403 matches
-
Ioan-Aurel Pop De astă dată, Mircea Muthu „pășește rar pe dealuri transilvane”, după ce ne obișnuise cu maniera de „a se ploconi răsăritean și moale” înaintea efigiilor hieratice bizantine și a fantasmelor încrâncenate balcanice, de la Panait Istrati până la Ismail Kadare. Cărțile sale noi - Repere culturale transilvane, vol. I, și Trepte, poeme, scoase frumos de editurile clujene Eikon și Scriptor - sunt atipice într-un fel, fiindcă una este de poezie (mai puțină lume știe
La aniversară: Mircea Muthu, transilvanul by Ioan-Aurel Pop () [Corola-journal/Journalistic/2814_a_4139]
-
frământările și compromisurile unor mari creatori umiliți câteodată de factorul politic. Asta nu înseamnă că este ocolită de exeget dimensiunea luptei culturale, cu puternice conotații politice, de la Slavici, trimis la închisoare la Vaț, până la Aron Cotruș, obligat să-și plângă încrâncenatul amar în exil. Această primă parte a volumului, închinată neuitării și numită, de aceea, Pro memoria, este urmată de Inserții contemporane, în care criticul decriptează câteva mesaje venite din partea unor confrați, în volume recente, de după 1990, dar mai ales din
La aniversară: Mircea Muthu, transilvanul by Ioan-Aurel Pop () [Corola-journal/Journalistic/2814_a_4139]
-
încă o dată de moarte, o voi strigă de-a lungul tuturor cărților ce-mi rămîn de scris!" Cum eseul sau a trezit rumoare în publicistica franceză, publică alte două eseuri asemănătoare, inclusiv o scrisoare deschisă către François Mauriac. Era o încrîncenata lichidare de conturi. Dar mai înainte, la începutul lui 1932, acceptă un turneu de conferințe în Austria și Germania, invitat de o societate culturală germană, editorul publicînd, aici, textul acestei conferințe, pe care prozatorul a repetat-o pe unde a
Cum a devenit Istrati scriitor by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17876_a_19201]
-
între doi gardieni, zărind, la capătul culuarului un civil care nu avea ce căuta acolo, dar care ar fi putut fi chiar călăul. Povestitorul gradează pașii bărbatului înalt și impozant, tot mai încordat, trecând asupra martorului o trâmbă de spaimă încrâncenată. Personaje contradictorii, precum Nicolae Iorga, au parte de portrete din unghiuri diferite, altele, de mai mică însemnătate, dar de importanță în viața de zi cu zi a unui tânăr sărac, luptând pentru existență, revin într-o narațiune cu inegală distribuție
Tinerețile romancierului by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/17302_a_18627]
-
ceea ce fac eu, ceilalți chiar că nu mă interesează" și "am plătit imens pentru marea mea libertate interioară, pentru puterea pe care o am acum, așa că puțin îmi pasă de ceea ce se întîmplă în jurul meu". * Cu franchețea brutală (dar nu încrîncenată) ce-i e proprie, poeta mărturisește că nu crede nici în prietenie, ceea ce e destul de șocant pentru cei ce o știu căutînd compania colegilor: "M-am gândit mult, apoi, dacă simt eu povestea asta cu prietenia. Nu, n-o simt
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17363_a_18688]
-
activă a dreptului de a alege între ce e bine și ce e rău, exercitat ori de câte ori e necesar. Nu în ultimul rând, analiza care trece înaintea criticii și bruschează doar subiacent întreține o realistă circulație între teorie și fapte. Critica încrâncenată a persoanelor și critica dezlegată de orice determinație concretă (loc, dată, nume, probe) înseamnă, prin nulitatea efectelor, același lucru. Două extreme care ne caracterizează la fel de păgubos: împotmolirea în anecdotă și desprinderea în derivă de fapte. Or, ca extreme, ele confiscă
Curs de sinceritate by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/17356_a_18681]
-
neagră). Astfel versurile iau o turnură psihedelica. "Morală" poemului se pierde în aburii halucinației solemne. O a treia ipostază a lui Daniel Corbu o alcătuiește tranziția de la boema (mai mult ori mai puțin stilata) la livresc. De la mărturisirile "scandaloase", gen "Încrîncenat stau în jurul inimii" ( Preludii pentru trompeta și patru pereți). Sau: "diminețile ca niște fițuici" (ibidem). Sau: "Vai! Zac uitat că o jiletcă-n cuiere" (ibidem). Sau: "Vorbele mari tot plesnesc fără voie" (ibidem), autorul se convertește la idealul textului, al
Un supraromantism by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17549_a_18874]
-
edițiilor anterioare, reprezentările vor fi din cele mai variate și atipice. Festivalul le propune spectatorilor o perspectivă nouă asupra orașului. „B-FIT in the Street!” devine cu această ocazie o oază de culoare și seninătate într-un București monocrom, poluat, agitat, încrâncenat. Spectacolele sunt ținute în aer liber, pe tot parcursul zilei, în Piața Constituției, Piața Universității, Piața Unirii, Piața Victoriei, Piața George Enescu, Centrul Istoric și pe toate bulevardele principale. Faptul că evenimentul ajunge la a patra ediție se datorează succesului
Festivalul Internațional B-FIT in the Street, în septembrie () [Corola-journal/Journalistic/21345_a_22670]
-
La spiritul viclean și mut , Apoi , voios pe- aripi sublime , Catre cerească înălțime , Cu sufletul a dispărut. Și Demonul , înfrânt, sălbatic Își blestema nebunul vis , Din nou, trufaș și singuratic , Pribeag rămase prin abis . Din nou înfrânt porni-n neștire , Încrâncenat scrișnind din dinți , Lipsit de țel și de iubire Și părăsit de nazuinți !... Deasupra văii Koisaur , Pe-un povârniș abrupt de munte , Niște ruini , de vremi cărunte , Și-aruncă umbrele-mprejur . Și -acum copiii , pe-nserate , Lângă -un batran povestitor , Cu
Astrolog rus: Conflictului din Ucraina va declanșa Al Treilea Război Mondial by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/21839_a_23164]
-
prim-planul, ex-președintele Uniunii Scriitorilor s-a rostit nu o dată, și încă apăsat. Dar nu cum ne-am fi așteptat, în sens autocritic. Nu printr-o despărțire de trecutul său comunist, cum a cutezat, bunăoară, Titus Popovici, ci printr-o încrîncenată, ursuză, veninoasă, frecvent trivială, după cum vom vedea, solidarizare cu trecutul în cauză, asociată cu un refuz total al prezentului. D.R. Popescu a fost - cine nu știe? - ultimul președinte al Uniunii Scriitorilor din "epoca de aur", cu circumstanța agravantă că, spre deosebire de
O legendă spulberată by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16764_a_18089]
-
Românie săracă, deprimată și obsedată de "imaginea" (concretă) în care a fost înghețată în cursul ultimului deceniu atît de privirea "din interior" cît și de cea "din exterior". Pe de o parte, excesul de reportaj TV local, realizat de behalfers încrîncenați, ancorați exclusiv pe zonele dureroase de "real", la care se adaugă filmele "de ficțiune" românești recente care dublează stîngaci același "real", "documentînd" în fond incapacitatea regizorilor de a crea în conformitate cu genul pentru care au optat. Pe de altă parte, privirea
Iepan (despre curățirea privirii) by Adina Bră () [Corola-journal/Journalistic/17008_a_18333]
-
am spațiu pentru a le surprinde cum s-ar fi cuvenit. Cartea d-lui Ioan Lăcustă poate constitui, pentru cine nu frecventează bibliotecile pentru a citi presa timpului, un binevenit instrument de lucru și o imagine caracteristică a unei vremi încrîncenate. Ioan Lăcustă, 41 de luni care au schimbat România, Editura Viitorul Românesc, 2000.
Imaginea unei vremi încrîncenate by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17001_a_18326]
-
de personaj, dar totuși și-a descoperit calitatea de a invoca, lă-sînd-o oarecum în urmă pe aceea de a ancheta. Un procedeu mult mai poetic și am putea spune, mai valoros. Pentru că nu știu cît se reține din toată investigația încrîncenată a eroului, dar cu siguranță e memorabilă imaginea personajelor moarte de mult care vin la chemarea gîndului său, fără a lăsa, însă, urme în zăpadă. Și cu asta ne întoarcem la ceea ce am anunțat deja că pare să fie punctul
Bujor Nedelcovici, reeditat by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15782_a_17107]
-
ministru liberal. Și tot în 1886 Panu, ajutat de Bacalbașa și Caragiale, pun la cale mutarea ziarului Lupta de la Iași la București, care a devenit repede, alături de Epoca, ziarul cu cel mai mare tiraj de atunci. Anul 1887, dominat de încrîncenata luptă dintre guvern și Opoziția unită înregistrează abandonarea, de către Take Ionescu, a partidului liberal și trecerea lui în opoziție. De atunci începe, de fapt, cariera lui Take Ionescu în Partidul Conservator, căruia îi va aduce mari daune, sfîrșind prin a
Capitala de odinioară by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16280_a_17605]
-
și tenace. Nu lipsit de talent însă dar asemenea multor scriitori tineri, acesta pare mai degrabă o clonă a lecturii și ambiției de a se exprima artistic și mai puțin o amprentă nativă. Scrisul său e de cele mai multe ori aspru, încrîncenat, cu sincope și fraze eliptice, alteori stufoase, cu sintaxe complicate ce eșuează în prolixitate. Acest aspect e sesizabil mai ales în penultima sa carte, Întîmplare..., caracterul prolix al textului dincolo de sintaxă, manifestîndu-se printr-o acumulare amețitoare de fapte și digresiuni
Forță și prolixitate by Dorin Măran () [Corola-journal/Journalistic/16522_a_17847]
-
și clamăm urgențele timpului nostru când nu avem operă. În ambele cazuri, ne erijăm în guru intelectual care se pricepe la toate problemele timupului și dă sfaturi tuturor. În lipsa eticului reclamăm esteticul. Și vicerversa. Suntem plini de complexe, frustrați și încrâncenați. Deseori din articolele noastre răzbate scrâșnitul dinților. Pe unii îi criticăm cu orice ocazie, pe alții îi ocolim elegant; admirăm negativ, nu pentru ci împotrivă, suntem farisei până la capăt dacă interesele o cer. Înjurăm o instituție la care, după un
Nervii intelectualului român by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11844_a_13169]
-
corzile unei lire desenate pe o ușă; o delegație de bătrânei vine să salveze guvernul și un zdrahon de soldat, profilat măreț, le rânjește: "Niet", "Bolșevicii": agitatori cu fețe de samsari sau hoți de buzunare; masele însuflețite; chipuri de mujici încrâncenați, înghesuindu-se la stacanele de votcă; mulțimea protestatară alergând bezmetică și care, de la înălțimea de unde este filmată, pare un roi de muște pe o felie de pâine cu marmeladă; femei-ostaș pipăindu-ți fesele pe sub pufoaice. Din când în când apare
Calul și revoluția by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Journalistic/11945_a_13270]
-
ce atingem un nivel al incompetenței), ci și a găsi în jurul nostru pura plăcere a minții, și astfel și a sufletului. Cît de demodată, și aproape naivă apare această idee, surprinzătoare totodată ca venind din partea unui scriitor ca Booth, un încrîncenat profesionist al criticii și teoriei literare! Singur mărturisește că nu puțini colegi l-au mustrat, o dată ce au aflat despre ce e cartea, reproșîndu-i că se face avocatul amatorismului la un moment cînd lumea are nevoie de mai mulți profesioniști. Să
Din pură plăcere by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16105_a_17430]
-
Cosmin Ciotloș Mai mult decât alții, Eugen Suciu pare decis ca, în poezia lui, să capteze stări difuze. E o ambiție fără doar și poate modernistă, încrâncenat modernistă chiar. Istoricește, ea s-ar explica prin reconstituirea „bibliotecii personale” a lui Eugen Suciu, în care figurează, pe o poziție fruntașă, Virgil Mazilescu și în care i-aș adăuga, coborând în timp, pe suprarealiștii de la noi și de aiurea
Dereglarea simțurilor by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2669_a_3994]
-
mama „a învățat să lovească cu pumnii înroșiți”, ceea ce a fă- cut-o pe tînără să poarte „calvarul și umilința/ ca nimeni alta”, poezia fiind „tot ce nu au lăsat părinții” (ibidem). Astfel se explică factura discursului Clarei Mărgineanu, nu o dată încrîncenat, revendicativ. Săvîrșind eforturile unei obiectivări (ton de constatare, uscat), nu poate ascunde suferința vie, țesutul sufletesc sîngerînd. Acest complex alcătuiește sîmburele particular al lirismului în cauză. Inflexiunile de orgoliu ca și cele ale cinismului se aplică unei condiții de mal-aimée
Un discurs Revendicativ by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/2734_a_4059]
-
ale unor netrebnici adunători de roade efemere. Lumea toată a tresărit strigând dorința de bine. Dar cine să-i audă? Fără carte și minte, fără iubire și înțelegere mai marii lumilor au chemat forțele și au ordonat moartea. Atunci, văzduhul încrâncenat a putut doar să mai acopere totul cu albul protecției. Si de atunci totul a rămas în perfecta tăcere a durerii. In satul alb, protejat de căldura vieții, oameni mergeau pe scările unei trăiri amintite încet și tăcuți, urmărind doar
ALB de SILVIA CINCA în ediţia nr. 1891 din 05 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384218_a_385547]
-
cele de mai sus, dar am făcut-o tocmai ca să arăt ce înseamnă extremele, de ce moderația e de preferat și de ce e mai bine să rămânem oameni care se luptă permanent cu ei înșiși, ca să devină mai buni, decât ființe încrâncenate, decise să ajungă îngeri care-i halesc cu fulgi cu tot pe alți îngeri, fiindcă au încălcat, din greșeală, unul din paragrafele bibliei corectitudinii politice absolute. Așadar, între cei care cred că Conchita Wurst ne strică copiii și cei care
E ok să folosim cuvinte ca “retardat”, “cretin”, “idiot”? by Simona Tache () [Corola-blog/Other/18232_a_19557]
-
mai bine să vă povestesc despre ce e vorba: Nu sunt genul competitiv, niciodată nu am ținut cu orice preț să câștig ceva, de aceea, de exemplu, nu îmi place să joc jocuri decât cu oamenii relaxați, care nu joacă încrâncenat, alergând cu disperare după victorie. Nu sunt nici genul de om care, dacă-i zici “Nu-i așa că nu poți să te arunci în cap de pe dulapul ăla?”, se aruncă imediat în cap, ca să-ți demonstreze că poate. Cu toate
Sunt o campioană by Simona Tache () [Corola-blog/Other/18415_a_19740]
-
piesa n-a rămas așa, era un stadiu provizoriu. Sarmalele Reci trebuie să aibă vocea copilului din piață care strigă „Împăratul e gol!”... Nu negăm și nu disprețuim calea altor trupe, care merg pe o exprimare mai patetică și mai încrîncenată. Ei au ceva de zis, noi avem altceva de zis. Uneori și noi o mai cotim către ei, și ei mai înspre noi... asta e frumusețea. Publicul să trăiască și să asculte muzică bună! Probleme cu cenzura n-am avut
"Haos.ro", interviu cu Florin Dumitrescu [Corola-blog/BlogPost/97439_a_98731]
-
priveam fascinată zborul cohortelor de frunze galbene aurii sau roșietice ale copacilor bătrâni, unii scorburoși precum gura știrbă a unei bătrâne ,,Befana”(vrăjitoare legată de ritualul Bobotezei în Italia) duse de curenții râului în cârdășie cu Bora, vântul rece și încrâncenat împotriva a tot ce-i stătea în cale. Plutea în vârtejuri dezorientate podoaba arborilor maiestuoși ai parcului, precum uriașe stoluri de păsări, unele de mărimea unor minusculi colibri, altele de dimensiunile unor păsări mai mari cu aripile înmuiate parcă într-
CÂND VINE TOAMNA LA CURTIS DE VADO de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1962 din 15 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/383633_a_384962]