61 matches
-
sexuale? Tendințele mele poligame? „Vrei să seduci, dar o faci pentru a te apăra, iar uneori pentru a fi agresiv“. Mi-a trîntit fără menajamente un diagnostic care m-a lăsat cu gura căscată: „Ți-e teamă că Îți vei Încornora părinții“. I-am vorbit pe larg despre Tina, care visase la o viață socială mai strălucitoare: se văzuse În brațele unui cineast de reputație internațională, dar se pomenise cu un Don Juan agorafob În cîrcă. Doamna Marchal a fost foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
respectivă, am luat un Trans-Europe-Express spre Amsterdam. Era uimitoare această Jacqueline Marchal. După cea de-a patra ședință, mă soma, sau mai curînd Îmi prescria, să-mi părăsesc soția, iar eu Îi urmasem sfaturile. „Ți-e teamă că Îți vei Încornora părinții!“ Mă Întreb ce-ar fi gîndit tata despre fraza asta, care Îi făcea harcea-parcea o parte din operă. Căci fraza asta am reprodus-o, și Încă de două ori, În primul meu roman. O fi citit-o tata? O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
căsătorit care refuza să divorțeze pentru ea, În timp ce eu, care eram nebunește Îndrăgostit de Delphine (da, Delphine, am spus chiar așa, „nebunește Îndrăgostit“), dacă ezitam să divorțez, era din cauza tatei, dîndu-i dreptate doamnei Marchal: „Ți-e teamă că Îți vei Încornora părinții!“. Fiecare cu circul lui. În februarie 1966, cu cîteva luni Înainte de a o cunoaște pe Delphine, petreceam mai multe nopți la hotel decît cu Tina - „nimeni nu poate avea mai multe domicilii“, afirmă Codul Civil, În contradicție cu drepturile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
fi trimis oare? Am spus-o mai adineaori: e o problemă Încîlcită povestea cu publicarea primului meu roman, o poveste pe care a stricat-o ostilitatea părinților mei, un cuplu pe care - să nu uităm - mă temeam că-l voi Încornora... Cum de au ghicit ei că o carte din care nu citiseră nici măcar un rînd Îi va șoca? Ceea ce mama citise poate pe furiș În septembrie ‘68 - paginile pe care le scrisesem la Cannes - nu avea nimic alarmant și de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
bebelușul ăsta o să moară sau o să se smintească“, „dacă Îți pierzi credința, eu mă sinucid“, „de fiecare dată cînd fac portretul unui bărbat, la tatăl tău mă gîndesc“, „camioanele de mare tonaj circulă devreme“, „ți-e teamă că Îți vei Încornora părinții“, „n-ai nici un viitor“, „n-ai vrea să mi-o tragi?“, și alte refrene asemănătoare care răsună ca niște cîntece În bătrînul tonomat cu care aduce uneori memoria mea. Și maică-mea? CÎnd am vorbit cu Zscharnack, am uitat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
se bucură nașul, și, pe ocolite, cu vorbe alese, le spuse, lăudîndu-l pe mire că e negustor și că ginerele cel mai nimerit pentru fata meșterului nu putea fi decât el, Stere. Pe urmă o luă cu snoave, le mai încornora, le Suci, nuntașii mai apucau friptanele și paharele, râdeau de vorbele lui și-și spuneau: - Ăsta e om al dracului, n-auzi cum le potrivește de bine? Vorbi după aceea și socrul, pomenind de zestrea dată fiicei, de felul cum
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
percepția pe care Ianuarie o avea în legătură cu Mai.91 Povestirea economului este, de fapt, o fabulă dacă se pune pe prim plan latura moralizatoare urmărită de autor, sau o legendă a ciorii, unde Phoebus își ucide soția ce l-a încornorat, după ce pasărea îi dezvăluise infidelitatea acesteia, dar, surprinzător, în final regretă gestul pripit, aproape că nu mai crede vinovăția celei atât de dragi, și condamnă cioara pentru lipsa ei de discreție și de diplomație, blestemând-o să aibă un penaj
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
unor soți cu un comportament despotic, dezaprobă claustrarea forțată în casă a femeii, privarea ei de libertate și de bucurii, supunerea la munci mai mult sau mai puțin covârșitoare. Verdictul Fiamettei este dur: „bărbații de acest soi merită a fi încornorați, și mai cu seamă atunci când gelozia lor e fără de temei”185, și nu are nici un fel de resentimente 183 Ibidem, vol. II, p. 84. 184 Ibidem, p. 120. 185 Ibidem, p. 181. 73 în privința înfăptuirii dreptății prin răzbunare, de aceea
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
pretindea că are puteri miraculoase și ar fi putut-o transforma în iapă. Descrierea ritualului acestei metamorfozări este presărată cu aluzii licențioase, căci totul nu era decât o încercare de a profita trupește de o femeie naivă și de a încornora un soț „cam prostănac”549. Pentru a-și atrage „prada” de partea sa, călugărul din mediul rural (VIII. 2) oferă femeii îndrăgite daruri, de un prozaism care-i denotă educația: un mănunchi de usturoi din grădina pe care o lucra
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
viitorul. Încearcă să-și păstreze aceeași conduită de viață ca în trecut în timp ce devine din ce în ce mai conștient de restricțiile impuse de senectute: evenimentele povestirii sunt precipitate tocmai din cauza acestei situații.”897 Acest om nu putea decât să-și merite poziția de încornorat deoarece a abuzat de frăgezimea tinerei soții, neinvitând-o la dialog, neascultându-i părerile și tratând-o ca pe un obiect estetic, ca pe un bun de care nu dorea să se despartă și pe care îl poseda cu lipsă
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
percepția pe care Ianuarie o avea în legătură cu Mai.91 Povestirea economului este, de fapt, o fabulă dacă se pune pe prim plan latura moralizatoare urmărită de autor, sau o legendă a ciorii, unde Phoebus își ucide soția ce l-a încornorat, după ce pasărea îi dezvăluise infidelitatea acesteia, dar, surprinzător, în final regretă gestul pripit, aproape că nu mai crede vinovăția celei atât de dragi, și condamnă cioara pentru lipsa ei de discreție și de diplomație, blestemând-o să aibă un penaj
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
unor soți cu un comportament despotic, dezaprobă claustrarea forțată în casă a femeii, privarea ei de libertate și de bucurii, supunerea la munci mai mult sau mai puțin covârșitoare. Verdictul Fiamettei este dur: „bărbații de acest soi merită a fi încornorați, și mai cu seamă atunci când gelozia lor e fără de temei”185, și nu are nici un fel de resentimente 183 Ibidem, vol. II, p. 84. 184 Ibidem, p. 120. 185 Ibidem, p. 181. 73 în privința înfăptuirii dreptății prin răzbunare, de aceea
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
pretindea că are puteri miraculoase și ar fi putut-o transforma în iapă. Descrierea ritualului acestei metamorfozări este presărată cu aluzii licențioase, căci totul nu era decât o încercare de a profita trupește de o femeie naivă și de a încornora un soț „cam prostănac”549. Pentru a-și atrage „prada” de partea sa, călugărul din mediul rural (VIII. 2) oferă femeii îndrăgite daruri, de un prozaism care-i denotă educația: un mănunchi de usturoi din grădina pe care o lucra
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
viitorul. Încearcă să-și păstreze aceeași conduită de viață ca în trecut în timp ce devine din ce în ce mai conștient de restricțiile impuse de senectute: evenimentele povestirii sunt precipitate tocmai din cauza acestei situații.”897 Acest om nu putea decât să-și merite poziția de încornorat deoarece a abuzat de frăgezimea tinerei soții, neinvitând-o la dialog, neascultându-i părerile și tratând-o ca pe un obiect estetic, ca pe un bun de care nu dorea să se despartă și pe care îl poseda cu lipsă
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
își investește bine resursele în propria sa descendență genetică și nu în cea a vecinului care ar fi putut avea o relație sexuală cu soția sa, producându-i un cost important în termeni de timp, eforturi și resurse consacrate de „încornorat”. Este motivul pentru care am văzut că bărbatul este foarte sensibil la asemănarea fizică cu propriul copil, că este de asemenea, mai mult decât femeile, gelos în plan sexual etc. Dar aceste strategii nu se opresc aici. Cercetările arată că
150 de experimente pentru cunoașterea sexului opus. Psihologia feminină și psihologia masculină by Serge Ciccotti () [Corola-publishinghouse/Science/1848_a_3173]
-
bărbatul lucid, care acceptă jocul fără iluzii și știe să se replieze la timp, mulțumindu-se cu puțin. Pe scurt: dacă nu întoarce spatele vieții și consimte bucuros la mișmașurile cărnii, bărbatul nu are cum scăpa de umilitoarea condiție de încornorat, dar o poate face acceptabilă ieșind la timp de pe scenă asemeni unui intelectual, să zicem, deprins mai mult să contemple viața decât s-o trăiască. Era deci firesc ca rolul încornoratului să fie jucat, în drama lovinesciană, de un intelectual
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
de față, un om dedicat studiului (în plus, tată a doi copii), în stare oricând să găsească soluții mai rezonabile măruntelor drame ale vieții. Senzația de improvizație căznită se datorează și faptului că autorul comite greșala de a face din încornorat un tip tragic, dominat de patimi autodestructive, deși abordează motivul triunghiului conjugal din alt unghi estetic, acela al melodramei, în nota unui comic dureros, însă nici pe departe... mortal! Inadecvarea sare în ochi ca un lucru strident, supărător. În aceeași
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
am văzut, nu doar nesuferită, ci contradictorie sau de-a dreptul absurdă. Numai când va intra el însuși în scenă, cu tot cu propriul discurs, vom avea prilejul să constatăm dacă e sau nu misogin, dacă găsește ori nu acceptabilă postura de încornorat, dacă se arată iertător sau tiran, pesimist sau optimist ș.a.m.d. Și probabil nici măcar atunci nu vom ști, pe deplin, "adevărul". Capitolul 3 Scenete și fantezii. Mici scrieri morale Cum teatrul nu i-a oferit satisfacția de a deveni
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
Helios îi temperează avântul vindicativ și-i sugerează aplicarea unei pedepse blânde, mai potrivită cu natura plină de slăbiciuni a oamenilor (cum firea femeii e înclinată spre înșelăciune, bărbatului nu-i rămâne decât să-și accepte, cu resemnare, statutul de încornorat). Cu toate că Vulcan îi ține captivi pe cei doi vinovați în niște lanțuri invizibile, spre hazul întregului Olimp, finalul previzibil al "divorțului" se amână pentru o noapte, la rugămințile insistente ale înțeleptului Neptun, urmând ca mincinoasei zeițe să i se dea
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
se schimbă și ținta deriziunii generale ajunge să fie Boubouroche, bărbatul înșelat din piesa lui Courteline, atitudinea lui se schimbă radical, pentru că găsește în sfârșit prilejul de a se privi în oglindă (obiectiv, ca la teatru!) în postura ridicolă de încornorat. Chiar dacă în soarta lui Boubouroche Andrei tinde să recunoască "una din înfățișările tragice ale sufletului omenesc: bunătatea și slăbiciunea bărbatului călcate în picioare de viclenia femeii; încrederea revărsată peste hotarele îngăduite; orbirea dragostei izvorâtă din nevoia de a iubi"; chiar dacă
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
deslușit cauzele ghinionului său la femei (de vină ar fi, am văzut, propriul temperament melancolic, agravat de circumstanțele biografice nefavorabile unei dezvoltări psihice normale moartea mamei, lipsa afecțiunii familiale etc.), Andrei încearcă să se acomodeze cumva cu postura nefericită de încornorat, dar, neizbutind să suporte rușinea de a fi devenit un "personaj" ridicol, batjocorit de mulțime, părăsește străzile aglomerate ale Parisului pentru a-și căuta liniștea undeva, departe, în sânul naturii ocrotitoare fapt ce trădează fibra rurală a moldoveanului cu suflet
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
de odinioară (Mab, Igeea), "icoană" proiectată undeva, în eter, dincolo de periculoasele imixtiuni ale concretului trivial. Idealizarea trădează, în subiacent, un acut sentiment de insatisfacție și chiar de resentiment față de femeie, natură duplicitară deprinsă a pune bărbatul în inconfortabila postură de încornorat. Refuzând însă realitatea amorului, mistificând-o cu bună știință, Andrei reușește să iasă din pielea lui Boubouroche, cel puțin atât timp cât făptura iubită rămâne o simplă nălucă, produs al imaginației sale înfierbântate, fără a ajunge obiectul posesiunii fizice, carnale. Doar orice
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
sens, nuvele precum În vreme de război și O făclie de Paști, sunt repere de netăgăduit. Dintre cei care "intră la o idee", Sava Manaru, personajul din La "Grandiflora" interesează aici în primul rând pentru că este o combinație inedită de încornorat și de Don Juan, pentru care am identificat ipostaze caragialiene precum Titircă Inimă Rea și respectiv Nae Girimea, abilul înșelător al amantelor și al "respectivilor" acestora. Bănuiala infidelității odată confirmată, îl pune pe boierul Manaru în situația de a opta
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
știu și ce-am auzit de la tine, bietul don Augusto ăsta e un nătărău, un prăpădit, ce mai, un... — Hai, mai departe! — Da’ n-o să te superi? — Ți-am spus să continui! — E deci, cum stăteam să-ți spun, un... încornorat din născare. Și poate cel mai bine ar fi nu doar să accepți treaba cu casa ta, ci să... — Zi, să ce? — Să-l accepți și ca soț. — Aud? - și ea se ridică în picioare. — Îl accepți și, cum e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
bani favoruri și candoare, Să știi că ai tot dreptul la onoare, Că aurul străluce și-n noroi! Unor soții fidele Cântate-n versuri de aezi Și adorate de bărbați, S-atât de CASTE până vezi Ce mulți mai sunt încornorați! Proverbială: „Nu știe bărbatul...” Cum să afle , vrei, bărbatul, Dacă el n-a auzit, Ceea ce știa tot satul, Că era îmbrobodit! Terapie inutilă N-are rost să iei pastile De disfuncții erectile, Când mai bun e-un panaceu Cu ochi
MIHAI COSMA by MIHAI COSMA () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83942_a_85267]