58 matches
-
niciodată, doar dacă. L-ai observat cu o atenție rece pe violoncelistul adormit, pe acel bărbat pe care nu ai reușit să-l omori pentru că n-ai putut să ajungi la el decât când era prea târziu, ai văzut câinele Încovrigat pe covor, și nici măcar pe acest animal nu ți-ar fi permis să-l atingi pentru că tu nu ești moartea lui, și, În penumbra molatică a dormitorului, acele două ființe vii care Încredințate somnului te ignorau n-au făcut decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
dacă nu ești predispus, sau ales, e inutil: la ea transa nu se producea niciodată. Dansa cu ochii pierduți În gol, În timp ce atabacurile nu dădeau pas nervilor ei și alor noștri, fumigații Înțepătoare invadau sala și-i făceau să se Încovrige pe practicanți și pe cei care asistau, dându-le tuturor cred, - mie În mod sigur - crampe la stomac. Dar asta mi se mai Întâmplase și la așa-numitele escolas de samba, la Rio, cunoșteam puterea psihagogică a muzicii și a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
faci de două ori același drum, este să mergi În cerc. Și cum singurul dobitoc care se Încolăcește În formă de cerc este șarpele, iată explicația atâtor culte și mituri ale șarpelui, fiindcă e foarte dificil să reprezinți Întoarcerea soarelui Încovrigând un hipopotam. Dincolo de asta, dacă trebuie să faci o ceremonie pentru invocarea soarelui, Îți convine să te miști În linie dreaptă te depărtezi de casă și ceremonia trebuie să fie foarte scurtă și, pe de altă parte, cercul e structura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
cu disperarea sufocării, ochii îmi ies din orbite, lacrimile și saliva îmi curg pe bărbie și pe cămașă, îmi blestem pentru a nu știu câta oară obișnuita neatenție, fără ea, desigur, aș fi scăpat de această tuse care m a încovrigat pe scaun. Cu mâinile tremurânde îmi deschei cămașa, gâtul îmi este, până în adânc, o rană vie, tușesc tot mai disperat că nu mă voi mai liniști și încerc, cu brațele neputincioase, să-mi apăr pieptul coșcovit, al cărui hârâit mă
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
și sunet, de spațiu și mișcare, de schimbare și rezistență. După miliarde de ani și sute de miliarde de neuroni, aceste rețele de celule au pus cap la cap o gramatică - cu substantive, verbe, prepoziții chiar. Aceste sinapse de înregistrare, încovrigate peste ele însele - creierul fiind cărat în cârcă și citindu-se pe sine în timp ce citește lumea -, au explodat în speranțe și vise, amintiri mai elaborate decât experiența care le-a cioplit, teorii despre alte minți, locuri inventate, materiale, la rândul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
dar după un pahar se simți stupid, își întinse salteaua și adormi. Se auzeau vîntul și pescărușii puși pe gîlceavă deasupra parcului. Se trezi într-un pătrat de soare și văzu aer albastru și nori albi prin fereastră. întorcîndu-se, se încovrigă pe saltea și-și trecu în revistă prietenia cu Marjory din clipa în care ea trecuse pe lîngă el pe scări pînă seara trecută. I se păru într-asemenea măsură o poveste presărată cu insulte, că își mușcă degetele cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
trezește. în timp ce stătea cu ochii închiși, mintea dădea ocol pereților sanctuarului cu o forță leneșă, oprindu-se pe boltă pentru a alege zona în care va lucra în acea zi. Avea chiar o perspectivă plană a trupului său, așa cum sătea încovrigat în amvon ca un vierme într-o nucă, și știa că va fi urcat sus pe scară pentru a se reuni cu gîndurile sale. Mintea și trupul îi erau atît de absorbite de pictura murală, că fanteziile sexuale nu-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
zilnic, alături de colegi. — Îmi pare rău că s-a întâmplat așa ceva ... — Trebuie să vorbiți cu el, spuse directoarea. Este în detenție, în sala alăturată. Lynn intră într-o cameră mică. Era plină cu fișete metalice verzi, foarte înalte. Dave stătea încovrigat pe un scaun de lemn, părând foarte mic, cu pielea maronie. — Dave. Ce s-a întâmplat? — L-a rănit pe Jamie, zise Dave. — Cine? Nu-i știu numele. Ie dân clasa șase. Clasa a șasea? își spuse Lynn. Asta însemna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
apoi a Închis ochii. Între timp, În camera fetelor Johnny Cash cânta de spărgea boxele. Cele două fete stăteau una lângă alta la birou, holbându-se la ecranul calculatorului, cu Sultan al Cincilea care Își ținea ochii pe jumătate Închiși Încovrigat Între ele. Erau atât de absorbite de internet, Încât nici una nu a auzit cearta de dincolo de ușă. Armanoush tocmai se conectase la Café Constantinopolis, hotărâtă să o ia și pe Asya cu ea de data asta. Salutare tuturor! Nu v-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
tradiționale. Orice ai face, sunt sigur că nimeni nu va fi surprins. Haide. Te rog, stai cu mine. — Și ce-o să-i spun Asyei? — Nimic, nu trebuie să-i spui nimic... Știi asta. Ținând strâns telefonul mătușa Zeliha s-a Încovrigat În poziție fetală. A Închis ochii, gata să adoarmă, Însă apoi și-a adunat forțele ca să Întrebe: — Aram, când o să se termine? Amnezia asta obligatorie. Uitarea asta continuă. Nu spune nimic, nu-ți aminti nimic, nu dezvălui nimic, nici lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
lovitura de stat. Cât despre motivul pentru care generalii nu agreau ideea unei cântărețe transsexuale pe scenă, Zeliha avea o teorie. — E din cauză că se simt amenințați de prezența ei. I-a făcut cu ochiul lui Pașa al Treilea, care era Încovrigat pe pat ca o pernuță grea din blană de un alb imaculat, urmărind-o cu niște ochi mijiți, de un verde strălucitor. — Vocea ei e atât de divină, iar costumele ei atât de ostentative, Încât sunt sigură că sunt Îngrijorați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
amintea probabil de vremea nefericitei sale vagabondări, când îl alungau din curți, refuzându-i până și apa. Deși nu e un fricos și nu se teme de umbrele nopții, ar prefera să stea acum în cușcă, sau, și mai bine, încovrigat în bucătărie, la picioarele unuia dintre ei, nu spune unul dintre ei din indiferență, ca și cum i-ar fi tot una, ci pentru că i-ar avea și pe ceilalți doi aproape de nasul și ochii lui, și pentru că și-ar putea schimba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
bună zi“, gândi Takamori. A vrut s-o piște zdravăn, dar știa că dacă încerca să facă una ca asta, ea îl va pișca de două sau trei ori mai tare. Așa se explică de ce, în acea duminică dimineață, Takamori, încovrigat în așternut ca un vierme de mătase în gogoașa lui, a răspuns chemării stridente a surorii cu o voce care părea să vină din fundul unei fântâni fără apă. După ce a trecut și a doua alarmă, Takamori a fumat două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
sparg țasta, să umplu pietrișul umed cu sângerații mei creieri. Adeseori mă prind pe mine însumi asupra acestor cugetări, mă, prind de piept, mă zgudui, mă-ntreb: "Ce vrei să faci, tâlhar de viețe, vrei să te omori? Apoi mă-ncovrig tremurând de frig sub un stâlp de piatră, îl coprind cu înghețatele și osoasele mele mâni, îl strâng la pieptul meu, în care abia mai bate inima mea cea bolnavă, îl strâng cu furie, doar va avea milă și mă
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
vreo două teancuri de cărți, până nimeri muchia patului. Rămase așa o vreme, așezat, cu o vagă buimăceală de la băutură în moalele capului și căznindu-se să priceapă ce-i ajută pe oameni să vorbească atâta de moarte. Oftă, se încovrigă cu fața la peretele înțesat de umbre și, așa îmbrăcat, adormi. În orașul acela, soarele apărea mai târziu. Îi trebuia ceva timp să se ridice peste zidurile castelului. Dar atunci era deja strălucitor, lipsit de sfială. Cu alte cuvinte, în orașul acela
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
jumătate orb, adulmecă aerul. Se aplecă atât cât putu peste gard și lăsă ghemotocul să cadă. Apoi privi cum dintr-însul ies niște proptele firave și lăbuțele de cățel o pornesc, cu un mers clătinat, spre pragul ușii și se încovrigă, scâncind, pe covorașul de la intrare. În acest fel, povestea noastră se reînfiripă, chiar înainte să fi început. Și tot din acest motiv, bărbatul își trase gluga pe cap și își urmă calea. Se oprea, din când în când, să asculte
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
și sângele te putea lovi pe dinăuntru. Tot așa cum lumina orbitoare putea să răcnească, bastonul de cauciuc putea să icnească între coaste sau peste rinichi ori bocancul putea să scrâșnească din blacheurile lui colțuroase. Și tocmai de aceea, când se încovrigase, cu mâinile peste abdomen, încercând să apere ceea ce nu mai era al ei, auzi : „Ești drogată, ce-ai ?“. „Nu sunt drogată“, suspinase, răspunzând pentru a nu știu câta oară la întrebarea ce venea din ziduri, din zăbrele, din luminile orbitoare
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
că sunt cel mai fericit, zise Iadeș. Că io ce caut nu găsesc, iar ce găsesc nu căutasem. Dacă zici că să fii nebun e totuna cu să fii la-ntâmplare, io-s ăla. Îi ghiorăiră mațele de foame, se încovrigă, semn că fericirea lui întâmplătoare era deplină, și oftă. Mierlă făcu două volte în aer, apoi se așeză drept pe creștetul lui Pârnaie, care ședea cu umerii țepeni, ca o statuie. Sau cel puțin așa îi văzură Puțică, cei cu
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
De la vârsta de șaptesprezece ani, am fost bolnav întruna. Toată viața mea a fost doar suferință și meditație asupra suferinței. Reumatismul, furnicăturile permanente în nervul sciatic iar acum în toți nervii, durerile de la schimbarea vremii, nopțile pe care le petrec încovrigat în pat ca un șarpe lovit de nu știu ce blestem Ă uneori mă satur de toate, în ciuda setei mele, a setei mele de nestins” (II, 126). În alt loc, în miezul unei nopți de vară: „Nu pot să dorm. Nervii încordați
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
-mi scape cumva. Mă aștepta la colțul zidului; a ocolit spre cealaltă față, în parcul cu mlaștini". Contactul epidermei cu naturalul fetid este înregistrat, în sarabanda nocturnă, cu aceeași oripilare experimentată diurn: "Sub tălpi, în glodul dezgustător, simțeam vietățile băloase încovrigându-se în jurul degetelor, îmi scuturam piciorul din fugă și goneam încă". În afară de prezența spectrală, un alt personaj își face, subit, apariția, asemenea ubicuului și monstruosului Igor din filmele cu Frankenstein: "Gușatul, cu mâinile lungi, cu pași rășchirați, venea șuierându-și
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
ceasul scoase un sunet slab și bătu zece și jumătate \ nu avea idee dacă e dimineața sau seara. Sunetul abia se stinse când o rază strălucitoare ca argintul țâșni dintr-un orificiu ascuns al ceasului. Raza se răsuci și se încovrigă exact ca o funie, pe când ceasul continuă să producă în continuare cantități suplimentare din respectiva substanță. Deodată capătul razei se zvârcoli, șerpui și porni cu toată viteza înspre Marin, care observa fenomenul pe jumătate paralizat de stupefacție. Își aminti cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
mai târziu i se păru că aude, din adâncurile somnului, pași furișându-se în jurul școlii. "Visez, visez!" își spunea întruna. Și dormea mai departe. Când se trezi, cerul era senin, prin crăpăturile ferestrei pătrundea aerul rece și curat. Arabul dormea, încovrigat sub pături, cu gura căscată, doborât de somn. Dar când Daru îl zgâlțâi, tresări puternic, privindu-l fără să-l recunoască, cu niște ochi de nebun și cu o expresie atât de înfricoșată, încât învățătorul se dădu un pas îndărăt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
spus să nu te opui? Nu te-aș fi lovit acum tragi de pe urma încăpățânării tale. Hai, dezbracă-te! Un gust de cocleală îi năvăli amarnic în gură; o durea îngrozitor ficatul, pântecul, capul iar corpul detașat de restul i se încovriga înspăimântat reflex numai la gândul că va fi lovit iarăși. Înfricoșată și resemnată, începu să-și dea jos ciorapii iar bărbatul își trase folia protectoare. Nu urmărea cum se chinuie să-și scoată picioarele din ștrampi însă știa din mișcările
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
închisoare a lui Bobby De Witt - motivul pentru a o șterge din oraș. Banii lui Emmett - verzișorii pe care-i arunca în stânga și-n dreapta în Mexic. Am întrebat-o cu o voce sugrumată: — Mai e și altceva? Martha se încovrigase și era foarte încordată. — Blanchard s-a întors a doua zi. A cerut mai mulți bani. Tata l-a refuzat și atunci l-a stâlcit în bătaie și i-a pus o grămadă de întrebări despre Elizabeth Short. Maddy și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
credea nemuritor. Pentru că stăpânul său era pentru el ca un zeu. Și mirosindu-l acuma mort, simți că-n spiritul său se prăbușeau toate temeiurile credinței sale în viață și în lume și o imensă dezolare îi umplu pieptul. Și, încovrigat la picioarele stăpânului său mort, gândi astfel: „Bietul meu stăpân! Bietul meu stăpân! A murit, mi-a murit! Totul moare, totul, totul, totul; totul îmi moare! Și mai rău decât să-mi moară totul e să mor eu pentru toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]