38 matches
-
niciodată. Ochii mei au fost deschiși. S-a sfârșit. DOMNUL KOVACIC: Ce anume s-a sfirșit? DESIRÉE: Guș, mama, totul e atât de ciudat! DOAMNA GROLLFEUER (râde): Dar, nobililor domni, coborâți rogu-vă, asemenea particulelor grele, în liniște. Observ, bine încotoșmănată în mulțumire, că influența mea cea nocivă mai poate fi activă. Și eu, care a trebuit decenii la rând să-mi suport propriul ego, și inima-mi bătea ca să-mi atragă atenția la înțelegerea faptului că influența mea trebuie să
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
acest voievod necredincios a condus atacul cavaleriei. La scurt timp, a fost pălit și în coasta stângă. Vâzdoage și ciomege, mânuite de răzeși, zdrobeau țeste și oase. Crezuse pentru o clipă că trupele îi erau atacate de niște urși turbați încotoșmănați cu sumane și cojoace. Degeaba încerca pașa să-i facă pe toți să reziste. Să apere steagurile de luptă ale preamăritului. Nu-i mai dădea nimeni ascultare poruncilor. Înfricoșați peste măsură, fiecare începuse a fugi care încotro. Baș-agalele o luaseră
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
salvării este incompletă (sugerată, la nivel morfo-sintactic de semiadverbul numai, cu valoare restrictivă), ea realizându-se în cu totul altă parte decât în spațiul terestru, eventual: "Numai asemenea acelor înghețați/ Care erau cusuți/ În burțile animalelor/ Să se încălzească/ Și încotoșmănați bine/ În șuba îndurerată, /Năclăiți în sânge de jivine". Și cum în bine se aruncă întotdeaună cu pietre, iar faptele valoroase sunt mereu răstignite, și autoarea resimte "înghețul/ În singurătatea mea îngerească,/ Prea departe de/ Flăcările din iad". Apelul umanitar
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
alte nu știu câte minți de-astea prea lucide ne despoaie? O, Doamne, oprește-te, te rog, oprește-te“. S-a uitat la ea un timp cum își strânge cu dinții buza de jos, cu un aer de fetiță bosumflată sau speriată, încotoșmănată în haine groase. Și-a scos mănușa și cu degetele reci i-a mângâiat obrazul și ea și-a aplecat îndată capul pe mâna lui, ca o pisică, fără să-l privească. „Nu trebuie să-ți fie groază de toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
personală acerbă pentru existență. Următorul lucru pe care-l observi este și mai fantastic În această ambianță de epocă a glaciațiunilor. O calitate paradoxal tropicală, pentru că fiecare ramură laterală, fiecare bifurcație, fiecare coamă a acestor pitici Împovărați de ani este Încotoșmănată În alte plante - nu numai de micuțele polipode ale majorității pădurilor de foioase, ci de ferigi uriașe, desfășurându-și elegant penajul; tufișuri de afini, ierburi, perne gigantice de mușchi și festoane de licheni. Grohotișul de bolovani de granit, golaș pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1911_a_3236]
-
doi cai purtînd deasupra grumajilor o arcuire sonoră de zurgălăi, ca-n secolul trecut pînă spre sfîrșitul deceniului cinci din vremea noastră, - o sanie, spun, lunecă pe drumul de comună al marii cîmpii (unde o fi găsit sania asta?), amîndoi Încotoșmănați În șube, Lung cu gulerul dat peste umeri, aproape descheiat la gît, veneam ca din basme, el rîdea cu bucurie de copil, avea acum cincizeci și unu de ani, vesel de revederea fostului judecător din tinerețe, o Întreagă lume Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
lui, și pe de altă parte dă ochii peste cap ca să se vadă odată scăpată de el și de neamu’ lui de țigani. Motănica se legăna ușor În scaunul-balansoar, ca-n bătaia unei adieri binefăcătoare. Ațipise cu bărbia În piept, Încotoșmănată În halatul ei de molton vinețiu și Încinsă cu fulare peste mijloc și peste frunte, cu toate pisicile În poală Îngrămădite una În alta și torcând la unison. Steluța se făcuse covrig În pat și ieșeau aburi din respirația ei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
și cu pături sau plapume în spate, adesea și cu mănuși pe mână (căci și rația de lemne la sobele din dormitoare era mult diminuată), ne așezam la marginea patului pentru a putea lua notițe din expunerea profesorilor ... și ei încotoșmănați cu paltoane și căciuli. Spre lauda lor, profesorii, unii chiar în uniforma militară cu care au venit de pe front, sau în permisii temporare, nu numai că nu lipseau sau nu întârziau, dar se străduiau suplimentar, lipsiți și de posibilitatea de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1460_a_2758]
-
omagii. De ce noi, tu și cu mine, să fim privați de această libertate?" Când a plecat de la Universitate, continua să-l doară capul. Vântul încărcat cu fulgi rari de zăpadă îi răcorea fața și obrajii. Se simte întremat. O țigăncușă, încotoșmănată în niște boarfe vechi, cu un coș de viorele la picioare, tropăie strigând să-ți spargă urechile: "Cumpărați floricelele! Vestesc primăvara, aduc dragostea!" Se aplecă deasupra coșului, unde violetul delicat strălucește sub vrâste albe, și alege un buchețel. Îl scutură
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
să înopteze acolo. S-au tomnit, au ajuns la înțelegere să-i călăuzească pentru câțiva Florini. Și-a luat și el merinde pe două zile într-o straiță frumos cusută de vreo drăguță de-a lui din sat, s-a încotoșmănat cu recălul lui cel mai fain și-au plecat la drum. Douăzeci de ore au luptat deschizând drum în nămeții ce le treceau de umeri, din când în când poposind să mănânce ceva, să bea un ceai pregătit la o
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
dar îmi era imposibil să mai dau îndărăt. Mi-am adunat forțele și am făcut un pas înainte. M-am aplecat ca să-mi feresc capul și umerii, apoi am tras și celălalt picior după mine. Nu mă mișcam deloc ușor încotoșmănat în mantaua aia, dar am reușit în cele din urmă să trec dincolo. Am întors capul și m-am uitat la tânăra cea dolofană din dulap. O priveam din abisul acela întunecat prin ochelarii fumurii. Mi se părea foarte drăguță
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
țigancă bătrână, care la prima vedere are o imagine hidoasă, dar care în final cucerește privitorul cu atitudinea ei datorată privirii pline de inteligență. Baba are dinții ieșiți în afară, este încovoiată - similar Babei Hârca a lui Matei Millo - și încotoșmănată cu zeci de bulendre ține o lulea în mână. Un loc aparte îl are pictura denumită "Aglaia", realizată în anul 1907 și alte replici ulterioare. "Aglaia" nu a fost o nomadă, ea locuia în mahalaua Galatei și muncea din greu
Octav Băncilă () [Corola-website/Science/307612_a_308941]
-
săi cerșitul. Un derviș mawlawi nu avea voie să primească pomană decât dacă nu mâncase de trei zile. Rugăciunea și postul - În cadrul ordinului,maestrul cerea respectarea riguroasă a practicilor religioase. Se spune că în vremea unei ierni teribile,pe când tinerii, încotoșmănați în blănuri grele, tremurau de frig chiar si în fața sobelor încinse, Mawlana urca pe terasa școlii și își făcea rugăciunea nocturnă până în zori. După rugăciunea de dimineață cobora și când i se scoteau cizmele, din călcâie îi curgea sânge. De
Ordinul Mawlawiya () [Corola-website/Science/329370_a_330699]