115 matches
-
și suspină prin telenovele.Silvica înnoată prin valuri spumoase de facturi și note de plată.Fiecare este fericit în felul lui.Amândoi se bucură,se supără,se concentrează,urmărind rezultatul,răsuflă ușurați când le iese cum au vrut și se înciudează dacă le iese altfel.Așa plutesc amândoi spre limanuri diferite ale acestei ciudate”Fata-Morgana”numită fericirea casnică,mâloasă...Într-un târziu,Silvica s-a ridicat de pe scaun,întinzându-se:gata,pentru astăzi! Apoi s-a îndreptat spre dormitor,zâmbind misterios
FRAGMENT 3 DIN NUVELA OMUL DIN VIS de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1376 din 07 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362388_a_363717]
-
și numai gura e de noi! Noi, cu ce avem, cultivăm mai mult paradoxul, servitutea, supunerea, temeneaua etc. Care n-au nicio șansă să tămăduiască nici complexul de inferioritate, darămite să ne mai sporească pe opusul lui. Tac pentru că sunt înciudat și mă tem să nu devin excesiv de nostalgic și din brambureala care se va instala - și pe care să n-o mai pot ține-n frâu - să se nască cine știe ce deșucheli de gând. După ce mi-a povestit de pățania lui
de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 210 din 29 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367373_a_368702]
-
Brrr! Chiar nu voiam să intru în dialogul ce-l forța. Dar, ți-ai găsit?! I-a repugnat absolut lipsa vreunei replici dinspre mine și m-a încolțit: -Auzi, tu?! Și alui meu i-au slăbit urechile! se prevalează ea înciudată de muțenia mea. Ia câte alea toate! N-are ce să mai dreagă, e trecut de optzeci! Dar tu? De ce nu te cauți?! Să tot fii cu două cincinale mai pionieră decât el?! Tre’ să te tratezi, altfel riști să
PIAZA REA de ANGELA DINA în ediţia nr. 2305 din 23 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368625_a_369954]
-
tablă să răspundă senin, ca deobicei: „Nu știu doamnă ! ’’. A fost însă ca și electrizat de remarca profesoarei : - Văd că tu ești singurul care nu și-a făcut ghetele cu cremă! Nici nu mă miră. Scrie! Spre surprinderea lui, deși înciudat de remarca făcută de profesoară cât și de hohotele de râs ale colegilor, Albert a constatat că exercițiul nu-i chiar atât de dificil. Nu a fost singurul surprins. Profesoara i-a dictat alte și alte exerciții nevenindu-i să
IV. ECOU RĂTĂCIT de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2077 din 07 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365253_a_366582]
-
însă, față de armată, față de superiori și chiar față el, comandantul batalionului, un aer mult prea degajat dând oarecum impresia că îi salută pe superiori pentru a se conforma regulamentului militar dar nu îi consideră câtuși de puțin superiori. Era chiar înciudat că, influențat de ținuta lui, ajunsese să-l trateze cu familiaritate. Primise, cadou, un filtru de cafea și ținuse să i-l arate soldatului care, neavând bunul simț de a se arăta impresionat, concluzionase că preferă tot cafeaua preparată de
XV. ECOU RĂTĂCIT (INCURSIUNE ÎN ABSURD) de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2116 din 16 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365361_a_366690]
-
în relief. Trebuia să le scot. Asta mă tenta pe mine. Să le vad, sau să le iau în stăpânire, nu știu exact. Important este însă faptul că, la remarca bunicii mele, un soi de uluire și părere de rău, înciudată pe bună dreptate, mama mea a spus: las-o, e doar curiozitate! Nici nu era cine știe ce valoare. Privirea aceea a mamei a rămas un zălog al iubirii calde și de neegalat. Mama care, peste doar trei ani, avea să plece
CONVORBIRE DE VIAŢĂ ŞI CUVINTE CU SCRIITOAREA ŞI JURNALISTA VERONICA BALAJ de EMILIA ŢUŢUIANU în ediţia nr. 2307 din 25 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/366390_a_367719]
-
frumusețe-canon. Maria nu s-a despărțit nicicând de o persoană cu care vorbise, subliniez pentru prima oară, fără s-o sărute. Dărnicia excesivă și această firească apropiere sufletească i-au fost superbele atuuri ale scurtei sale existențe. Nu s-a înciudat nicicând, fiind limpede ca o noapte de Înviere, în care lumina Mântuitorului binecuvintează și oameni, și gâze, și flori. (ibid. p. 53) „Înrudită cu divinitatea Țărânei străbune, Maria a cerut Neamului să-i împrumute cântecul încântându-ne! Timbrul ei este
REGINA CÂNTECULUI POPULAR ROMÂNESC de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1102 din 06 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361576_a_362905]
-
a întrebat Anca surprinsă să-l vadă în așa situație. Ai mers pe stradă în halul ăsta? - Riscurile meseriei, ca să fac? Nici nu m-am uitat. N-am observat că sunt rupți. Mă doare puțin genunchiul, a îngăimat privindu-și înciudat pantalonii. E puțin, se pot stopa la orice croitor sau îi arunc, a continuat el liniștit. Merg să mă spăl... Când a ieșit din baie, Anca îl aștepta cu două cutiuțe de unguent, o sticlă cu spirt medicinal și fașă
ISPITA (17) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 272 din 29 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355832_a_357161]
-
mai ales acum?”... - Anca, doresc să știi... - Nu, nu vreau să știu nimic acum și... am plecat în secție. Nu mai este nevoie de mine aici, s-a hotărât Anca și, fără să-l privească, a ieșit grăbită, ștergându-se înciudată cu dosul palmei la gură. S-a oprit într-un grup sanitar, și-a examinat fața, s-a spălat cu puțină apă rece, și-a aranjat părul și s-a îndreptat, mult mai calmă, în salonul de ortopedie... Imediat ce a
ISPITA (11) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 266 din 23 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355865_a_357194]
-
cu surprindere, l-a împins privindu-l cu milă amestecată cu dispreț și a ieșit destul de tulburată, trăgând ușa după ea fără să mai salute ori să privească înapoi... Întâmplător, ușa a fost închisă cu putere. Gheorghe s-a uitat înciudat la ea, a ridicat din umeri, s-a îndreptat către masa de la fereastră și a scotocit în sertarul ei până a găsit un cuțit. A început să taie plicul pentru care plecase supărat din gradină când a auzit câinii lătrând
ISPITA (8) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 263 din 20 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356493_a_357822]
-
nici nu-mi pasă mie de ele. Fiecare cu treaba lui pe lumea asta în care toate sunt ori par a fi pe dos. Poate nu m-am integrat eu, dar... Nu! Nu-mi place și gata!” hotărî doctorul Tomescu, înciudat pe sine, privindu-și pacientul mai insistent decât o făcuse până atunci. - Domnu’ doctor, sunteți bine? Mă înfricoșați cu tăcerea asta, se explică asistenta, aproape în șoaptă. A trecut așa mult timp, că mă sperii, adăugă ea, în timp ce se ridica
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII (2) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1539 din 19 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370244_a_371573]
-
întorsătura jocului. Mai ales că, alături, se ținea scai de ea o babă care îi tot șoptea la ureche, stropind-o printre dinții rari: - Fă, fato! Mireasa pune flori în piepturile nuntașilor. Așa-i obiceiul. Auzi, fă, fato? Primăvara era înciudată pe sâcâitoarea de babă și pe vorniceii obraznici, vornicei care-i umileau iubitul cu tocmeala lor. Ce era să facă? Vreo vrajă? Imposibil. Atunci îi veni o idee salvatoare să împace și baba și vorniceii. Se întoarse către bătrână: - Ai
MĂRŢIŞOR-26-ULTIMUL EPISOD de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1542 din 22 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353428_a_354757]
-
a liftului oprit de decenii la subsol s tiu doar c a dintr-odat a m-au înconjurat toate armiile iernii un corb mi-a adus ap a în plisc s a - ț i sorb uitarea s i l-am strivit înciudat de tâmpl a dar tu plecase s i de mai bine de un mileniu atunci demult deodat a cu iarnă doar eu mai veneam uneori însingurat pe ta rmul dintre noi s a - ț i ascult mersul de ape m
SFÂŞIAT ÎNTRE DOUĂ CERURI de SORIN OLARIU în ediţia nr. 256 din 13 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359422_a_360751]
-
te mai acompania scârțâitul ușii stricate a liftului oprit de decenii la subsol știu doar că dintr-odată m-au înconjurat toate armiile iernii un corb mi-a adus apă în plisc să-ți sorb uitarea și l-am strivit înciudat de tâmplă dar tu plecaseși de mai bine de un mileniu atunci demult deodată cu iarna doar eu mai veneam uneori ... Citește mai mult era într-o zi de marți cu degetegalbene ca de ceară cucețuri vâscoase devorând orașul și
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/359772_a_361101]
-
să fie mai atent. Nu a îndrăznit să întrebe ce este acela salam. - Nu mai este nevoie de ei la muncă! - Acum avem fabrică de tractoare! Faptul că nu pricepea o iotă din cele spuse de cei mari l-a înciudat dar oboseala drumului l-a făcut să adoarmă pe nesimțite. * S-a bucurat mult când au ajuns în oraș. Autobuzul descinsese parcă printr-o poartă a veseliei. Când a coborât, a constatat că mai toată lumea era pornită parcă pe glume
I. CASA SUFLETULUI MEU de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2011 din 03 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/340523_a_341852]
-
oblon și să așez fereastră deschisă cu aripile spre covor. Să bată căldura-udă de dimineață pe volumul uitat deschis cu o noapte înainte. PERSPECTIVA Obișnuia să creeze miracole în fiecare privire pe care o aruncă spre mecanism. În fiecare zi, înciudat se prefacea spre oglindă și sfătos spre publicul spectator. Își spunea că o dată pe an să asculte bătaia adevărului în culisele teatrului de păpuși contemporan. DESCHIDERE De câte ori se ascundea în spatele perdelelor din labirint, focul din vatra devenea palid iar mâncarea
PROLEGOMENE de MIHAELA CRISTESCU în ediţia nr. 1598 din 17 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/344082_a_345411]
-
nici să accepți că ai defecte pe care trebuie să le corijezi pentru a te înălța; o teamă, o nesiguranță apare în sufletul tău, că nu vei reuși să atingi acel ideal, nu ști să alegi drumul, te încăpățânezi, te înciudezi, te înveninezi și încerci să-l distrugi pe cel pe care începuseși, poate, prin a-l admira; demolezi singur sau îi antrenezi și pe alții în acțiunea distrugătoare; alteori din lașitate transferi cu abilitate acțiunea altora, după ce i-ai înveninat
BUCURIE ŞI INVIDIE de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 123 din 03 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/343190_a_344519]
-
adâncul secetos! zise printre icneli de efort vecina. -A fost și popa acolo, să citească spre sfințire! întări dovada cumătra atotștiutoare. -Ei, brava, îl caută omul pentru rânduieli de botez, de nuntă ori de-nmormântare și el bate crângul! se-nciudă vecina, aplecată asupra coșului cu pere strânse spre mulțumirea grabnică a celor doi godaci din coteț. -L-a și botezat popa! lămuri prima. -Așa ceva n-am mai pomenit! Izvor botezat?! se ridică din șale, mirată, surata cu perele. -Da, da
DUBLIN, 2014 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1432 din 02 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371882_a_373211]
-
la Călin: -Ia cântă, mă, magraoane, un cântec de jale și dor! Vino-aici, la masa noastră! Călin a zâmbit, a luat vioara și le-a cântat...Așa de frumos încât nevestele lor închideau ochii de plăcere. Ranchiunoșii se uitau înciudați unul la altul, pleznind de furie. Când a-nceput să cânte și vioristul cu vioara unsă, toți mesenii au început să râdă. Numai cei doi erau bosumflați se-ntrebau din ochi, cum devine chestia? Așa era Călin când steaua tinereții
CĂLIN ŢIGANU de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1425 din 25 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/372004_a_373333]
-
o vineri după amiază, mai spre seară, tocmai terminase contabilitatea săptămânii trecute și inspecta uzina care intra în concediul săptămânal până luni. Telefonul sună în biroul aflat la doi pași - “Oare cine o fi la ora aceasta?” gândi el cam înciudat dar, cu pași mari, se îndreptă spre telefonul care continua să su-ne. - “Fabrica de piese de schimb Chitila. Cu ce vă pot fi de folos?” zise el în receptorul ridicat. Nu-și permitea încă un mobil, deși ar cam
MICI UNITĂŢI AGRICOLE SAU INDUSTRIALE de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1236 din 20 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/344709_a_346038]
-
mocirlă În actul scrierii literare critica ofensează literatul când spusele referitoare la produsul considerat finit, al muncii sale, nu sunt remarci obiective, ci doar referiri gratuite ranchiunoase, maladive. Sunt mulți, din dorința de a-și ascunde complexul, care se apleacă înciudați asupra unei scrieri, a unui modest autor, pentru că față de un literat consacrat tupeul îi este deja retezat de nepregătirea în domeniu, adulmecă, scobește, roade și, după aceea, varsă invective atât la adresa scrierii respective cât și la adresa autorului: E ușor a
PERSUASIUNE ŞI DORINŢĂ DE COMUNICARE ÎN ACTUL CRITICII de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 737 din 06 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348828_a_350157]
-
țărm, atrasă de irizările luminii soarelui în apa mării. Adună apa în palmele făcute căuș și le ridică ușor la suprafață, încercând să-i vadă mai de aproape licăririle și iată, apa i se scurge repede printre degete și bate înciudată cu palmele apa care sare în stropi limpezi tot mai sus, ploaie de mătase, ce se scurge apoi în dâre argintii peste pielea tuciurie. Râde mijindu-și ochii, ferindu-i de apa sărată și dintr-o dată, timpul pare că se
FRUNZA de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 749 din 18 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348855_a_350184]
-
doar îl depășește. Știți de ce vă spun eu, oare, Că păunul minte n-are? V-aș ruga să așteptați, Imediat o să aflați! În ogradă, izolat, Trăia curcanul îngrășat. Stăpâna îi dădea mâncare, Voia friptura cât mai mare. Păunul îl privea-nciudat Pe curcănelul răsfățat, Ce hăpăia pe săturate, Mai toată ziulica, frate! Stăpâna sigur nu uita Nicio secundă să îi dea Fierturi gustoase, preparate, Apoi grăunțe măcinate. Iar păunelul, necăjit, Stătea întruna flămânzit. Gospodina-n graba mare, Mai uita să-i
RIVALII DIN OGRADĂ de MARIOARA ARDELEAN în ediţia nr. 2009 din 01 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375925_a_377254]
-
vioiciune și interes, Bolnavu. Spre deosebire de alte blocuri observate în timpul patrulării, aici mai toate ferestrele erau luminate. Privind în sus, zăpada le intră pe sub gulere și vântul o lipi de fețele lor călduțe, acoperindu-le ochii pentru câteva clipe. Se șterseră înciudați printre câteva înjurături și se grăbiră spre ușa blocului. - Tu rămâi aici, studentule, i se adresă agentul Mititelu acestuia. Reții orice persoană care încearcă să fugă din bloc. Înseamnă că are motiv să dispară, pe vremea asta... Stai aici, în
D'ALE POLIŢIEI (7) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1500 din 08 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/375905_a_377234]
-
mâini sau din cizmele căpitanului țâșneau flăcări și raze ucigătoare. Erau iuți mișcările căpitanului, dar mai iuți mișcările lui Mărțișor care intuia direcția loviturii și repede se apleca sau se ferea. Soldații asistau zâmbind, mândri de măiestria căpitanului lor, dar înciudați că nici o lovitură nu nimerea în plin. - Stai, domnule căpitan, nu mai da! se ruga Mărțișor. Ce ți-am făcut? - Ce mi-ai făcut, ai? Ce mi-ai făcut? se oțăra căpitanul, înfuriindu-se mai tare. - Dar eu nu v-
MĂRŢIŞOR-11 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1496 din 04 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/375966_a_377295]