45 matches
-
și Turcia. Ca să revenim la vorba pronunțată de mai multe ori în acest studiu: statele demprejurul nostru care aveau o monarhie stabilă s-au cristalizat împrejurul acesteia și au devenit uriașe; țările române, în care acest punct central lipsește, se închircesc, pierd puterea lor fizică, armata, pierd guvernul lor național. Cum se schimbase fața lucrurilor împrejurul Romîniei! Polonia căzuse, în locul ei venise Rusia; Transilvania, cu domnia electivă, căzuse în mâinile Austriei, ungurii erau supuși, Turcia începuse a slăbi, România, care moștenise
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
la mijloc cerul împuțit Care de atâta culoare pute Un aer de trecere Că acolo se întâlnesc nisipul împreună cu soarele ca laptele Soarele va fi tot mai rău Nisipul firește că cedează Și în groapa de nisip totul va fi închircit Copiii din împerechere vor fi bătuți în cuie Și un idiot ca Sepp cel Împuțit va fi mereu aruncat la naiba (respiră greu) Viața mea a ținut în ea groapa de nisip Vrei tu, Sepp cel Împuțit, a întrebat ea
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
evidențiază și se pune în propria prostie. Dumitale ți-aș lua cu adevărat o ladă plină cu acele flori de bucătărie atât de idioate, dacă dumneata, ai vrea să lași florile în întunericul bucătăriei să se ofilească și să se închircească. Întunericul e de la sine înțeles că e ceva care aparține unui spațiu. Știți d-voastră că aceste încăperi le-am moștenit de la mama. Îi era foarte limpede că am să sufăr sub ele, deci sub încăperi, și sub d-voastră
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
Rusia și Turcia. Ca să revenim la vorba pronunțată de mai multe ori în acest studiu: statele demprejurul nostru care aveau monarhie stabilă s-au cristalizat împrejurul acesteia și au devenit uriașe; țările române, în care acest punct central lipsește, se închircesc, pierd puterea lor fizică, armata, pierd guvernul lor național. Cum se schimbase fața lucrurilor împrejurul României! Polonia căzuse, în locul ei venise Rusia; Transilvania, cu domnia electivă, căzuse în mâinile Austriei, ungurii erau supuși, Turcia începuse a slăbi, România, care moștenise
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
ușor și nu se bolnăvesc lesne. Se crede că nu este bine ca un copil să treacă pe sub ață cînd se deapănă ea pe ghem, că apoi el nu ar crește. Dacă trec alți copii peste un copil, acesta se închircește ori rămîne ghebos. Se crede că nu este bine a trece sau a lua vreun lucru peste un copil culcat, căci atunci n-ar mai crește. Se crede că dacă vor umbla copiii în ploaie cu capul gol vor crește
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
Emil Brumaru Și mă durea în piept. Poate era Chiar îngerul, trist cuibărit în mine, Nemaiștiind cuvinte spre-a striga De-atîta rouă rea și de rușine. Se închircise-n sufletul meu cald, La adăpost de carne omenească, Să-și șteargă răbdător nimbul înalt, Aripile să și le îngrijească. Vai, sărbătoarea lui fusese tristă Și de nepovestit. Sîngele meu Lin îl spăla, spunîndu-i că există De-a pururi blîndul
Și mă durea în piept. Poate era... by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/8626_a_9951]
-
animalele espuse a se hrăni singura înainte de vreme. Este o vorbă - "nevoia învață minte pe om" - adevărat! Dar pe câtă vreme creierul, organul minții, nu este pe deplin crescut, această creștere o împiedecă prin întrebuințarea prea timpurie a lui, precum un cal închircește când îl înhămăm prea de timpuriu, pe când îi mânz. Însă nevoia părinților înhamă prea devreme atât puterea fizică cât și cea intelectuală a copilului, încît iese din el o închircitură, un cretin, [o] ființă bătrână înainte de vreme, căruia apoi în
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
diavoli estropiați, zombies, mumii, vârcolaci, legiuni de inomabile nevertebrate se azvârl înainte, scuipă sfere de flacără, te năpădesc cu duhori sulfuroase. îi extermin cu zecile, eliberând limbi de jad din magicul caduceu, alunec rapid prin ținutul melancoliei, cu cîte-un copăcel închircit pe alocuri, mă feresc de văpăile dureroase ale celor care-mi vor sângele. Când sânt atins, viața îmi scade, puterea se duce. Din fericire, pe pământ sânt presărate Cristale. Violacee, roze sau limpezi ca gheața. Ele sânt forță și sănătate
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
se revarsă În libertate. Auzul meu e Încordat să prindă toate zvonurile ce vin dinăuntru; când cineva rupe golul format, pronunțând cuvintele, dând adică stare de existență sonoră corpului meu, nu mai pot să scriu nimic. Mâna se strânge, se Închircește, nu mai vrea să țină unealta de scris. Simt că nu mă mai pot concentra către acea Voce, fondul sonor misterios, un ronron subtil izolator; totul se taie brusc, poc!, un zgomot sec de Întrerupere a energiei sonore Înregistrate pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
Se umfla în el ca un balon sentimentul de biruință, copleșitorul sentiment de biruință, cu cât înainta în ritmul lui propriu, tot mai înfierbântat. Dar o parte din el știa ce urmează și se înfiora - și în trupul care se închircea de spaimă în pat, și în mintea adormită în care doar câteva celule, încă treze, semnalau, înfricoșate, alarma. Deja parcă greutatea trupului din pat și greutatea trupului din vis, trupul care escalada stânca, apăsau amenin țător, din ce în ce mai amenințător, talpa din
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
stânca netedă ca pielea unei femei. Sentimentul de biruință, copleșito rul sentiment de biruință, cu cât înainta în ritmul lui propriu, tot mai înfierbântat. Dar o parte din el știa ce urmează și se înfiora - și în trupul care se închircea de spaimă în pat, și în mintea adormită în care doar câteva celule, încă treze, semnalau, înfricoșate, alarma. Deja parcă greutatea trupului din scaun și greutatea trupului din vis, trupul care escalada stânca, apăsau amenințător, din ce în ce mai amenințător, talpa din bocancul
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
dumnezeiești ar trebui să putrezească la ocne. Libertate materială au românii destulă; nimeni nu e-mpiedecat de-a se ocupa cu orice ramură productivă, fie plugărie, fie meșteșug, fie negustorie, fie artă sau știință; ceea ce împiedecă însă și face a se închirci libertatea materială este impunitatea crimelor, este necesara lipsă de respect cătră autoritatea statului născută din această impunitate, din care rezultă apoi slăbiciunea absolută a statului înlăuntru și-n afară. Noi susținem că slăbiciunea statului român înlăuntru e mai mare decât
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
acestea foarte de timpuriu, face mulțime de copii; trăiește cu ei în cea mai mare mizerie - adesea câte două-trei familii într-o odăiță - și astfel în aceste furnicare omenești se cresc apoi generații de hiene ale societății, copii reduși și închirciți în privința fizică și intelectuală, în cari se dezvoltă un singur instinct, acela al speculării muncii altuia, al esploatării altuia. Țăranul român e departe de a fi atât de cutezător în maniera lui de a vedea. El, neavând pământ, nu se
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
era cu neputință, și n-aș fi făcut decât să-i îngreunez situația. Totul eșuase. Ușa se trânti în urma ei. Acum nu mai simțeam nevoia să trag cu urechea, nu mă mai însuflețea nici un dram de curiozitate, sufletul meu se închircea de groază în fața interiorului acestei case, acestui menaj. Mă simțeam dezgustat de mine însumi, de el, chiar și de ea. Am pornit spre casă, mergând nici repede, nici încet. Mi-am adus aminte să-mi iau jerseul, umezit acum de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
despre teatru pe care prietenii mei o socotesc atât de necesară? Sau poate că am să stau pur și simplu la gura sobei și am să citesc Shakespeare, întorcându-mă iar la acele esențe ce fac ca magia să nu închircească realitatea și să n-o prefacă în frânturi hărăzite a fi doar jucării de zâne. S-ar putea să nu existe sfinți, dar există cel puțin o dovadă că radiația unei anume autosatisfacții a putut ilumina lumea întreagă. Au sosit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
început să se usuce. Oile și vitele mari, lipsite de pășunea îmbelșugată și de apa limpede a izvoarelor și pâraelor de munte, dogorâte de căldura verii și pișcate de gerul cumplit al iernii următoare, încep să moară și să se închircească. Alături de holdele câmpului și de vite, coloniștii încep să sufere și ei resimțind din greu neprielnicia mediului. Descurajați, ofiliți și bolnavi, prind a se retrage grăbiți și triști către satele de unde veniseră cu ani în urmă.Acolo, altă descurajare: în
In memoriam : Ion Gugiuman by Costin Clit, Constantin Vasluianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1203_a_2104]
-
Înfățișări a revistei, schițată repede apoi pe o foaie de hârtie Întinsă pe peretele vagonului În mers. (Cât este de recomandabil, când și când, s-o iei razna de la treburile tale cotidiene, În care mintea și ciolanele ți s-au Închircit În rutina sclerozantă care te Împiedică să gândești mai altfel și să inovezi!) O Înfățișare, prin urmare, care avea să se realizeze la Întoarcere și să se desăvârșească apoi treptat, Într-un chip nou, vioi, surâzător În coperta cea roșie
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
bătut vântul; am făcut plaje totuși; era o vreme minunată, am mers prin tătărime, cam chinuită de grija proviziilor, încă neachitate. Acum, mi-e egal. Plec cu inima încor dată spre scrisorile tale. Te sărut iubita mea, și toată dragostea închircită în mine de grijă și depărtare se înaripează. Mâine vor pleca spre tine ultimele rânduri din Mangalia, care m’a însănătoșit (touchons du bois). Îți trimet peisajul ei însorit, cu marea de un albastru brumat, cu luna ce poleește magic
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
povestirea toată a celor ce s’a întâmplat? Închipue-ți că nu am putut să prind [la telefon], nici să găsesc pe Reinert; nu știu de ce, dar aș vrea să vorbesc cu el. - Mă frământ preocupată și turbure. Asta sunt: turbure, închircită în mine ca într’o pivniță fără soare, fără umbră, fără ferestre... Tu nu te supăra pe mine din pricina acestei tristeți nostalgice. Fii bună cu tine; apără-te, ferește-te; aibi grije de tine. Fii egoistă superb. Tu, pe primul
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
abordare „obiectul îngrijirii publice e "omul" care produce, nu lucrul căruia-i dă ființă” și se urmărește ca „toate aptitudinile fizice și morale ale omului să se dezvolte prin o muncă inteligentă și combinată, nu ca să degenereze și să se închircească în favorul uneia singure”. O astfel de societate trebuie să se bazeze pe muncă pentru că „materia vieții de stat e munca, scopul muncii bunul trai, averea” și cel mai mare rău e sărăcia. De aceea oamenii trebuie să fie convinși
Mihai Eminescu, jurnalist politic () [Corola-website/Science/314064_a_315393]