232 matches
-
Măștile sunt "o capodoperă esoterică", și aceeași definiție se poate aplica și romanului Domnișoara Christina, capodoperă a fantasticului românesc. Mai multe lecturi vor lămuri pe cititorul avizat și pasionat de fața ascunsă a ficțiunii, că ambele scrieri au numeroase taine încifrate, dincolo de istoriile spectaculoase. Romanul eliadesc rescrie, în variantă feminină, binecunoscutul mit al strigoiului, totodată reia câteva arhetipuri vehiculate frecvent de la romantism încoace, ele abat atenția de la structura de adâncime. Povestea transcenderii graniței între viață și moarte prin iubire, ca și
Femei diabolice by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/8851_a_10176]
-
datorită enigmei), atunci pictorul aplică o tehnică a camuflării: împinge sub ochii privitorului tema dominantă, cea aflată pe gustul epocii, și alături de ea, sub ea sau prin ea, lasă să se stravadă și cealaltă temă, cea contrară spiritului epocii - mesajul încifrat, enigma tabloului -, temă care nu putea fi înfățișată de-a dreptul, ci numai în chip travestit. Firește, tema camuflată e mai importantă decît tema dominantă, căci ea definește tabloul și tot ea oferă rețeta înțelegerii lui. Lecția pe care o
Privirea oarbă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7727_a_9052]
-
e un "soare ascuns", mai puternic decât acela manifestat (ca în poemul Egal). Foarte multe din piesele volumului sunt poeme de dragoste, deși în absența iubitei constant invocate. Iubirea constituie esența, doar un prilej pentru eterne interogații neliniștite, pentru tatonarea încifratei ecuații a sorții: Unde sunt zilele bucuriei,/ Iubito?/ Părul tău a crescut ca un văl/ Între mine și tine/ S-a ridicat timpul/ Ca un dragon/ O liniște prea mare/ Ne-a copleșit/ Cu o tăcere/ Asurzitoare/ Lăsându-ne înfiorați
Pelerinul neliniștit by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/8210_a_9535]
-
oameni aparent întregi la minte apelează la vraci, vrăjitoare și alți șamani locali cu speranța că ajută. Așa se explică mai bine de ce ne merge atât de prost, de ce guvernarea pare uneori irațională, iar dezbaterea publică, atât de ermetică, de încifrată. Acum capătă alt înțeles licărul bolnăvicios și sclipirea dementă din ochii celor care spumegă la televizor. Nu li se trage doar de la incompetență, ci și de la aură. Câtă vreme flacăra violet pâlpâie doar acasă, pe noptiera politicienilor inițiați, ea nu
BULVERSAREA VALORILOR by Dan Tãpãlagã () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1337_a_2737]
-
la ce i-or fi folosind ei steagurile acestea, i le-a dat cu intenția de a-i transmite un mesaj, dar ea nu-l înțelege, poate cândva, când ei nu vor mai fi împreună, va înțelege toate aceste gesturi încifrate ale lui, acum ar trebui să plece acasă, să se întindă pe pat și să se sinucidă ca și cum ar bea o cafea bună... Se trezește cu o durere cumplită de cap. Sandei zace în peșteră, s-a așezat lângă trupul
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
studieze opera și viața prozatorului Leo Raman. În urmă cu câțiva ani scrisese un eseu despre unul din romanele acestuia, dar nu atrăsese nimănui atenția, nici măcar el nu și găsise o motivație serioasă și deplină ca să poată continua. Preferase textele încifrate ale poeților sau personajele postmoderne ale dramaturgilor străini. Îl citise pe Raman, însă nu avusese destul curaj ca să-și formeze o părere de critic decât în momentul în care-l auzise pe profesorul său admițând că personalitatea prozatorului era plină
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
e cel mai dificil roman persan, pentru că aș vrea să-l traduc în română. Mi-au răspuns pe loc: Bufnița oarbă!, dar n-am ințeles de ce s-au uitat la mine condescendent... Aveam să ințeleg destul de repede: textul era aproape încifrat, scris într-o limbă aproape sinonimică, redundantă, bogată în fraze ce păreau rupte dintr-un discurs fundamental, dar care nu puteau fi reperate... Era un text fără „gravitație“, acronic, iar eu, un biet începător într-o limbă de trei ori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
ușor deschisă, clipește o dată, de două ori, de trei ori, repede. Oftează și zice: — Știți ceaslovul ăla pe care-l căutam? zice. Cred că l-am găsit. Capitolul 34 Unele vrăjitoare își scriu descântecele în rune, în simboluri ascunse și încifrate. După cum zice Mona, unele vrăjitoare scriu de-a-ndoaselea, și nu poți să citești vraja decât în oglindă. Își pun pe hârtie vrăjile în spirală, începând scrisul din mijlocul paginii și desfășurându-l spre în afară. Unele scriu ca pe vechile tăblițe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
venisem la ea ca să-mi deslușească visul. Îmi întinde al doilea pahar de ceai îndulcit cu miere de albine, întoarce clepsidra de pe masă și răsfoiește, tot răsfoiește cărțoiul cu vise. Este foarte preocupată. Neîndoielnic trebuie să descopere misterele celui mai încifrat vis pe care l-a avut cineva vreodată. N-am văzut-o niciodată atât de concentrată. Răsfoiește, răsfoiește și iar răsfoiește cărțoiul, după care, oftând de parcă i s-ar fi înecat toate corăbiile singurei flote de război pe care o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
ales noaptea și un prim răspuns ar putea fi că, după o anumită oră, îmi simt veghea nocturnă ca pe o altă formă de somn, cu o multitudine de scenarii imaginative relevîndu-se progresiv“. Cu toate că urmarea e o divagație atît de încifrat subiectivă, încît pe traseul ei e dificil a-l mai urma. „Veghea nocturnă“ n-ar fi altceva decît „o redare spontană și necondiționată de nici un factor exterior a acelei oralități primordiale (cărțile pe care mi le citea mama, sonoritatea vocii
Cum scriu autorii români? by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7869_a_9194]
-
este că blăjenii din generația pașoptistă, Cipariu în primul rând, dar și ceilalți, au tăinuit talentul lor poetic, lăsând poeziile în manuscris sau tipărindu-le în publicațiile brașovene („Foaie pentru minte, inimă și literatură”) sau blăjene („Organul luminării”) cu pseudonime încifrate, greu de decriptat, și numai în postumitate pe baza corespondenței lor publicate în corpusul epistolar G. Bariț și contemporanii săi. Așa este cazul acestui atât de puțin cunoscut Ioan Rusu (1811-1843), un „Cârlova al Blajului”. Pentru cercetătorii literaturii didactice românești
Școala ardeleană în câteva restituiri literare by Ion Buzași () [Corola-journal/Journalistic/5269_a_6594]
-
amănunte, fiecare rană biografică, Nicolae Radu ocolește detaliile, evită numele și precizările cronologice, așteptînd în schimb ca cititorul să guste estetic întîmplările. În realitate, nu vezi decît niște personaje cărora li se ia concretețea biografică, de aici aerul de poveste încifrată al volumului. Cartea pare scrisă pentru sine însuși de un autor care își găsește în actul scrisului consolări secrete. Dar pentru cititor, efectul e de sațietate provocată de niște oameni care sunt scheme, nu vietăți. Mai rar un volum de
Scoriile trecutului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5147_a_6472]
-
a sa sine qua non. „Textul ce se scrie pe sine“, luciditatea globalizantă, impresia de sterilitate n-au suspendat creația în calitatea sa de reflectare a ființării, ci au condus-o către peisaje noi ale interiorității omului, fie și bizar încifrate, labirintice, absurde. Emoția estetică, ghioc în care răsună marea ființei, e o inevitabilă, decisivă instanță de control în materie de artă. Iată opinia lui Merleau Ponty: „Legătura cuvîntului cu sensul său viu nu este o legătură exterioară, de asociere, sensul
Postmodernism? by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6713_a_8038]
-
uăi?", întreba unul; "dau oi, uăi", confirma altul: și uite așa s-a născut doina-doina, cîntec dulce, cînd te-aud, nu m-aș mai duce). La toate acestea a mai contribuit și poezia din cîntecele bătrînești, greu de priceput, cam încifrată, iar omul la necaz sau la bairam numai de eseuri și hermeneutică n-are timp; cum să înțelegi lesne și, mai ales, să-ți meargă la sufletul chinuit de dragoste pentru cadîna din seraiul de la Istanbul, cînd lăutarii și ciobanii
Doina de jale și maneaua de criză by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/6615_a_7940]
-
cea pe care o vor găsi sus“ pe munte. Lucru ce îi reușește din plin. Incomprehensibilul „freamăt de arme“, deopotrivă ceresc și pădureț, sacrocosmic, e de efect, hipnotizînd personajele și surprinzîndu-l, prin mister, pe cititor. Ceea ce aici rămîne implicit și încifrat devine mai apoi explicit prin versurile acelui „austriac tînăr, mort în război“ cu care îi întîmpină pe cei doi drumeți rătăciți Gunther, adolescentul agonic: „pe întunecate cărări”, Nora și Paul au intrat „pe poarta“ unui alt tărîm, cu dublu statut
"Grodek". A treia variantă by Ion Vartic () [Corola-journal/Journalistic/5841_a_7166]
-
Accidentul). Dacă ar fi făcut acest lucru, placizii monografi ai scriitorului și-ar fi dat lesne seama că Trakl nu e citat doar o singură dată, explicit, prin acea strofă jumătate din O seară de iarnă. Ci și că, abia încifrat, numele „Grodeck“ trimite direct la Grodek, care nu e numai ultimul poem al lui Trakl, ci și o poezie de război devenită celebră. Aceasta și datorită faptului că ororile bătăliei de la Grodek (din Galiția) i-au produs locotenentului farmacist Georg
"Grodek". A treia variantă by Ion Vartic () [Corola-journal/Journalistic/5841_a_7166]
-
introducă în textul meu (o aveam extrasă, dar am uitat). Apropo: scriindu-i lui Ierunca, Steinhardt îi atrage atenția că Bunghez, personajul din Galeria... ar fi, măcar parțial, Petru Dumitriu. Într-adevăr, așa pare: „înaltul, trufașul Bunghez”, despre care, destul de încifrat, spuneți că e tipul care „va săvârși un lucru ce părea acum de neconceput... O lovitură spectaculoasă.” Pare sau e chiar așa? Dacă tot am adus vorba despre Galerie..., trebuie să vă spun un lucru: tinerii (fie ei și doctoranzi
Ion Vartic despre Petru Dumitriu by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/5685_a_7010]
-
Ah, mort și dric!“ Minunat! Constrânsă formal, imaginația capătă aripi, afirma autorul cărții, aflat atunci (1969) la a nu știu câta bravadă patafizică în suita inaugurată la inițiativa lui Boris Vian, căruia i-au urmat toți discipolii întru scrisul nostim încifrat, anapoda ca un palindrom sau avar până la minimalism și la lipogramatică, din grupul OuLiPo (ca în cazul romanului cvasi-polițist Dispariția, cu o vocală lipsă, cu un tip dispărut căutat cu înfrigurată spaimă și având ca motiv principal vidul, lipsa, non-ființa
E fără e ! by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/5835_a_7160]
-
discuție despre zestre, la exclamația „buni patruzeci!”, celălalt răspunde automat „cu urma cinzeci...”, II, 6). Un fragment de dialog între cele două personaje e o ilustrare perfectă a virtuozității argotice, menite să trezească publicului curiozitate și admirație față de un limbaj încifrat. Rostite încet, replicile acordului secret dintre cei doi coțcari sunt integral codificate, cu elemente provenite din limbajul colocvial comun, prin schimbare de sens. De fapt, par și mai codificate astăzi, când expresiile au ieșit din uz. Dialogul care cumulează formule
Limbajul coțcarilor by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5059_a_6384]
-
și de sclavaj...”modern”!), ci și respectabila, daca nu chiar temută...?! Tot istoria, ca fiind “urmele pașilor Lui Dumnezeu pe Pamant”, își va spune ultimul cuvânt, și în ce priveste România, și în ce priveste avertismentele, extrem de grave și inteligent încifrate, ale lui DAN SANDU. Un lucru rămâne, însă, cert: daca, din nou, scriitori de o remarcabilă inteligență și rafinată intuiție, precum este și DAN SANDU simt nevoia, din nou, iar și iar, să încifreze (că pe vremurile consi derate, naiv
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
și cer peste cer, cu stalagmite și stalactite de gheață? Dar sufletul meu este viu, el arde pe un rug neaflat, sub un cer înstelat! De ce mă taci, Iisuse? Tu, Centrul tuturor lumilor, cănd Saturn mă veghează-n tipare demult încifrate, fii astrul melanholiei, nu ma fură la cântarul din urmă! Cum să tai legătură dintre cer și pământ prin magia visului? Cum să ucid această lebădă hiperboreeana ce-mi trece prin gânduri, cănd sălașul zânelor de mine se-ascunde? Mai
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
adevăruri fundamentale cu ajutorul unui ghid spiritual - Cătălina. Devii parte din Nemurire. Pornind de la relatarea unor fapte simple, a unor tradiții sau chiar a unor glume vehiculate ca bancuri, autoarea ajunge la înțelesuri abstracte cu conotații înalte. Cartea, enigmă cu chei încifrate, are un ritm alert care te invită să o descifrezi până la capăt. Mult succes autoarei, Cătălina Stroe, sursă inepuizabilă de enigme și mistere și succes cititorilor săi mai noi sau mai vechi! JOCUL LUI, DE-A LAZĂRUL... Jocul lui, de-
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
de alcătuirea debilă a spiritului uman ca să nu suporte prea mult adevăr spus dintr-odată, iar Hristos le spune: „mai am multe a vă spune, dar nu le puteți purta“ (Ioan, 16,12). Prin urmare, în miezul parabolelor, dincolo de forma încifrată a înțelesului lor, stă o intenție de menajare a minții apostolilor. A vorbi în pilde e un mod de a le cruța fragilitatea. Mai mult, e o garanție că adevărul ajunge la urechile lor. Ca un om să fie receptiv
Receptivitatea pericopelor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4095_a_5420]
-
către Monica. Fiica își iubește părinții, chiar divorțați, cu egală măsură, identificându-se, după moartea tatălui, întru totul cu feminitatea maternă. Greutățile tinerei se ghicesc printre rândurile mamei, ce-și poartă durerea „ca pe o intoxicare de nevindecat”. Limbajul scrisorilor, încifrat și utilizând abundent antifraza, transmite poezia unei rupturi ce fortifică dragostea dintre protagoniste. Mama trăiește, cum spune deseori, închircită, tulbure și oarbă. Se teme ca nu cumva „porumbița neagră” să-și piardă demnitatea în Paris. „Fii egoistă superb”, îi cere
Dincolo de groapa comună by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/4190_a_5515]
-
ar fi materialitatea la care tinde această proză aparent de atmosferă, barocă, estetă, artificială etc. Un comentator se referea undeva la caracterul sinestezic al percepției în romanele sale, și cred că acesta este unul dintre atuurile sale, alături de caracterul matein, încifrat al tematicii. Cred că senzația care cucerește, la lectură, este cea a unei curgeri-derive, date de materialitatea legănătoare, muzicală, a scriiturii. Citatul care urmează este o invitație la îmbarcarea într-o călătorie levantină a simțurilor: „Fumul e albăstrui, gustul amărui
Ceai și rom, praf de pușcă și pește. Levantul baroc by Raluca Dună () [Corola-journal/Journalistic/4069_a_5394]