1,069 matches
-
vampirul cu țărușul în inimă simte în stomac răsăritul - cancer înfloritor - aude lemnul sterp și tânguială în tristețea oboiului ascuns în dulcețuri zaharisite viermele întorcându-și ceasornicul în pulpele roșii gustă aguride printre bolovanii smulși din cer mâlul veninului se încolăcește pe propria încolăcire Lipitori Asexuate și Șarpele Galbin în jurul crucii sapă ritualul în trupuri blestemul III. ouăle de Paști s-au spart fără plod apele de primăvară se gândesc la trecătorul cu fragi însângerați înaintează pe podul invizibil ține lipită
BLESTEM DE FRAGI PE COLINELE VERZI by Liviu Georgescu () [Corola-journal/Imaginative/11318_a_12643]
-
citată mai sus. îl regăsesc într-o dispoziție asemănătoare într-o armonioasă elegie a extincției presimțite. pisica va deschide iar fereastra pisica verde și proaspătă ca iarba și în odaia pustie se va strecura și la picioarele stăpânului se va încolăci dormi dormi somnul te duce de pe lume te spală și te piaptănă și te împarte copiilor săraci te-am și uitat și ploaia va deschide fereastra ploaia verde și proaspătă ca iarba și în odaia pustie se va strecura și
Frumosul greu explicabil by Ilie Constantin () [Corola-journal/Imaginative/11075_a_12400]
-
de pe lume te spală și te piaptănă și te împarte copiilor săraci te-am și uitat și ploaia va deschide fereastra ploaia verde și proaspătă ca iarba și în odaia pustie se va strecura și la picioarele stăpânului se va încolăci dormi dormi somnul te duce de pe lume te spală și te piaptănă și te împarte copiilor săraci te-am și uitat și moartea a deschis încet fereastra moartea verde și proaspătă ca iarba și în odaia pustie s-a strecurat
Frumosul greu explicabil by Ilie Constantin () [Corola-journal/Imaginative/11075_a_12400]
-
lume te spală și te piaptănă și te împarte copiilor săraci te-am și uitat și moartea a deschis încet fereastra moartea verde și proaspătă ca iarba și în odaia pustie s-a strecurat și la picioarele stăpânului s-a încolăcit Din ultima culegere mazilesciană, Guillaume poetul și administratorul (1983), o artă poetică crepusculară îmi pare a fi ,din aventurile poetului". Din elemente disparate: iarbă, lumânare, limbaj învechit, ferestre sparte, bărci dizolvându-se, păianjeni, lumina lunii, se naște, sub formă de
Frumosul greu explicabil by Ilie Constantin () [Corola-journal/Imaginative/11075_a_12400]
-
Doamne,/ mie cine să-mi mângâie neființa? NIMENI?” („Nimeni”, pag. 48). Într-o ipostază firească până la banal, spaima venită dinspre atâtea întrebări fără răspunsuri, ca un sindrom al condiției umane: „Cu spaima ta de necunoscut și de suferință,/ te-ai încolăcit ca o pisică,/ într-un tablou ce mi l-ai vândut/ pe o promisiune halucinantă” („Ca o pisică, până...”, pag. 61); spaima, rezultată din nesiguranța, incertitudinea ori „necuprinsul” existenței ființei fragile, OMUL: „Să mă nască și pe mine cineva,/ strig
RECENZIE: „PASĂREA DE GHEAŢĂ” DE ŞTEFANIA OPROESCU de DUMITRU ANGHEL în ediţia nr. 1935 din 18 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380708_a_382037]
-
Un tânăr de 19 ani și-a pierdut viața în noaptea de vineri spre sâmbătă după ce mașina în care se afla a derapat și s-a încolăcit pe un stâlp de beton, pe Șoseaua Alba Iulia din municipiul Sibiu. Acul vitezometrului s-a blocat la 160 de kilometri la oră. Un grav accident auto a avut loc pe Șoseaua Alba Iulia, din Sibiu, în noaptea de vineri
Accident la 160 de kilometri la oră. Un tânăr de 19 ani a murit () [Corola-journal/Journalistic/23201_a_24526]
-
meu/Fugeau, ca o armată în derută; Și, sub mine, ca mișcat de vânturi răzvrătite,/Pământul rostogolea valuri de bulgări și pietre. Și munții îmbătați se clătinau; râul/ Ca un șarpe boa, pe valea întreagă/ Întins, s-avânta să-i încolăcească... / - Eram în diligență, tocmai mă trezisem“. *** Din 1830 se declanșează perioada de vârf a transportului cu diligența și în Anglia; pe trasee care depășau 3 000 de mile, circulau 5 000 de diligențe și poștalioane, la ca- re erau folosiți
Agenda2005-03-05-senzational1 () [Corola-journal/Journalistic/283286_a_284615]
-
de roiuri de albine, cînd îi desena pe trup o mulțime de guri enorme. Uneori acest trup înflorea că o grădină sălbatică; pe sfîrcurile sînilor se deșchideau maci, flori de scaieți portocalii îi ardeau la subsuori, clopoței și măceși se încolăceau în jurul membrelor ei, ciorchini de coacăze i se scurgeau de pe buze, libelule cu aripi albastre-violet își luau zborul de pe pleoapele ei, galbenele aurii și șopîrle de un verde acid i se înlănțuiau pe degete. Îi strivea căpșuni pe feșe, îi
Seductia violentă by Gabriela Tepes () [Corola-journal/Journalistic/17780_a_19105]
-
unui alt canon estetic (sau, mai curînd, scriitural)". Același aer de vasalitate îl respiră reproducerea unor articole de dicționar: BOA s.m. invar. 1. Șarpe tropical, carnivor și neveninos, lung de cîțiva metri, care-și ucide prada înainte de a o înghiți, încolăcindu-se în jurul ei și sufocînd-o (Boa constrictor). 2. Fîșie lungă de blană sau de pene, purtată altădată de femei în jurul gîtului. - Din fr., lat. boa (Dicționarul explicativ al limbii române, E. A., 1975). Cu suficientă ironie, poetul simulează un grad zero
Poezia lui Șerban Foarță by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17261_a_18586]
-
mai rămas din uvertură/ zvîrlită ca trompeta în zăpadă (zăpada abundentă din "Vara indiană")/ într-o firidă algonkiană a craniului/ scăpînd ca prin urechile acului/ fragila trompă a lui Eustache/ dar cum cînta micuța dansatoare indiană/ cu trupul său strălucitor încolăcit de trompa elefantului solzoasă/ împodobită cu siderolite/ în nesfîrșitele ropote de aplauze ale circului/ înălțată pînă la trapezul acustic sub cupola galactică/ și apoi jos pe nenumăratele ei piciorușe-n arenă/ unduind de brațe și sîni căutînd Calea Laptelui/ și
Poet și cîntăreț by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17295_a_18620]
-
ca un nodul benign ori chiar malign - Realitatea se răzbună întotdeauna, iar atunci o face cu o mai mare forță diabolică: Ea „metastazează”! „Dar acum nu știu cum să scap din această încercuire și asaltul sufletului care îmi dau târcoale și mă încolăcesc ca un șarpe sufletul și mintea. Mă simt paralizat... Am vrut să-mi uit trecutul, amintirile, acum vreau să uit chiar de mine ca ființă vie... sau poate ceva a murit în mine de mult timp... Nu știu când și
Un Robespierre modern – cântăreț de jazz by Eugen Cojocaru () [Corola-journal/Journalistic/2500_a_3825]
-
cu cât se desfășoară, în genere, într-un decor domestic. Citim astfel despre un „geamantan burdușit cu frică”, despre dimineața care e „ca o gheară-n stomac”, despre „palmele îmbibate de spaimă”, despre o „coerență a fricii” sau despre panica încolăcindu-se „ca iedera”. De asemenea, într-un poem, „un opium tăcut/ culege rănile viitoare”, în altul, lumina din cameră „scuipă cheaguri de sânge”. Poemul Noptiera, amintește, în final, de „un sânge cu lama subțire/ pregătit să iasă în întuneric/ și
Versuri convingătoare, lirism de calitate by Dan Cristea () [Corola-journal/Journalistic/2560_a_3885]
-
dobîndește un portret feeric, compus din exotisme, aidoma unui tablou al lui Rousseau le Douanier: ,,singur cern gînduri galbene ca nisipul/ mănînc plictisit noapte cu zahăr/ telefonul alături ca o prepeliță moartă/ pe cărți au răsărit boababi/ șerți roșii se-ncolăcesc pe pereți/ moartea ageră e la colțul pleoapelor/ mîna licăre ca o lampă cu gaz pe pătura transparentă/ pe cer genunchii donei juana escaladează luna/ jumătate albi jumătate negri/ de ce noaptea e infinită de ce zahărul e amar" (tristețe infinită boababi
Un postavangardist (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15674_a_16999]
-
porc la grătar, fursecuri cu margarină, sticle de Cola, Fanta, vin și apă minerală. într-o sticlă mare de plastic, pe care scrie Borsec, este palincă. într-un colț al camerei, un radiator cu tuburi de ceramică pe care sînt încolăcite bucle de sîrmă subțire incandescentă." Această încăpere este biblioteca comunală unde primarul i-a primit pe distinșii oaspeți. Apoi grupul se îndreaptă spre cimitir unde este lansată cartea. Se aud voci de țărani, la fel de inadecvate cu solemnitatea momentului: "Să-i
Resemnare și declarații de dragoste by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15691_a_17016]
-
ei doi, s-a oprit brusc din număratul banilor privindu-mă speriată. M-am făcut că nu observ și m-am așezat pe o bancă ceva mai alături. Cu mișcări furișate, foarte precaute, ea și-a vârât banii în sân, încolăcindu-și mâinile în jurul capului bărbatului ei, care se poticnea într-un sforăit zgomotos. Bate vântul. Ploua că la început de toamnă. Mai am pe puțin un ceas până sosește trenul și nu știu ce să fac. Cu cei doi mi-ar fi
În tren by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15770_a_17095]
-
ea în boț ascunzîndu-se, să nu fie văzut. Nu se gudura niciodată, doar mîrîie la tine cu ochii lui aurii încarcați de o cruzime greu de definit. Lătra fioros noaptea. Doarme între trei brazi înfrățiți, iarna, pe zăpadă, ca lupii, încolăciți în ei înșiși, păstrînd căldură. În spatele vilei numărul 10 de la Sinaia, cu ramele ei roșii la ferestrele negre, începe imediat pădurea în care dulăul dispare cu zilele, înfrătindu-se probabil cu lupii, observă cineva care i-a și pus un nume
Fise de roman by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16453_a_17778]
-
multele văpăi Și trupul plin de năbădăi? Îți amintești, cum mai zburdam, Cu dorul prins în altă lume, Cu îndrăcitele mișcări Imună la justificări? Îți amintești, cum ne iubeam, Uitând de vremea de afară, Cu-mbrățișări și lungi săruturi, Și-ncolăciți în așternuturi? E-o noapte plină de-amintiri, Iar luna nu o văd, dar strigă, Mă-ndeamnă la iubire și m-abține Să plâng sau râd, făr’ de suspine... 16.02.2017 inspirată de un fulger de-amintiri frumoase, trăite
FĂR’ DE SUSPINE de MIRELA STANCU în ediţia nr. 2239 din 16 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382771_a_384100]
-
înțeleg, trebuia și blonda Sensual să mai evadeze din bibliotecă, unde o târâie olimpicii la chimie cu care e obișnuită. Dar 44 de ani? Fato, ești pedofilă? Un bărbat adevărat, la 65 de anișori nu ți-ai găsit, să-l încolăcești cu picioarele după gât, în piscină, până se învinețește puțin, că dimineața apa-i rece, dar e lumina bună pentru shooting, ca să apari în Click? Adevărul le spune adevărul lui Ponta și Antonescu: deși încrederea în gașca lui Băsescu s-
Ziare, la zi: Simona Sensual se ocupă cu pedofilia în Click () [Corola-journal/Journalistic/27981_a_29306]
-
de animale și le-a dat drumul în Deltă. Conform ARBDD, Academia Română a declarat Pădurea Letea arie protejată în 1938, aceasta fiind a doua rezervație din România după Munții Retezat. Pădurea Letea este caracterizată prin abundența plantelor agățătoare care se încolăcesc pe arbori, dând aspectul unei păduri tropicale, speciile rare de plante, animale și insecte constituind un punct de atracție în plus pentru turiștii care ajung în această zonă. Citește și:
Tulcea: Proiect pentru protejarea Pădurii Letea şi a cailor semi-sălbatici () [Corola-journal/Journalistic/27251_a_28576]
-
Spectacolul, cu tot cu protagonist și recuzită, alcătuită din elemente aparent comune, pe măsură ce jocul prinde amploare, se mută din golul halucinant al scenei, în golul nostru interior, umplândul pentru câtva timp cu un conținut ambiguu. Oricine poate deveni orice. Sentimentele glisează, se încolăcesc unele peste altele, alcătuind un ghem asemănător cu un cuib de șerpi, aflat în perioada rutului. Contemplând spectacolul, simțim cum ne trec fiori reci pe șira spinării. Fugar ne punem întrebarea: oare aceștia suntem noi?! Acestea sunt sentimentele ce ne
Mălăele, omul orchestră by Nichita Danilov () [Corola-journal/Journalistic/2726_a_4051]
-
a pus în mașină. După ce s-a încheiat ședința de redacție la care a participat, Negru a ieșit la mașină și a găsit surpriza. Emoționat, a ridicat capacul cutiei și a rămas împietrit când a văzut șarpele viu care se încolăcea în ea! Cei care l-au scos din starea de șoc au fost colegii săi care, ieșind din ascunziș, i-au urat ”La mulți ani!” în hohote de râs. Până la urmă, Dan Negru a scăpat de grija ”animalului de companie
Dan Negru, păcălit de ziua lui. Află ce cadou a primit () [Corola-journal/Journalistic/23514_a_24839]
-
în continuare cu neîncredere și o umbră de frică. De ce oare? Prințesa zâmbi și îi întinse mâna, parcă îmbiind-o în plasa încăpătoare. Aela păru surprinsă, dar o apucă pe Talestri de mână. Aceasta o trase puternic și fetele se încolăciseră, râzând cu hohote, în plasa veche, mirosind a apă sărată. - Îmi amintești de copilărie! Am împărțit-o mereu împreună! De asta te iubesc eu pe tine. Ești surioara mea! - Știiiiu! Întrebasem și eu, așa, într-o doară... Mă plictisesc rău
CLIMENE, O PROBLEMĂ CU DOUĂ SOLUŢII de AGA LUCIA SELENITY în ediţia nr. 1720 din 16 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381742_a_383071]
-
ceva rece ca gheața care se zvârcolea, rece și lipicios. Eram cu mintea tulburata, eram extrem de slabă, ajunsesem un schelet ambulant. Terifiată, îmi era teamă să îmi imaginez ce urmează. Au țâșnit șapte broaște și un șarpe. Aveam un șarpe încolăcit în jurul meu”. Detaliile “pe parte economică” sunt la fel de halucinante. Le-am citit și eu azi, după ce mi-a căzut în mână confesiunea de mai sus. Sute de mii de euro, case ipotecate ca să fie plătite spiritele rele, mașina lăsată la
Zăvoranu, vrăjitoarele, morţii, broaştele, şerpii şi cei nouă necuraţi by Simona Tache () [Corola-blog/Other/20520_a_21845]
-
cu mâini mângâietoare Vin gândurile ploii ce se-ascund în scrin În giulgiul clipei moarte și-a florile de crin Re-nvie același dor albit-n clipă de mprumut .. Ploaia biciuie sufletul pe drumul străbătut Vântul biciuie ierburi ..ce se-ncolăcesc, Ca șerpii de picioare...se zvârcolesc! În fulgere de lumină și vântul plângea Ploaie aleargă și merg la braț cu ea! Ploaia cântă... și-mi bate iară-n geam. Picături-incolore se întind alene pe-un ram Ecoul nopții nebune tună
SUSPINUL PLOII de ZAMFIRA ROTARU în ediţia nr. 2330 din 18 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/383673_a_385002]
-
Articolele Autorului Ajunsesem într-un câmp de lavandă și mă opream să privesc luna... atât de aproape, dacă întindeam mâna, o culegeam ca dintr-un pom, roade bogate. Liniștea îmi picura ceară în sânge și ca un șarpe galben mă încolăcea, un copil se auzea în mine cum plânge și l-am strigat îndată, dar nu mă auzea. Ajunsesem într-un câmp de lavandă și nu știam dacă îl mai văzusem vreodată pe pământ, aveam aripi de dor și mă căutam
AJUNSESEM ÎNTR-UN CÂMP DE LAVANDĂ de CRISTINA CREȚU în ediţia nr. 1965 din 18 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/380179_a_381508]