200 matches
-
globală a conflictului are o istorie aparte, care ar merita relatată pe larg, în special în România, unde se vorbește despre ea după ureche. Ea este povestea campaniei orchestrate de idolatrii post-colonianismului, ai neo-marxismului, ai feminismului, adică ai marginalității intolerante, încrâncenate în ofensiva contra Europeanului-alb-mort și transformând ideea de diversitate culturală într-o armă a discriminării inverse. Nu mă pot abține să nu adaug că focul frustrațiilor și al resentimentelor acute a fost alimentat abundent de combustibil conceptual european, oferit de
Temele identitare by Gabriela Gheorghișor () [Corola-journal/Journalistic/9424_a_10749]
-
libera lui alegere: o poate accepta sau nu. Tradiția devine facultativă, iar sentimentele de clan sau de ierarhie - onoarea, mîndria și demnitatea - capătă o nuanță apăsătătoare de corvoadă socială. Psihologia colectivă prinde culori vii și înseninate, iar frunțile oamenilor, altădată încrîncenate de îndîrjirea suferinței sau de intensitatea patosului religios, se descrețesc sub efectul tonifiant al bunăstării colective. Elveția se îmbogățește cu un elan a cărui energie are drept corespondent altarul părăsit, amvonul gol și băncile neocupate din biserică. Ceea ce dă farmec
Gustul resemnării by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9661_a_10986]
-
cam în zeflemea Petrache. În întovărășie! Unde altundeva? - a intervenit în discuție Chersân. Nu! Nu intrăm! Și spune și tu întovărășire, măi Chersân! - a răspuns tot Petrache. Chersân - ca un câine bătut - s-a uitat la Tașmău, care și-a încrâncenat ochii peste măsură. Milițianul a strunit cureaua puștii mai bine. Iar Daurel privea pe sub sprâncene, când la unul, când la altul. Părea că vrea să zică: „Vă spuneam eu că aiștia-s de-o baie. Nu-i scoți dintr-ale lor
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
de dolari în cont și cutare, un milion? Nici una. Nu poate fi alimentată astfel decât acea curiozitate vulgară care face tirajul publicațiilor-pupăză și audiența cretiniei Big Brother, cu care sus-semnatul s-a luptat de atâtea ori, fiind poreclit Savonarola, Torquemada, Încrâncenatu etc. Contul din bancă e totuna acum cu mărimea sânilor, cu numărul divorțurilor, amanților sau al copiilor din flori ai nu știu cărei persoane publice. Și singura „logică” ce poate guverna show-ul este că, de pildă, deputatul Raj Tunaru are un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
departe de giumbușlucurile politicienilor travestiți în circari.” Tot în presa română apare un articol semnat de Mihai Chiper, din care citez: „Timp de mai bine de un an a durat o epopee unică în statul de drept post-comunist. O confruntare încrâncenată între stat și societatea civilă. APADORCH a încercat să afle o statistică explozivă: câte mandate de ascultare s-au dat între anii 1990 2000? (Telefoane sub supraveghere). Lupta cu Ministerul Public s-a dat pe toate fronturile: a fost mediatică
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
prin repetiție. Cînd afectuoasă, iubita-soft, cînd înțepenită cum înțepenește un sertar. Atîrnam de-un telefon ca Madona de Copilul Divin. El dirija fluxul și refluxul relației noastre. "Săptămîna asta poți să nu vii, sînt pri-ins. Am spectacole". Mă duceam, totuși. Încrîncenată de-un refuz, de-o amînare, de indiferență. Ne mai vedem noi. La Proxima Centauri, Dințișor". Mă duceam și cînd nu părea prea grăbit să mă revadă, atras, pesemne, de cine știe ce damă de pică. Brelanul tău de dame, Iordan. Mereu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
se pare din întrebare în întrebare apoi, picioare mirate, picioare nelămurite, unele tăcute, altele zornăitoare ca mărunțișul căzut pe asfalt și mărturisitoare, nemulțumite, lașe, părtinitoare, înțelegătoare și, ciudat, picioare care renunțau. Blestematele! Păpușa avea picioare șleampete, scurte, înduioșător de durdulii. Încrâncenate în adversitatea lor pentru mers, știau doar să țopăie și Mioara o învăță toată istoria dansului, puțin din istorie, o firimitură din fiecare, un sâmbure din ceea ce citise sau văzuse la TV, privind specificul, zona, rolul, simbolistica, limbajul, explicat amănunțit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
pare zadarnic deslușită, desfăcută, coerentă, distrusă, absorbită din nou și din nou, fără oprire, fă-ră-o-pri-re-adânc, A-DÂNC-S-U-S-S-U-S, ciocanul lovea nicovala, fierul nu voia să ia chip, râdea deformat ca vioara lui Paganini, scânteile deveneau bemoli, portativul se ondula hidos, nefiresc de încrâncenat, băutura muzicală nu se termina niciodată din paharul fanteziei combinațiilor simfonice, trilurile erau ale unei păsări neinventate de Dumnezeu, dar create, spre mirarea Lui, de Satelitu, într-o partitură pe care o ascultau, opriți din stereotipia divină chiar îngerii, așa ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
ține strict de o opțiune personală. Și, cum am văzut, de o exigență structurală în privința acestui gen publicistic. Pasăre rară în critica anilor șaptezeci, Cornel Regman n-a făcut din păcate școală. Cei care încearcă să-l imite prea sunt încrâncenați. Și serbezi.
Spirite. Critice by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4837_a_6162]
-
citise doar câteva poeme ultraiste) așezat acum la masa lui; a presupus că argentinianul a făcut o escală la Lisabona, în drum spre Paris. Borges a fost primul care a spart gheața. „Hola”, a rostit. (Unii dintre dumneavoastră se vor încrâncenat probabil la gândul că un scriitor atât de mare nu a găsit nimic mai interesant sau mai inteligent de spus unui coleg de breaslă de o asemenea magnitudine, dar, în realitate, până și marii scriitori folosesc limbajul colocvial; am închis
Alex. Leo Șerban - Litera din scrisoarea misterioasă () [Corola-journal/Journalistic/5389_a_6714]
-
Eliade, identitatea mitteleuropeană a literaturii române. Unele dintre ele au fost vii, susținute de gesturi energice, altele au fost citite, bine documentate și închegate, unele au adus perspective noi, altele au încercat să facă asta, unele au destins, altele au încrâncenat, unele au fost cuminți, altele revoluționare, unele neclare, altele foarte subtile. Premianții ediției a VII-a a Colocviului Național Universitar de Literatură Română Contemporană din Brașov sunt: la Secțiunea Cornel Ungureanu, Premiul I - Cristina Țolescu, Universitatea „Al. I. Cuza” din
Vitalitatea dezbaterii critice în România by Adriana Bărbat () [Corola-journal/Journalistic/5598_a_6923]
-
fiind "schimonosit și încrâncenat". În ultimele luni, deși părerea mea este că în ultimul an și jumătate, era de nerecunoscut. (...) Unde a greșit? A greșit în capul lui. Nu mai puteai să te înțelegi cu omul, era schimonosit la față, încrâncenat", a spus primarul Constanței, referitor la decizia lui Crin Antonescu de a se retrage atât de la șefia PNL cât și din cursa pentru președinția țării. Despre Klaus Iohannis, fost prim-vicepreședinte al PNL, Mazăre a menționat că nu are nicio
Mazăre despre Antonescu: În ultimele luni era de nerecunoscut by Andrei Moisoiu (Google) () [Corola-journal/Journalistic/29758_a_31083]
-
capul lui". De asemenea, când jurnaliștii l-au întrebat care consideră că au fost motivele retragerii lui Crin Antonescu din cursa prezidențială, edilul de la malul mării a transmis că nu știe, dar a afimat că fostul președinte al PNL era "încrâncenat" și că nu te mai puteai înțelege cu el. "Pe mine mă întrebați, măi, fraților? Eu sunt la mare, sunt la PSD, întrebați-i pe ăștia de la PNL. Dar nu mai puteai să te înțelegi cu omul, era schimonosit la
De Ce nu se pronunță Mazăre cu privire la Iohannis by Bratu Iulian () [Corola-journal/Journalistic/29760_a_31085]
-
că nu te mai puteai înțelege cu el. "Pe mine mă întrebați, măi, fraților? Eu sunt la mare, sunt la PSD, întrebați-i pe ăștia de la PNL. Dar nu mai puteai să te înțelegi cu omul, era schimonosit la față, încrâncenat", a reacționat Radu Mazăre, citat de Mediafax.
De Ce nu se pronunță Mazăre cu privire la Iohannis by Bratu Iulian () [Corola-journal/Journalistic/29760_a_31085]
-
și numele ei de insectă Umilă Să o repui în țâțâni în pasajul De dedesubtul clădirii cu ferestre oarbe Să privești într-un asemenea fel încât Să nu poți uita niciodată Clădirile din jur la nesfârșit incendiate Să nu te încrâncenezi contemplând Traiectoriile dislocate ale prietenilor Sau atunci când vezi neputința cu care Electricitatea fiecăruia Încearcă să-și ia revanșa asupra strălucirii solare Elegie pentru Edith Stein Lui Iulian Mereuță Atingându-mi umărul în trecere M-a întrebat gândind că scriu - „o
Biografobii by Sebastian Reichmann () [Corola-journal/Imaginative/3111_a_4436]
-
oricum, ci în lanț, făcând alte numeroase victime. "Vinovatul" e prea difuz ca să existe, iar circumstanțele atenuante nu se înghesuie nici ele. Urmărești dezagregarea cu sufletul la gură, sperând că există vreo portiță de scăpare. Până la urmă, tocmai acest fel încrâncenat de observație declanșează o implicare totală a spectatorului. Dar, cum, de la un punct era de așteptat, filmul te părăsește fără să îți aloce vreo rezoluție satisfăcătoare, fără să îți dea senzația că există vreo "fărâmă de absolut" în povestea de
Două de nota zece by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/10851_a_12176]
-
coboară în stradă, gesticulează efemer și construiește provizoriu, cînd respinge muzeul, disprețuiește tranzacția economică și negoțul cu eternitatea, Ioana Bătrânu rămîne în galerie, visează romantic, zidește cu sentimentul eternității și adulmecă vecinătatea marilor maeștri. Ea are încă nostalgia naturii, se încrîncenează în proximitatea materiei grele, jubilează în fața luminii, se luptă cu lumea deja constituită și freamătă mistic în nesfîrșitul joc al transparențelor. Pînă la un punct, artista nu este singură în această încercare gravă de a conserva imemoriala relație dintre pictură
Ioana Bătrânu by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10891_a_12216]
-
funcționează ca un revelator pentru reacțiile ‘bolșevice’ ale celorlalți. iar cei care apar pe blog și încep să iți termine gramatică, sunt în mare parte, în aceiași tabăra. îmi este frică că tocmai tipul ăsta de ‘bolșevism’ să nu te încrânceneze... Între comentariile pe acest site cum se poate distinge un anonym de altul ? Să ne adresăm cu : hei, dl. anonym de la ora 2:38 PM, mă auzi ? Interesant e că indicațiile normative ale site-ului sunt în germană, iar nu
Intelectualul de stanga by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/83011_a_84336]
-
flori ofilite Procust râde eu îmi cioplesc gândurile într-o formă doar de mine știută Auzi cum sună pământul lasciv am să învăț să fiu piatră fără nici o crăpătură prin care să visez răsunet doar când ploiele mușcă din noroi încrâncenată-n mine să zdrobesc pădurile virgine la vânătoare de răspunsuri printre hățișuri până când voi aluneca netulburată de rotirea anotimpurilor într-o a cincea dimensiune Referință Bibliografică: Ceva mai mult decât nimic / Agafia Drăgan : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1876
CEVA MAI MULT DECÂT NIMIC de AGAFIA DRĂGAN în ediţia nr. 1876 din 19 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383369_a_384698]
-
atunci trei-patru luni, o tânără drăguță intra în casa lui, dând lecții de pian fiicei sale. Cu Carmen nu era de glumit. Era tânără, dar experiență prin care a trecut, sarcina aruncată fără că vinovatul să plătească suferință ei, a încrâncenat-o. Au exmatriculat-o cu toate că mai avea doar un semestru din ultimul an de școală. Nu au ajutat-o nici rugămințile și nici intervențiile bunicii, fost cadru didactic. A plecat capul, a strâns din dinți, dar a și învățat ceva
SĂ NU UIȚI TRANDAFIRII ROMAN---CONTINUARE de VIORICA GUSBETH în ediţia nr. 1881 din 24 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383258_a_384587]
-
o problemă, În schimb, pierderea de timp, da, și Încă una a naibii de gravă. Jumătatea de oră disponibilă se Înjumătățise la rându-i, iar eu mă aflam exact În același punct ca la Început. Ce-mi venise să mă Încrâncenez pe literele alea idioate, cum putusem să-mi imaginez că un secret de anvergură fusese ascuns de centromani Într-un simplu A, B, C, D etc.?! Uite că putusem și, În pofida surescitării provocate de eșec, În străfundurile subconștientului continuam să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
noi, nu te ducem pre tine în ispită de la trebi, nu mai povestim, ci facem puțintică retorică. Șezi colea lângă noi și întinde-te o clipită. Precum noi obosim cu scrisul, așișderea tu cu cititul. Ut pictura, lectura. Nu umbla încrâncenat după înțelesuri și pricini acolo unde însuși izvoditorului îi scapă, ci tolănit cum bine-ți șade la umbra istorisirilor în pârg, lasă creionul roșu în iarbă și privește cu ochi blânzi, somnoroși, ce frază frumoasă am scos. Așa! Să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
nici n-am cerșit credinței/ Respectul îl sădesc, nu îl impun/ Nu mă aplec sub jugul umilinței/ Eu mă închin doar Neamului străbun// Nu am visat la râuri de lumină/ De raza lor se irosește-n van/ M-am ridicat încrâncenat din tină/ De-am fost lovit de Marele Divan// Am înfruntat și bezna, și teroarea/ Speranțe am avut numai în Eu/ Am refuzat uitarea și iertarea/ Ordin de front proscrisului ateu// Singurătatea mi-a rămas pustie/ Când uneori tăcerile vibrau
POEMELE SURGHIUNULUI SUFLETESC de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 2176 din 15 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368389_a_369718]
-
că bine ziseși, coane! Au umplut sacoșele și au plecat cu primul tramvai. Nicio vorbă timp de trei stații și nici până în casă. Costică făcu puțină ordine în bucătărie și așeză toate cele la rostul lor, în timp ce conul Costache trăgea încrîncenat din țigară. Băură o bere în tăcere, privindu-se îngândurați, de parcă nu se mai văzuseră de mulți ani de zile. Într-un târziu, Costache își limpezi privirea pe fruntea lui Costică și întrebă, așa, ca într-o doară: - Ce nu
URA ȘI MÂNIA DISTRUG ROMÂNIA de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 2227 din 04 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/367065_a_368394]
-
Acasa > Impact > Scrieri > SFÂRȘIT?! Autor: Angela Dina Publicat în: Ediția nr. 1300 din 23 iulie 2014 Toate Articolele Autorului Nu-și mai vorbiseră de ani. În lupta încrâncenată dintre cele două orgolii, hotărâseră tacit că vor împărți în continuare locuința strâmtă, dar ignorându-se și evitându-se reciproc. Fiecare își făcea piața și își gătea mâncarea pe cont propriu, conform unui orar strict, stabilit în funcție de mersul la serviciu
SFÂRŞIT?! de ANGELA DINA în ediţia nr. 1300 din 23 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349125_a_350454]