559 matches
-
să săvârșească al doilea act negândit în seara aceea. Fața îi devenise lividă, clăbuci de spumă îi înfloreau în colțurile gurii. Ți-ai bătut joc de mine?! Tu ți-ai bătut joc? Tu, mă?! Tu?!... S-a repezit cu degetele încovoiate, gara să mă înșface de gât. Ceilalți se ridicaseră neliniștiți din așternut. Șezi blând, mă, ce dracu, hai că vă socotiți voi mâine, cu capul mai limpede! Vâț se zvârcolea să răzbată spre mine printre cei ce îi tăiaseră calea
CHIPIUL ALB de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 311 din 07 noiembrie 2011 by http://confluente.ro/Chipiul_alb.html [Corola-blog/BlogPost/355421_a_356750]
-
o dată” (14), „lumină” (14), „rătăcire”, „a rătăci” (14), „aripi” (12), „întuneric”, „a întuneca”, „întunecare” (12) „răstignit”, „răstignire”, „a răstigni” (11), „fluture” (12), „trist”, „tristețe” (10), „zbor”, „a zbura” (9), „strivit”, „strivire”, „a strivi” (9), „păreri de rău” (9), „a încovoia”, „încovoiat” (8), „patimi” (8), „moarte”, „a muri”, „morminte” (8), , „frunză” (7), „deșert”, „deșarte”, (7), „a apăsa”, „apăsare” (6) etc. Având subtile afinități cu poeți precum George Bacovia, Tudor Arghezi și Nichita Stănescu, poetul Eugen Dulbaba rămâne o voce distinctă în literatura
EUGEN DULBABA – PIRUETE ÎN LABIRINT de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1151 din 24 februarie 2014 by http://confluente.ro/Eugen_dulbaba_piruete_in_elena_trifan_1393228158.html [Corola-blog/BlogPost/343484_a_344813]
-
ne-a fost hărăzit de mult...prea demult Umbrele să nu mai rostească numele împreună Cât de reali sau nu am fost...Te ascult! Numai Dumnezeul nostru va ști Să ne potrivească lumina-i sub pleoape Să nu rupă chipul încovoiat în a fi Neîmpăcat cu sine în noapte. Te-aștept tăcută pe lespedea albă de noi De parcă nici o așteptare nu a fost inventată încă Și reînnoiesc veșnicia cu noi amândoi Pastrandu-ți cuvintele toate. De mult prea demult... Peste cerul
ÎNSCRISUL DIN STÂNCĂ... de ROBERTA SANDERS în ediţia nr. 1746 din 12 octombrie 2015 by http://confluente.ro/roberta_sanders_1444654475.html [Corola-blog/BlogPost/373093_a_374422]
-
cucul râsetele. Înșfăcat de vultur și de corb, cucul sfârși prin a le spune păsărilor că împăratul lor părăsise palatul. - Și care ar fi pricina pentru care și-a lăsat de izbeliște supușii? Cucul privi cu teamă ciocul puternic și încovoiat al vulturului. - Poate a aflat ce puneți la cale. - Și cine să-i fi spus despre acest lucru? - Poate ai fost chiar tu, sări bufnița pe lângă vultur. - Poate, recunoscu cu voce mică cucul. Păsările se repeziră care mai de care
ÎMPĂRATUL PĂSĂRILOR de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1959 din 12 mai 2016 by http://confluente.ro/mihaela_alexandra_rascu_1463030475.html [Corola-blog/BlogPost/382185_a_383514]
-
vru să pară ea indiferentă la vorbele lor. - Sâ i chi dau lui ghi nevastâ. Tu, ci zâci? - Ci sâ zâc tată? Doarâ eu nu sânt o roatâ la cari vrei sâ-i schimbi obada[ 4 - Fiecare dintre bucățile de lemn încovoiat care, împreunate, alcătuiesc partea circulară a unei roți de lemn (la car, la căruță, la moară etc. ]. Nu trebui sâ-mi placâ șâ nie di cel căruia trebi sâ-i chiu datâ di nevastâ? Că de, doarâ cu el mă leg pe-
DE-AS PUTEA VIATA INTOARCE (VIAȚA ȘTIUTĂ ȘI NEȘTIUTĂ A ÎNDRĂGITEI INTERPRETE DE MUZICA POPULARĂ DIN TÂRGU JIU, MARIA LOGA) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2128 din 28 octombrie 2016 by http://confluente.ro/stan_virgil_1477659858.html [Corola-blog/BlogPost/343115_a_344444]
-
curînd de ordin metafizic, încît e de mirare că un spațiu cu niște dimensiuni precum acestea a putut să producă și altceva decît vizionari. Imaginea asta fascinantă a Cîmpiei, cu secvența copilului care ai fost, devorînd nesățios carte după carte, încovoiat acolo pe greabănul calului și-n arșița pustiei, o duci cu tine de mai bine de șaij’ de ani și nu știi de ce n-ai pus-o pe foaie! O pui acum, cînd alte pricini îți dau ghes să o
EUGEN DORCESCU, ÎNTRE DHYANA ŞI MAYA de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 2015 din 07 iulie 2016 by http://confluente.ro/eugen_dorcescu_1467869259.html [Corola-blog/BlogPost/370648_a_371977]
-
Toate Articolele Autorului Am rămas cu un gust amar pe buzele mele fierbinți iar cuvintele s-au topit în ploaia de sânge. Mă dor amintirile și visele și florile și razele soarelui și, si... Mă întorc singur și mult mai încovoiat, acasă. Să aștept bătrânețea . Referință Bibliografică: Fara titlu / Petru Jipa : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 425, Anul II, 29 februarie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Petru Jipa : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este
FARA TITLU de PETRU JIPA în ediţia nr. 425 din 29 februarie 2012 by http://confluente.ro/Fara_titlu_petru_jipa_1330511059.html [Corola-blog/BlogPost/359748_a_361077]
-
mult râvnim la ploaie, la reavăn Și ce departe s-a dus orice răcoare! Prea străină-i doina în crânguri, Prea cu jale suspină-n amurg; Prea s-au pitulat peștii în râuri Și apele prea trudite mai curg. Prea încovoiată spinarea, Sub mii de bice la boier pe moșie Și prea s-a scurs până și lumânarea, Din sfeșnicul tău, Românie! MIRACOL VIU DE ALBĂSTRELE Inima mea din crengi de alun, Un dor pribeag îmi doarme-n plete! Bogată-i
VERSURI (1) de DANIELA POPESCU în ediţia nr. 1874 din 17 februarie 2016 by http://confluente.ro/daniela_popescu_1455723133.html [Corola-blog/BlogPost/381679_a_383008]
-
n-am dat cinstea pe rușine, / Iar neamul meu mi-a fost aproape.// C-aicea doar îi apa bună / Și pâinea are gust de miere, / Acolo, zilele-s furtună, / Speranțe slabe de avere. // Aicea, inima-i ca piua, / Acol', spinare-ncovoiată, / Un rob plătit să-și ducă ziua / În umilințe îngânată. // Ai mei mă rog să mă primească / Ca fiul cel rătăcitor, / Mă seacă dorul de-a mea casă, / Mă chem mirosuri de mohor. // M-aștepte mama cu sarmale / Și tata
MIRCEA DORIN ISTRATE (RECENZIE DE CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 309 din 05 noiembrie 2011 by http://confluente.ro/Poetii_ardealului_slujitor_in_patria_cuvantului_mircea_dorin_istrate_recenzie_de_cezarina_adamescu_.html [Corola-blog/BlogPost/348511_a_349840]
-
pline de miresme și păcătoșenii... Și, de atunci, am rămas cu credința că numai în lumea de unde pornisem mai puteam găsi frunți arse de sudoare dar neîntinate - mâini bătătorite de muncă dar gata oricând să se întindă spre ajutor - suflete încovoiate de mizerie, dar pline de lumină, atunci când necazurile le dau răgaz să se scalde în aurul înțelepciunii sănătoase”. Antinomia „miresme” - „păcătoșenii” își are rădăcinile în concepția noastră creștină, în puterea de a discerne lumina de întuneric, frumosul de urât, moralul
Uniunea Ziariştilor Profesionişti by http://uzp.org.ro/coliba/ [Corola-blog/BlogPost/93324_a_94616]
-
de Damasc, sub care se vedea binișul stacojiu, lung, cu mânecile largi și despicate strâns pe bust și larg în poale, căptușit cu blană de capră. Șalvarii îi erau verzi, ca semn distinct al înaltei sale funcții, iar cizmulițele ușor încovoiate erau galbene. Coiful, înconjurat cu un turban alb, strălucitor, din mătase pufoasă de Berares, se înălța sfidător. Pe șase stâlpi flutura baldachinul din mătase roșie, ce îi ferea de razele soarelui, având deasupra stindarul verde al imperiului, cu semilună. Se
DRUMUL CARULUI (ROMAN ISTORIC) de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 by http://confluente.ro/Drumul_carului_roman_istoric_.html [Corola-blog/BlogPost/366961_a_368290]
-
om. Sublimul să șteargă suspine și calmul pădurii să-și aibă inel, mă-mpresure lin, cu verde m-anine visul de ieri. Altoiul cu neputințe, cel scris fără de cuvinte să-ți fie, copile, îndemn. ÎMI AMINTESC În urma noastră, semne de întrebare încovoiate ca trăirile noastre ostenite. Doar punctele susțin bătaia suflului de durere îngropat în privirile celor rămași. Păduri de semne cu ochii în pământ rugând cerul să fie milostiv. EU ȘI LINIȘTEA Și iar e liniște în casa aceasta și pe
CREANGA DE CUVINTE (POEME) 1 de CORNELIA JINGA HETREA în ediţia nr. 1036 din 01 noiembrie 2013 by http://confluente.ro/Cornelia_jinga_hetrea_creang_cornelia_jinga_hetrea_1383294695.html [Corola-blog/BlogPost/363195_a_364524]
-
plezneau printre degete: le smulgea să le golească... O mușca de nări să o înăbușe, să o sfâșie. Aburii gurii felinei îi încețoșau vederea... Între colți, oasele maxilarului său trosneu frânte, îi curgea carnea pe gât. Ghearele ca niște pumnale încovoiate îi excavau adânc în plămâni și stomac... Mai mulți masculi, goi și păroși, veneau în alergare, urlând... S-au năpustit asupra animalului în agonie. L-au smuls din pumnalele cornoase înfipte în trupul lui. Striveau capul felinei cu pietre mustind
PROZĂ SCURTĂ de ROMEO TARHON în ediţia nr. 324 din 20 noiembrie 2011 by http://confluente.ro/Fresca_proza_scurta.html [Corola-blog/BlogPost/357306_a_358635]
-
gândurile. Ce era de făcut? Avea nevoie în clipa aceea să-și aprindă o țigară. Își puse hanoracul și geaca și ieși pe balcon. Urmărea fiecare amănunt al furtunii. Parcă natura îi împărtășea agitația interioară. Se simțea una cu brazii încovoiați, tremurându-și crengile, încercând să atingă pământul. Trase cu poftă din țigară, strângându-și haina mai tare. Mâinile începeau să i se albească de frig. Privea spre cer, aștepta gheața din înalturi să îi pălmuie obrajii. Închise ochii. Acum, suferința
CONTOPIRE de MIRELA STANCU în ediţia nr. 1872 din 15 februarie 2016 by http://confluente.ro/mirela_stancu_1455498788.html [Corola-blog/BlogPost/384038_a_385367]
-
pentru a para lovitura. Dar în loc să lovească cu sabia, ceea ce Thracian arăta că intenționa să facă el lovi cu scutul iar asta fu o joacă pentru Samnit care nu realiză însă capcana. Sabia ,,Sica” trecu de marginea scutului iar partea încovoiată îl lovi pe ,,Samnit” în partea de sus a brațului lama trecând prin zalele de umăr. ,,Samnitul” strigă și apoi se prăbuși pe genunchi, de durere încovoindu-se -Credeam că se mimează lupta! spuse Hasim arătând spre arenă. -Până la
FRAGMENTUL NR ZECE PENULTIMUL FRAGMENT de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1888 din 02 martie 2016 by http://confluente.ro/mihai_condur_1456931949.html [Corola-blog/BlogPost/380851_a_382180]
-
stufuri.Atunci, a apărut o namilă de somn, de peste un metru. Un pește cum n-am mai văzut decât în filme, sau la televizor. Cu mare greutate, colegul a reușit să-l dirijeze în dreptul spațiului gol dintre stufuri. Având lanseta încovoiată și tot dând drumul la fir, apoi mulinând ușor, l-a adus lângă mal, însă monstrul se zbătea cu putere și trebuia să dea din nou drumul la nailon, să nu-l piardă din cârlig, sau să se rupă forfacul
MONSTRUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1722 din 18 septembrie 2015 by http://confluente.ro/stan_virgil_1442573224.html [Corola-blog/BlogPost/343948_a_345277]
-
ca firul ierbii să facă-nainte-i covor, cu mușchi să-mbrace stânca sub calde dezmierdări de soare... Văzu un semn în acea închipuire picurată de somn. Akhnu, c-un cap împodobit de luciri aurii, cu cioc de fier, cârlig încovoiat, prea bine se pricepe să iscodească prada-n zare! Și rostul vânătorii îl știe temeinic, și-a muiat ades în sânge ghearele-i oțelite! Să meargă! Să vâneze împreună! Și toți să le privească! Doar la asta visa fata de când
ÎNSEMNE CULTURALE de ANGELA DINA în ediţia nr. 1983 din 05 iunie 2016 by http://confluente.ro/angela_dina_1465106821.html [Corola-blog/BlogPost/382148_a_383477]
-
goană șerpuitoarele poteci, dau ghes la zbor acvilelor prin scurte și meșteșugite îndemnuri. Păsările amarnic strigă, planează țintit către prada simțită, văzută. Se lasă-n căderi amețitoare și iute pun stăpânire pe animalul doborât, sfârtecându-i puterea vieții cu oțelul încovoiatului cioc. Săltând-o în chingile ghearelor, duc mai apoi captura la stăpân. Îndemnuri răsună pe rând. Zboruri de acvile se-ncrucișează semeț. Glasuri sparg tăriile, unele ciudoase, altele învingătoare. Într-un chiot prelung se unesc și vocea de om, și
ÎNSEMNE CULTURALE de ANGELA DINA în ediţia nr. 1983 din 05 iunie 2016 by http://confluente.ro/angela_dina_1465106821.html [Corola-blog/BlogPost/382148_a_383477]
-
stufuri. Atunci, a apărut o namilă de somn, de peste un metru. Un pește cum n-am mai văzut decât în filme, sau la televizor. Cu mare greutate, colegul a reușit să-l dirijeze în dreptul spațiului gol dintre stufuri. Având lanseta încovoiată și tot dând drumul la fir, apoi mulinând ușor, l-a adus lângă mal, însă monstrul se zbătea cu putere și trebuia să dea din nou drumul la nailon, să nu-l piardă din cârlig, sau să se rupă forfacul
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1238 din 22 mai 2014 by http://confluente.ro/Stan_virgil_1400782231.html [Corola-blog/BlogPost/383732_a_385061]
-
ancestral se desfășoară aventura eului, unde sevele trecutului și ale ființelor sunt căutate, prin plasma organicității pure nealterate de canonul prezentului existent. Poeta trăiește trecutul prin rememorare, creionând o scenografie adecvată mitologiei spiritului și proiectat în orizontul emoțiilor: “Mă plec,/ Încovoiată/ De povara dorului./ Mamă Câmpie,/ Pe umerii tăi/Pădurea a înfrunzit,“( Mamă Câmpie).Autenticismul profesat de Floarea Cărbune suprimă orgoliile intelectualismului, exaltat de lirica modernă, căutând miezul prin desfolieri succesive ale imaginilor, pentru a evidenția, în numele cititorului, propriile ei trăiri
AL. FLORIN ŢENE: FLOAREA CĂRBUNE- ANCESTRALE CHEMĂRI de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 706 din 06 decembrie 2012 by http://confluente.ro/Al_florin_tene_floarea_carbune_anc_floarea_carbune_1354813935.html [Corola-blog/BlogPost/365782_a_367111]
-
Acasa > Poeme > Sentiment > ANII RUGINESC Autor: Anatol Covali Publicat în: Ediția nr. 1753 din 19 octombrie 2015 Toate Articolele Autorului Anii ruginesc, obosesc de trudă, merg încovoiați și gem dacă-i doare, însă ești înfrânt doar când viața crudă zace-n uitare. Alții vin la rând dându-te deoparte și dorind să pleci fără-a te întoarce, abia așteptând ca-n luntrele-ți sparte să se îmbarce
ANII RUGINESC de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1753 din 19 octombrie 2015 by http://confluente.ro/anatol_covali_1445279305.html [Corola-blog/BlogPost/368327_a_369656]
-
-mplinire. Aroganța emanată îl înfășura ca un halou, separându-l absolut de oricine, îndepărtându-l umilitor chiar și pe gardian... Și-ntr-o noapte, specimenul, unic plimbăreț atras de forțe oculte, trecu lucrătura de piatră delicat sculptată a ghizdului fântânii. Încovoiat ca pentru vreo metanie, cu privirile laser, iar brațele - gheare, adună degrabă arginții din havuz, strecurându-i dibaci într-o plasă cu ochiuri dese. Când mântui raptul, escaladă relaxat împrejmuirea și dădu să-și îndrepte ținuta înmuiată... Dar n-apucă
HAVUZUL de ANGELA DINA în ediţia nr. 1710 din 06 septembrie 2015 by http://confluente.ro/angela_dina_1441531922.html [Corola-blog/BlogPost/381905_a_383234]
-
soartă. Averi neimpozitabile, comori de suflet. Împărtășite, înjumătățite, frânte precum pâinea la Cina din urmă, neorânduite, nestivuite, întâmplări de-a valma, care-ți populează sufletul. Relatându-le, îți ușurezi inima și trupul. Statura ți se îndreaptă, umerii nu mai par încovoiați. Răsfoind aceste file de trecut, observi că ele, pe undeva se aseamănă, au aproximativ, aceleași elemente: nașterea într-un sat, loc neapărat mioritic, zbaterea pentru a-și făuri un destin, hotărârea (grea) de a părăsi locul, casa, oamenii (lucrul cel
REPORTER ÎN PATRIA DIN SUFLET ŞI CUVINTE de CONFLUENŢE ROMÂNEŞTI în ediţia nr. 307 din 03 noiembrie 2011 by http://confluente.ro/Schita_de_portret_octavian_curpas_reporter_in_patria_din_suflet_si_cuvinte.html [Corola-blog/BlogPost/341761_a_343090]
-
poate doar “over the rainbow”. Îngenunchez și rămân așa. Copacii trosnesc, săpând în mine răstigniri. E o sâmbătă pustie, cum sunt toate sâmbetele fără Liturghie. Doar pomeniri ale morților, de ieri și de mâine. Pavarotti a plecat. Mama pășește greu, încovoiata. În inima mea. Tace. Tac și eu, cu lacrimi. Întinde mâinile să mă mângâie, dar între noi e un perete de aer, gros și greu. Nu poate trece. Mâinile îi cad la loc, neputincioase, ca niște flori rupte de un
O SAMBATA DE TOAMNA de ANCA TĂNASE în ediţia nr. 281 din 08 octombrie 2011 by http://confluente.ro/O_sambata_de_toamna.html [Corola-blog/BlogPost/355517_a_356846]
-
Acasa > Strofe > Amintire > O CLIPĂ MAI DEVREME DOAR LASĂ-MĂ SĂ MOR Autor: Valeria Iacob Tamaș Publicat în: Ediția nr. 246 din 03 septembrie 2011 Toate Articolele Autorului Tatei Încovoiat de dor pășeste pragul, O ceață i s-a pus peste privire Și tace, tace, tace în neștire De parcă i-a pierit maicuță însuși graiul. Pe laviță el stă și încă te așteaptă Din firavi zori și până-n asfințit Când
O CLIPĂ MAI DEVREME DOAR LASĂ-MĂ SĂ MOR de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 246 din 03 septembrie 2011 by http://confluente.ro/O_clipa_mai_devreme_doar_lasa_ma_sa_mor.html [Corola-blog/BlogPost/356036_a_357365]