55 matches
-
plecă fruntea. Cei doi vânători ieșiră în întunericul rece de afară și moș Calistru chemă cânii. —Nea, Lipa! nea, Cața! Copoii săriră îndată chelălăind din cotlonul lor. Baba, ieșită și ea până-n prag, le aruncă două dărăburi de mămăligă rece. Încovrigați și cu cozile subpuse, Lipa și Cața începură a înfulica hulpav. —Ei, ce zici, măi Boghene? întrebă bătrânul. Boghean, mărunt și sprinten, nu zicea nimic. Dar moș Calistru îl simțea bucuros grozav și plin de patimă, cum era și el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
gândea să facă unele schimbări. împăratul muștelor avea să dispară și, odată cu el, or să-și ia zborul și Shane, Femei îndrăgostite, Eseurile lui Orwell și De veghe în lanul de secară, adică toate simptomele condescendenței intelectuale, toți acei viermi încovrigați ai sensibilității. Pe viitor anul I Instalatori de Gaz și anul II Carne or să învețe cum merg lucrurile și nu de ce merg așa. Or să învețe cum să citească. Cum să scrie. Cum să facă bere. Cum să înșele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
să omoare oameni prin Însetare În deșert, dar atunci nici nu Încercase. Animalul se Întorcea deja, dând din coadă. Hai să dormim, spuse bărbatul. Se Întoarseră În dormitor, câinele se Învârti de două ori În jurul lui Însuși și se culcă Încovrigat. Bărbatul se acoperi până la gât, tuși de două ori și În scurt timp se cufundă În somn. Așezată În colțul ei, moartea privea. Mult mai târziu, câinele se ridică de pe covor și se urcă În fotoliu. Pentru prima oară În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
o bere. Centrul e amenințător, Împovărat de o liniște stranie, abia dacă sînt cîțiva oameni pe străzi. Și apoi toate aceste detalii care ar trebui să aibă o aparență pașnică, banală, dar care au ceva strident, tăios... Niște liceeni trec Încovrigați, trei siluete negre animate timid de o minge de baschet, o mercerie În a cărei vitrină un manechin de plastic e drapat Într-o pînză ieftină albastră, o bătrînă cu o sacoșă flască se zgîiește aiurea, cineva plimbă un cîine
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
podea, apărîndu-și capul cu mîinile, iar el se aplecă și-i dădu doi pumni zdraveni în burtă, apoi se întoarse și-și privi fioros tabloul. îl năpădi un nou val de furie și se întoarse spre ea răzbunător. Ea zăcea încovrigată, cu ochii închiși, luptîndu-se să respire, cu o față străveziu de albă. El se duse în dormitorul din față și se trînti pe pat, simțind doar nepăsare și înfrîngere, lumina care pălea în cameră și, uneori, stigătele copiilor care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
O văzu pe mamă-sa înfășată într-o pânză albă și ponosită, destrămată pe-alocuri de atâta spălat. Părul moale îi cădea dintre cârpe și îi atârna înstrăinat ca un lucru al altcuiva. Îi văzu pe pat așternutul, cu însemnul încovrigat al spinării: murise cu genunchii la gură. Pe cearșaf, stăruia ca în ceară urma chinului ei final, cu picioarele strânse, ca un animal prins de friguri. — Câți sunteți din familie? întrebase infirmiera. Nu-i nicio femeie cu voi? Tată-său
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
un singur cuvânt. Întoarse capul ascunzîndu-și lacrimile. Scarlat își pipăi pulsul. "50... 55... 60... Încă e bine! Unde am picat, domnule! Ala de jos cu fluturii, ăștia..." În aceeași clipă se auzi soneria. Scarlat se ridică iute. Silueta suplă, abia încovrigată, redevenise arc. Privi încordat spre bătrâni. ― Mai așteptați pe cineva? Șerbănică Miga se trezi brusc. Întrebă articulând încleiat: ― Cât e ceasul? Soneria zbârnâia lung, agasant. ― Așteptați pe cineva? repetă căruntul. Doamna Miga își luă mâinile de pe frunte. ― Nu. Du-te
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
să îmi spui că ai făcut sex cu o ... — Nu, nu, zise soțul ei, ridicând mâinile. Nu, scumpo. Nimic de genul ăsta. A fost doar un experiment. — Doar un experiment. Iisuse. Un experiment? Ce fel de experiment, Henry? Maimuța stătea încovrigată, ținându-se de degetele de la picioare. Se uita în sus, la cei doi adulți. — Încearcă să nu țipi, zise Henry. Îl deranjează. — Eu îl deranjez pe el? Îl deranjez? Este o maimuță, Henry, fir-ar să fie! — Un simian. — Simian
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
însemna intimidare, un semn de furie. Pielea de găină, în caz de teamă sau enervare - aceeași mușchi ai pielii făceau perii unei maimuțe să se ridice, pentru a crea o impresie de masivitate, în prezența unei amenințări. Dormitul în comun, încovrigatul într-un fel de culcuș ... Și așa mai departe. Maimuțe. Erau cu toții niște maimuțe. Din ce în ce mai mult, cea mai mare diferență părea să fie părul. Dave era păros. Cei din jurul lui, nu. Din ce citise ea, pierderea părului se produsese după ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
trei surori ale ei nu, era pur și simplu peste puterea ei de Înțelegere. Chiar În spatele Toyotei venea mătușa Zeliha În mașina ei Alfa Romeo de un argintiu metalizat, Împreună cu surorile ei care se Înghesuiseră Înăuntru și Sultan al Cincilea Încovrigat Într-un coș pe care mătușa Cevriye Îl ținea pe genunchi, neobișnuit de liniștit astăzi, de parcă moartea oamenilor ar fi avut un efect calmant asupra ferocității sale de felină. Pe lângă Alfa Romeo zumzăia broscuța Volkswagen de culoare galbenă condusă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
era Napoleon. Soarele după-amiezei pătrundea printre crăpăturile peretelui din scânduri. Câteva raze cădeau chiar pe capetele celor doi câini care zăceau nemișcați. Muriseră, probabil, de câteva ore. Napoleon, numai pielea și osul, zăcea pe-o parte, cu labele din față încovrigate ca și cum înota. Îi rămăseseră niște urme de salivă pe bot, semn că murise în chinuri. Gaston s-a așezat pe vine. Și-a acoperit fața cu mâinile și nu s-a mișcat o vreme. Tomoe stătea în spatele lui, privindu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
cel mult douăzeci de centimetri. Brigitte vru să se ridice, Marie-Thérèse o opri cu un gest. Trecură vreo două minute, apoi auziră, venind din cameră, un soi de mieunat sau de urlet. De data asta, Brigitte se repezi. Michel stătea Încovrigat, la piciorul patului. Ochii Îi erau puțin ieșiți din orbite. Chipul lui nu arăta nimic care să semene a mâhnire, nici a vreun alt sentiment omenesc. Chipul lui era invadat de o groază animalică, abjectă. PARTEA A DOUA MOMENTE CIUDATE
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
Dacă tavanul ar fi transparent, l-aș vedea toată ziua târându-se de la televizor până la toaletă și înapoi. M-aș uita la găurile din turul pantalonilor de pijama, la mâncarea care îi cade din gură pe pardoseala bucătăriei, la trupul încovrigat și veșnic adormit al câinelui. De fapt, cred că nu m-aș uita la nimic, pentru că m-aș plictisi. La urma urmelor, nu e altceva decât un bătrân obișnuit. Către sfârșitul vieții, singurul lucru util care i-a mai rămas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
coloane vertebrale gemea, zbătîndu-se agonic: s-a liniștit treptat, pe părți componente - ultima, Thomas. Nici nu mai știa care din cele două femei l-a eliberat, oral, după ce, pe rînd, amîndouă Îl primiseră, cum era rînduiala lumii, În trupurile lor. Încovrigate, ca niște pisici mari, violonistele aproape că au ațipit, una dintre ele sforăia ușor, Thomas simțea cum și lui i se Închid, plăcut, ochii. Dimineața, cele trei componente sorbeau, liniștite, cafea cu lapte, fumau. Vorbeau puțin, băuseră, noaptea - după un
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
publicul lui, explicase Fane Chioru, de cum se întâlniseră. Unora le e milă de orbi și nu pot să sufere șchiopii, zic că ologul e omul dracului. Altora, care au vreun șchiop pe-acasă sau chiar ei au câte un beteșug încovrigat și ascuns în ghete, li se rupe inima de mila lor și se uită la noi, orbii, chiar dacă avem ochii goi și străvezii și uscați de pește mort, ca la niște prefăcuți. Cât despre tine, flăcăule, nu știu ce să zic. O
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
simbol contra decăderii izolate, așa cum și un steag este un simbol. Deci copiii mei de școală înțeleg asta. KARLI: Doamna cârciumăreasă, aduceți câțiva crenvurști cu brânză pentru învățătorul nostru, ca să nu se mai simtă așa de singur în viața lui încovrigată. (Cârciumăreasa nu reacționează. Herta râde și primește de la Karli un pupic. Fotzi se pune în fața lui Karli, își ridică cu o mână fusta și cealaltă o întinde cu palma deschisă) FOTZI: Vă rog bani pentru muzică. (Karli îi bagă mâna
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
dincolo, dar papagalul se prăbușea după primul avînt al deschiderii aripilor, căci tata îi tăiase penele de la capătul aripilor. Papagalul a fost găsit într-o dimineață chircit și țeapăn și cu pleoapele pe jumătate deschise pe fundul coliviei, cu gheruțele încovrigate ca și cum ar fi vrut să se prindă sau să apuce ceva, înainte să-i fi crescut la loc penele de pe aripi. Poate nu a avut un alt papagal cu care să-și comunice vorbele încă neumane și cu care să
[Corola-publishinghouse/Science/1529_a_2827]
-
ungher, pentru a-și apăra integritatea interioară. De partea cealaltă se află „cercul”, spațiul circular, care deplasează accentul simbolic asupra voluptăților tainice ale intimității ... numai aici În cerc poți ignora lumea exterioară, În acest Luceafărul eminescian. O interpretare transeontică. spațiu Încovrigat, rotund, securizant perechea va putea avea un viitor, este o poziție embrionară deci o speranță de perpetuare, În cercul-uter se găsește salvarea, opusă Încovrigării se află ungherul cu grota, cripta, bolta. Citim din Durând „grota e considerată În folclor matrice
LUCEAFĂRUL EMINESCIAN. O INTERPRETARE TRANSEONTICĂ. by Marian Constandache () [Corola-publishinghouse/Science/1694_a_2972]
-
plecat. În cele din urmă Însă, la Începutul lui mai, stabiliră să se Întâlnească la De Vere Gardens. Îl așteptă pe Compton În biroul mare cu vedere la stradă, răsfoind ciornele pentru piesă, Împrospătându-și memoria. Tosca, splendida cățea șoricar Încovrigată la picioarele lui, ciuli urechile și lătră, percepând sosirea oaspetelui, iar câteva clipe mai târziu Smith deschise ușa și anunță: — Domnul Edward Compton și domnișorul Compton. Smith pronunță numele cu sonoritatea ușor exagerată pe care o deprinsese În serviciul contelui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
asemenea unei păsări moarte, stând pe spate și totuși pe o parte, continuând s-o privească, până în clipa în care, mângâindu-i obrazul, i-a spus „dormi“, atunci întorcându-se cu totul pe o parte, cu fața spre el, ușor încovrigată, precum copiii mici, cu capul îndesat în pernă, acoperită de plete, cu pumnii aduși în dreptul bărbiei, strânși amândoi, lăsându-se învelită, închizând ochii ce încă mai străluceau și adormind instantaneu, coborând într-un somn adânc în care nu-i mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
mirosind a flori de tei, dar îi vedea amândoi pumnii strânși, aduși la bărbie, ca un copil. A mormăit ceva, ininteligibil, cu glasul ei grav, nocturn, apoi s-a întors brusc pe partea cealaltă, dintr-o singură mișcare. Spatele ușor încovrigat părea să lumineze în noapte și mai păstra fierbințeala îmbrățișărilor. Andrei Vlădescu a acoperit-o cu cearceaful și iar s-a așezat cu mâinile împreunate sub ceafă. Avea un gust de cocleală în gură, de la vinul băut. S-a gândit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
în mormânt. Îmi demonstrează că nu văd și mi se pare deși nu-s orb sau surd dar simt când mă atingi și existența-mi pare sublimă pe pământ O simfonie minunată de-asculți e tot părere iar spații, timpi încovrigați, spirale reiau presentimente și coșmaruri în vise sub pământ !
Kantiene by Aurel Avram Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83919_a_85244]
-
arată-ți puterea și arată cât ești de capabilă și scoate-ne, rapid, de aici, de la necaz, Atomă, că nădejdi necontenite ne punem în tine, Atomă!... Tot se ruga el, așa, la scorneala și la închipuirea lui, Atoma, zbuciumându-se încovrigat, pe geamblacul sondei, de unde toți se feriseră, iar ceilalți îl priveau, nici cu mirare prea mare, nici cu bănuială Și nici nu ne părea că se smintise prea tare, nici nu căutam să ne ferim de el, nici să ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
de la mîntuire ar fi ani! lumina nu se dă pe oameni, contralumină față de mai toți călătorii, copii mulți, vrabia ciugulește de pe jos, a intrat pe geam, pași tîrșîiți, adu genții lăsate singure pîine, salam și o sticluță de coniac, bătrînul încovrigat, alarmele de telefon mobil se confirmă una pe alta. Ora 7,38, în acceleratul Iași Ciceu Brașov, soare greu groapa de gunoi Bacău arde pe tăcute, Valea Seacă mustața impiegatului, pentru fauna arboricolă din ea mai bine lupa, "Halta Siretu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
lămurirea întrebării dacă, într-adevăr, negrii sunt mai dotați din acest punct de vedere față de reprezentanții rasei albe. Se pare că, totuși, nu! Un argument l-ar putea oferi și borcanul ce găzduiește în spirt, la Institutul Mina Minovici, mădularul încovrigat și înghesuit al haiducului Terente...) Macrofalia negrilor ar fi simplă legendă (depinde, zicem noi, și de cine măsoară) menită să ofere susținere rasismului. În 1867, clericul Payne, din Tenessee, a scris că negrii au fost creați înainte de Adam, ei fiind
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]