759 matches
-
incipientă a bolii - Lyme stadiul 1),transpirații puternice, febra, dureri musculare (că după o gripă), dureri de cap (că după o gripă), pată roșie la locul mușcăturii de căpușa , stare slăbiciune, oboseală marcată, tulburări de somn, tulburări de vedere (privire încețoșata, dublă, chiar dispariția câmpului vizual), dureri articulare (Lyme stadiu 2 - fază deja cronică / vechime peste 6 luni de la debut), dureri în tendoane, călcâiul lui Ahile, etc., dureri și/sau usturimi în mușchi, tulburări cardiace și neurologice (stadiul 3), amorțeli ale
România atacată de căpușe. Vezi ce boală poți contacta și cum te poți proteja () [Corola-journal/Journalistic/69215_a_70540]
-
pentru un scurt timp o coaliție numită Partidul Unit al Tiranilor, Despoților și Dictatorilor. Din păcate, pe măsură ce a îmbătrânit, vederea i-a scăzut dramatic, ca și respectul pentru drepturile omului. În cele din urmă, în 1962, acest "vizionar cu vederea încețoșată" - așa cum a fost descris în citația care-l chema în fața tribunalului Națiunilor Unite sub acuzația de crime de război - s-a stins de moarte naturală - asasinat. ș...ț DRAPELUL NAȚIONAL "Trikolorul" molvanian este unic, întrucât nu are decât două culori
Santo Cilauro, Tom Gleisner and Rob Sitch Molvanîa by Silvia Colfescu () [Corola-journal/Journalistic/8105_a_9430]
-
aceea de a focaliza energia necesară schimbării, saltului dincolo de masca nedorită a oglindirii. Cu cât stagnarea este mai umilitoare și agitația mai stearpă, cu atât speranța este mai nebunească. Schimbarea mult dorită în ordinea lucrurilor întârzie. Privirea în oglinda din ce în ce mai încețoșată începe să semene cu uitarea de sine, cu o translație neașteptată de planuri, cu o descindere în lumi irecognoscibile, percepute ca uriașe iluzii optice. Prezențele fizice sunt mereu confiscate, apariții morgnatice, in-consistente. Dar tocmai neîncrederea în capacitatea privirii de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
va avea posibilitatea să redescopere farmecul lumii și al vieții prin ochii copilului său. Mai cu seamă că, luat de val, a uitat de multă vreme să mai fie copil. Alături de micuța Clara ar putea să-și mai limpezească privirea încețoșată, să vadă din nou lucrurile „în toată frăgezimea și puritatea originară”, cum îi mărturisește Teodorei, bucuros că l-a acceptat și în calitate de chiriaș. Cu contract „semnat și parafat” la notar pentru că, i-a spus ea pe tonul cel mai serios
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
până la urmă, murmură... Îl întâlnise în apropierea peșterii, stătea sprijinit în coate la masa de lemn de la intrare - acolo unde unii dintre turiști desfăceau, uneori, pachețelele cu mâncare sau termosurile în care aburea cafeaua - și privea spre nicăieri. O privire încețoșată, departe de a fi meditativă, lunecoasă, apoasă, chiar respingătoare, dacă observatorul ar fi fost un pic mai atent la toate detaliile. Capul, acoperit de o claie de păr blond-murdar, nepieptănat, i se mișca ușor dintr-o parte în cealalată, iar
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
poartă au lentile speciale, fabricate pe baza unei rețete medicale. Johnny Depp, care are și o miopie la ochiul drept, a recunoscut că îi este foarte greu să se descurce fără acei ochelari. "Fără ochelari, totul devine foarte, foarte, foarte încețoșat. Nu am avut niciodată o vedere bună", a spus starul hollywoodian. "Nu pot să admir nimic fără să fiu nevoit să-mi forțez privirea. Evident, din cauza acestei probleme a mea, este destul de dificil de fiecare dată când trebuie să joc
Johnny Depp, dezvăluire șoc. Vezi ce handicap îl macină pe actor by Colaborator Extern () [Corola-journal/Journalistic/72138_a_73463]
-
numărul din luna iulie al revistei Rolling Stone că toți ochelarii pe care îi poartă sunt fabricați pe baza unei rețete medicale. Starul a mai spus că depinde foarte mult de acei ochelari. Fără ei, totul devine foarte, foarte, foarte încețoșat. Nu am avut niciodată o vedere bună", a spus actorul american.
De ce poartă Johnny Depp mai tot timpul ochelari by Florin Pupăză () [Corola-journal/Journalistic/72148_a_73473]
-
impresionată de febră. În clădirea devastată se văd urmele unui tapet elegant cîndva care-l amintește pe cel al castelului. În acest loc, Robbie este întîmpinat de mama sa care-i spală picioarele într-un lighean, iar imaginile apar pîlpîitoare, încețoșate, cu un halou, o clipă imaginea mamei se află lîngă o oglindă spartă, iar în jur plutește un fel de tristețe indefinită pe care o au casele foarte vechi cu ținută aristocratică aruncate în ruină. Totul plutește parcă în melasa
Ultima noapte de dragoste... by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8848_a_10173]
-
atribuite unui personaj-martor, coleg mai mult sau mai puțin apropiat de protagoniști. Prin relatările la persoana I, dar și prin alte mărci, el își asumă rolul de evocator al unor momente petrecute cîndva, în adolescență, momente pescuite din rezervorul adesea încețoșat al amintirilor. Cum în toate acțiunea propriu-zisă este firavă, aproape nesemnificativă, fără climax, nici anticlimax, iar caracterele, adesea la limita patologicului, precumpănitor statice, ponderea revine atmosferei. Dar tocmai lipsa de relief a situațiilor, platitudinea evenimențială, întărite de tonul molcom, interogativ
Vieți de pășuniști by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/9826_a_11151]
-
plin enciclopedism postmodern, acolo unde succesiunea se varsă în simultaneitate și unde memoria lasă tot mai mult loc percepției nemijlocite. Din această pricină parcursul artistic însuși este unul sintetic și globalizator, el integrînd firesc în sincronie toate reperele unei diacronii încețoșate. Max Dumitraș este, rînd pe rînd, dar și simultan, pictor și sculptor, provocator și actor, fotograf, cercetător și curator. El manipulează, cu o maximă dexteritate, toate limbajele consacrate, construiește, prin absorbția textului în imagine, cărți halucinante, concepe și dezvoltă acțiuni
Max Dumitraș sau despre sculptura Zen by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9825_a_11150]
-
adevăr universal, trebuia să merg înapoi, să le spun și licuricilor, să povestesc spiritului muntelui, să transmit ceea ce știam acum și altora... M-am întors înspre partea cealaltă, unde se zărea, în depărtare, țărmul nesfârșit cu vârfurile de munte, aproape încețoșate, lângă malul oceanului... și acolo, aștepta spiritul în rotocoale... am vrut să-i strig ceva, apoi mi-am spus că aveam să-i povestesc ce aflasem când ajungeam înapoi. „Acum trebuie să mă întorc înapoi, să scriu povestirea aceasta”, mi-
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2902]
-
în mod sigur. Atunci, înseamnă că veți ajunge la Platoul Adevărului. Am trecut dincolo de norul alb și am aterizat în vârful dealului. Eram aproape de Platoul Adevărului, care se zărea în fața noastră, pe culmea alăturată. Regele a privit gânditor spre vârful încețoșat. Ar trebui să merg acolo, a zis mai mult ca pentru el. Aș mai sta cu tine, dar trebuie să ajung și acolo. N am mai fost de un timp, și cred că e vremea să plec. Mai bine mai
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2901]
-
încete, în amînare,/ iar noi le auzim bănuindu-le numai/ că în scoborîte frunzare de duzi/ zilele, nopțile/ de neîntrerupte foșnete ale/ viermilor de matase" (ibidem). Peisajului ideatic i se substituie unul silvatic, fremătător de un senzoriu aparent umil, vag încețoșat, străbătut de un plîns domol al detaliilor: "Că o uitare intra ceață în pădure/ ori că un plîns confuz pe frunze./ Jur împrejur, o umedă îmbrățișare./ Acești copaci, îmi pare, au uitat/ de păsările pătrunse-n umbră lor, / i-au
Reversul clasicismului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9004_a_10329]
-
mă trimitea tata să păzesc livada noastră de porcii mistreți care râmau iarba sau otava în căutare de rădăcini dulci. Dar, vă garantez, nimic nu seamănă cu surpriza unei ulițe înnoptate când o descoperi ieșind dintr-o cârciumă cu aerul încețoșat de fumul țigărilor. Mi-ar fi greu să vă explic din ce se năștea acea uimire. Din pricina liniștii? Sau a faptului că praful de pe uliță avea un luciu stins, misterios? Nu știu. Simt că dincolo de vorbele mele rămâne ceva care
Ultimul Paler by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9003_a_10328]
-
iar, te privesc, mă privești cu mirare, amestecați, ne rătăcim, dispărem unul în celălalt, ne picurăm tăcerea în vacarmul cel mare. eu doar mai aud tânguirea, tu ești frânt, asurzit, înduri ceea ce pe mine nu mă mai doare. următoarea chemare încețoșată linie frântă, trupul acesta al meu se șterge, se estompează, mai ușor decât scama în aer plutește, abia mai vibrează. schimba-voi locul acesta cu nimbul violet al notei do celei mai de jos, cuvântu-mi apune. voi încolți neștiută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
prin fața casei. Marea se prefăcea că-i urmărește, iar ei hoinăreau pierduți în ploaie. Pielea lui Wilson strălucea aidoma uneia dintre pietrele alea mari, alunecoase, de la cascada din El Almejal. Mai era și călduță apa aia continuă, slobozită de cerul încețoșat. Pe undeva pe afară umblă Aida, femeia bătrânului Poncho. Zic: Wilson, tăcerea ta mă doare mai tare decât o minciună, căci în tăcerea ta eu nu exist. Lasă cartea deoparte și-mi povestește că odată au fost cât pe ce
Nuria Amat - Regina Americii by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/9481_a_10806]
-
a pornit pe unul care nu era al ei. Cu o răbdare sisifică, ea a încercat să taie întunericul nopții cu ochii lacomi de lumină, în găsirea unei căi, în căutarea cu disperare a zorilor, dar acestea îi apăreau mereu încețoșate. Noaptea în care intrase îi înnegrea tot mai mult drumul pe care pornise. Potrivindu-și necontenit pașii incertitudinii în învăluirile pline de întunecimi, a dorit, cu setea omului aflat în deșert, să deslușească linia orizontului pentru a trece dincolo, lăsând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
numai iubirea adevărată este singurul drum spre culmile cele mai înalte și că inimile lor unite îi pot duce către limanurile visate. În timp ce pașii lor excaladau muntele înzestrat cu puterea de a le împlini visurile de care erau animați, orizonturile încețoșate începură a se limpezi. Peste înălțimile din zări licărea o stea, asemenea unei candele vii, chemătoare. Seara se lăsa încet, încet, prevestind venirea întunericului ce tindea să încenușeze întinsurile; ei parcurgeau zoriți, cu întreaga lor ființă, spațiile și timpul, voind
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
flori și frunze de toate mărimile, prefăcându-se că plânge. De fapt, așa am crezut până atunci, până În clipa În care am simțit o fierbințeală pe obraz. Am deschis ochii surprins și am văzut-o pe Neli cu o față Încețoșată, plângând cu lacrimi adevărate. M-am Înspăimântat. De-atunci am renunțat la jocul acela, care-mi provoca fiori negri. De fiecare dată când ne jucam, observam la Neli o pietricică rotundă, de un purpuriu straniu, care aveam impresia că, uneori
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
undeva, Într-o zonă unde investigațiile stăteau deocamdată sub semnul nedoritului tabu. Discuțiile purtate anterior le făcură pe cele două fete ca în multe nopți, să nu găsească o pernă potrivită pe care să-și așeze capul îngreunat de gânduri încețoșate. Impresia care se degajase pe tot parcursul acelor mărturisiri era că se aflau în fața unor porți aparent deschise, fără interdicția de a intra una în curtea celeilalte, dar în fapt erau țintuite în pragul acestora, fără putința de a se
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
i se adresă bărbatului care manifesta o oarecare stare de surescitare, părându-i-se prea îndelungat timpul de așteptare. - Doamna vă așteaptă! Victor, intrând în salon, o văzu pe soția sa deosebit de lividă. Se prea poate însă ca vederea sa încețoșată să-i fi arătat o imagine mult deformată. Se aplecă deasupra patului și încercă să o sărute. Olga acceptă gestul soțului ei, dar când îl simți că e bine aburit, dădu capul într-o parte și-i spuse șoptit: - Duhnești
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
pe pământ. Mă trezii în țipete. Încă nu se făcuse ziuă. Inima îmi bătea foarte tare. Aveam senzația că tavanul îmi apăsa pe cap și că pereții deveniseră peste măsură de groși, că pieptul era gata să-mi explodeze. Vedeam încețoșat. Multă vreme, am fixat cu o privire năucă grinzile camerei; le număram, apoi o luam de la capăt. Nici n-apucasem bine să închid ochii, că auzii un zgomot. Doica mătura încăperea. Îmi adusese prânzul sus; puteam să-l văd pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
dată, să zăpăcească serviciile de spionaj străine, care se așteptaseră la cu totul altceva. Căpitanul Jegg fusese trimis, Încă În urmă cu două săptămîni, ca ofițer de legătură pe portavionul Caroline, din care cauză secretara Florychka ofta des, cu privirea Încețoșată melancolic, și făcea numeroase greșeli de dactilografiere, atunci cînd trebuia să scrie vreo adresă sau vreun nou ordin operativ. Iată Însă că, miercuri la prînz, telefonul sună insistent pe firul scurt, tocmai În timp ce colonelul desena cu creioanele colorate niște săgeți
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
vagabond devine o rotiță utilă În uriașul mecanism al societății și multe rotițe sănătoase, perfecte, indispensabile, se sfărâmă strivite de pasul apăsat al mizeriei. Cine pe cine mai crede? Cine pentru ce mai speră? Cine pe cine mai alungă din Încețoșatul regat al speranței?,, Răspuns ,,Ești prea prețios și pe deasupra, și inexact. Aștepți de la mine un torent de lacrimi? O groază de cuvinte de autocompătimire? De sudalme Împotriva omenirii? Eu am terminat de mult conflictul cu societatea. Mă mai joc uneori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
Nu putea să aibă mai mult de șaisprezece, șaptesprezece ani, maximum. Avea părul blond și lins, pomeții Înalți și bine conturați, buzele subțiri ca un fir de iarbă. Chiar dacă irișii erau neobișnuit de ridicați și parțial acoperiți de pleoape, aproape Încețoșați, privirea ei era provocatoare. Cu umerii trași, Dora părea foarte atentă, aproape suspicioasă. Impresia creată era de persoană care nu se simțea liberă, dar care era gata să plătească prețul libertății. — E o fotografie de pașaport, explică Wickert. Mărită. Dora
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]