1,721 matches
-
rafturile cărora marfa supraabundentă se prelinge languros spre podea, Europa festivalurilor și-a spectacolelor fastuoase e reală, dar parțială. Dincolo de ea, există o Europă a gleznelor umflate de statul în picioare, a picotitului în metrou după zece ore de muncă încordată, a mâncării în pripă, seara, în fața televizorului, a muncii monotone reluate a doua zi. Oricât ar părea de ciudat, aceasta e normalitatea, și nu așteptarea, ca-n Deșertul tătarilor al lui Buzzati, a unui dușman care nu mai vine. Mai
Asimilarea Europei by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11449_a_12774]
-
două mari părți, aproape egale ca întindere, corespunzând celor două zile (solstițiul de iarnă și solstițiul de vară) prin care se definește lumea lui. Două zile diferite de toate celelalte și un erou pe măsură, care le parcurge cu simțurile încordate, cu vigilență mentală și senzitivă, pentru a le epuiza, parcă, întregul semantism. Personaj singular, cu aureolă nu de sfânt, dar de supraom, Antipa îi este înfățișat cititorului secvențial, livrat cu încetul, într-o continuă schiță de portret - și mai mereu
Viața e în altă parte (II) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11723_a_13048]
-
278; PG 47, col. 367). footnote>. De asemenea, într-o omilie la Psalmi le spunea ascultătorilor: „Trebuie, așadar, astăzi să vă dau o răsplată pentru osteneala aceea, alcătuind pentru voi un discurs mai limpede. Căci nu trebuie să ții mereu încordată mintea ascultătorilor, fiindcă obosește repede. Nici nu trebuie să-i dai mult răgaz și libertate, căci și de aici, iarăși devine leneșă. De aceea felu rit trebuie să fie chipul învățăturii și trebuie să potrivești cuvântul, făcândul uneori mai laudativ
Classica et Christiana Revista Centrului de Studii Clasice şi Creştine Fondator. In: Classica et Christiana Revista Centrului de Studii Clasice şi Creştine by Nelu Zugravu () [Corola-journal/Journalistic/125_a_452]
-
lăsa mîinile înmănușate să zăbovească peste diverse articole și, pretinzînd totodată, fără nici o delicatețe, că nu se oprește la nimic, se mira în secret de absolut tot. Pentru întoarcerea la Ritz, afișa dimpotrivă o gură închisă, sau, mai bine spus, încordată, căci își ținea buzele strînse cu un aer plictisit care exprima o umbră de dezgust atît de frivol, că nu putea să aibă altă cauză decît acele mici preocupări tiranice impuse de exigențele modei și pe care o femeie ultrasofisticată
Salvador Dalí - Chipuri ascunse by Ileana Cantuniari () [Corola-journal/Journalistic/13046_a_14371]
-
decât a celor incluse de Ileana Mălăncioiu În volumul Sora mea de dincolo (Editura Minerva, 1980; Editura Litera, 2010). Stadiile toate ale durerii sunt surprinse și Împărtășite cu delicatețe și precizie, duioșie și neîndurare, spaimă și nădejde. Doliul prevestitor - așteptare Încordată și pregătire pentru ceea ce este anunțat ca inevitabil; clipa desprinderii, intervenind liniștit și ferm pentru cel care pleacă, năucitor pentru cel ce rămâne; jalea și vindecarea prin ritual și, În mod intim, personal, prin poezie. Toate constituie motivația și substanța
ALECART, nr. 11 by Irina Ciobotaru () [Corola-journal/Science/91729_a_92870]
-
viață. Așa Încât viața este cea care, finalmente, o preocupă. Se face simțită o atenție Încordată asupra clipei, asupra sensului ei, generat de raportarea fără odihnă la realitatea revelată a morții. Poeziile din Sora mea de dincolo sunt expresia acestei atenții Încordate asupra clipei trecute și asupra celei prezente, degrabă lunecând, și ea, spre trecut. Versurile rodesc dintr-o spiritualitate discretă, care angajează viața și În care este prezent Dumnezeu. Sunt o coborâre În abis a poetei, căci Ileana Mălăncioiu nu caută
ALECART, nr. 11 by Irina Ciobotaru () [Corola-journal/Science/91729_a_92870]
-
ancoreze într-un golf, de unde trimite un disperat SOS. La scurt timp, își face apariția spărgătorul sovietic "Krasin" care, cu numai câteva zile în urmă, salvase supraviețuitorii expediției conduse de Umberto Nobile. După laborioase reparații și nouă zile de așteptare încordată, "Monte Cervantes", secundat de "Krasin", pornește spre Hamburg, urmând aceeași rută pe care venise. Peripețiile, demne de roman, itinerariul, compania de pe vas, măiestrite descrieri ale peisajelor exotice, precum și o multitudine de date demografice, geografice, istorice, culturale etc. au fost incluse
Uimitoarele calatorii ale unui ardelean by Carmen Brăgaru () [Corola-journal/Imaginative/12236_a_13561]
-
într-o mare frățietate, zice acest Versilov, și după aceste amănunte înțelegi că e vorba chiar de epoca noastră, când se va termina și se va construi tot ce ne propunem noi să construim, și că în perioadă de muncă încordată nu o să se prea observe lipsa divinității și a stăpânilor detronați, dar pe urmă, zice acest erou, deodată oamenii vor descoperi singurătatea lumii și va crește în ei fraternitatea asta de orfani. Tu te simți orfelin? " (s.n.) Aceasta este, la
Desfășurarea între Ana Pauker și Gheorghiu-Dej by Cornel Ungureanu () [Corola-journal/Imaginative/12088_a_13413]
-
șoptea gâfâind: "Nu te glupăvi. Ușurel, ușurel, omilenicule. Olmazul e pe-aproape." Cei doi bătrâni dormeau duși. Mângâiam olmazul. Simțeam cum Mașa se deschide tot mai mult. Aproape că-i auzeam cartilagiile fine cum pocnesc înfundat. Catifelate tresăriri de lujer încordat, topindu-și zvâcnetul în gemete înfundate. Caimacamul înlemnise. Mașa își culcase urechea peste el. Tresări încordat când pistruiata își răsuci ușor capul și-l sărută, într-o fulgerare de secundă. "Vin arhistratizii", șopti el sufocat. M-am ridicat. Mașa a
Mașa by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Imaginative/12431_a_13756]
-
puse la punct de-abia în ajunul Crăciunului, cînd, în cadrul unui meeting, ni s-a amintit că „sunteți sindicaliști”, că „vă aflați în plin efort de pregătire a examenelor”, că „vacanța va veni ca o destindere binemeritată după o muncă încordată” ș.a.m.d. Deci am fost siliți să ne mulțumim deocamdată cu 2 „felioare” de vacanță, adică cu cîte 3 zile libere la finele ultimelor săptămîni (23-25 și 30-1). 15 ian. 1952. Cursurile noastre s-au suspendat de marțea trecută
Din roase plicuri by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/13166_a_14491]
-
s-a liniștit. - Cred că l-au prins, am șoptit. Ilinca a încuviințat din cap, fără o vorbă. Deodată, zgomotul unui foc de pistol a făcut țăndări liniștea din jur. Fusese tras din apropiere. Ne-am uitat una la alta, încordate, obsedate de acelasi gînd. Înainte de a avea timp să-l exprimăm, s-au auzit bătăi puternice la ușă din față, voci grosolane care zbierau să li se deschidă. - Da-le drumul! am implorat-o, sau vor sparge ușa. Nu te
Pia Pillat - Zbor spre libertate by Mariana Neț () [Corola-journal/Imaginative/13746_a_15071]
-
deabia se tira. Mi se părea că stau acolo de o veșnicie. Apoi, într-un scurt răstimp în care vîntul s-a oprit, am auzit un tînguit încet, intermitent, de undeva din stînga mea. Împietrita, mi-am ținut răsuflarea, ascultînd încordata. Vîntul s-a pornit din nou cu putere, acoperind sunetul de adineauri. Oricît am ascultat, nu l-am mai auzit. Astfel au trecut cîteva minute și începeam să cred că imaginația îmi jucase o festă, cînd tînguirea s-a pornit
Pia Pillat - Zbor spre libertate by Mariana Neț () [Corola-journal/Imaginative/13746_a_15071]
-
pe jumătate carne vegetală de parcă nu florile mari, mătăsoase de fosfor cu care-mi acopăr zilnic obrazul hidos de-o nedisimulată noblețe acidă de parcă nu frații gargui, ciobiți puțin, frumoși și neclintiți ca niște hermeși de marmură. scriu un poem încordat și tăios la care în biserici bântuite de dracul se încălzesc noaptea nebuni și copii veniți să străpungă pe corbi de var blindajul perfect al nesățioasei morți scriu un poem strâns și rece ca un pumn de oțel și fiindcă
Poezie by Claudiu Komartin () [Corola-journal/Imaginative/14196_a_15521]
-
-ți dai seama ce oribil loc, au suferit oameni aici, au murit..." Nu i-am răspuns. Nu vroiam să amestec ceea ce simțeam eu, jucându-mă doar cu gândul că îl chinuisem puțin pe inginerul acela. Am preferat să tac. Tăcere încordată, ca un țipăt continuu. Ajunsesem în fața bisericii. Fostei biserici. Doar turlele, pridvorul cu frumoșii stâlpi și aerul acela tainic din preajma oricărui sfânt lăcaș te copleșeau cu frumusețea năruită, batjocorită acum a bisericii de odinioară. Mirosea a grajd, a siloz de
Neaua de la Văcărești by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Imaginative/10414_a_11739]
-
scriitorului de a fi orice - învelit în blana neagră și lucioasă a sărmanei pantere. Care se ascunde, evită omul - dușman ancestral, dar și aflat în irealitatea imediată -, se strecoară la limita zonelor locuite, traversează autostrăzile și drumurile de țară, lipăie - încordată ca un arc de oțel - apa lacurilor, noaptea, întotdeauna noaptea, noaptea din care s-a desprins, îndreptându-se spre Nord, mereu spre Nord. ,De ce spre Nord?", m-a întrebat Fiona, și eu eram fericit că găsisem deja răspunsul. Mintea mea
Povestea celor două pantere by Florin Sicoie () [Corola-journal/Imaginative/10869_a_12194]
-
ne oferă, bunăoară, explicații în privința denumirii științifice a "pisifonelui" (termenul provine din latină, "pisifonensis sonans"), justificâdu-se prin faptul că "pisifonele poate fi învățat să și cânte puțin"; aflăm, în plus, că el este și un bun confident, ascultând cu o încordată atenție cele mai intime gânduri ale lui v.înnopteanu și privindu-l fără să clipească. Totuși, în pofida caracterului absurd al celor mai multe situații, se constată că, mai totdeauna, capătă câștig de cauză opțiunea pentru revenirea bruscă la logica obișnuită a lucrurilor
Poezia lui Mircea Ivănescu by Catrinel Popa () [Corola-journal/Imaginative/10105_a_11430]
-
nu-i de ajuns... Știu că mă iubești. Oricît ai vrea să scapi oricît te-ai ascunde în ultimul birou din secție- Ești acolo și mă iubești. Buzele tale se întind sărutînd buzele mele imaginare. Nările tale adulmecă gîtul meu încordat, de iubit dispus. Arată-mi că mă iubești - îți cunosc fiecare bucățică din trup mai bine decît am fi făcut-o împreună. n Ștrumfii își scriu scrisori pe șervețele (2) Și fași, îăi, Jăms Dinu' ghenerației & președintele Baudelaire? Care mai
Poezie by Marius Ianuș () [Corola-journal/Imaginative/11066_a_12391]
-
o carte. Mori sau trăiești , depinde care ți-e norocul ! Înapoi e cam târziu oricum, să mă întorc ! ” - Deci ? întreabă ,încercând să nu clipească . - Bine,ne oprim ! Arată ce ai ! - Careu de ași cu damă ! Trec secunde bune, de așteptare încordată. Abia într-un târziu,jugulara americanului începe să se zbată vizibil, a neputință. - Norocul începătorului,careu de popi cu un zecar ! - Ha, ha,ha.... Așa o să te bat și mâine Sanders, la trofeu ! izbucnește regizorul sicilian într-o bucurie imensă
VIAȚA LA PLUS INFINIT (11) de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 1840 din 14 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380595_a_381924]
-
nu mă modific profund/ la profund a-nchis// pe întuneric gurile noastre inspirau aerul unui cimitir părăginit/ ne afundam în lâncezeală cu membrele amorțite// mă trezeam cu creierii ca pereții scorojiți/ dup-o cană de apă/ prinzând toarta cu mușchii încordați/ ducând cana la gură ca printr-o nișă/ prin care o cană nu ar încăpea/ știam că nu dormi/ că asculți cum mă clatin și mă izbesc de scaune/ situația de acum părea un făt asfixiat". Bineînțeles că nu-l
Lucruri personale by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10290_a_11615]
-
prezența, mai degrabă virtuală decât reală, a "primului pacient al țării"... (Ce ironie groaznic-opresciană - vă mai amintiți? A, era vorba despre ministrul Nicolăescu? Mă scuzați...). - Fratrele mieu, îmi zicea Haralampy emoționat, oare generațiile viitoare vor ști să aprecieze cât de încordați așteptam noi telejurnalele și mai ales reportajele cu cea mai filmată fereastră din centrul Europei? Ce? Gripa aviară furișându-se mișelește spre Ardeal, pe la Întorsura Buzăului, pentru a-l virusa pe unicul fluture din lume cu înfățișare de om? Cioacă
Trăind în cercul nostru... strâmt by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/10609_a_11934]
-
cu observarea cât mai atentă a mișcărilor realizate. Cele două stări descrise sunt antagoniste: cu cât ne relaxăm mai bine, cu atât atenția se diminuează sau cu cât suntem mai atenți și mai concentrați asupra mișcărilor, cu atât devenim mai încordați, mai puțin relaxați. Echilibru De îmbinarea echilibrată a celor două stări din timpul exersării TAIJIQUAN-ului beneficiază din plin sistemul nervos central. Astfel, exersarea minții și a corpului în același timp stimulează cortexul cerebral, prin excitarea anumitor regiuni și inhibiția
Agenda2005-02-05-senzational4 () [Corola-journal/Journalistic/283262_a_284591]
-
limbii oficiale vorbite i se refuză statutul de fapt al denumirii reale de română. Încît luptele continuă statornic și îndîrjit. Cu deosebirea că acum nu se desfasoara numai la nivel științific ci și politic, între partidele care se înfrunta în încordata Basarabie a noastră. Autorul cărții pe care o comentez nu are deloc o bună opinie despre atitudinea lui Petre Lucinschi, actualul președinte al Republicii Moldova, prezentîndu-l că un românofob și apropiat românofobilor. Lucrurile sînt, deci, tot încurcate și, repet, nu e
Drama Basarabiei by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17782_a_19107]
-
să spuneți că în țara asta nu-i pasă nimănui de popor, de omul simplu? Că totul e o minciună? Că de la politicianul de cartier la șefii serviciilor secrete avem de-a face cu niste farsori abjecți?" Așteptăm și eu, încordat și curios, replică proaspătului demisionar. Răspunsul, pe cât de adevărat, pe atât de crud, a sunat că șuierul unei ghilotine: Da, exact asta vreau să spun!" Chiar pentru cineva care n-a prea găsit, din 1996 încoace, motive de încântare în fața
Aseară ti-am luat hazna by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17810_a_19135]
-
din Vaț, împreună cu alți unsprezece colegi de luptă. Alții și-au executat pedeapsa la închisoarea din Seghedin. Au suportat și grele cheltuieli de judecată. Dar relațiile memorandiștilor cu gruparea mocionistă (care a fost și a rămas potrivnică Memorandului) se păstrează încordate și de neconciliat. Aici, în pușcăria de la Vaț, Nicolae Cristea, om bătrîn, (avea 61 de ani, în 1902 va închide ochii definitiv) scrie broșura La țintă, întruchipare a convingerilor sale politice de o viață. Cu o leafă modestă, împovărat de
Jurnalul unui memorandist by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17214_a_18539]
-
înțepenit și caduc - evident că referentul este acum o simplă abstracțiune -, nu poate fi supus unei probe care se sprijină fundamental pe platitudinea rețetei și pe nimfomania memoriei. Altfel spus, calul de curse, cu glezna lui subțire și cu nervii încordați ca strunele viorii, nu mai poate fi dus înapoi la rîșniță sau la saca fără să-l umilești ori chiar să-l ucizi. Toate aceste gînduri, stimați cititori, care par glumețe și frivole la prima vedere, mi-au venit în
Noul exil al lui George Apostu by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17269_a_18594]