664 matches
-
Băsescu. Haralampy spunea că a prins o secvență chiar cu imaginea locatarului de la Cotroceni așteptând să se deschidă celebra ușă. În televedenie nu s-a deschis ușa pentru... Adică, pentru - atât! Primele zile de toamnă... Rafturile cămărilor încep să se încovoaie sub asuprirea borcanelor de dulceață, compoturi și murături, precum majoritatea românilor, îndoiți de șale (și nu numai) sub povara creșterii nivelului de trai și al PIB-ului. Fiind vorba despre această nouă povară, unii miniștri și alți demnitari au considerat
Mari nostalgii de toamnă by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/10321_a_11646]
-
să mă sinucid! zice fără noima și o lacrimă-i picura la colțul ochiului stâng. Cum ea nu poartă batistă în poșetă, o șterge pe furiș, cu volanul de la bluză subțire și albă că spumă de lapte. Brusc, s-a încovoiat de spate, bustul i s-a lăsat mult în față, ca al unei mame care alăptează pruncul din leagăn. S-a făcut una cu sicriul de sticlă, unul plin cu documente de epocă incertă. Slova înscrisurilor rarisime i se arată
Vara leoaicei. In: Editura Destine Literare by Melania Cuc () [Corola-journal/Journalistic/97_a_208]
-
moment mai reliefat, unde ironia atestă o anume predispoziție spre caricatură: De ziua principelui Carol, adunați în biserică, "miniștrii plesnesc în redingote și Conțescu în frac, încărcat cu decorații de la gât până la splină". La Palat, "Șirele spinărilor domnilor miniștri se încovoaie ca niște săbii". Oricât am aprecia "firul epic" al expunerii totuși gazetărești, suntem departe de Hogaș și de Sadoveanu. însemnările lui Gh. Gh. M. se constituie ca un document excepțional, valoarea literară fiind minimă, după opinia mea. Un cuvânt ar
Un jurnal politic by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Memoirs/12305_a_13630]
-
fost tranșată net. Brândușa Mircea și Adrian Comaniciu sînt prezențe auxiliare denumite generic "medici psihiatri". Tudor Tăbăcaru schițează onctuozitatea unui părinte venal. Daniel Beșleagă topește noblețea de suprafață a amantului elevat în lașitatea de fond a insului coruptibil, care se încovoaie în fața cerbiciei trufașe a bărbatului. Dan Grigoraș evită energic schematismul configurînd un individ pe cît de grobian pe atît de tandru, indiferent, dar și pasional, deopotrivă tolerant și intransigent, sever și generos. Mereu însă în contratimp cu zbuciumul soției. Gabriela
Stil și manieră... by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/17394_a_18719]
-
nu găsește. Pentru a o pune în act îi trebuiesc însă forțe, măcar atâtea câte să-i poată înlesni urcarea pe acoperișul înaltei clădiri de unde-și propusese să se azvârle în gol. După două ratări ale încercării de suicid renunță "încovoiat de rușine". Dinăuntru îi vine răul sau din afară? - iată o problemă care îl frământă pe eroul traumatizat sufletește al lui Virgil Duda, "veșnicul invalid psihic", în cuprinsul lungii sale mărturisiri autoscopice. Și dinăuntru și din afară îi vine răul
Cronica unei nevroze by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/16844_a_18169]
-
urmat alte două experiențe frustrante: prima, la colegiul florentin snob unde și-a făcut studiile, a doua, în societatea închistată și represivă a Siciliei anilor '50 unde și-a petrecut restul adolescenței. Dar toate aceste restricții și opresiuni în loc să o încovoaie, au făcut din ea rebela și luptătoarea de mai târziu și de astăzi. Hotărând să părăsească Sicilia, la optsprezece ani s-a stabilit la Roma, unde și-a continuat și sporit activitatea jurnalistică începută la Palermo, colaborând mulți ani la
Dacia Maraini - Un romancier nu poate avea dogme by Smaranda Bratu Elian () [Corola-journal/Journalistic/16342_a_17667]
-
să se ridice în picioare la intrarea ofițerilor în celulă, refuză să iasă la muncă, încalcă orice cosemn și respinge orice ordin. Cu timpul devine un ochii deținuților `n simbol al nesupunerii penitenciare. Considerat un element instigator cu neputință de încovoiat, va supraviețui regimului penitenciar și va depune după 1989 mărturie. Sfîrșituri atroce. Sar peste morții din penitenciarul Pitești, pe care Cicerone Ionițoiu îi descrie în capitolul „Grigore Dumitrescu, un țărănist care a demascat Piteștiul“, întrucît fenomenul se bucură deja de
Galeria eliminaților by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2729_a_4054]
-
cercuri concentrice, lirica lui George Vulturescu, un poet din Nord, din vechiul neam al costobocilor, cum se definește el, care știe a mânui la fel de bine cosorul, dar și versul, bătându-l pe nicovală la cald și la rece, până se încovoaie și devine flexibil ca un râs sacerdotal. Având întotdeauna, cum se spune, arma la tureatcă, poetul nu se sfiește a o folosi cu grație, dezarmându-i pe prieteni și punându-i în gardă pe dușmani. Cuțitul, piatra și lemnul constituie
Despre urechile de tablă ale unui poet din Nord: George Vulturescu by Nichita Danilov () [Corola-journal/Journalistic/2609_a_3934]
-
și grațioasă a grumazului a înălțat capu-i” ș.a.m.d. Și mișcările statuii nu continuă doar, ci se înlănțuie pentru a descrie o acțiune viguroasă, ritmată de tensiunea comună a mușchilor și concentrării nervoase: „brațele-i goale, unul se încovoaie în sus să scoată o săgeată din cucura de pe umeri; cellalt se razimă pe creștetul ciutei” etc. Și scriitorul, cu geniul anticipației, îl lasă pe cititor să aleagă între diversele continuări ale unei acțiuni care se naște mereu sub ochii
Pe marginea prozei lui Odobescu by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/2605_a_3930]
-
vreascuri, Să încălzească o sobă străină. Prea s-a lustruit piatra sub pași, Prea a crescut buruiana cât casa, Prea s-a-nfășurat vrerea-n vrăjmași, Prea se cere bătută iar coasa. Prea s-a uscat gâtul de strigăt, Prea s-a-ncovoiat spinarea de lipsuri, Prea s-a-nveninat condeiul de plânset, Prea sunt multe fără-nțelesuri. Prea obosi jelania-n leagăn, De prea torida verii-nfășare, Ce mult râvnim la ploaie, la reavăn Și ce departe s-a dus orice răcoare! Prea străină-i
VERSURI (1) de DANIELA POPESCU în ediţia nr. 1874 din 17 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381679_a_383008]
-
admirase și ea la bunicul său. Aceleași amintiri din perioada războiului, ca și cele legate de căile ferate. Poate doar o altă întorsătură a sorții... Oameni curajoși, luptând pentru un ideal, modești, dar privind cu semeție peste mediocritate, oameni puternici, încovoiați de regim, dar niciodată înfrânți. Rosti și Mira, cu gândul la bunicul ei, într-o contopire de amintiri: „Rămas bun, bunicule!” Referință Bibliografică: CONTOPIRE - 12 - GLASUL TRENULUI / Mirela Stancu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1944, Anul VI, 27 aprilie
GLASUL TRENULUI de MIRELA STANCU în ediţia nr. 1944 din 27 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381727_a_383056]
-
Tot satul s-a împodobit, Și râd ferestrele în soare, În dangăt clopot s-a pornit, Chemând creștini la sărbătoare. Pe porți ies tineri și copii, Ducând verzi ramuri pe-a lor brață, În urma lor îi vezi trecând, Pe bunii-ncovoiați de viață. Cu toții, tineri și bătrâni, Pășesc cântând cu fericire, Ei poartă salcie în mâini, Cântând lui Dumnezeu „ Mărire”... Azi sunt Floriile și-n sat, E-așa o mare bucurie Căci pe-un asin azi a intrat Iisus, în mare
GABRIELA MUNTEANU [Corola-blog/BlogPost/383512_a_384841]
-
Tot satul s-a împodobit,Și râd ferestrele în soare,În dangăt clopot s-a pornit,Chemând creștini la sărbătoare.Pe porți ies tineri și copii, Ducând verzi ramuri pe-a lor brață,În urma lor îi vezi trecând,Pe bunii-ncovoiați de viață.Cu toții, tineri și bătrâni, Pășesc cântând cu fericire,Ei poartă salcie în mâini,Cântând lui Dumnezeu „ Mărire”...Azi sunt Floriile și-n sat,E-așa o mare bucurieCăci pe-un asin azi a intratIisus, în mare-mpărăție!Tu
GABRIELA MUNTEANU [Corola-blog/BlogPost/383512_a_384841]
-
dar altă opțiune nu puteam ... IV. NOIEMBRIE, de Maria Cristina Pârvu, publicat în Ediția nr. 2138 din 07 noiembrie 2016. Noiembrie Cristina Pârvu Noiembrie iar, câtă ploaie... Frunzele tot cad neîncetat. Pământul de frig se îndoaie, De ploaie s-a încovoiat. Și iarăși burează-ncontinuu, Ferestrele-mi sunt tot în lacrimi. Tristețea ne crește asiduu, Instalând iar gerul în inimi. Și tot ploua de trei zile, Dorul de tine mă-ngheață. Chiar de cresc ghețari în mine, Dragul de tine-i
MARIA CRISTINA PÂRVU [Corola-blog/BlogPost/378015_a_379344]
-
de trei zile, Dorul de tine mă-ngheață. Chiar de cresc ghețari în mine, Dragul de tine-i dezgheață. Citește mai mult NoiembrieCristina PârvuNoiembrie iar, câtă ploaie...Frunzele tot cad neîncetat.Pământul de frig se îndoaie,De ploaie s-a încovoiat.Și iarăși burează-ncontinuu,Ferestrele-mi sunt tot în lacrimi.Tristețea ne crește asiduu,Instalând iar gerul în inimi. Și tot ploua de trei zile,Dorul de tine mă-ngheață.Chiar de cresc ghețari în mine,Dragul de tine-i
MARIA CRISTINA PÂRVU [Corola-blog/BlogPost/378015_a_379344]
-
amintit de monahul de la Rohia. Nici transe mistice, nici cădelnițări folclorico-pravoslavnice, în filmul lui Lungin întîlnirile au un grad premeditat de "impuritate", nu sunt ca la carte, părintele Anatoli joacă un dublu rol, al călugărului taumaturg și al ucenicului umil încovoiat sub apăsarea păcatelor. Nu ezită să bea ceai cu mirenii, să cînte cucuriguu sufletului rătăcit pe pustie, să cotcodăcească și să-l cheme precum cloșca puii. Exorcismul fetei amiralului Tihonov, fostul tovarăș de arme sculat din morți este impresionat, una
Ultima Thule by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8455_a_9780]
-
Mielul adus la jertfa-mpărătească/ S-a hotărât că este prea firav/ Și-a fost lăsat o vreme să mai crească.// Dar se întoarce-acasă Ion și-n drumul lui/ Se simte îndelung mireasma rară/ A cărnii despicate cu migală/ La grinda-ncovoiată de sub scară.// Se uită în tăcere la mielul lui cel blând/ Cu greabănul ieșit prin lâna scurtă/ Și-i spintecă plângând doar o bucată/ Din pulpa dinapoi și de pe burtă.// Și eu mă uit la restul de trup cum se
Urcarea în ring by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8488_a_9813]
-
face cu ochiul - altfel spus când te pomeneș ti octogenar, sau optzecist cum îmi place mie să-mi spun prin analogie cu ierarhia cronologică a poeților contemporani, se presupune că ești doldora de amintiri. O avalanșă de amintiri care îți încovoaie spatele ca o desagă prea grea; o tonă de trecut în fața căreia prezentul tremură ca o punte șubredă, spre firul de drum firav care poartă încă numele de viitor. Și prin această aglomerare, prin acest conglomerat de amintiri, cotrobăiește și
Dresda by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/3929_a_5254]
-
arată „răstignit pe cruce”. Cum am puteao uita? Într-o epocă a dezbinării, el a militat pentru reconciliere, iar asta nu i-a iertat-o niciuna dintre taberele aflate în conflict. Ani în șir, în timp ce ulcerul îl făcea să se încovoaie de durere, nu s-a întâmplat să lipsească vreodată de la o reprezentație cu Macbeth sau de la o cină în tovărășia lui Camus. Sacrificat în numele lui Brecht, și-a văzut prietenii din tinerețe abandonându-l rând pe rând. A trăit la
Jean Vilar, o legendă by George Banu () [Corola-journal/Journalistic/4342_a_5667]
-
De ce nu sunteți așa „bătăioși” În interior cu tot răul și mizeria, de ce trebuie „În afară”? Ce exemplu puteți da voi Irakului privind grija față de națiune, când oamenii mor de foame În iarna asta cumplit de geroasă, de frig, se Încovoaie sub imensitatea taxelor, amenzilor, impozitelor. Sunt curioasă să aflu ce vă mai fată mintea că de crucit se crucește tot românul. Cui spun regiile de apă, căldură, gaz că au trebuit să scumpească datorită... nu știu cui? Cui, domnilor guvernanți, când toate
Când îngerii votează demonii sau România răstingnită by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Administrative/1182_a_1887]
-
asasin împotriva inimii care bate, vie, sub el... (Meridian) Buzele nuntesc, șoptesc. Zadarnice nunți, șoapte destinate pierzării, fiindcă nu aud nimic. Eu am auzit ca o copleșire, ca o nimicire, ca o prăvălire din munți cărunți, peste creștet, peste umeri încovoindu-i, doar aplauzele. (Aplauze) Un teatru mut, simptom al teatrului în negativ, în care doar aplauzele se năpustesc asurzitoare pe scenă, pe scena unde nu s-a întâmplat nimic, aceasta este viziunea apocaliptică a poetului. Râsul tăcut, ca și vocea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
cu sensuri ezoterice. În tabloul „Făt-Frumos” Ducipal strălucește muruit asemenea cu chipurile protagonistelor. El este doar vehiculul dintre lumi, simbolul „spațiu-timp” întrupat într-o ființă fantastică, vorbitoare, ce aparține și prin culoare - în contrast cu întunecata, pestrița ghionoaie - binelui și vieții. Deși încovoiați de efort, țăranii, aceste „combine” vii intrate cu secera în lanul de grâu, sclipesc optimist, incandescent în lumina orbitoare a soarelui de vară. Modul expresiv, în manieră naivă, în care este exprimată mișcarea, se înscrie ca încă o reușită a
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
mare. De la un capăt la altul al ogorului se puteau vedea niște mogâldețe albe prăfuite pe un fond galben, auriu, uneori mișcându-se, alteori părând statice, toate în funcție de distanța de la care erau văzute. Când te apropiai de acele ființe umane încovoiate de șale, observai cum tăiau spicele de grâu cu securea și le făceau polog. Familiile care aveau copii mai mari îi puneau pe aceștia să adune poloagele de grâu și să le lege în snopi. Unde nu avea cine să
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
vocale, fără a și fără e și fără pbcfdgjlmstrz. Vocea ei adormită. Vocea care nu spunea nici smântână, nici nu e voie, nici te iubesc, nici mai trebuie șofran, Vania. Nimic. Ivan își simțise fruntea grea de sudoare și degetele încovoiate într-un tremur necontrolat. Fără sens. Totul era fără sens. Imaginea lor, acolo, com plet idilică și, totuși, reală, gata să-i invadeze fiecare por și fiecare suflare, să-l înghită cu totul, să-l mistuie laolaltă cu fasciculele de
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
propriilor ițe genetice, culturale, geografice, geopolitice, ajunsese la desăvârșire. Zilele în care proaspăta autoare de romane se înfuriase, se dăduse cu capul de toți pereții, se măcinase, făcuse să crească tensiunea din pasta pixului, acele zile în care degetele se încovoiaseră peste colile A4 într-o convulsie potrivnică actului scriitoricesc, în care se certase ca la ușa cortului cu fagotul și în care simțise că i se zbârcește creierul, și asta nici măcar din cauza prea multor circumvoluțiuni, se încheiaseră. Tristețea fagotului meu
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]