157 matches
-
se sprijini de perete și, ușor-ușor, plecă afară. După cum se mișca băiatul putem să fim siguri că el este strămoșul tuturor moldovenilor din zilele noastre. După vreo două clepsidre se întoarse la fel de confuz și, cu aceeași moacă stupidă plus vocea încleiată pe care numai bunul Deceneu o putea înțelege, rosti: - Moșiu, e unu’ cam fără păr și cu o cârpă în jurul șoldurilor, nu prea-i d-al nostru, io cam cre’ că-i țâgan. L-am lăsat în voia câinilor... Doar
DERANJUL FARAONULUI de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1297 din 20 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349363_a_350692]
-
vadă. Cu-ncredere m-ai onorat făcându-mă al Tău trimis, ca planu-n toate să decurgă cum din vechime ai promis. Vroiam să scap de-nsărcinare printr-o eschivă nefondată: că ești enigmă chiar prin nume și că mi-i limba încleiată. Dar când mi-ai spus pe-un ton răstit: “Sunt Cel ce sunt, și-i îndeajuns!”, îndată am pornit la drum cu zelul proaspătului uns. Meditația III (Ieșirea din Egipt) Aveam poruncă de la Tine, ca împreună cu Aaron evreilor să le
TEATRU: DE PROFUNDIS (CHEMAREA NEROSTITULUI) de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 761 din 30 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359352_a_360681]
-
grinzi, bolte, grinzi transversale, căpriori, coloane, stâlpi, piloți Îmbinări cu dinți multipli în lemn masiv de construcție (poduri și clădiri) 1 SR EN 14374:2005 SR EN 14080:2013 SR EN 15497:2014 CP 97/176/CE Produse din lemn pentru construcții (2/3) Produse laminate încleiate și alte produse încleiate din lemn pentru construcții Ansambluri. Ferme pentru acoperișuri, podele, pereți, acoperișuri, cadre (poduri și clădiri) 1 SR EN 14080:2013 CP 97/555/CE Tipuri de ciment, var de construcție și alți lianți hidraulici: Tipuri comune de ciment (cimenturi
ORDIN nr. 952 din 8 iulie 2025 () [Corola-llms4eu/Law/299762]
-
grijă să nu cumva să fi uitat voi ce-am vorbit aseară! Hai, la drum ce vă uitați la mine ca la omu’ cu falca dă bou!! Ce-i drept arătam foarte confuzi, cu ochii cârpiți, amorțiți și cu limbile încleiate, spre deosebire de el care deși nu dormise deloc arăta foarte țunțurliu și dădea din gură ca un cintezoi răscolit de hormoni. Nici nu știu cum am ajuns, după multă vreme, deoarece Cristi, că numai el putea să greșească, pe niște coclauri de spaimă
EXPEDIŢIA de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 642 din 03 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343881_a_345210]
-
grinzi, bolte, grinzi transversale, căpriori, coloane, stâlpi, piloți Îmbinări cu dinți multipli în lemn masiv de construcție (poduri și clădiri) 1 SR EN 14374:2005 SR EN 14080:2013 SR EN 15497:2014 CP 97/176/CE Produse din lemn pentru construcții (2/3) Produse laminate încleiate și alte produse încleiate din lemn pentru construcții Ansambluri. Ferme pentru acoperișuri, podele, pereți, acoperișuri, cadre (poduri și clădiri) 1 SR EN 14080:2013 CP 97/808/CE Pardoseli (2/2) Produse pentru șapă (pentru utilizări la interior) 1 SR EN 13454-1:2005 SR EN
ORDIN nr. 987 din 22 iulie 2025 () [Corola-llms4eu/Law/300343]
-
vadă. Cu-ncredere m-ai onorat făcându-mă al Tău trimis, ca planu-n toate să decurgă cum din vechime ai promis. Vroiam să scap de-nsărcinare printr-o eschivă nefondată: că ești enigmă chiar prin nume și că mi-i limba încleiată. Dar când mi-ai spus pe-un ton răstit: “Sunt Cel ce sunt, și-i îndeajuns!”, îndată am pornit la drum cu zelul proaspătului uns. MEDITAȚIA III (Ieșirea din Egipt) Aveam poruncă de la Tine ca împreună cu Aaron, evreilor să le
MEDITAŢIILE LUI MOISE (MEGAPOEM) de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 560 din 13 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/347920_a_349249]
-
folosea mai mereu când venea vorba de băiatul surorii sale mai mici, Vergina. Se așeză apoi pe lavița de lângă blidarul cu linguri de lemn și străchini de pământ, trase peste genunchi petecul scămoșat de dimie care acoperea cele câteva scândurele încleiate, se proțăpi cu spinarea în scaunul cu răzmătoare simplă, cu o mână numărând firele împletite ale ciucurilor iar cu cealaltă scoțând tacticos din buzunarul de sus al tunicii luleaua de os, pentru a pregăti o țigară pe cinste și a
BASTARDUL de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 172 din 21 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/372100_a_373429]
-
un talent fericit de-a imita tipuri a vieței ordinare cu toată copiozitatea trăsurilor individuale, actorul se reduce adeseori la imitarea realității ordinare. Triumfele cele ieftene ce-i procură reprezintatorului aceste trăsături rupte din viața ordinară și reproduse cu noroc, (încleiate) amalgamizate în genere contra voinței într-un actor pot să nască în el un astfel de gust dc imitațiune încît sacrifică studiul cel serios al reprezentațiunei de caractere unui seceriș atât [de] neostenitor. {EminescuOpXIV 242} a artei cu aceiași ochi
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
numai întuneric. Primul lucru pe care-l auzi fură niște glasuri feminine ce discutau cu voce scăzută, nu departe de el, și numai datorită lor își dădu seama că se afla încă pe această lume. își simțea gura amară, limba încleiată. Cu precauție, mișcă un braț, apoi pe celălalt. O senzație de greutate îi apăsa capul și, vrând să se ridice pe coate, simți junghiuri săgetându-i gâtul și pieptul, astfel că preferă să renunțe. Relaxându-se, își dădu seama că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
-se asupra lui chipul unei femei. — Te-ai trezit. Bine! auzi în galo-romană, însă cu inflexiunea tipică a helveților. Glasul, cu un timbru puțin aspru, îi păru a fi al unei femei nu foarte tinere. — Ți-e foame? Gura sa încleiată părea să se deschidă cu greu pentru răspuns. înghiți înainte de a vorbi. Nu... sete! Mi-e foarte sete. Femeia, care îngenunchease lângă el, puse pe jos un vas mic de pământ. — Așteaptă, îi spuse. Trebuie să încerci să te ridici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
el și intui în întuneric că persoana ce-i stătea alături pe podeaua de frasin prăfuită își schimba atunci poziția. Ciulind urechea în tăcerea nopții, prinse ritmul respirației sale firave: Go-Bindan, nu avea nici o îndoială. își plimbă gura prin gura încleiată și se ridică pe coate ca s-o privească: ochii săi se obișnuiau încet-încet cu întunericul și ajutat de lumina lunii nu-i fu greu să-i distingă silueta ghemuită lângă el în poziția fătului. O mică vrabie, nimic mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
dracii erau negri și jegoși, puțeau a pucioasă și a vărsătură. Cel mai urât dintre ei zăcea prăvălit În codirlă, cu picioarele atârnând și bălăbănindu-se În gol. Era prăfuit tot, blana de pe piept și burtă i se făcuse smocuri Încleiate și Împuțite. Din bot i se prelingeau bale tulburi care se Încurcau și atârnau În barba ciufulită. Coada, groasă la rădăcină precum cea de bou, se târâia prin țărână În urma carului. Pămătuful din vârful ei făcuse țurțuri de nămol uscat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Mișu, ca să se dea mare și ca să ne arate cât de important era el, fura scrisori, ne strângea de pe șosea și ne băga În curte la Titel. Acolo puneau o oală cu apă la fiert și plimbau plicurile prin aburi. Încleiate prost, se desfăceau numaidecât. Nu țin minte ce și cum scriau oamenii: pe noi ne Înveselea la culme să-l auzim pe Mișu cum le citea cu intonație și cum pocea cuvintele. Pentru că el le sluțea din mai multe pricini
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
sic!!!), PDL și PL și nu admiteau cu nici un chip, ca ei ditamai profesorii, să voteze cu partidele de stânga, care după părerea lor erau „comuniste”. Deși acestea militau pentru drepturile lor, chestia, nu avea nici o relevanță în mintea lor încleiată. Degeaba le-ai fi spus, că tot în prostia lor persistau. Doamne, ce mare dreptate a avut cel care a scris versurile: „Cu prostul neșcolarizat, / Te cerți un pic și ai scăpat/ Dar duci o luptă colosală/ Cu prostul, care
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
acasă. Acum e privat, cum zice el, cară bagajele în gara Constanța, așa își scoate banii de... mâncare. În trenul de dimineață arată chiar jalnic, până ajunge în oraș, ochește câte-un fraier bine îmbrăcat. N-aveți (începe cu vorba încleiată, deschizându-și greu gura urât mirositoare) să-mi dați și mie zece mii de lei? Că mi-e foarte foame, n-am mâncat de... Smulge zece mii, pe care îi dă imediat pe o sută de rom la bufetul gării. După ce soarbe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
ale mele, parcă vântul de toamnă ar fi vrut să planteze cifrele lui cabalistice printre literele mele exclusiviste. Viața în Vamă începe după plecarea lui. Boby, un artist-ceramist din Brașov (pretinde că a absolvit anul ăsta Artele Decorative, după cât de încleiat vorbește, chiar poate să fie artist), m-a văzut foaarte plictisit, foaa’te, și s-a instalat nepoftit pe locul de lângă mine la mesele lungi de lemn ale corturarilor, cu un lichid greu de identificat, probabil Skol brună, în paharul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
la dreapta și peste cel mult două ore o să fim În fața primăriei, unde este hotelul! Deschide buimac ochii Împăienjeniți. Înghite. Gâtul i-a Înțepenit și brațul stâng e plin de furnici. —...Exagerezi... Asta nu se poate numi... somn... Are limba Încleiată, de parcă ar fi băut toată noaptea. — ...Poate să fi ațipit un moment... dar nu-mi spune că aș fi dormit... Dacă a ațipit e numai din cauza luminii orbitoare și a căldurii care vine, ca o răsuflare fierbinte, de-afară, prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
o jumătate de secol de când n-am mai atins o compatrioată, dar ultima nebunie ar fi să te las să intri la mine În cameră! Fardul verde, gros, supărător de verde sub sprânceana smulsă nemilos pe pleoapa fanată, deasupra genelor Încleiate gros, supărător de negre, culorile, mereu, ele fac prima diferență Între lumea ta și lumea lor! Lângă hublou, fața uscată, gălbuie a femeii care mestecă religios, repede, licărul dintelui de viplă În gura lacomă, larg deschisă, farfurioara roz de plastic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
de 1 mai 1896, o viață avea să se sfârșească la amurg, o alta avea să Înceapă de atunci. Bătăi repetate și furioase În ușa mea. Sfârșesc prin a le auzi, mă Întind, tresar, alerg În picioarele goale, cu părul Încleiat, cu mustățile pleoștite, Îmbrăcat Într-o tunică largă, cumpărată În ajun. Degetelor mele fără vlagă le e greu să tragă zăvorul. Fazel Împinge ușa, mă Îmbrâncește ca s-o Închidă la loc, mă scutură de umeri. — Vino-ți În fire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
Asta-mi convine”. Belbo continua ca și cum celălalt n-ar fi existat: „Atunci tu ești prostituata lui, feminista lui care se ocupă cu PR-ul, iar el e Simone al tău.” „Nu mă cheamă Simone”, zise Riccardo, cu limba acum cam Încleiată. „Nu vorbim de tine”, zise Belbo. De câteva clipe mă jenam pentru el. El, care de obicei era așa de gelos pentru sentimentele lui, punea În scenă acum toată gâlceava asta amoroasă În fața unui martor, mai mult, În fața unui rival
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
corpul. Serul analeptic nu va întârzia. Într-un timp secund, se aflară goi, cu mintea încețoșată, iar lichidul care-i acoperea nu era decât un vag substitut al acelor piei artificiale care se numesc veșminte. ― Isuse, murmură Lambert, cu gura încleiată, ștergându-și cu scârbă fluidul lipicios de pe umeri și șolduri. Mi-e frig! Făcu un pas în afara cufărului care o prezervase și bâjbâi spre un compartiment alăturat. Acolo dădu peste un ștergar și începu să-și șteargă zeama transparentă care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
eurasieni, la care mă abăteam câteodată, din plictiseală, ca să mai aud vorbindu-se englezește și să bem împreună. Duminecile, în timp ce servitorii mei plecau cu trenul la Shillong după provizii, dormeam până la prânz, mă deșteptam cu capul greu și cu gura încleiată și rămâneam ziua întreagă în pat, transcriindu-mi în jurnal însemnările. Voiam să public mai târziu o carte despre adevărata viață a albului în Assam și mă analizam cât puteam mai precis; zilele mele de marasm și neurastenie, alături de zilele
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
am picat, domnule! Ala de jos cu fluturii, ăștia..." În aceeași clipă se auzi soneria. Scarlat se ridică iute. Silueta suplă, abia încovrigată, redevenise arc. Privi încordat spre bătrâni. ― Mai așteptați pe cineva? Șerbănică Miga se trezi brusc. Întrebă articulând încleiat: ― Cât e ceasul? Soneria zbârnâia lung, agasant. ― Așteptați pe cineva? repetă căruntul. Doamna Miga își luă mâinile de pe frunte. ― Nu. Du-te tu, Ioniță, să vezi... Am impresia că sânt înșurubată în scaun. Profesorul se ridică nesigur, căutând ochii lui
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
bandiți, indivizi machiavelici! Nici măcar nu se cunosc între ei... Își trimit mesaje, au instalat probabil microfoane. Altfel cum naiba știu ce se întîmplă cu ăștia de aici?" Scarlat mototoli spasmodic hârtia. ― De ce n-o fi dat telefon? Avea limba umflată, încleiată, abia rostea cuvintele. Ochii îi căzură pe aparat. Receptorul stătea strâmb. ― Mda... O fi încercat. Firește, suna ocupat! Pune-l ca lumea. Cârnul apucă receptorul cu două degete și îl așeză în furcă. ― Ei, ce-i zic lui Ionescu? ― Chestia
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
azi cu un cauciuc. Îi rămăsese mașina în pană chiar vizavi de noi... Patru ore a durat reparația. Băgă încă o fondantă în gură, uitîndu-se la sculptor cu un aer vinovat. Dădea impresia că mănâncă pe furiș. Exclamă cu gura încleiată: ― Domnule Matei! Tânărul tresări, apoi un rictus lung îi despică buzele. ― Al dracului de repede îți vin ideile! Ești sigură că nu te-au fulgerat mai de mult? ― Domnule Matei! repetă fericită. Ce-ai zice... de o statuie? ― O statuie
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]