_a_360673]
-
mistere, ardente, însă pururi efemere,// Ce-a fost mai bun,mai pur, ne-atins de ani, imaginea tihniților castani/ Ce nu s-a mai întors, ce-i sfîșiat în gard de compromisuri tot ghimpat/ Ce-a fost și-i destrămat, încătușare de labirinturi triste și finale,/ Acel ceva-ngropat în podul firii, nediluat în undele amăgirii,/ Întins pe roata veacului concis, de mina Odiseului ucis.// Imagini de corăbii pe retină, un joc de umbre vinovate și lumină...” (Descîntec de vremuri). Cred
CONFESIUNI LIRICE DE EXCEPŢIE ALE UNEI SUPRADOTATE SCRIITOARE de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 1339 din 31 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/360098_a_361427]
-
spre cea luciferica, după cum spunea cel ce a hoinărit Lancrămul și a dat poezii noastre o formă metaforica revelatoare pentru descifrarea tainelor Marelui Anonim. După intrarea în mediul propice, asemenea basmului marcat prin obiecte și elemente magice sugerând eliberarea de încătușările terestre, au luat loc la prezidiu primele invitate: Calliope, muză poeziei epice, Erato, muză poeziei erotice, Euterpe, muză poeziei lirice și Melpomene, muză tragediei umane, apoi din partea ontologicului au prezidat Elisabeta Iosif, Nicoleta Stavrache și Paul Polidor. Într-un colț
DECERNAREA PREMIILOR CONCURSULUI NAŢIONAL LITERAR “CETATEA LUI BUCUR” de MARIAN DRAGOMIR, CĂLIN DENGEL în ediţia nr. 290 din 17 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359618_a_360947]
-
nu numai libertatea țăranului, dar însăși libertatea neamului românesc, cu corolarul firesc al unirii tuturor Românilor într’un Stat independent. Ideile de-acum un veac și jumătate, prin triumful libertății omului, au impus libertatea popoarelor, precum curentele dominante actuale, prin încătușarea individului, sunt sortite să îngenuncheze pe cei slabi în folosul celor puternici. Vântul de generozitate universală a prilejuit, cum era natural, și mari exagerări. Mila, compătimirea și dragostea pentru țărănime au creat o imagine falsă a țăranului, o idealizare ieftină
Liviu Rebreanu: Laudă țăranului român. Discurs de primire la Academia Română () [Corola-blog/BlogPost/339319_a_340648]
-
recunoască Opera literară distinctă!” (Melania Cuc) „De patru decenii și jumătate Theodor Răpan, purificat de patima de a fi, cucerit de vers, învie în cărțile sale ansamblul de structuri intime ale imaginarului în care, rând pe rând, într-o dramatică încătușare, forma mentis devine forma rerum, sau, mai simplu și deloc de înțeles, Poesis!” „Expresie a unui temperament robust, preocupat de ce se întâmplă în inima Poesiei, Theodor Răpan oferă reîntâlnirilor noastre cu fiecare carte, o înțelegere de a înfăptui ceea ce ne
DUBLĂ LANSARE DE CARTE de REXLIBRIS MEDIA GROUP în ediţia nr. 1263 din 16 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/340933_a_342262]
-
întrebărilor răspunsurile pe care le așteaptă. Prozatorul, încărcat de toată cunoașterea ce-o simte că îi este călăuză, ne trezește cu o deosebită inteligență și iscusință interesul, amintindu-ne că libertatea o poți trăi cu nesaț doar după ce ai cunoscut încătușarea, lumina o iubești cu adevărat abia după ce ai străbătut întunericul. Deși acțiunea pornește de undeva din târziul vremurilor românești, autorul profund implicat ne ajută să străbatem mii de lumi într-o lume și, lăsându-ne iluzia a ceva deja cunoscut
VIRGIL STAN ŞI PUTEREA CUVÂNTULUI SCRIS de STAN VIRGIL în ediţia nr. 167 din 16 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341727_a_343056]
-
de sînge ce curg ca iedera-albă, sălbatecă, unde nimic nu mai amintește urma din umbra anotimpului de uitare. ANOTIMPURI BEZMETICE Anotimpuri bezmetice prinse în jocul ielelor dănțuiesc pretutindeni și vor să mă-nhațe din casa luminii. ANOTIMP ÎNCĂTUȘAT Vine anotimpul încătușării ce-și zornăie zalele pe tîmplele mele; îmi scutură pămîntul de stele acoperindu-mi lumina de unde țîșnesc cu strigăt înalt în ecoul prunciei. ANOTIMPUL TĂCERII Am adormit în anotimpul tăcerii al reîntoarcerii al sufocării al destrămării cuvîntului pîndind fereastra strigătului
ANOTIMPURI OSTILE de VIORELA CODREANU TIRON în ediţia nr. 146 din 26 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/344345_a_345674]
-
Acasa > Strofe > Atasament > ÎNCĂTUȘARE Autor: Iulia Dragomir Publicat în: Ediția nr. 1722 din 18 septembrie 2015 Toate Articolele Autorului Să-mi dezleg cătușele? Ce aventură! Să mă dezleg de-a ochilor mișcare între geana orelor și-a întrebărilor? Sunt încătușată de vise răscolind întinderea
ÎNCĂTUȘARE de IULIA DRAGOMIR în ediţia nr. 1722 din 18 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343945_a_345274]
-
fiecare deget c-un fior, îmi înfige întreaga respirație-n amor, mă-nlănțuie în vise peste timp. Tu să mă ții de mână-n orice anotimp! Zbor peste abis.Sunt aripă crescută dintr-un vis! (14 sept 2015) Referință Bibliografică: Încătușare / Iulia Dragomir : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1722, Anul V, 18 septembrie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Iulia Dragomir : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare la articolele
ÎNCĂTUȘARE de IULIA DRAGOMIR în ediţia nr. 1722 din 18 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343945_a_345274]
-
Acasa > Poeme > Meditatie > ÎNCĂTUȘAREA FIINȚEI Autor: Mara Emerraldi Publicat în: Ediția nr. 1756 din 22 octombrie 2015 Toate Articolele Autorului ÎNCĂTUȘAREA FIINȚEI Atâta suferință este strânsă... pe chip, nici tristul zâmbet n-a rămas. 'Ntre caudine furci ființa-mi e cuprinsă... Mă simt al
ÎNCĂTUŞAREA FIINŢEI de MARA EMERRALDI în ediţia nr. 1756 din 22 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342980_a_344309]
-
Acasa > Poeme > Meditatie > ÎNCĂTUȘAREA FIINȚEI Autor: Mara Emerraldi Publicat în: Ediția nr. 1756 din 22 octombrie 2015 Toate Articolele Autorului ÎNCĂTUȘAREA FIINȚEI Atâta suferință este strânsă... pe chip, nici tristul zâmbet n-a rămas. 'Ntre caudine furci ființa-mi e cuprinsă... Mă simt al numanui, un suflet de pripas . Am gust amar și acru de-atâta zvârcolire, o viață-n care
ÎNCĂTUŞAREA FIINŢEI de MARA EMERRALDI în ediţia nr. 1756 din 22 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342980_a_344309]
-
de-acasă, stă-ngenuncheata ființa, de viața-ncatusare... Mi-e sufletul bolnav de-atâta suferință nu, nu mai vreau să îl împovărez ! M-am săturat de-atâta neputință și doar în poezie să mă exorcizez ! 22 oct 2015 Mara Emerraldi Referință Bibliografică: ÎNCĂTUȘAREA FIINȚEI / Mara Emerraldi : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1756, Anul V, 22 octombrie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Mara Emerraldi : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare la
ÎNCĂTUŞAREA FIINŢEI de MARA EMERRALDI în ediţia nr. 1756 din 22 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342980_a_344309]
-
fioruri Dar eu tac și rabd, îndârjindu-mă și mai tare-n a vieții luptă: Un Prometeu mereu nebiruit, care nu se plânge nici în șoaptă; Care stă mereu falnic în bătaia divinului soare Necunoscând niciodată nici pic de alinare. Încătușare Mă pun să pictez frânturi, Slove slute fără sens, Fresce stihuite ale cugetării. Pânza mi-i plină de-o terifiantă deformare, Unde adesea mă târăsc, Mă zvârl din petele disperării-n petele speranței, Din negura argilă-n negura neființă, Din
PARTEA II DIN VOLUMUL MASTI de ALEXANDRU ENACHE în ediţia nr. 2149 din 18 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342962_a_344291]
-
Unde adesea mă târăsc, Mă zvârl din petele disperării-n petele speranței, Din negura argilă-n negura neființă, Din pustia coastă tulbure-n pustiul sinapsei cenușii. Tac... tac și tot tac; Mă supun negrăit verdictului cosmic Dat încă din pântece - Încătușare meschină a propriului ciolan: Otravă puturoasă ce mă-năbușă Și mă veștejește fără oprire. Legea și Datina mereu sunt treze, Gata să-mi mănânce rărunchii... În loc să-mpuște brazi găunoși, Nimeresc fără teamă tot un biet meteor luminos, Care stă-mpietrificat în
PARTEA II DIN VOLUMUL MASTI de ALEXANDRU ENACHE în ediţia nr. 2149 din 18 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342962_a_344291]
-
întrebărilor răspunsurile pe care le așteaptă. Prozatorul încărcat de toată cunoașterea ce-o simte că îi este călăuză ne trezește cu o deosebită inteligență și iscusință interesul amintindu-ne că libertatea o poți trăi cu nesaț doar după ce ai cunoscut încătușarea, lumina o iubști cu adevărat abia după ce ai străbătut întunericul. Deși acțiunea pornește de undeva din târziul vremurilor românești, autorul profund implicat ne ajută să străbatem mii de lumi într-o lume și lăsându-ne iluzia a ceva deja cunoscut
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1280 din 03 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/374437_a_375766]
-
îi era secerat de tristețe. Lacrimile îi vuiau prin toate încheieturile scoicii. M-a cutremurat! Nu mă întrebasem niciodată de ce urlă marea? O credeam veselă și atotputernică. Acum, o simțeam neputincioasă. Parcă ar fi vrut să scape de o mare încătușare. Dar ce puteam eu să-i spun? Cum puteam să ajut un imens de lacrimi? Simțeam cum mi se opriseră bătăile inimii. Sufeream! A neputință. Încet, am început să mă scutur de vise, și brusc m-am trezit fredonând. Nu
AVUȚIA LUMII de DOINA BEZEA în ediţia nr. 2018 din 10 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371336_a_372665]