496 matches
-
lepăd de singurătate și urmăresc discret natura umană. Ba mă contaminez de energii exterioare înnoind fața zilei, ba ziua ia fața stărilor de nelepădat. Mi se întâmplă să mă înghită uneori noaptea, atunci când mi se cască barbar în față umbre încețoșate de neliniști. Atunci mă curăț de mine în lacrimi, nestemate pentru devenire. Dar cel mai frumos mi se spală sufletul când te am aproape. Atunci mă dezgolesc de orice alt timp îmbrățișând fericirea. Dragoste curată! (1 septembrie 2016) Referință Bibliografică
DRAGOSTE CURATĂ de IULIA DRAGOMIR în ediţia nr. 2071 din 01 septembrie 2016 by http://confluente.ro/iulia_dragomir_1472747014.html [Corola-blog/BlogPost/375397_a_376726]
-
din recuzita firească a poetului așa cum o cunoaștem, o decelăm, o analizăm și îi dăm verdicte. Nu! Este un volum de versuri aparte, unul scris în momente crunte, ultime, când nu știi dacă acum e secunda când privirea ți se încețoșează a plecare de tot și din toate. Și poate că nu poeziile în sine scrise în aceste momente mi-am dorit să fie împărtășite și altor semeni, ci frumusețea vieții din acele momente negre, acest colosal oximoron între moarte și
DEBUT- RODICA DASCĂLU- DANSUL VIEȚII(VERSURI) de CRISTINA ŞTEFAN în ediţia nr. 1984 din 06 iunie 2016 by http://confluente.ro/cristina_stefan_1465224858.html [Corola-blog/BlogPost/373554_a_374883]
-
țipălăi care scandau mereu „Maldava”, „Dodon naș prezident (Dodon președintele nostru)”. Desigur este președintele lor, al celor apr. 20% de rusofoni (cu toate că unii rusofoni treji la minte nu l-au votat, însă l-au votat unii conaționali moldoveni cu mintea încețoșată de avalanșa de minciuni care au curs pe capul lui din cele vre-o 30 televiziuni ruso-dodono-plahotniuciste). Îl întreb pe unul dintre gardiști cu banderolă roșie (un bărbat de la țară) dacă este „drujinik” (în perioada sovietică grupuri de „voluntari” (de
MOŞ GERILĂ A REVENIT ÎN BASARABIA de VALERIU DULGHERU în ediţia nr. 2198 din 06 ianuarie 2017 by http://confluente.ro/valeriu_dulgheru_1483693362.html [Corola-blog/BlogPost/368855_a_370184]
-
ingeru tare. Otiu ahăla să-i biruie pe-ahăștia doi! Am privit ochii oii-n țărâna, mi-am amintit de ochiul porumbelului, iar propriii ochi au început să-mi lăcrimeze. Nu de vreo emoție, ci din cauza traumei. Vederea mi s-a încețoșat și atunci m-am simțit (de fapt m-am văzut) privit din spate, de mine însumi căci, pentru o clipă, eu și ochiul acela, îngerul meu, deveniserăm una.
Povestea ca viață. Prima dată când am ucis o ființă vie by https://republica.ro/povestea-ca-viata-prima-data-cand-am-ucis-o-fiinta-vie [Corola-blog/BlogPost/338398_a_339727]
-
cele două frumuseți: câmpul sau cerul îl sărută pe celălalt. Undeva se pierde totul. Formele dispar, pietrele dispar, iarba dispare, apa dispare. Rămâne cântecul... Mă trezesc. Amețită și însetată, fug să beau un pahar plin cu apă. Mintea-mi este încețoșată. Vreme de patru ore am înlemnit în gândurile ca niște noduri gordiene de nedesțelenit. Știu că în starea comatoasă repetată de... nu mai contează de câte ori, câmpul avea același verde smaragd sau poate alt verde, aerul era de cristal iar cerul
VISUL de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1281 din 04 iulie 2014 by http://confluente.ro/Anne_marie_bejliu_1404495672.html [Corola-blog/BlogPost/349162_a_350491]
-
cu felul acela de a trăi... și mă întorc acasă. O iau de la începuturi și trebuie să reușesc. Voi reuși! - Dumnezeu să te ajute, am bâiguit eu și am luat-o în brațe ca să-mi ascund lacrimile ce mi-au încețoșat privirile. Ne-am despărțit în Gara de Nord, pe peron. Eu schimbam trenul. Mergeam spre Craiova. Ea mergea mai departe cu același tren. Nu a mai putut să spună decât atât: "Să fii fericit. Mulțumesc!" Plângea înfundat. M-a sărutat și s-
IOI, IOI, IOI! ÎN PRIMĂ AUDIŢIE (2) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 338 din 04 decembrie 2011 by http://confluente.ro/Ioi_ioi_ioi_in_prima_auditie_2_.html [Corola-blog/BlogPost/351379_a_352708]
-
fragmente de cer, le potriveam după măsura viziunii, reconstituiam întinsul și pedalam peste nori cu energia dintr-o îmbrățișare. Câteodată îmi așezam mâna pe răni, alteori îți încăpeam în gânduri. Uneori stăteam la rând pentru zâmbetul zării. Ba mi se încețoșa, ba se limpezea privirea, separând evidențele. Și întrezăream fărâme din ceea ce puteai face în părtășia cu bucuria însoțirii. Pe unde rămăsese loc de întrebare, au invadat rozătorii de petale. Dar orice-ar fi, nimeni și nimic nu pot smulge dragostea
EVIDENȚĂ de IULIA DRAGOMIR în ediţia nr. 2301 din 19 aprilie 2017 by http://confluente.ro/iulia_dragomir_1492608885.html [Corola-blog/BlogPost/375327_a_376656]
-
Toate Articolele Autorului Am răni pe partea aceasta de privire... Mângâie-mă cu o nouă viziune pe crestătura sufletului! Zvâcnesc încă înăbușiți irișii amintirii... Șșșșt! Îmi iau rămas bun de la acest anotimp într-o oglindire. Las în urmă ținutul iernatic, încețoșat de capriciul vântului. Șșșt!Să nu tulburăm cursul firesc al naturii! Hai! Treci!Ți-ai împlinit rostul, iarnă! E vremea să schimb și eu vestimentația inimii. (1-2 martie 2017) Referință Bibliografică: Rămas bun / Iulia Dragomir : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția
RĂMAS BUN de IULIA DRAGOMIR în ediţia nr. 2258 din 07 martie 2017 by http://confluente.ro/iulia_dragomir_1488889410.html [Corola-blog/BlogPost/377600_a_378929]
-
prea târziu. Legea omului a învins-o!... Urlă surd, a jale și pustiu. Urlă a înfângere... A moarte... Își anunță spiritele străbunilor că vine! Se întoarce ''acasă''. Trecerea ei printre ființele ''superioare'', s-a sfârșit. E împăcată... E bine... Amintiri încețoșate din această trecere, vin spre ea! Icoana Mădălinei, îi zâmbește trist. Mami e tristă că ea, Draga, pleacă... Mami Angi o apucă de coadă și râde... Vor să o facă să stea... Să rămână cu ele... Geme. Nu mai e
OAMENI FĂRĂ NOROC -FRAGMENT- de LUCIA SECOŞANU în ediţia nr. 517 din 31 mai 2012 by http://confluente.ro/Oameni_fara_noroc_fracment_lucia_secosanu_1338500630.html [Corola-blog/BlogPost/358722_a_360051]
-
Călăuzitoare. Ea era singurul talisman care mă ajuta să calc fără frică în întunecimile Umbrei mele. - Stai! Îți zic și Tu mai mult mort decât viu te-ai oprit o clipă, să-ți tragi răsuflarea. Mi-ai aruncat o privire încețoșată de spaimă ca după aceea să încerci din nou, să mă târăști în cursa fără sfârșit, după tine. - Hai, vino! Nu te opri, că ne ajung! - Oprește-te și repetă odată cu mine rugăciunea! Acum! M-ai privit neânțelegând la început
VIZIUNEA TERORII de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2113 din 13 octombrie 2016 by http://confluente.ro/maria_giurgiu_1476385935.html [Corola-blog/BlogPost/384258_a_385587]
-
și 'permite' un rău mai mic, pentru că măcar frica de un mare rău să mai poată compensa firescul. Răspunzătoare de 'invenția' chiar numai a virului Hiv, ca să nu mai amintim pe toate celelalte, este tocmai de la acea "minte diabolică" ce încețoșează rațiunile când vine vorba de sex, făcându-i pe oameni să îmbrățișeze tot felul de teorii pentru a justifica sexul facil, aceștia să ajungă cât mai repede la el - la diavol, adică! Oare aceste boli 'permise' nu trebuie să ne
S-AR NUMI INTIMUL...? de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1668 din 26 iulie 2015 by http://confluente.ro/valerian_mihoc_1437861532.html [Corola-blog/BlogPost/344042_a_345371]
-
politice și mai multe mișcări obștești nu prezintă o forță serioasă ca stârpească viperele”. De ce liderii partidelor (partiduțelor) de dreapta rămân surzi la aceste strigăte dureroase? Să fie atât de împietrită inima lor să nu simtă, să fie atât de încețoșați ochii lor să nu vadă aceste lucruri, să fie atât de blocată rațiunea lor să nu înțeleagă un simplu lucru că suntem mulți dar așa cum suntem dezuniți lichelele dodoniste își vor șterge picioarele de noi, ne vor pângări în continuare
DIN CIOBURI SĂ RECLĂDIM O NOUĂ DREAPTĂ de VALERIU DULGHERU în ediţia nr. 2200 din 08 ianuarie 2017 by http://confluente.ro/valeriu_dulgheru_1483881224.html [Corola-blog/BlogPost/380641_a_381970]
-
PROZĂA SĂPTĂMÂNII Acasa > Literatura > Proza > MARELE HAN Autor: Mihai Batog Bujeniță Publicat în: Ediția nr. 1880 din 23 februarie 2016 Toate Articolele Autorului MARELE HAN De mai multă vreme, capul Marelui Han atârna greu ca de plumb, privirile i se încețoșaseră iar amețelile îl luau când îi era lumea mai dragă. Este adevărat că se apropia de vârsta la care astrologul său, un șaman siberian care umbla tot timpul drogat cu ciuperci, pronosticase că se va întâlni cu marii săi străbuni
MARELE HAN de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1880 din 23 februarie 2016 by http://confluente.ro/mihai_batog_bujenita_1456243743.html [Corola-blog/BlogPost/383959_a_385288]
-
la castel ca să răscolim toate cotloanele până dăm de coșciugul în care se odihnește de obicei. Îi înfigem țepușa în inimă și-i dăm foc! Din scrum nu mai reînvie! A doua zi, pe la orele prânzului, se treziră cu mințile încețoșate de licoarea vinului și se aruncară în apele învolburate ale râului. Înviorați și cu trupul curat, mâncară ce rămăsese din toiul nopții și savurară ultimele picături de vin. Își ridicară tabăra și se pierdură în pădurea de brad pe cărări
XII. CASTELUL LUI DRACULA (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1490 din 29 ianuarie 2015 by http://confluente.ro/ion_nalbitoru_1422549812.html [Corola-blog/BlogPost/369401_a_370730]
-
vibrizele îi mângâiau și îi sărutau fruntea, obrajii, gâtul, brațele încleștate... Vinele cărnii felinei îi pulsau și îi plezneau printre degete: le smulgea să le golească... O mușca de nări să o înăbușe, să o sfâșie. Aburii gurii felinei îi încețoșau vederea... Între colți, oasele maxilarului său trosneu frânte, îi curgea carnea pe gât. Ghearele ca niște pumnale încovoiate îi excavau adânc în plămâni și stomac... Mai mulți masculi, goi și păroși, veneau în alergare, urlând... S-au năpustit asupra animalului
PROZĂ SCURTĂ de ROMEO TARHON în ediţia nr. 324 din 20 noiembrie 2011 by http://confluente.ro/Fresca_proza_scurta.html [Corola-blog/BlogPost/357306_a_358635]
-
atunci clocotitoare îmi amintesc. Plin de emoții-n minte răsfoiesc poemele scrise de gânduri care mărturiseau iubirea arzătoare de care-acuma, când în dor cioplesc, îmi amintesc. Cât aș dori Cât aș dori să ies din acest gri ce îmi încețoșază zi de zi, când nu știu când, nici cum va fi să fie. De n-ai fi tu, iubită poezie, sunt sigur că nici eu nu aș mai fi. Aud cântând în mine ciocârlii și prind și eu cu ele
ÎMI AMINTESC CÂT AŞ DORI de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1593 din 12 mai 2015 by http://confluente.ro/anatol_covali_1431451849.html [Corola-blog/BlogPost/359827_a_361156]
-
care sunt frații și surorile lor, oare crezi că ei nu suferă? Tu vei crește, îți vei face familie, dar bunicii cum vor trăi, te-ai întrebat? Ești un egoist și un răsfățat. Termină cu teribilismul acesta. M-am uitat încețoșat la el și i-am răspuns dezinvolt: Du-te dracu și ieși din casa mea. Mă piși pe tine și pe voi toți, e clar. N-am nevoie de mila voastră. În momentul următor, când mai voiam să spun ceva
LUMINA ZĂDĂRNICITĂ ÎN ÎNTUNERIC de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 519 din 02 iunie 2012 by http://confluente.ro/Lumina_zadarnicita_in_intuneric_stefan_lucian_muresanu_1338625286.html [Corola-blog/BlogPost/362030_a_363359]
-
dezvelindu-și trupul. Urmașul prințului va prinde viață în această noapte! Eu sunt Prințesa vampirilor! La auzul acestor cuvinte tresări, dar totuși o forță nevăzută îl împinse s-o cuprindă în brațe. Era atât de frumoasă, încât mintea i se încețoșă de dorință trupească. Deodată o rază ca un fulger îl săgetă din creștet până-n tălpi. Calul necheză speriat și dispăru în adâncurile pădurii. Cei doi tineri dădură frâu liber sentimentelor... Pădurea vui, păsările nopții țipară pe limba lor, numai trilul
I. PRINŢESA VAMPIRILOR (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1434 din 04 decembrie 2014 by http://confluente.ro/ion_nalbitoru_1417724348.html [Corola-blog/BlogPost/360397_a_361726]
-
pereții casei care-i aminteau de cei ce-i dăduseră viață și educație, grație unor eforturi pe care nu oricine le-ar fi putut face. Seara, ca să adoarmă încerca să citească ceva dar tot ce-i trecea prin fața ochilor era încețoșat de gândurile ce-o apăsau și-i aduceau în minte chipurile părinților săi dragi. Citea din cartea dragă a poetei Georgeta Resteman. A deschis cartea la întâmplare găsind o poezie de dragoste, amintindu-i de Mircea și povestea lor de
DESTINE PARALELE CAP.IV de STAN VIRGIL în ediţia nr. 376 din 11 ianuarie 2012 by http://confluente.ro/Destine_paralele_cap_iv_stan_virgil_1326284963.html [Corola-blog/BlogPost/361921_a_363250]
-
curcubeu Pe drum de lumină Din dragoste croit Și alungând pe veci singurătatea... Săndica încerca să se gândesca la semnificația acestor versuri, la trăirile interioare ale poetei în momentul compunerii poeziei. Parcă era descrisă întâlnirea lor. Gândurile începeau să se încețoșeze, să nu le mai poată controla. Adormi scăpând cartea din mână pe lângă marginea patului, iar veioza rămase aprinsă până la ziuă. Era prima noapte când a reușit să se odihnească. Acesta putea constitui și un semn bun. Trecuse faza cea mai
DESTINE PARALELE CAP.IV de STAN VIRGIL în ediţia nr. 376 din 11 ianuarie 2012 by http://confluente.ro/Destine_paralele_cap_iv_stan_virgil_1326284963.html [Corola-blog/BlogPost/361921_a_363250]
-
cu obrăznicie peste țărâna umedă de lacrimi mă doare și floarea de măr prinsă în plin soare de mai sau de o clipă m-am învățat a plânge în inimă și ochii secați privesc fără punct fără culoare fără tihnă încețoșându-mi lumea, mă sfâșie dorul în hălci aruncându-mi-le în hăuri adânci cât viața sterpe cât deșertul Atacama și-mi ascund dezertarea în munții de gânduri negre conștientizând că până și iluziile mi le-am pierdut devenind o jucărie
LIFE WITHOUT COLOR de LILIOARA MACOVEI în ediţia nr. 1315 din 07 august 2014 by http://confluente.ro/lilioara_macovei_1407392383.html [Corola-blog/BlogPost/353893_a_355222]
-
aducă înapoi! Înțeleg, să împrumuți o haină ca aceea, care costa pe vremea respectivă salariul pe câteva luni de zile, unui prieten, sau unui cunoscut de încredere, de la care ești convins că o primești înapoi. Dar unui străin cu mintea încețoșată de băutură?... Interes pentru aproapele căzut între tâlhari? Credință naivă, de copil? Încercare de a trăi practic cele citite în Scripturi? Cum am putea califica această faptă în adevărata ei lumină? Poate chiar așa, simplu, ca pe o faptă a
DUPĂ CREDINTA VINE FAPTA de GELU ARCADIE MURARIU în ediţia nr. 39 din 08 februarie 2011 by http://confluente.ro/Dupa_credinta_vine_fapta.html [Corola-blog/BlogPost/344911_a_346240]
-
dacă mă împușca? - O supusă în plus sub talpa iadului! - Nemernicule, râzi ca un prostovan în loc să-mi iei apărarea. - Doar n-o să plâng de neghiobia ta! Noi pentru asta suntem lăsați pe Pământ și-n adâncurile sale, să vă învrăjbim, încețoșându-vă mințile, și să vă tăiem aripile credinței, ca să nu vă înălțați la cer! Ai uitat că asta-i menirea noastră? Bineînțeles, noi doar vă ispitim, alegerea însă vă aparține! - Cu puterea voastră obțineți orice. - Nu-i chiar așa de
VII. SOLII ADÂNCURILOR de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1396 din 27 octombrie 2014 by http://confluente.ro/ion_nalbitoru_1414394605.html [Corola-blog/BlogPost/377919_a_379248]
-
nu zicea nimic. - Poc! Poc! - se aude de peste deal. -Nero! Nero! - strigau copiii. - Nero! strigă înduioșat și stăpânul. Cu o ultimă sforțare Nero își ridică capul din care șiroia sângele iar râuri de lacrimi se prelingeau din cei doi ochișori încețoșați de apa morții și îi răspunse prin două gemete lungi, apoi se lăsă moale pe iarba fragedă a pajiștei și înțepeni. Boticul mic și umed acum era aspru și rece. Piciorușele din față erau împreunate parcă pentru rugăciune. Rugăciune față de
NERO de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1244 din 28 mai 2014 by http://confluente.ro/Ion_nalbitoru_1401306917.html [Corola-blog/BlogPost/350580_a_351909]
-
când, pe ulița satului în care-și avea gospodărie miroslăveșteanul de demult dispărut, un bătrân căldărar, singur și tăcut, purtând, doar ca pretext, vreun cazan sau vreun ceaun în spinare, zăbovea prin preajma unei case anume și arunca priviri ascunse și încețoșate de lacrimi, amare în loc de sărate, peste gardul acelei gospodării. Altădată, doi căldărari mai tineri, în timp ce reparau stricăciunile metalice ale localnicilor, puneau întrebări indiscrete despre familia lui Gheorghe Dinvale. Destui clienți ai acestor întreprinzători ambulanți își dădeau ghionturi ascunse pe seama faptului
FANTASMA SOLDATULUI NEÎNTORS DE LA RĂZBOI (RĂZBOIUL ÎN AMINTIRI MOŞTENITE) de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 454 din 29 martie 2012 by http://confluente.ro/Fantasma_soldatului_neintors_de_la_raz_gheorghe_parlea_1333044989.html [Corola-blog/BlogPost/359725_a_361054]