550 matches
-
cuvintele lor sau le vedeam, cîteva clipe, în carne și oase. Dificultatea era doar de a găsi expresia care să le zugrăvească întocmai". Și, totuși, mult după apariția romanului a avut nenumărate plictiseli, de vreme ce a preluat nume reale sau a încarnat artistic personaje sau scene aievea. Prin anii douăzeci tîrziu, prof. Gh. Bogdan-Duică și-a trimis studenții să întreprindă, în vacanță, o anchetă în satul evocat de marele prozator. Au apărut, cu acest prilej, nenumărați Ioni. Dar unul dintre ei, care
Integrala Rebreanu spre final by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16145_a_17470]
-
Ar trebui să ne întoarcem la individ, după atîtea proiecte utopice de suprimare a eului și după atîtea noi mituri colective“, scriai acolo. Ai păstrat pînă azi aceeași încredere în individ și aceeași perspectivă „optimistă“ asupra capacității poeților de a încarna mituri personale? Ceea ce era important în poetica - „postmodernă” avant la lettre - pe care încercam să o formulez în acel text nu era doar ideea unui mit personal, ci totodată - și mai cu seamă - aceea a unui „imaginar sărac”, pe care
Interviu cu Petr Král - „O reverie asupra cotidianului“ by Sebastian Reichmann () [Corola-journal/Journalistic/2659_a_3984]
-
uneltirile - căci în dorința de a-și vedea unul din fii urmaș la tron, ea a determinat uciderea celorlalți doi fii înaintenă scuți ai sultanului, ca și pe a vizirului Ibrahim -, dar le trecea cu vederea, căci pentru sultanulpoet Hürrem încarna cealaltă jumătate a sa, cea artistică. Era pentru el arhetipul feminin perpetuat încă de poemele preislamice, idealul căruia să i se poată supune. Ca să arate că îi era la fel de prețioasă precum cuceririle de războinic, o numea în epistole „Istanbulul meu
Un portret greu de uitat by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/2699_a_4024]
-
bine, încet-încet. Din păcate, de câte ori se vorbea despre anul 1947, subiectul care înfierbânta mințile era disputa monarhie - republică. Regele Mihai însă, prin funcția sa istorică și statală, nu putea să nu vadă, mai înainte de toate, fractura instituției pe care o încarna, și doar mai pe urmă forma de guvernământ pe care această instituție o îmbracă. Revenirea Familiei Regale la București în anul 2001 nu a legitimat republica, ci a deschis calea către reconstrucția statală a României. Este o cale lungă, care
Regele, cel mai puternic om () [Corola-journal/Journalistic/23759_a_25084]
-
asigură o Lege fundamentală respectabilă și o viață publică sub semnul legii, Casa Regală este gata să conlucreze, pentru scopuri atât de nobile. Aceasta nu va schimba însă niciodată atașamentul Casei Regale față de forma de guvernământ monarhică, pe care o încarnează. Și nici convingerea că Legea fundamentală română din anul 1923 este cea mai bună din câte a avut țara noastră vreodată (cu limitările ei, desigur, datorate realităților acelor vremi). La 3 ianuarie 1948, când Regele a plecat, ultimul bastion al
Regele, cel mai puternic om () [Corola-journal/Journalistic/23759_a_25084]
-
venerabilei experiențe de gânditor: Aus der Erfahrung des Denkens: Weg und Waage/ Steg und Sage/ finden sich in einem Gang. Întrezărim, tot de aici, motivația profundă datorită căreia Memnon (eroul antic de care se leagă, prin titlu, prima sa plachetă) încarnează de fapt reacția „prin cântec la un fapt fundamental al lumii.”[ 17] 2.3. Poezia sub vibrația sacralității Dintre caracteristicile ce acordă o aură specifică textului poetic deținător al unor vibrații de factură religioasă (în maniera în care acestea au
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93420_a_94712]
-
în raza gândului etern", de Dumitru Micu, relevând: "Recitită astfel, întreaga operă eminesciană, prin grila gândului poetic ce îmbracă în imagini o lume întreagă, Dumitru Micu demonstrează faptul că Eminescu a creat în totul idei poetice, cu alte cuvinte, a încarnat artistic un sistem filosofic de înțelegere existențială". Demnă de reținut este concluzia lui Dumitru Micu: "Totul la Eminescu se realizează în sferele cele mai de sus ale gândului. Proza de ziar a poetului a devenit una din principalele surse ale
Comentarii eminesciene by Teodor Vârgolici () [Corola-journal/Journalistic/8315_a_9640]
-
bun Dicționar de pronunțare - nume proprii străine, al Florenței Sădeanu. Bogat, în genere corect, a fost mult folosit și chiar reeditat. Un asemenea dicționar - care are o valoare practică și vizează un destinatar concret - trebuie totuși actualizat permanent: pentru că numele încarnează tocmai actualitatea: apar personaje publice noi, legate de anumite teme de interes, în vreme ce altele ies din centrul atenției. E normal să existe chiar mai multe dicționare de acest tip, în mai multe versiuni și formule lexicografice, cît mai adaptate cerințelor
Pronunțarea numelor proprii by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/8557_a_9882]
-
ACTUALITATEA MUZICALĂ Nr. 10 Octombrie 2013 Festivalul Internațional “George Enescu” 11 toate aspectele criptice pe care le propune și pe care nu le-a deconspirat, astăzi însă se pot face multe speculații. În frumoase sonorități orchestra a realizat XIV portrete-personaje-caractere încarnând sonor pe C.A.E. (Caroline Alice Elgar), H.D.S.-.P (Hew David Steuart- Powell), R.T.B. (Richard Baxter Townsend) W.M.B. (William Meath Baker)...Nimrod (inspirat din Vechiul Testament sau de A.J. Jaeger) ș.a.m.d., iar în final EDU
Pe marginea unui itinerar violonistic by Corina BURA () [Corola-journal/Journalistic/84000_a_85325]
-
sclav euforic. Fie că este "naționalist", sau "anti-naționalist", - naționalismul lui este teluric, anti-naționalismul lui este economic. Omul de astăzi stă cu fruntea în pămînt. Nu mai poate vedea cerul. înșiși așa-zișii spiritualiști, - spunînd tare că omul este un spirit încarnat, uită esența lui spirituală și nu mai teoretizează decît despre: pămînt, rădăcini, biologie, rasă, specific etnic, tradiție (a pămîntului), destin, neputință de comunicare a oamenilor între ei, piețe, economie, etc..., etc... Omul se întunecă treptat. Niciodată, cred, nu s-a
Altă scrisoare de Eugen Ionescu, pierdută și regăsită by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Memoirs/9167_a_10492]
-
prin toleranță. Educația sentimentală a lui Aladeen, dictatorul deposedat de funcție și înlocuit de una dintre sosiile sale manipulată de un intrigant, Tamir (Ben Kingsley), conduce la umanizarea sa, la domesticirea sa. Zoey constituie expresia deplină a culturii americane, o încarnează, astfel că Aladeen poartă un dialog cu alteritatea maximă, cu dușmanul ireconciliabil prezentat într-o formă care face însă să treacă mesajul democratic. Dar să revenim la întrebarea inițială: cum recunoști un dictator? Larry Charles ne invită să-l recunoaștem
Aventurile lui Aladeen în America by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/4458_a_5783]
-
o manta care imită pielea, în lungi ore de meditație fecundă, Avito trasează în câteva tabele caracterele antropologice, fiziologice, psihice și sociologice pe care trebuie să le aibă viitoarea mamă a viitorului geniu. Și asemenea caractere, în niciuna nu se încarnează mai bine ca în Leonsia Carbajosa, fată solidă, planturoasă-bălaie, de culoare sănătoasă, șolduri largi, voluminoase, piept ridicat, privire liniștită, pofticoasă și cele mai bune forțe digestive, instrucție variată, gândire liberă prin întunecimile mistice, voce contralto, cu dotă regulată. Avito și-
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
deja țâșnesc din rolul însuși. Sau, vorbind în mod ezoteric, geniul este cel care corectează planul Supremului Autor, și cum acest Autor este doar în noi, prin noi și pentru noi comicii, trăiește și se mișcă, geniul este Autorul însuși încarnat în comediant și corectându-se pe sine însuși, comedia prin gura acestui... Carrascal meditează; cuvintele lui don Fulgencio i-au invadat cu bolboroseli sufletul, ca apele din inundații care intră în adâncul prăpastiei formând vârtej în conștiința sa. Adică... zice
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
sa. Adică... zice ca și cum s-ar deștepta din vis. A pregăti, a spiona un moment metadramatic! adaugă don Fulgencio. Asta e prea mult pentru Avito; dă peste știința sa. Este atât de sublimă filosofia că numai în parabole se poate încarna. O să vi-l aduc dumitale, don Fulgencio... Nu, nu, în niciun caz exclamă vioi filosoful, care nu are copii nu, eu nu trebuie să-l văd, nici să mă vadă până ce nu sosește ora. Este convenabil să fie o mână
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
sa informațională amprenta divinității. Da, mulțumim frumos, e bine ca multe lucruri să se limpezească și pentru noi. Noi știm că o parte din omenire este construită pe pozitiv, de la 0 până la 100, să spunem, unde putem găsi și sfinți Încarnați, arhangheli Încarnați și spirite foarte evoluate. Și dacă ne referim la armonia universală, la fel se află, de la 0 la 100, și spirite de vibrație joasă. Deci, practic, lupta dintre bine și rău nu se mai dă numai În spiritul
MATRICEA DIVINĂ by ALALEXANDRA C. XANDRA C. VASILE BOL OGAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1589_a_2960]
-
amprenta divinității. Da, mulțumim frumos, e bine ca multe lucruri să se limpezească și pentru noi. Noi știm că o parte din omenire este construită pe pozitiv, de la 0 până la 100, să spunem, unde putem găsi și sfinți Încarnați, arhangheli Încarnați și spirite foarte evoluate. Și dacă ne referim la armonia universală, la fel se află, de la 0 la 100, și spirite de vibrație joasă. Deci, practic, lupta dintre bine și rău nu se mai dă numai În spiritul omenesc sau
MATRICEA DIVINĂ by ALALEXANDRA C. XANDRA C. VASILE BOL OGAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1589_a_2960]
-
iubirii. Lumea malefică este creația celor care uită de drumul lui Dumnezeu și de punctul din care au plecat. Cu cât oamenii se tem mai mult - mă refer doar la Pământ acum, pentru ca voi să Înțelegeți dimensiunea, pentru că voi sunteți Încarnați aici -, nu au Încredere În ziua de mâine, nu au Încredere că viața continuă și după moarte, Își pierd speranța, gândesc numai În termeni materiali, cu atât mai mult crește lumea malefică. Da, ea există, dar tocmai de asta este
MATRICEA DIVINĂ by ALALEXANDRA C. XANDRA C. VASILE BOL OGAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1589_a_2960]
-
realizat pentru eternitate, un film ca un epitaf. Istoria rescrisă de regizor după chipul și asemănarea sa devine, paradoxal, istoria lui Nicolaescu în intepretarea lui Carol I, unde, pentru a face istoria să plângă în pumni că nu l-a încarnat direct în Carol I, el mai adaugă și film documentar. Toate aceste avataruri carolingiene spun poezia pe de rost, se așază elocvent în cadru, spun fraze memorabile și privesc melancolic în zare, unde se află ireverențioasă posteritatea, femeia care se
Carol Nicolaescu Întâiul by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7186_a_8511]
-
renașterii, câteva vase și șterguri rituale). Ele contrastează sau se topesc una într-alta transgresându-și granițele fluide. Omul și Moartea - odihnă către care omul se îndreaptă prin zbucium și durere - iată care sunt, cred eu, personajele spectacolului: unul vizibil, încarnat de cei doi dansatori; celălalt nevăzut (sau poate travestit în muzician?) dar omniprezent, sugerat doar prin imagini și sunete. Cele două culminații ale spectacolului - moartea subită a Omului ca deznodământ al unei transe paroxistice (în cea de-a doua scenă
O vară fierbinte pe Iza by Speranța Rădulescu () [Corola-journal/Journalistic/8710_a_10035]
-
un rol antologic ce rămâne în galeria personajelor sale de neuitat. Un "răcan" slab de minte, un "prost al satului", cu mers poticnit și fugă țopăită, Pasăre, încartiruit într-un conac din Câmpia Dunării, soldat în "detașament de execuție" e încarnat de Fiscuteanu ca un sărman Tom shakesperian, într-o învolburată furtună a istoriei. Cu viclenie aburită el se mișcă, hurducăind găleți de var stins, ștergând urmele crimei, pe "pământul nimănui", la hotarul dintre nebunie și înțelepciune. îmi amintesc finalul: obrazul
In memoriam - Ion Fiscuteanu - Moartea unui înger trist by Myra Iosif () [Corola-journal/Journalistic/8969_a_10294]
-
mai bun dintre povestitorii aflați pe benzile sale audio. În ambele cazuri, va înfrunta deziluzia cu decență. Iubita din adolescență e căsătorită și neiertătoare, povestașul a murit între timp. Scenele erotice trăite în imaginație vor dispărea, în vreme ce legendele cu demoni încarnați și cu regulamente fantomatice vor rămâne doar în amintirile vagi ale nostalgicului transfug. Fără a comunica prea mult unul cu altul, Ion și Teodor își corespund, într-un fel, la distanță. Simplul rezumat e concludent: aceeași nevroză a înregistărilor, aceeași
Un final românesc by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9115_a_10440]
-
revenirea în el nu poate să nu consume, nu poate să nu coste, să nu lase urme. Se vorbește mult despre regizorii care îl iubesc sau nu pe actor, care îl folosesc ca pe un instrument care să vizualizeze, să încarneze descifrări, obsesii, năluci. Sau care, dimpotrivă, îl provoacă să se arate așa cum nici nu s-a intuit, îl cheamă să meargă adînc în el, dincolo de cunoscut și de limite, ca să se apropie mai tare, și mai tare de noi, spectatorii
În căutarea actorului by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9317_a_10642]
-
Maura cu propria sa mamă, pentru a nu mai pomeni o serie de detalii familiar(l)e are sensul unei încercări de recuperare a trecutului, așa cum o fac și personajele sale traumatizate. Elogiul mamei revine și aici, mama păstrează și încarnează tradiția, în jurul ei se refac destinele celor trei femei și a adolescentei care descoperă violența, ea constituie factorul coagulant. Chiar dacă în filmul său se întîlnesc trei generații, personajul pivot, dincolo de vîrstă îl reprezintă mama. Abuela Irena, mama Raimundei și a
Mame și fiice by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9387_a_10712]
-
iubire care unește doi homosexuali poartă cu sine înțelesul escatologic al unui tip de autosugestie ontologică pe care lumea nu și-o mai poate reprima. Invincibil, zigotul singurătății se sparge, spre a-și contempla misterul predestinat imaginarului, care se cere încarnat. Homosexualul își visează divinitatea desăvârșită în simplitatea delirului și se visează pe sine amplificat astfel de surda îngăduință a decreației. Visează, în fapt, redesăvârșirea divină prin anularea sensurilor în care i s-a împăunat acestei divinități Creația. Și în care
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
mult decât atât, copilul Mircea ajunge să-și trăiască până la cel din urmă atom povestea ițită în Nostalgia și în Travesti. Clanul levantin matern al Badislavilor își regăsește corespondentul în familia de nobili polonezi din care descinde tatăl. Victor se încarnează din litere, devenind, dintr-un dublu narativ, un geamăn din carne și oase, răpit în copilărie de lângă ai săi și înrolat nu peste mult în crâncena Legiune Străină. Apocalipsa care încheie ciclul e, la rândul ei, una mai degrabă etimologică
O decalogie by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9443_a_10768]