460 matches
-
treapta civilizației. Ideea era clar exprimată de I.C. Brătianu în articolul Ce am voit și ce voim, publicat în 1864 în Românul. Descoperind spectacolul "sublim" al libertății - "soarele civilizațiunii moderne", liberalii și-au propus să rupă lanțul nesfârșit "ce ținea încleștate mădularele nației" 8). Nu fără insolență, ei se vor autoproclama campionii civilizației moderne și singurii în stare să o articuleze. Restul era reacțiune. Acestei viziuni maniheiste Eminescu i s-a opus cu toată ființa. Analiștii ce s-au grăbit să
Eminescu și modernizarea României by Mihai Dorin () [Corola-journal/Journalistic/15589_a_16914]
-
tale sunt patimipătimind,vei crește,vei află înțelepciunea lutului din care suntpatimile îți vor fi șir de treptesfârșind în sufletul atotcuprinzătoral Celui-Prea-InaltEu sunt primul dintre patimile taleși voi rămâne în amintirea lumiica primul zburător de lut.... V. POEM CU DEGETELE ÎNCLEȘTATE, de Marius Horvath, publicat în Ediția nr. 1787 din 22 noiembrie 2015. Poem cu degetele încleștate Dimineață,devreme, ți-am sărutat ochii și buzele mi-era dor să ne trezim împreună diminețile în care privirile ajungeau mai departe decât mâinile
MARIUS HORVATH [Corola-blog/BlogPost/382575_a_383904]
-
de treptesfârșind în sufletul atotcuprinzătoral Celui-Prea-InaltEu sunt primul dintre patimile taleși voi rămâne în amintirea lumiica primul zburător de lut.... V. POEM CU DEGETELE ÎNCLEȘTATE, de Marius Horvath, publicat în Ediția nr. 1787 din 22 noiembrie 2015. Poem cu degetele încleștate Dimineață,devreme, ți-am sărutat ochii și buzele mi-era dor să ne trezim împreună diminețile în care privirile ajungeau mai departe decât mâinile noi ne înconjuram în tăcere în mijlocul luminilor dansând diminețile în care mă simțeam singur cu ființă
MARIUS HORVATH [Corola-blog/BlogPost/382575_a_383904]
-
ființă înjumătățita ochii tăi de femeie îndrăgostită m-au salvat de atâtea ori atârnam de buzele tale așa cum aș fi atârnat cu degetele încleștate de marginea lumii diminețile acelea, le-am avut numai noi... Citește mai mult Poem cu degetele încleștate Dimineață,devreme, ți-am sărutat ochii și buzelemi-era dor să ne trezim împreună diminețile în care privirile ajungeau mai departe decât mâinilenoi ne înconjuram în tăcereîn mijlocul luminilor dansând diminețile în care mă simțeam singurcu ființă înjumătățitaochii tăi de femeie
MARIUS HORVATH [Corola-blog/BlogPost/382575_a_383904]
-
nu pot face cât doi oameni. Trebuie să fac și la celelalte licee, spuse cu voce șoptită și timidă, Sonia. În momentul următor, se auzi un urlet înfiorător și femeia văzu cum hidoasa creatură se năpustește asupra sa, cu pumni încleștați, tremurând din tot corpul său îndesat, cu balele curgând și limba ieșită în afară, pendulând-o ca un șarpe în atac cu o viteză incredibilă. Femeia mignonă, slăbuță, delicată, se așeză înfricoșată pe primul scaun, ce-i apăru în cale
LICEUL „HORROR” AL CHIŞTOROAIEI de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1787 din 22 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382638_a_383967]
-
ARCUȘUL Autor: Mihaela Alexandra Rașcu Publicat în: Ediția nr. 1382 din 13 octombrie 2014 Toate Articolele Autorului Picurând din coapsa curbă Sub arcuș a ei povară, Lângă floarea din fereastră, Lung, suspină o vioară. Un căluș ca abanosul Îmbufnat și încleștat, O cuprinde în strânsoare Prea dramatic, pasionat. Coardele i se revoltă Mult întinse pe-al ei gât Și-l cheamă, gălăgioase, Să le țină de urât. Doar arcușul, nestatornic, Cu-ale lui plete prea lungi, Le răsfață, cu migală, Să
VIOARA ŞI ARCUŞUL de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1382 din 13 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383705_a_385034]
-
de Vadim, o lovi dintr-o dată cu piciorul proiectând-o direct în perete. Aceasta se sparse cu zgomot și lichidul din ea se revărsă cu repeziciune, desenând pe podea o pată întunecată. - Gură spartă ce ești! - mârâi el printre dinții aproape încleștați și se așeză pe scaun ca și cum ar fi obosit dintr-o dată. Privea spre pata ce se lățise pe podea. Apoi, păru că se hotărăște și ridicându-se, luând de pe măsuța din apropiere o sacoșă de pânză albă și se îndreptă
SUB CERUL MUT de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2061 din 22 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/380112_a_381441]
-
Floricica și o îndemnă să urce repede. Odată urcată, nu mai știu ce să facă. Toți călătorii, așezați pe scaune, priveau aiurea, cu gândurile zburând după stolurile de griji care fluturau în jurul lor. Fețe crispate, ochii adânciți în orbite, fălci încleștate și frunți adânc arate de gânduri și socoteli : atât am luat primă, atât am dat pe brad, atât pe jumătate de porc... atât pe canistra cu vin. Aoleu, nu-mi ajunge pentru revelionul la munte! Trebuie să-l fac la
FLORICICA MAMEI-3 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1442 din 12 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/382042_a_383371]
-
pe scara din dreapta, și al căror număr nu se putea evalua pentru un moment, zăceau grămadă unii peste alții. În frica lor de moarte, ei se apucaseră unii de alții și se cerea o mare forță spre a separa cadavrele încleștate. Se spera că unii vor mai fi în viață și s-au pus a-i duce de aci. Speranța că e vorba numai de răniți și leșinați nu se împlini din nenorocire. Era icoana morții ce se prezenta privirei îngrozite
Un reportaj ocazional: Eminescu descrie incendiul unui faimos teatru din Viena [Corola-blog/BlogPost/93225_a_94517]
-
unchiaș, lucrătorul lângă funcționar etc. Cei mai mulți au fost sufocați de fum sau turtiți de îmbulzeală. Negriți de nu se mai cunoșteau, cu expresia de groază și desperare în fața, mai toți acești nenorociți [î]și ridicaseră mânile deasupra capului, râmâind astfel încleștate. La mulți le ieșiseră ochii din cap și albul ochiului contrasta teribil cu negrul obrazului. Spăimântător era aspectul acelora cărora limba umflată, le ieșise pe jumătate din gură. Dinții le erau adânc intrați în limbă. Mulți aveau osul nasului zdrobit
Un reportaj ocazional: Eminescu descrie incendiul unui faimos teatru din Viena [Corola-blog/BlogPost/93225_a_94517]
-
La fel, teribilele scene de spital și crizele de la mănăstire, culminînd cu moartea tardiv confirmată de medici și aruncarea în frigiderele morgii („O puseră pe tava rece și infirmiera împinse ușor «sertarul». Irina dispăru în hăul înghețat, cu dinții încă încleștați de ultima luptă din viața ei. Pe retina ochiului drept, larg deschis, rămăsese înscrisă, în mii de celule neștiute, adevărata poveste a unui exorcism”.) Nu lipsesc implicații psihanalitice, ca în această identificare inconștientă între „copila” Irina și „tati” Daniel Corogeanu
„Adevărata poveste a unui exorcism“ by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/4470_a_5795]
-
și îmi spune că o să mă învețe el, ca să nu mă fac de rușine. Deodată buzele lui se lipesc de ale mele. Îi simt limba umedă cum se strecoară printre ele ca un melc bălos. Țin gura închisă, cu dinții încleștați. Îmi spune să deschid gura, dar, pentru că eu mă împotrivesc, îmi apucă obrajii cu o mână să se asigure. Gata. Am deschis-o. Nu e nevoie de forță. Cealaltă mână mă mângâie pe amândoi sânii. Mă gândesc ce bine că
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
simțurile sunt reduse la esențe, engramele se deduc una din alta: urma roșiatică-eșarfa gri, parfumul: O durere ușoară la brațul stâng îi îndreptă atenția spre locul acela. Acolo unde mâna lui, cu degetele acelea lungi, o ținuse captivă într-o încleștate dureroasă, la fel ca mâna lui. Se uită năucită la ea, încercând să o examineze mai atent. Parfumul lui inconfundabil, care venea chiar din locul de unde o strânsese cu brutalitate, o duse cu gândul la eșarfa gri, care o împiedicase
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
de ani, această portretistică va înregistra constant ritmurile unei istorii exterioare dezlănțuite, cu personajele, caracterele, miturile și dramele ei, dar și prefacerile interioare ale pictorului însuși, mișcările mai încete sau mai alerte ale conștiinței sale, victoriile și eșecurile provizorii, luptele încleștate și aspirațiile utopice. Primul Autoportret reprezintă un personaj aproape ireal, în care o grație rafaelită se învecinează cu uimirea inocentă a descoperirii de sine. Culorile calde, catifelate și transparente sînt dominate în registrul superior de boneta roșie care acoperă, ca
Portretul și autoportretul by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9087_a_10412]
-
din sicriu - și, în chipul cel mai firesc, absolut îngroziți. Femeile, mai cu seamă. Asta, fiindcă cele ce urmează să li se întâmple acolo, îndată după repartizare, întrece cele mai cumplite torturi din viața de zi cu zi a pământenilor încleștați. Și care chinuri au un timp limitat. Pe când în Infern, supremul prag al durerii este pentru eternitate scormonit, iar timpul acumulează milenii de milenii... Se înțelege de la sine dezavantajul de a fi în Iad, așa cum se vede acesta zugrăvit în
Infernul cotidian by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/9346_a_10671]
-
-l duceau și-n vremea aceasta, subțire ca un pipirig, cu ochii sloi și oasele prelinse, mă prefăceam într-o boare de frig. plouă peste zăpada din noi plouă peste zăpada din noi, plouă cu sânge de rândunică, între dinții încleștați se încearcă să crească iarba. noroiul înroșit se substituie limpezimii din vene, un puls greoi ne gâtuie saltul, unul spre altul, iar mușchiul cel verde albește, în efortul de a găsi nordul. undeva, se crapă de ziuă, lumina picură în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
fața întoarsă a unei virtuți exasperate. Atingînd un moment limită al contradicției lăuntrice, poetul ajunge la un simțămînt paroxistic al respingerii universalizate, se îneacă de-o ură neînfrînată, de-o poftă de injurie ca de-o flegmă stropșită între dinții încleștați: "Să înjuri tot. Să înjuri cum. Să înjuri ce. Să vezi înjurătura trecînd prin cameră deschizînd fereastra și plecînd să ia în răspăr/ lumea să o-nghesuie într-un colț și să o-njure mai departe./ Dumnezeii tăi de lume
Întuneric moral by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9493_a_10818]
-
și câtuși de puțin voite, îndestulări porcine, cu specularea unor momente favorabile, o curvă, Bica șchioapa, cu un picior de lemn pe care mai bine de patruzeci de soldați își pun semnăturile, și o artistă de circ, Atena, cu pulpele încleștate, tratându-i pe bărbați ca pe niște lighioane dresate, amiciții strânse, derivate în homosexualitate, și uri mocnite, pe punctul de a exploda; multe, multe personaje memorabile, începând, desigur, cu protagonistul romanului, Dimitrie (Mite) Cafanu, și sfârșind cu un Cârnu din
Viață de câine by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9541_a_10866]
-
Vin flăcăii câmpiilor și ai munților, cu soarele în ochi și cu brazda pe talpă; vin băieții orașelor, fugiți de la școală sau alungați de toamnele monotone și nostalgice ale mahalalei. Și unii și alții vin cu pumnii strânși, cu dinții încleștați, cu sufletele pline...". Rînduri de melodramă ironică, din vremea cînd "la Bulivar!" însemna la asalt! Cartea lui Mircea Damian, un album povestit, în care vorbele refac marginea zimțată a fotografiei (sînt și poze, vreo două-trei grupaje), e o mică enciclopedie
Orașe care au fost by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9736_a_11061]
-
lucioasă și mai ales de strigăte, urlete, răcnete ce ies din gurile larg deschise completează tabloul. Această hărmălaie contrastează cu imensa liniște ce se degajă din tripticul lui Bacon. În ciuda gurilor larg deschise care urlă, sau, dimpotrivă gem cu dinții încleștați, în tablourile lui Bacon e liniște - căci chiar fără să fie închise în armătura rigidă (aceasta apare mai târziu la Bacon, odată cu strigătul mut al Papilor), Figurile sunt izolate, nu comunică nici măcar acustic între ele. Sunetele rămân în interiorul tabloului, absorbite
Viața imaginilor, dialogul imaginilor (pe marginea unei expoziții Bacon - Picasso) by Marina Debattista () [Corola-journal/Journalistic/9712_a_11037]
-
fumurie, chipul. Mi s-a părut că, de fapt, era imaginea unui craniu găunos, cu orbitele adâncite. Aș fi vrut să ies imediat, dar ușa se blocase Într-o Înțepenire curioasă, nerăspunzând efortului meu de a o deschide. Aveam fălcile Încleștate și simțeam fierbințeli tăioase pe brațe și glezne. Cu o sforțare care mi-a antrenat Întreg trupul, am reușit să mă smulg din locul acela și, smucind ușa Îngrozit, să ies. Eram gol, murdar de excremente de tot felul, zgâriat
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
am apropiat de pat. Am găsit-O adormită, ca un copil obosit. Dormea profund, iar genele Ei lungi se întrețeseau asemenea firelor de catifea. Am desfundat sticla și, încet, I-am turnat pe gât o ceașcă de vin, printre dinții încleștați. Pentru prima dată în viața mea am simțit născându-se în mine o liniște spontană. Văzându-I ochii ce se închiseseră, abcesul care mă rodea, demonul mascul care îmi biciuia carnea cu ghearele sale de fier se calmase. Mi-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
În fața rămășițelor pământești ale mamei sale, ea se lipi de mine, și cu ce ardoare! Mă atrase spre ea și mă copleși cu săruturi pasionale. Îmi venea să intru în pământ de rușine. Nu știam ce să fac. Cadavrul, dinții încleștați aveau aerul că-și bat joc de noi; surâsul moartei își schimbase expresia. Pierzându-mi controlul, am tras-o spre mine și am îmbrățișat-o, dar, chiar atunci, draperia neagră, de doliu, care masca intrarea în cameră, se dădu de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
Tratatului de la Varșovia, iar ordinul a fost bine asimilat în sânul națiunilor beneficiare. Mahmureala, la rândul ei, contrar părerii largi răspândite printre naivii neprofesioniști, are și ea cam tot atâtea forme ca și beția. Astfel, există o mahmureală a dinților încleștați și a privirii fixe, aparent meditative, oarecum asemănătoare cu beția sovietică, așa cum există și o mahmureală belicoasă, cu colțurile gurii lăsate și ochii injectați. Nea Petrică era la faza unei mahmureli neutre și care era pe punctul să se sfârșească
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
după ce Pablo s-ar fi trezit; lucru care se Întîmplă, jumătate de oră mai tîrziu, Însă urmarea se potrivi prea puțin cu ceea ce maiorul Smith prevăzuse, sau numai sperase. Spre deosebire de somnul care survine după crizele comițiale, de obicei profund și Încleștat, cu respirația sincopată, Însoțită de horcăituri sinistre și solicitînd un considerabil efort fizic, somnul liniștit al lui Pablo semăna mai degrabă cu al unui om obosit de muncă și totodată mulțumit de munca lui. Îndată după ce se trezi, părea că
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]