67 matches
-
ne-au slujit urmașii. Și-oricât de dinainte am strâns amarul, ne ruginesc pe sub pământ din dări, chiar de-am trăi de două ori,paharul ar fi tot plin de lipsuri și iertări! Ne curg cărări de toamnă peste trupuri, încercănați de gânduri plângem muți, prin iarba grea de oase și de friguri, în fața morții suntem azi mărunți! Ce-i viața asta un pustiu de patimi la care ne-nchinăm sub giulgi de sfânt? am tot ascuns dureri sub pod de
CE-I VIAȚA ASTA? de DOINA BEZEA în ediţia nr. 1880 din 23 februarie 2016 by http://confluente.ro/doina_bezea_1456223958.html [Corola-blog/BlogPost/382936_a_384265]
-
a ta dreptate și pedepse meritate? Pedepsește-mă, că vina, eu o port demult în spate! Și aripa ce ți-am dat-o, să te-naripeze iară Ai ucis-o fără milă, aruncând-o-n ploi de ceară. Mi-ai încercănat privirea, răvășind un vis tomnatic Și acum mă uit prin tine la tic-tac-ul fantomatic; În clepsidra dintre coaste-a mai rămas nemuritoare O secundă nemiloasă travestită-n dor, și doare Când îmi spui că, la picioare mi-ai lăsat un
VOI ÎNVIA DIN TINE de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 1690 din 17 august 2015 by http://confluente.ro/violetta_petre_1439824670.html [Corola-blog/BlogPost/373425_a_374754]
-
Acasa > Versuri > Iubire > IUBITE, AUZI CUM SE TÂNGUIE PĂMÂNTENII? Autor: Clarissa Emanuela Publicat în: Ediția nr. 1968 din 21 mai 2016 Toate Articolele Autorului iubite, auzi cum se tânguie pământenii dincolo de ziduri, la colțuri de viață încercănate-n albastru? povara dimineților goale le apleacă tâmplele în albii secate gene de plumb pun gratii vederii înguste lumina ia urma pașilor îngropați în stâncă. și ție ți-e greu să-i asculți, nu-i așa? să-i știi rătăcind
IUBITE, AUZI CUM SE TÂNGUIE PĂMÂNTENII? de CLARISSA EMANUELA în ediţia nr. 1968 din 21 mai 2016 by http://confluente.ro/clarissa_emanuela_1463831675.html [Corola-blog/BlogPost/360452_a_361781]
-
resurselor limbajului! Ce acuratețe în formularea ideii! Și câtă discreție în confesiune! Iată: „Totul Este Atât De pur, Încât Văd Cerul Cum Ne respiră”. (Tandrețe) Sau: „Din ziarele Duse de vânt, Ne ajung Cimitire Fără de cruci. Și chipuri Ale nimănui, Încercănate De panică”. (Pan) Și încă: „Soarele Își strecoară Prin mine Culoarea. Înveșmntată În frunze, Presimt Pământul. Alunec”. (Pastel) (Din păcate, nu am putut reproduce tectonica specială a textelor, așezarea în trepte a stihurilor acestora, atât de fin caligrafiate). Doamna Doina
EUGEN DORCESCU, ALBASTRELE SEMNE de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 2000 din 22 iunie 2016 by http://confluente.ro/eugen_dorcescu_1466600625.html [Corola-blog/BlogPost/382011_a_383340]
-
fost: “omul care eram înainte mă cheamă / iubirea durerea și moartea se sting / împușc timpul / copacii se mișcă / jumătate din fața mea ești tu / secundă paralelă / într-o lume pierdută” (din urmă). Și mai știe că, doar în preajma iubirii: “cad nopțile încercănate din mine/ auzi cum vin tiptil fluturii / și-mi tremură / infinitul”. Doar un poet “cel fericit de tristețe” poate auzi ceea ce alții nu aud: cum cântă fluturii și crede că nu poți “să omori un fluture care cântă” iar de pe
SINGURĂTATEA ALBULUI ÎNTUNERIC, CRONICĂ LA CARTEA DE VERSURI A ILENEI POPESCU BÂLDEA TU NU ŞTII CUM PLÂNG FLUTURII , EDITURA PROXIMA, BUCUREŞTI, 2012 (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia by http://confluente.ro/Singuratatea_albului_intuneric_cronic_cezarina_adamescu_1355664177.html [Corola-blog/BlogPost/351721_a_353050]
-
încrețite, De muncă zilnică, bătătorite, Dar când te mângâie, tăcut, pe tine, De dragoste sunt două cupe, pline! Mi-s ochii ape reci și prea sărate, De doruri grele zac, încătușate, Când te privesc cu drag, iscoditori, Mi-s amândoi încercănați de flori. Mi-i sufletul pierdut și-ngreuiat Poate de prea mult plâns ori de păcat... Îmbrățișarea ta în prag de seară Îmi pune-n suflet aripi și el zboară... Mi-i viața când un dâmb și când o groapă Și
CU TINE, DE VIOLETA CÎMPAN de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1532 din 12 martie 2015 by http://confluente.ro/gheorghe_vicol_1426142940.html [Corola-blog/BlogPost/365654_a_366983]
-
o să facă pipi?“) și încheie sec, printr-o interpelare referitoare la cuplul prezidențial Bruni-Sarkozy: “Și-au tras amanți?”. Nu răspunde însă nici dracu’, nici la aceste întrebări. Condamnat pe viață la a vorbi singur, ziaristul de tabloid pleacă acasă. E încercănat, trist și își târșâie papucii privind în gol. Înainte de a ieși din redacție, îi cad ochii pe o reclamă din ziarul la care lucrează: “Hemoroizi? Fisuri anale?”. Speranța reîncepe să pâlpâie firav. Poate măcar la asta va reacționa cineva.
Când ziaristul de tabloid vorbeşte singur by Simona Tache () [Corola-blog/Other/21193_a_22518]
-
și ca buzdugan pe ceafa boierilor mai Îndărătnici. Părea voios. - Ziua bună, vitejilor! spuse, așezându-se În jilț. - Să trăiești, Măria Ta! răspunseră boierii din spătărie, sosiți din zori la sfatul de taină. - Măria Ta, cu iertare... spuse spătarul Albu, Încercănat după noaptea nedormită. Înainte de orice, căpitanul Petru Ilaș are a ne spune lucruri grabnice, petrecute astă-noapte... - Să vină! porunci voievodul cu o umbră de mirare În glas. Oană s-a Întors? - Tocmai asta e... spuse Petru intrând În Încăpere. Azi-noapte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
nu se afla decât domnitorul, care se plimba, Îngândurat. - Să trăiești, măria ta! spuse Erina, Înclinându-se. Îmi cer iertare că dau buzna așa. Credeam că soțul... Cosmin... se află aici. Ștefan Își ridică privirile spre ea. Ochii voievodului erau Încercănați. Privirea Întunecată și grea. Erina simți cutremurarea unei vești rele, dar nu Întrebă nimic. Se afla lângă fereastră și abia atunci, din Sala sfatului,văzu ceea ce nu văzuse când intrase În cetate. Apărătorii În curte, nerași, obosiți. Mantiile albe cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
ghid m-am rupt în bucăți am dat șpagă insomniilor uneori am închiriat o femeie blondă brunetă roșcată dimineața plângeam ca un prost abia după aceea beam cafeaua pahar de plastic butic de cartier pentru mine toate diminețile au fost încercănate numai chelnerii mi-au zâmbit complice 24 mai 2011 Vinovățiile, crucile noastre la ferestre ca niște flori vinovățiile ne privesc de sus oamenii sunt atenți le îngrijesc le udă le curăță schimbă pământul pun îngrășământ astfel că vinovățiile cresc se
Ca o femeie despletită, neliniştea... by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/478_a_1364]
-
am/ întâlnit o fetiță/ pe care ți-am arătat-o și ție,/ numind-o un pic depravată,/ căci se purta cu o rochie albastră/ cu un umăr gol.../ am privit-o mai cu atenție/ și m-au surprins/ ochii ei încercănați enorm/ și buzele palide de femeie/ și glasu-i moale ca o deschidere de petale -/ am întrebat-o: cine ești? tu ești?/ și mi-a răspuns: eu sunt!” Exasperat de amprenta telurică a condiției umane, într-o lume în care perfecțiunea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287648_a_288977]
-
libretistul operei Aida, care avea să-l reîntâlnească pe Verdi după mai bine de 20 de ani, ar fi putut cu greu să pună de acord imaginea fermierului robust de vârstă mijlocie cu amintirea imaginii tânărului palid și cu ochi încercănați din 1846. Toate angajamentele au rămas până una, alta în suspensie Verdi însuși retragându se în stațiunea de odihnă Recarao pentru o cură de lungă durată. Nu se mai discuta nimic despre Îl Corsaro. Piave, care credea că Verdi își
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
e semn de ploaie. - Dacă se umezește sarea-n sărăriță, va ploua mult. - Vântul de la răsărit aduce vara secetă, iar iarna ger. Vântul de la apus aduce ploaie. - Dacă luna e cu coarnele-n sus, va fi secetă. - Dacă luna e încercănată, e semn că timpul se strică. - Pânze de păianjen întinse pe iarbă, în câmp, e semn de veac bun. - Dacă ies multe furnici din mușuroi și sunt agitate, e semn că vine ploie în curând. - Producție bună de nuci și
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
gândurile mele, care, oricum, nu folosesc nimănui (cel puțin, nu foloseau până acum) și a căror greutate îmi atârnă ca un balast incontrolabil în coșul pieptului. — Ce bine că ai și tu o prietenă! zâmbește mama, cu privirea ei albastră încercănată de nesomn. Fată bună, Georgiana! Zâmbesc și eu, forțat, și-mi scot ochelarii, aburiți. N-are rost să-i spun mamei care-i noțiunea mea despre prietenie. Ce mult îmi doresc alături pe cineva cu care să pot discuta liber
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
dă bine." "Sănătate și încă o dată mulțumesc pentru tot ce-ați făcut pentru mine!" "Dacă te rezolvi, poate o să mai fac. Totu' depinde dă cum te miști tu. Hai, noroc și baftă!" Telefonul se închise, iar Relu rămase mut, privind încercănat în gol. Îl așteptam chiar la el în birou. L-am văzut cum a sosit cu o figură pământie și pași târșâiți. Își puse geanta diplomat pe birou, își lăsă pardesiul în cuier și se așeză în scaunul directorial cu
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
viață (1989), Dragoste & bravură (1995; Premiul Asociației Scriitorilor din Arad) și Cântecel(e) (1998; Premiul ASPRO) - beneficiază, firește, de libertatea deplină de expresie de după 1989, dar, ciudat, oboseala existențială, puseurile ricanante și sentimentul tot mai acut al „târziului de sine” încercănează poezia fostului insurgent. Chiar și poemele antologate în volume apărute în străinătate (Canada, Irlanda, Austria, Germania, alături de Mircea Cărtărescu și alți congeneri) țin mai mult de imaginea optzecismului de primă oră, decât de evoluția în timp a autorului. Ca și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285901_a_287230]
-
nimic, se află pe cu totul alt meridian artistic. Autorul nostru nu are nici umorul prozatorilor postmoderni americani, (auto)ironia voioasă prin care opera își atinge și își devoră, cu un surâs, coada. Propensiunea ludică îi e străină acestui scriitor încercănat de propriile viziuni, obsedat de marile teme, raportându-se la modernitate mai mult în sensul filiației decât în cel al delimitării artistice. Dacă Levantul reprezintă, într-adevăr, o mostră uimitoare de intertextualizare, celelalte vârfuri ale creației sale, Nostalgia și Orbitor
Ușa stacojie by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11697_a_13022]
-
sînge. Dar despre cine scrie Caragiale? În ce timp? Unde stau miticii lui? Lumea mahalalei de atunci, de azi și de mereu are coordonatele ei care-și modifică, puțin, doar anumite detalii. Acel du-te vino halucinant din film, personajele încercănate de patimă, amor, iubire și trădare, atmosfera de visceralitate a scenelor de interior sau exterior fac parte din ceea ce sîntem. Pe alocuri sau nu. Confruntările dintre Mița Baston- Mariana Mihuț și Didina Mazu- Tora Vasilescu sînt scene mari de actorie
În măruntaiele unui text by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/5950_a_7275]
-
Vadim Tudor n-a considerat necesar să ia în seamă inițiativa prezidențială - probabil, ocupat să-i țină de șase lui Tănăsescu în timp ce frauda votul cu bile. Geoană a încremenit în postura protestatarului de serviciu, cu chipul schimonosit și cu vocea încercănată de resentiment. Pentru șeful pesedeilor, orice cuvântare a lui Traian Băsescu e dinainte calificată drept "un discurs mediocru" și orice propunere a acestuia un "plagiat" după ideile mult mai strălucite ale lui Ion Iliescu. Vorbind de preferință prin două guri
Fitness la urna cu bile trucate by Mircea Mihăieş () [Corola-journal/Journalistic/9874_a_11199]
-
limbajul adeseori tehnologic, de ultimă oră, desprins din goana internetului. Urmăriți altitudinea intelectuală, pathosul, forța întemeietoare a imaginației. În lumea românească de azi, doar Mircea Cărtărescu mai pare intimul marilor romantici bântuiți de obsesii cosmologice. Cu ochi străini și goi, încercănat de obsesii și suferințe, învestmântat în derizoria "mantie de pixeli", el e continuatorul în contemporaneitate al marii și fragilei tradiții artistice vizionare a culturii române.
Ce-ați zice de-un fan-club Cărtărescu? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7055_a_8380]
-
ața directivelor eticiste, reproiectat la scara nu a umanității, ci a primăriei orașului Los Angeles, care mai lipsește puțin să-i confere și o medalie Christinei și s-o declare cetățean de onoare Lara Croft. În calitate de mămică disperată, cu ochii încercănați de fard umed, Christine nu uită niciodată să-și întindă substanțial rujul de un roșu avid de recunoaștere. Ne-o putem imagina în fața oglinzii lăcrimând și trăgând un strat de ruj gros, mai lăcrimând puțin și frecându-și buzele să
Exchange office by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7438_a_8763]
-
Mefisto, un vrăjitor seducător, un diavol care poate să-ți stîrnească, la sfîrșit, mila. Vocile ei din acest personaj, șoaptele stereotipe ale unui copil care abia înșiră, sacadat, vorbe, horcăielile unui moș devitalizat, săriturile, zvîrcolirile, mișcările ireale, ochii, ochii, ochii încercănați de vină, de patimă, de nebunie, luciditate și visceralitate, expresiile de bufon ale acestui Mefisto, îmbinarea întunericului cu lumina de pe chipul ei mă urmăresc. Ori de cîte ori revăd spectacolul... sîntem invitați la avion. Ceva din mine rămîne prizonier în
Edinburgh semnează pactul cu Mefisto by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/6978_a_8303]
-
cu surle și trîmbițe, cu mic, cu mare pentru aceste reprezentații, tot teatrul "Radu Stanca" din Sibiu. Ofelia Popii parcurge distanțe spirituale enorme, trece de la extaz la sfîșiere, de la șoaptă la țipăt, se tîrăște și zboară, sub ochii mei, deja încercănați și ei. Mefisto al ei duce pe aripile păcatului sufletul lui Faust, al meu, al nostru, martorii poveștii lui Purcărete. Asta, în anul de grație 2007, undeva, la Sibiu, într-o hală stranie și sordidă, o hală de sfîrșit și
Foarte scurtă istorie incompletă by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8948_a_10273]
-
cu surle și trîmbițe, cu mic, cu mare pentru aceste reprezentații, tot teatrul "Radu Stanca" din Sibiu. Ofelia Popii parcurge distanțe spirituale enorme, trece de la extaz la sfîșiere, de la șoaptă la țipăt, se tîrăște și zboară, sub ochii mei, deja încercănați și ei. Mefisto al ei duce pe aripile păcatului sufletul lui Faust, al meu, al nostru, martorii poveștii lui Purcărete. Asta, în anul de grație 2007, undeva, la Sibiu, într-o hală stranie și sordidă, o hală de sfîrșit și
Mefisto by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8947_a_10272]
-
cum le-ar sta mai bine să li se zică, setoși de pământ, c-ar fi bine să le îndoape la toți mațele cu câte un kil-două, să se astâmpere! Ochii lui mari, galbeni în ceața scânteierii lor palide, deveniră încercănați de o umbră care se trase în jos, spre colțul gurii. Parcă râdea a rânjet, în timp ce-i treceau prin cap toate imaginile astea care se succedau rapid, într-un film colorat și anacronic. Cât de demult se întâmplaseră toate... Uri
Un autor remarcat de E. Lovinescu la "Sburătorul" - Dan Faur () [Corola-journal/Imaginative/10258_a_11583]