32 matches
-
primăvara deja îmbrăcase primele ramuri ale copacilor. Atunci când străbăteau zone deschise, însă, puteau vedea luciul alburiu al zăpezii ce încă stăruia pe înălțimile muntoase. întrucât erau nevoiți să ocolească satele și punctele fortificate - adesea, niște simple incinte, în care militarii încartiruiți acolo erau ocrotiți de palisade -, Audbert, ce se afla mereu a douăzeci de pași înaintea grupului, era deseori constrâns să schimbe traseul; mai mult, în acea zi trebui, în două rânduri, să-i oprească pe cei patru huni pe neașteptate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
e nicio fericire să știi. Tata știa în 1944 ce se va întâmpla, fusese în URSS 41-43, fusese doctor, tratase și pe ruși, că era de datoria lui și era omenos. În timpul meu era un general, Balaban. Divizia lui fusese încartiruita la Odesa și el, ce rămânea de la soldați, si rămânea destul, dădea la populație. Era șef de divizie, era încartiruit în oraș, hrănea 2000-5000 de oameni, asa ca pe langă ăștia, mâncau cel puțin câte 2-3 din ce nu se
Sunt un moș burghezo-moșier by Jorj-Ioan Georgescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1264_a_2119]
-
avute. C-au să fie tulburări. Dar n-a fost nimic. Deci ele se tot frământau : să alerge să încuie poarta ? Și zdrențărosul, adică Spiridon, că el era, pe de-altă parte, se temea să intre, să nu fie nemții încartiruiți. Pe urmă, după război, Spiridon a intrat funcționar, făcuse Școala Comercială, s-a însurat cu o domnișoară care lucra la Telefoane, au avut un copil... Bietul copil a murit când, în aprilie ’44, americanii au bombardat Bucureștiul, și asta a
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
mai degrabă o buluceală. Locotenentul s-a dus la ofițerul de serviciu. ― Domnule căpitan. Permiteți să raportez: am sosit cu formația de concentrați... ― Bine, bine. Sergentul îi va conduce la domnul maior de la Serviciul Evidență, pentru a fi echipați și încartiruiți. ― Am înțeles, domnule căpitan - a răspuns locotenentul. ― Pân-aici ne-o fost, fraților - s-a auzit un glas oftat din formația lui Dumitru. ― Hora abia a început, omule. De aici înainte, să te ții bine! O să joci până o să-ți
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
credeți-mă. Dar primul val a căzut iar - câțiva băieți mai curajoși au ajuns până la tranșeele germane, dar nu s-a Întors niciunul, așa că atacul a fost contramandat. Pe la șase seara a venit ordin să ne Întoarcem acolo unde eram Încartiruiți, Într-un loc pe nume Gonnehem - să ne Întoarcem acasă, cum ar veni. Batalionul a pornit În marș ordonat, cântând Sussex by the Sea, cântecul regimentului nostru. Mai târziu, comandantul ne-a felicitat pentru curaj. Dar aveam motiv să cântăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
un cerebral pur, nici nu mi-am lăsat sensibilitatea neîngrădită. 7. Îmi amintesc o scenă care e aproape emblematică. Se întîmpla în septembrie 1937, în curtea unui internat de pe strada Schitu Măgureanu din București; internatul "Casei corpului didactic" unde fusesem încartiruiți cei cinci bursieri de la liceul "Spiru Haret". Nu trecuseră mai mult de două săptămâni de când venisem din Lisa. În noaptea precedentă, mă visasem pe Calea Secii, cu vacile. Mali, mai vicleană, se strecurase printr-o spărtură a gardului în livezi
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
soldat la pichetul de grăniceri, și mi-a spus același lucru. Ioan se-ntoarse brusc, cu inima strânsă. Fără o înștiințare oficială, era doar un zvon. Noaptea, îngrijorat, nu dormi aproape de loc. Parcă în vis îi vedea pe soldații ruși încartiruiți acasă la ei, pe când avea vreo patru ani. Nu era logică cedarea, însă zvonurile erau iscate de adevărul dovedit, mai devreme sau mai târziu. Dimineață, cu noaptea-n cap, merse spre centrul de comandă. Undeva, pe o cărare, întâlni un
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]