485 matches
-
ei și pot fi văzuți, mai mult ca o promisiune a întâlnirii viitoare, când se vor regăsi din nou singuri și-n elementul lor. Ce minune purificatoare săvârșise-n ea noaptea aceea! Reținu fața lui palidă, topită de dragoste, ochii încețoșați de nesomn, încercănați, cu privirile duioase, mângâietoare, cu ceva nesigur în ele, ca și expresia de recunoștință și triumf a gurii lui. Asta-i dădu cel mai mare curaj să întâmpine și să înfrunte inevitabilul: întâlnirea cu bătrâna. Ca și cum ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
genunchi, unduindu-și umerii și brațele, de parcă ar fi vrut să zboare. Zurgălăii veseli sunau în aer. Se rostogoleau, sub picioarele ei, prin zăpezi. Fulgii, căzându-i peste gene, aveau luciri de cristale. Pădurea se legăna văzută prin sticlă aburită, încețoșată pe margini. Frenezia inefabilă și aproape iluzorie care învăluia totul, irupând în lumină, făcea dorința ei neastâmpărată și nerăbdarea ei dureroasă. O gaiță îi strigă ceva de pe-o creangă de stejar, dar ea nu-i dădu nici o atenție și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
singurătății sale fericite și misteriosul eden al civilizației moderne, din care se izgonise pentru totdeauna. Pentru totdeauna! Îngustă ochii să filtreze soarele arzând violent, în barele transversale, și privi așa mult, înfiorată de ispita chemărilor spre necunoscut, până ce totul se încețoșă, clătinându-se deasupra și-n jurul ei. Într-o pornire neînțeleasă, ca o dorință de-a pipăi nepipăitul și de-a converti irealul în real, întinse mâna, să se sprijine de suplețea stâlpului țâșnit din zăpadă, dar și-o trase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
lor. Redevenea, încet-încet, cea de la început în absența acelui sentiment care o marcase atât de puternic, atât de profund. Luă prosopul de baie și-și înfășură strâns trupul gol. Cuvântul „schimbare” își menținea poziția acaparată cu greu în mintea ei încețoșată de iluzii spulberate de realitatea nemiloasă. Strânse hainele de pe jos, căută un sac mare de gunoi (culmea, tot negru!) și le îndesă cu mișcări agile în el. Luă sacul cu ea în dormitor, oprindu-se în fața dulapului cu haine. Tot
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
Sophiei, limba lui linge broboanele de sudoare de pe sânul ei, sânul în care și-a îngropat definitiv fruntea. N-a mai simțit niciodată gustul ăsta. Și știe că acum nu poate gândi cum tre buie, știe că mintea lui e încețoșată de mirosul pielii acestei femei fără nume, dar totuși înțelege că acest gust îi va domina de acum încolo ființa. Că îl va obliga să revină mereu în preajma femeii fără nume. Cât mai aproape. De acum încolo, o să trebuiască să
Romantic porno by Florin Piersic Jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1344_a_2728]
-
sora mea!“ (2 rânduri libereă După ce-am citit toate astea, am închis jurnalul „Regina-nopții“ și l-am pus în lada de lemn. M-am îndreptat spre fereastră și am deschis-o larg. Am rămas cu privirile pironite pe grădina încețoșată de ploaia alburie. Mi-am amintit de întâmplările din acele zile. Au trecut șase ani de-atunci. Faptul că Naoji se droga a contribuit, în final, la divorțul meu. Nu, n-ar trebui să spun așa ceva. Am impresia că divorțul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
ca într-un arbore genealogic. Doar la sfîrșit înțelegem că în spatele persoanei I din prima pagină se află Gioia, ultima descendentă a familiei, ce făcuse schema rudelor ca aide-mémoire pentru bunica nonagenară debusolată în noianul amintirilor, cînd în mintea-i încețoșată morții și vii nu se deosebeau. În rest, totul este redat la persoana a treia de vocea unui povestitor bine documentat, sigur de judecata lui, capabil să poarte cititorul din ziua proclamării Romei drept capitală a întregii Italii (cu mulți
Mariolina Venezia - De o mie de ani mă aflu aici by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/8736_a_10061]
-
scoți la iveală și deosebirile, și tocmai diferențele acestea sunt cele care te duc cu gîndul la o ierarhie a lor. Iar în momentul în care se pune problema ierarhizării celor două totalitarisme, rațiunea își pierde uzul și înțelegerea se încețoșează. Din acest moment, toată lupta se va duce în jurul întrebării: există o echivalență a ororii săvîrșite sub cupola politică a celor două totalitarisme, așadar ambele au aceeași macabră semnificație pe scara lezării demnității umane, sau unul dintre totalitarisme e mai
Memoria selectivă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9325_a_10650]
-
în familie, se clădește și se împlinește în educația școlară, se rotunjește în activitatea profesională și în școala vieții. Neconcordanțe Îndemnul inimii nu este concordant întotdeauna cu cel al conștiinței. Poveri Poverile din conștiință induc scăderi ale tonusului psihic și încețoșează bucuriile. Acord Când sufletul și mintea, cele două dimensiuni structurale ale personalității umane, lucrează în deplin acord, omul strălucește și emană lumină ca un astru. Certitudini Sunt sigur că și mâine soarele va răsări, că orice ființă care a văzut
Gânduri diamantine - Aforisme, cugetări, gânduri by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1185_a_2204]
-
era la Doftana, ea umbla cu nemții după ea. Făcea chiolhane pe Sebastian și... ce mai! Sora-mea a mare (Niculina Rusescuă Îi făcea pachete lui Niculae, ea le ducea și așa au ramas Împreună”. Perioada anilor 1930 este foarte Încețoșată În privința tânărului Ceaușescu, acesta suferind numeroase arestări și câteva detenții, dar, În pauze, ca orice tânăr nu prea arătos, scund, cam de 1,68 m și care se bâlbâia Îngrozitor, neavând succes În rândul sexului frumos, a frecventat bordelurile Capitalei
Fetele nopţii : povestiri de viaţă by Daniela Mirela David () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1167_a_1953]
-
mai obosit, cu limba amorțită. trebuie să mergi mai departe, nu poate să mai fie foarte mult până la suflețelul tău, străduindu-te să îți ajuți mersul cu mâinile, te rănești într-o ramură cu spini, pierzi sânge, vederea ți se încețoșează, genunchii îți slăbesc, acum e timpul să încerci să mergi pe vine, cu mersul piticului, până ieși dintre stâncile astea fermecate de exesită. nouă în al patrulea loc: pe lângă tine trece în goană o șaretă de metal fără pasageri, trasă
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
cu un an, o lună, o zi măcar pentru că nu avusese destulă vreme să se umple de ființa lui Vișinel, de ochii lui vii, purtători de tainice lumini, în care apărea chipul ei ca într-o oglindă. Privirea i se încețoșă, ochii i se umeziră urmărind chipurile celor doi care, cu fiecare clipă ce trecea, deveneau, din ce în ce, niște umbre. Ei mergeau în căutarea stelei lor. Ea rămăsese învăluită de întuneric, la marginea unei nopți care, de acum încolo
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
așteptat. Cum mariajul lor se deteriorase așa de mult, se gândea că din partea lui Victor va avea puțin sprijin în creșterea copilului. Acest lucru o făcea să aibă coșmaruri, nopți de chin, o viață lipsită de lumină. Orizonturile sale se încețoșau fără încetare. Văzându-se în situația de a nu putea ieși din impas, apelă în disperare de cauză la un subterfugiu: îi scrise Inei, nu mamei sale care din prima clipă, când îl văzuse pe Victor îi spusese : Cu prefăcutul
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
acest fel îl ignorau pe el cel ce a fost întotdeauna și a rămas Împăratul Întunericului. În acest context rezumat, ce s-ar fi cerut poate detaliat, o colegă de serviciu îi relată Inei o serie de informații care-i încețoșară multă vreme tihna zilelor și somnul nopților, umplându i cerul vieții cu mâhniri și îndoieli. Întâlnind-o întâmplător pe Ina, Adela, o asistentă de la contagioase, începu o discuție aluzivă, afișând cu dezinvoltură că cele ce urmau a fi spuse au
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
să-l alungi, dar el nu manifestă nici un semn că intenționează să părăsească locul unde s-a aciuat. După scurgerea unui timp relativ scurt, cam un an și ceva, misivele Olgăi, optimiste, exuberante, înflăcărate de plinătatea unei vieți nevisate, se încețoșară. Era vădit faptul că bunele relații dintre soți începuseră să se erodeze. Inei i se părea că acestea se alteraseră prea devreme. În noile scrisori, nota dominantă era de pesimism, patinat de o deprimare ce probabil ajunsese de nesuportat. Gândurilor
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
Bătrînului îi îngreunează fiecare mișcare făcîndu-l să semene cu un animal împovărat. Mai trebuie să-ți înșeli somnul încă două, trei ore, și în zori o să te simți ca nou, începe să-și facă socotelile, simțind cum mintea i se încețoșează tot mai tare. O să urmeze și zile mai bune, cînd nu va mai fi nevoie să faci tururi din astea de forță epuizante, cînd fantomele revoluțiilor o să te lase în pace, cînd îți vei găsi în sfîrșit liniștea alături de Delfinaș
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
păgubașă. Și râse discret. De obicei, sunt cam aceiași bărbați care Își inventează un nume fals. Și atunci ce-a făcut? — Îi lăsam În pace, normal. De ce i-aș fi forțat? N-aș putea să fac așa ceva. “ Privirea i se Încețoșă. De fapt, nu-i adevărat. Odată chiar am forțat pe cineva. Un caracter demn de dispreț, cu o voce ca de șmirghel. Cu verighetă pe deget, un accent franțuzesc, diplomatul tipic. Incredibil de condescendent. Se purta de parcă l-aș fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
care Înotau ca Într-un acvariu, despărțit de acestea printr-un perete sigur de sticlă. Chiar și prin haina lui de blană Îl răzbătu frigul umed al zilei și când Învârti rozeta sistemului de Încălzire, aburul lăsat de respirația lui Încețoșă sticla, așa că nu mai putu vedea din cei care treceau mai mult decât niște trăsături disparate, niște ochi aruncând priviri furioase, o rochie din mătase mov, un guler clerical. O singură dată a fost tentat să-și Întrerupă solitudinea crescândă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
n-ai, de ce n-am...? Ezită. Era ceva la ea ce-i scăpa: un singur crâng micuț În toată zona familiarității lor. — Să trăiesc cu tine acolo? — De ce nu? Dar nu argumentele Împotriva acestei propuneri au fost cele care-i Încețoșară Într-atâta gândurile, Încât trebui să-și fixeze privirile mai stăruitor, până unde putea vedea, asupra realității, a trenului care se balansa, a bărbaților și femeilor ce mâncau și beau după jaluzelele lăsate, a frânturilor din discuțiile altora. — Da, asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
punctul de sprijin când Încoace, când Încolo. Trebuia să fii foarte viu, foarte flexibil, să profiți de orice. Zăpada de pe buze i se topise și efectul ei trecea. Înainte ca făclia să pâlpâie și să se stingă, privirea i se Încețoșă, iar magazia uriașă, cu stivele ei de saci, se depărtă de el În Întuneric. Nu avea senzația că se află Înăuntru. Se gândi că fusese lăsat În urmă, să o privească dispărând. Mintea i se Încețoșă și curând Începu să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
stingă, privirea i se Încețoșă, iar magazia uriașă, cu stivele ei de saci, se depărtă de el În Întuneric. Nu avea senzația că se află Înăuntru. Se gândi că fusese lăsat În urmă, să o privească dispărând. Mintea i se Încețoșă și curând Începu să cadă, cu respirația tăiată, printr-un spațiu infinit, simțind În cap și-n piept un gol pătruns de vânt, pentru că nu reușise să se țină pe ceea ce era uneori un vapor, alteori o cometă, lumea Însăși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
ușor de mână și mă strânge, dar eu nu-i răspund. — Am încercat asta și la birou, zice, cu oglinda de la trusă, și a fost ca și cum m-aș fi uitat la televizor printr-un microscop. În oglindă reflexiile noastre se încețoșează, formele plutesc laolaltă, reflexia se amestecă într-un cenușiu amorf. — Spune-ne, zice Helen, arată-ne viitorul nostru împreună. Și în cenușiul acela apar niște forme. Lumini și umbre care plutesc laolaltă. — Vezi? zice. Uite-ne. Suntem din nou tineri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
Îl ține cu două degete și începe să citească. Cartonașul e așa de mânjit, că-l șterge cu fața de masă și începe că citească din nou. Sună puternic și plin. Este sunetul damnării. Privirea îmi alunecă și lumea se încețoșează într-un cenușiu neclar. Mușchii mi se înmoaie și mi se lungesc. Dau ochii peste cap și genunchii încep să mi se taie. Așa e când mori. Când ești mântuit. Dar a ucide e deja un reflex. Așa rezolv eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
de inox, fereastra cenușie, spartă. Mai întâi vede brațul cel mititel și albăstrui. Apoi picioarele. Capul. Și zice „Nu“. — Nu! Nu! Nu! zice Helen, împroșcând cu sânge, și, târându-se printre așchiile ascuțite ale culorilor sparte, cu vocea groasă și încețoșată de la dinții fărâmați, adună toate bucățile. Scuturându-se de plâns în această cameră care pute, plină de fiere și de sânge, strânge din răspunteri spărturile albăstrui. Mâinile și piciorușele, trunchiul zdrobit și capul despicat - le leagănă pe toate la piept
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
era nici urmă de autoiluzionare în străfundul conștiinței lui Carol. Pur și simplu habar n-avea de ce face toate astea. Se afla în postura obiectivului unei camere de fotografiat - dacă se concentra pe obiectele din planul apropriat, planul îndepărtat se încețoșa, și reciproc. Mie mi se pare că așa e și în viață, ție nu? Sunt foarte rari cei care se pot concentra pe detalii păstrând, în același timp, o perspectivă de ansamblu. Foarte rari. Sunt așa de rari că doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]