540 matches
-
Când recitesc în gând câte-o poemă, Nu știu de-am scris-o eu și mi se pare Ermetică, aridă, îngăimare De noimă văduvită, anatemă. Un osândit mă socotesc și cred Că vorbele-mi ființe sunt ciudate: Bărbați chirciți, femei încovoiate Ce vor să mă ucidă. Se reped De pe birou la mine, dintre file, Mă împresoară, mintea-mi răvășesc Ca-ntr-un coșmar și spaimele-mi sporesc. Împotriviri, proteste-s inutile. Deodată, însă, vorbele se leagă. Abia atunci poema se încheagă
Poezie spaniolă () [Corola-journal/Journalistic/4345_a_5670]
-
să fie pedepsit, chiar dacă spunea niște adevăruri. Trebuia pedepsit imediat, și a fost. Cine a pierdut din această dispută este lesne de Înțeles. De unde morala: nu te pleca după cum bate vântul pentru că, chiar dacă nu-ți rupe spinarea, rămâi cu ea Încovoiată, și asta se vede, urât de tot. Și de atunci și-a luat obiceiul moderatorul să-și permită să Întrerupă invitații fără să-i lase să termine fraza și să-și expună, pe larg, propriile puncte de vedere, fără nici un
Când îngerii votează demonii sau România răstingnită by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Administrative/1182_a_1887]
-
avea gleznele legate" Efecte de regie au fost în dezmățul de dimineață, desenat într-o vibrație nervoasă de nerăbdare. La amiază era obosit de marginile amenințătoare în care a intrat năuc. Soarele arde, mici ventuze ciupeau de-a lungul umerilor încovoiați de greutatea aripilor care au uitat să zboare. În amurg, un cer desprins din Chagall dezvăluie lumini roșii dintr-o altă lume, aduse în forme stranii; perdele de grădini, intrate în ogrăzi, stau îmbrățișate, într-o ordine saturniană numai de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
singur sunet, așa. Și îi arăt, pronunțând sonor într-o parte a gurii, cu buze plescăinde și împroșcând un pic: — Tlll... Dll... Ne-a examinat pe amândoi scurt, sumbru, a făcut o piruetă și a plecat rapid, tăcut și puțin încovoiat. Nu mai era posacă, zâmbea, iar în ochi avea chiar un început de umanitate. — Mie îmi place cel mai mult dimineața, i-am spus. Micul dejun, râsete umede și după aia plimbare cu ținut de mână în parc. A refăcut
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
-vă ce ar fi făcut pasărilor. Într-o seară, după obiceiul ei, cioara iși puse În gând să fure ceva, așa că plecă de acasă, tare mândră de penele ei albe.Se Îndreptă spre gospodăria unui țăran bătrân care avea spatele Încovoiat și palmele crăpate de la munca câmpului.Văzuse și auzise multe la viața lui, dar o pasăre așa obraznică ca cioara, nu mai văzuse.Așa că, moșul Își puse În cap să o lecuiască pe cioară de trufia ei.Nu vroia s-
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
plăcinte cu brânză, mere domnești. Din beci a fost scos vinul cel mai de soi. Mânca sultajul și Înfuleca, Înfuleca și mânca, parcă temându-se de mare foamente. Venise Însă cu gând rău, căci luase cu el și sabia lui Încovoiată ca o seceră pe care o ascunsese sub haină. Avea de gând ca Într-un moment prielnic să se repeadă asupra lui Ștefan, să-l răpună mișelește pe la spate ca să poată lua liniștit Moldova. La un moment dat Însa, pe când
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
de arma ascunsă. Dar unde o putea el ascunde astfel Încât să n-o găsească nici un moldovean? Căci ar fi fost vai și amar de pielea lui. Atunci Îi veni o idee: merse Într-un loc mai ferit, Își scoase sabia Încovoiata de sub haină și o aruncă sus-sus, cât de tare putu, punându-și nădejdea În Allah. Dar Dumnezeul moldovenilor a vrut ca Ștefan să vadă mișelia musafirului său, așa că lăsă sabia atârnată de cer, ca s-o poată vedea toți moldovenii
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
mai vede decât așa, departe, o măicuță bătrână lăcrimând, alergând, pe toți întrebând. M|TUȘA: Și-apoi, dintr-odată, apare chiar el, ciobănașul nostru, al tuturor. Venind agale spre noi, chiar de-acolo, din raiu lui, de pe plai. Venind bătrân, încovoiat, cu părul și barba albe ca spuma laptelui. Ținând-o așa, din nuntă în nuntă.[...] MAMA: își lipește fața, pe dinăuntru, de geamul televizorului și rămâne așa, uitându-se în gol. SORA: Chipul lui nu se mai șterge de pe ecran
Un moment numit Popescu by Iulia Iarca () [Corola-journal/Journalistic/8968_a_10293]
-
băiețel de mână. Le iese în cale o pisică. Copilul se sperie. Bătrâna rostește: "Fugi de-aici - pisică, fugi, că-mi sparii băiatul!" Repetă fraza aceasta de cinci, șase ori, pe o distanță de douăzeci de metri, tot întorcându-se încovoiată, cu aceleași cuvinte imprimate definitiv în mintea sa, ca pe o placă de patefon. în timpul acesta băiatul, grav, absent, merge ca o păpușă mecanică alături de bătrâna, (care se tot agita) - ca și cum nu s-ar fi întâmplat nimic. Scenă absurdă de
Frica!... by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/8033_a_9358]
-
limitarea numărului mandatelor de parlamentar. Opt ani sunt mai mult decât suficienți pentru a-ți arăta competența. Orice minut în plus nu poate produce decât anchiloză, cumetrii și clientelism, transformân-du-i într-un soi de lipitori respingătoare pe spinarea tot mai încovoiată a țării.
Mistica parlamentară by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9786_a_11111]
-
aștepte. A așteptat o oră, timp În care directorul dispăruse și În care o femeie Îmbrăcată În djalubă neagră, cu fața acoperită cu o basma la fel de neagră și din dischizătura căreia abia se zăreau doi ochi mari și un nas Încovoiat Îl servi cu o cafea mare. Ștefan constată ușor faptul că primirea a fost una fără căldură, aprecia că oamenii sunt foarte supărați pentru că firele au fost livrate cu defecte și se gândea cu teamă la o soluționare cu returnarea
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
tril dulce și zâmbetul ieșea ca o lumină caldă, o bărbie ușor despicată, din care se ivea timid o delicată gropiță discretă. Și, ca nimic să nu-i lipsească acestui chip încântător, delicatul ei nas nu era nici drept, nici încovoiat, nici grec, nici armean; nasul ei era nedefinit, adică spiritual și fin, cu linia conturului neregulată - nasul acela care-i necăjește pe sculptori și-i farmecă pe pictori. Avea acea frumusețe răpitoare, turnată toată după tiparele desăvârșirii, pe care poți
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
cu un mers țopăit și dispărând În noaptea care-i deveni imediat complice. Deasupra scenei, fluturând ușor, atârnau sforile rupte și Încâlcite, ca niște mari și confuze semne de Întrebare. Pe păpușar Îl găsiră prăbușit În spatele cortinei. Chircit, cu spinarea Încovoiată și o grimasă urâtă, care-i strâmba gura Întredeschisă. Chipul său, cu privirea Încremenită, Împrumutase Într-un mod neverosimil trăsăturile pronunțate ale lui Grimmi, fapt care-i Îngrozi pe toți cei care văzură ciudățenia. Cineva strigă sa nu-l atingă
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
că-și bat joc de noi; surâsul moartei își schimbase expresia. Pierzându-mi controlul, am tras-o spre mine și am îmbrățișat-o, dar, chiar atunci, draperia neagră, de doliu, care masca intrarea în cameră, se dădu de-o parte: încovoiat, cu un fular legat la gât, apăru unchiul meu, tatăl acestei stricate. Avu un râs uscat, înfricoșător, de ți se zbârlea părul pe cap. Râdea fără să ne privească, dar atât de tare, că-i tremurau umerii. Îmi venea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
a fost nevoie să treacă zece ani, și totul parcă s-a transformat într-un morman de dărîmături și gunoaie. Cu mîneca își tamponează rana din care curge un firișor de sînge. Privește la fațadele degradate ale clădirilor, la acoperișurile încovoiate, la gropile din asfalt și la copacii prăfuiți de pe marginea străzii. Un șofer îl claxonează văzîndu-l că nu îndrăznește să traverseze, deși se află în dreptul unei treceri pentru pietoni. Încă nu-și poate lua inima în dinți, se întoarce înapoi
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
Într-adevăr, cu o floare altoită cu un Înger. Tulpina era groasă și ieșită În afară, cu aripioare ascuțite, sub formă de frunză, iar bobocul avea un luciu sclipitor și un fel de guler pliat ce amintea de o corolă Încovoiată. — Desenat după o probă de-a lui Toldt. Testiculele alunecă prin canalul vintrelor și ajung În scrot abia prin luna a treia. Până atunci, se află În cavitățile abdominale de pe ambele părți ale șirei spinării, aici și aici, unde, Întâmplător
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
o ridic împotriva lui. — Da’ asta e! Cu tot căcatul ăsta de epopeea tâmpită! — Liniște! Taci! Destul! strigă Hannah. Du-te la tine-n cameră... Între timp taică-meu își târșâie picioarele până la masa din bucătărie, cu bărbia în piept, încovoiat, de-ai zice c-a încasat o grenadă în stomac. Și chiar a încasat-o. Știu asta. — Din partea mea, n-ai decât să umbli în zdernțe, să te îmbraci ca un negustot ambulant, să mă faci de râs și de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
să-și strecoare în voce o undă de șoc. Amândouă stăteau și se uitau la Wiggins; acesta se chinuia să se ridice în genunchi, scuturând din cap ca un câine ciobănesc. Privirile celor două Carol se încrucișară deasupra spinării lui încovoiate, iar în ochii lor se citea o complicitate vădită - ceea ce însemna că versiunea lui Carol fusese acceptată și nici una dintre părți nu avea să o pună la îndoială. Cel puțin, nu în momentul acela. — Aaau, băga-mi-aș, spuse Wiggins
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
scrisoare tainică. Nostalgia lui era ca un prim simptom al maturității, cînd aventura Încetează brusc de a mai exercita vreo atracție. — Vom ști În curînd pe ce lume ne aflăm, spuse domnul Prentice. Dacă nu găsim nimic aici... Silueta lui Încovoiată exprima oboseala și deznădejdea renunțării. Undeva, departe pe șosea, cineva agita o lanternă. — Cine naiba se joacă acolo? mormăi domnul Prentice. Parcă-ar face reclamă!... Își Închipuie că fără busolă nu-ți poți găsi drumul prin meleagurile astea... Mașina o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
hainăăă... că tare-i rău fărăăă lumina ochilor, că pentru tine nu-i soareee, e numai noapte lungăăăă, că pentru tine nu-i zi.... Doamneee, tare-i rău fărăăăă vedereeee”, se smiorcăie cerșetorul oficial de la colț, care are niște gheare încovoiate și o barbă smocăită. Un trecător îi lasă o mie de lei în palmă. „Ptiu, zgârciobul draculu’, căcăcios de traziție... o mie de lei? Doamneee... tare-i rău fără vedere... Doamnee.... cum nu se-ndurăăăă de un om fără vedereee...” Bagă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
spune cuvântul Bibliei, mai ușor va trece cămila prin gaura acului decât cel bogat cu averile sale în ceruri. Cel puțin în privința asta, eu n-am nici o grijă - trec iute ca fulgerul, și printr-un ac mai subțirel, din ăla încovoiat, de cusut tăieturile de cuțit, numai cu hainele de pe mine, mai rămâne loc și pe-alături. - Fum și părere sunt toate... mă opresc pentru efect. Umbre și tristețe... altă pauză. Câte se nasc toate pier, câte răsar toate mor, câte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
În așteptarea morții sau a unui nou salt. Într-o dimineață, În zori - aproape Întotdeauna se Întîmpla În zori - Își lăsau capul În piept și Își primeau, liniștiți, moartea. O lună mai tîrziu, Oberlus venea să le ia colții lungi, Încovoiați și ascuțiți, pe care Într-o vreme, Înainte de a Învăța să citească, se amuza să-i cioplească cu grijă, În timpul lungilor ore de plictiseală. Acei masculi bătrîni Îl Însoțiseră ani de zile, cu caracterul lor urît și mormăielile lor, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
ținută În lanțuri, jignită, folosită și umilită cum nu aveau să fie niciodată verișoara ei, mama ei sau oricare altă femeie de pe lumea asta. Oberlus, regele Insulei Hood! Auzi un zgomot afară, băgă de seamă cum o umbră diformă și Încovoiată se proiecta pe pămîntul bătătorit din dreptul intrării și fu nevoită să strîngă din dinți ca să nu strige de spaimă cînd silueta lui se profilă În golul orbitor de la intrare. El rămase acolo cîteva clipe, fără Îndoială pentru a-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
să mai ceară nimic nimănui. Nici măcar zeilor. Ceea ce dorea lua cu forța, iar pe cel care i se opunea Îl anihila. Și astfel, lumea Înțelegea. Lungit pe stînca lui, Își plimba luneta asupra insulei și Își zărea supușii, cu spinarea Încovoiată, muncind cu sîrg douăsprezece ore pe zi fără să scoată o vorbă sau să lase să le scape vreo tînguire. Disciplinați și supuși, nu Îndrăzneau nici măcar să-și ridice capul spre locul unde se afla el, de teamă ca nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
cu durată de valabilitate de un secol. Am mâncat miel dehidomnișoaratat cu jeleu de mentă dehidomnișoaratat, în vreme ce Lady Zdrență descoperea în adâncul inimii ei că-și iubea cu adevărat soțul decedat. Îl iubea, se tânguia ea înspre căușul palmelor. Umerii încovoiați îi zvâcneau înăuntrul vizonului. Cu diamantul barosan cuibărit în palme, se văita că trebuia să iasă ca să-și înmormânteze soțul de trei carate în parcela funerară a familiei. Am mâncat omlete Denver, în timp ce Ducele Vandalilor pocnea baloanele gumei sale cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]