682 matches
-
de țiglă sau de olane. Orașul însă a dezrădăcinat oamenii, tabla zincată a încorsetat casele și iată care sunt acum consecințele. Pe unde te duci, dai peste oameni cu urechile ciulite de tablă, care nu mai aud foșnetul vîntului ce încrețește apa și leagănă brazii, nu mai aud ropotul ploii susurând în burlane, ci doar șirul vorbelor clevetitoare picură din nourii grei pe pământ. Poetul nu precizează despre ce fel de tablă e vorba: de zinc sau de cupru sau poate
Despre urechile de tablă ale unui poet din Nord: George Vulturescu by Nichita Danilov () [Corola-journal/Journalistic/2609_a_3934]
-
fel. Tradiția Lipscanului a rămas doar în literele ruginite, de cele mai multe ori, uitate deasupra unei terase. 40 de ani de Lipscani Un singur magazin și domnu’ Tănase, atât a mai rămas pe Lipscani. La vreo 60 de ani, cu fața încrețită de trecerea timpului, domnu’ Tănase are aceeași pasiune: antichitățile. Vechi de 40 de ani, cu experiența Lipscanului, oftează cu gândul la vremurile de altădată: „Cu magazine mai mici și mai mari, avea un profil de toată lumea venea în zona comercială
Meșteșugul și cârciuma din Centrul Istoric al Capitalei by Covrig Roxana () [Corola-journal/Journalistic/22543_a_23868]
-
Cristina Crețu, publicat în Ediția nr. 1984 din 06 iunie 2016. Plouă, băierile cerului zici că s-au rupt, pământul parcă vrea să mai crească, copacul din grădina noastră a căzut și-acum, a-nceput să putrezească. Sub scoarța lui încrețită de vreme, gândul meu ca un foc s-a așternut, topesc inelele copacului căzut și timpul le rescrie pe mine, pe trup. Citește mai mult Plouă, băierile cerului zici că s-au rupt,pământul parcă vrea să mai crească,copacul
CRISTINA CREȚU [Corola-blog/BlogPost/381540_a_382869]
-
copacului căzut și timpul le rescrie pe mine, pe trup. Citește mai mult Plouă, băierile cerului zici că s-au rupt,pământul parcă vrea să mai crească,copacul din grădina noastră a căzutși-acum, a-nceput să putrezească.Sub scoarța lui încrețită de vreme,gândul meu ca un foc s-a așternut,topesc inelele copacului căzutși timpul le rescrie pe mine, pe trup.... XXXIII. OGLINDA, de Cristina Crețu, publicat în Ediția nr. 1983 din 05 iunie 2016. Mama se uită în oglindă
CRISTINA CREȚU [Corola-blog/BlogPost/381540_a_382869]
-
coadă și să-și țină unul altuia locul, atunci când le venea să facă pipi sau voiau să plece după ceva de mâncare. După o săptămână de stat la coadă, piticii veneau acasă victorioși, cu chitanța în dinți, și cu părul încrețit de nervi. Erau băgați direct la duș, ca să nu-i mute nasul din loc Albei ca Zăpada, cu odorile acumulate în expediția grea, după care, pentru calmare, primeau lapte cald, prăjiturele și multe, multe laude, în timp ce Alba ca Zăpada le
De la Albă ca Zăpada la urmașii ei, fericiți plătitori de taxe online by Simona Tache () [Corola-blog/Other/20734_a_22059]
-
cu partenerii de pescuit, să aflu care mai este situația guvidului, mănâncă sau nu și prin ce zone ar fi mai bine de pescuit. După cum se arăta vremea, nu prea era încurajator să pescuiești.. Bătea vântul binișor, suficient pentru a încreți fruntea capricioasei mări. M-am pregătit, totuși, ca a doua zi să plec la pescuit pe mare. Îmi era dor, căci îmi intrase în obișnuință. Dimineața, nu am mai așteptat să sune alarma ceasului, că am și deschis ochii. M-
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1238 din 22 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/383732_a_385061]
-
Constantin Țoiu Octombrie 1956. La teatrul din Reșița, despărțire de actrița X înaintea spectacolului Gaițele. Ședea în cabină, în fața oglinzii, și în timp ce vorbeam, se machia privindu-se atentă, deschizând mare gura, căscând ochii, încrețindu-și fruntea... Avea 35 de ani și trebuia să se machieze pentru rolul ei din piesa lui Chirițescu... Trebuia să fie o babă de 65 de ani. Este greu, dar cu răbdare,... mă gândeam privind-o, pe când ea, - o cunoșteam
Cabina de machiaj by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/8556_a_9881]
-
și mânecă lungă, prinsă printr-o bentiță, ii ciupag, ie de mireasă cusută din marchizet și brodată cu mătase albă, ie pe pânză de casă, cu brezărău, ii cu mărgele, ii cu fodori la mâneci, cămăși cu barburi și cămăși încrețite la gât... de la 12.00 și de la 16.00 - ateliere de creativitate pentru copii 18.00 - Sânzienele și miezul verii, o scurtă cuvântare etnologică susținută de Paul Drogeanu, etnolog 19.00 - concert unplugged Maria Răducanu - voce și chitară 20.00
Noapte senzațională de Sânziene și Ziua Universală a Iei, la IFB by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/79903_a_81228]
-
bancă, frenetic, o sveltă fată // vezi dealul distilînd rugini // vezi printre gîndurile tale o întrebare de un bon de / lemne de foc // vezi stîlpii lătrîndu-și cîinii // vezi o familie mîncînd din pachet // vezi o sfială redresîn--du-și bluza // vezi o statuie încrețindu-și sprîncenele pentru noi" ( Cînd treci parcul spre casă, mai nou, altfel). Adrian Maniu e pe-aproape. Precum un tur de forță, trecutul istoric se comprimă într-o colecție de senzații: "Vorbeau de ei și-mpărații. Mai mult mureau decît
Poezia lui Aurel Rău by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6948_a_8273]
-
drumul să mă întorc, să mă duc să-i întreb în față pe oamenii ăia ce nelegiuire am săvârșit eu la urma urmei. Sub tirul continuu al vorbelor mele, am văzut cum fața mare și uleioasă a regelui Yama se încrețește fără înrerupere. Judecătorii care stăteau lângă el își tot fereau privirile, neîndrăznind să și le încrucișeze cu mine. Știam că le e limpede că fusesem nedreptățit, știuseră de la început că sunt un duh nedreptățit, însă din pricini necunoscute mie făceau
MO YAN Viața și moartea mă ostenesc by Dinu Luca () [Corola-journal/Journalistic/4459_a_5784]
-
64, după ce-a ieșit din închisoare. N-am comentat, știam că unchiul fusese deținut politic. Mi-a arătat apoi niște nasturi galben citron. — Ăștia sunt de la cămașa pe care a purtat-o la nunta noastră. Fața i s-a încrețit într-un zâmbet larg. Aveam șaisprezece ani. Ce scandal a fost, toată lumea a comentat. El în costum negru cu cămașă gal benă, iar eu cu rochie galbenă și un trandafir negru în corsaj. Într-un colț al cearșafului mi-a
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
unii transparenți. — Ăștia sunt de la pijamaua pe care o purta când a murit. M-am gândit să schimb vorba ca să nu se întristeze prea tare și am întrebat-o, arătând niște nasturi mici, maronii. — Și ăștia? Fața i s-a încrețit iar. — Sunt de la șlițul pantalonilor. A început să râdă și am zâmbit și eu, dar Năsturel, care-o auzise, mieuna supărat pe hol și mama a deschis ușa ca să-l lase înăuntru. Mi-am schimbat în viteză poziția pe canapea
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
ametist. Agenda a trăit goală ca vremea în sine: nici o întâmplare nu mai revine, niciun arcuș nu mai taie aerul, auzit cândva... Acum tac toate: spulberate în adâncul unui lac, sub pământ s-au frânt: umbra, sfânta undă s-a încrețit în veșnicii să se ascundă măcar un semn colorat să-mi arate fața lunii, să destrame lent ceața groasă a nopții, tristețile lăutelor să mă mai cheme dement. De ce a rămas agenda goală în acești ani? Fără semne banale sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
bucătărie la 700, iar fetele nici nu s-au uitat la temperatură. Când au scos hainele să le pună la uscat, au început întrebările: − Asta era albă! De ce e gri? − Și ăsta de ce e așa mic? − Iar ăsta s-a-ncrețit! − Am pățit-o! Fetele încep să aleagă. Tricourile prea mici, care au intrat la apă, nu mai pot fi recuperate. În sacoșă și la gunoi. Pe cele care au luat altă culoare le pun în lighean cu Vanish, dar după
Minunatele aventuri ale lui Lucy și Shelley by Maria Elena Lebădă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1680_a_3082]
-
se plictisesc, „lâncezesc în alcov uri”, cutreieră magazinele, căutând mereu alte podoabe scumpe, se pregătesc de baluri sau de serate, sunt lacuri stagnante cu noroaie grele pe fund. O bătaie de aripi, o aplecare de ram, o picătură de ploaie încrețesc ușor fața acestor personaje ce sunt asemeni unor oglinzi hipersensibile. Realitatea se răsfrânge în ele deformată. Nimic din ceea ce e cu adevărat important în viață, nu pătrunde în astfel de suflete, în schimb, întâmplări mărunte, ba chiar nesemnificative, le pot
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
fost cu lopeți și cazmale! Dar să-mi spui drept, auzi? Păi... Fără nici un "păi"! Am fost și noi... aici, în pădure... Să săpăm un izvor, răsună cutezător glasul Bărzăunu-lui, oferind tuturor o soluție salvatoare. Să săpați un izvor? se încreți din nou domnul Nicanor. Cum, adică, să săpați un izvor? Pentru cine să săpați voi un izvor? N-aveți destulă apă-n sat? Situația în care se afla întregul grup ar fi devenit extrem de grea, dacă străinul cu aparatul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
văd exact despre ce-i vorba, nu zic nimic. Ce-s copil?!... Ce-ar fi însă dacă... dacă noi... Și tăcu uitîndu-se cu coada ochiului la Virgil. Acesta se făcu a nu pricepe unde vrea să bată Bărzăunul și întrebă încrețind sprîncenele: Dacă ce? Dacă... Și Bărzăunul făcu iar o pauză, lovind cu piciorul într-o rădăcină putredă. Dacă ce, mă?! strigă Virgil iritat de tărăgănarea Bărzăunului. Zi odată și nu mă mai fierbe! Ptiu, că sec mai ești! se arătă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
începu cu voce joasă și tărăgănată, cum auzise de atîtea ori recitîndu-se la televizor. "Au înflorit salcîmii iar singurătate... Un fluture albastru s-a rătăcit în gînd, Iar umbra ta mă cheamă...". Și se opri, nemaiștiind cum să continue. Își încreți fruntea, dar zadarnic. Ca să nu se facă de rîs, clătină din cap și spuse șoptit: N-are rost... zău...eu... Te rog, insistă Ilinca. Nu, se opuse hotărît Virgil. Acum nu-i momentul potrivit ca să-ți recit... crede-mă... O să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
așa, ca un balon spart? Nuțu ocoli, la început, răspunsul, mușcînd o bucată mare de măr și grăbind pasul, dar Bărzăunul nu se lăsă: Hai, spune, ce-i cu tine? Da, ce te interessss... vru Nuțu să răspundă, dar își încreți toată fața, se înroși imediat și începu să tușească. Am întrebat și eu... așa... persistă Bărzăunul cu tonul mai blînd. Trebuie să te superi? Nu mă s-supăr... Deh, bu-bunica zice că-s p-p-prea gras. De aia. Bărzăunul îl privi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
de veșmântul ei lung, de prințesă cusută de vie în straiele ei creștine. Nu, nu e frumoasă. În cinci ani pielea ei se va văluri în cute fine, la început, apoi din ce în ce mai adânci. Se va strânge deasupra buricului, se va încreți în josul pântecelui, pe deasupra coatelor și la începutul coapsei, va atârna de pe carnea moale de-a binelea a brațului, acolo unde el se lipește de trunchi, îi va brăzda gâtul cu dune șerpuite ca drumurile berberilor în furtuna de nisip. Și
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
și fără pic de vanilie. După Crăciun, panica îl vizitase din nou. Alioșa gonea un căluț de lemn în jurul bradului. Dominique râdea și bătea din palme. Avea părul strâns la spate, cu o panglică verde, și purta o bluză albă, încrețită la gât. Era frumoasă, se gândise Ivan, plimbându-și privirea pe carnea pufoasă a brațului, pe linia fină a gâtului, printre bu clele arămii, pe sub buza de sus, poate puțin prea subțire, dar inva dată de gustul ei aerat și
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
uitat și înfruntarea lui cu Tariq. Când nu e cu ea, gândurile i se încâlcesc între șuvițele blonde, se pierd în hăul din obrazul ei. Ar fi putut-o iubi, dacă ar fi avut mai mult timp... Tâmplele i se încrețesc de oroarea primei lui pierderi reale, a primei despărțiri de un suflet pe care îl iubește deja, îl iubește de mult, orbecăind în necunoașterea care-l înconjoară. Iubește curajul ei de a-și cumpăra ierburile Bahei, paloarea mândră și neclintită
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
când petalele de trandafiri de culoare roz-cenușiu aveau să se scuture, și ele, de pe porțelan pe fața de masă, acolo unde fuseseră mai devreme firmiturile măturate dintr-o atingere de degetele ei lungi, cu unghii perfect lăcuite și pielea ușor încrețită pe sub inele. — Ție ți se pare că Domnica l-a abandonat pe David. Nu crezi că David a abandonat-o pe Domnica? Asta e o tâmpenie. David e un copil. Ea e mama lui! — ...și tu ești băiatul lui Tudor
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
vechiul port s-au păstrat la costumul femeiesc, alcătuit din următoarele piese de bază: - rubașca (cămașă), din pânză albă sau înflorată, croită destul de larg și având cusături decorative la gât și la mâneci; - iubca )fusta), croită dintr-un postav subțire, încrețită la mijloc, lungă până la gleznă, largă și viu colorată. În locul fustei de postav, peste cămașă, se poate purta o rochie asemănătoare cu sarafanul, lungă până la glezne și cu partea de sus mult răscroită, cu bretele; - pois )cordon sau brâu), din
Ruşii-lipoveni din judeţul Iaşi : dinamici socio-demograficoeconomice by Iacob Pavel () [Corola-publishinghouse/Administrative/91763_a_93067]
-
în ultimii cinci ani. Atât de greu vizibil. Sunt ani. Sunt ani. Parcă sunt zeci de ani. Și parcă ieri aveam încă puterea să îi fiu bărbat. De ce se-ntâmplă toate astea, Doamne? Gândul urlă, dar fruntea lui nu-și încrețește nici un rid. Nici măcar o umbră de disperare nu transpare. Cavanosa e un actor desăvârșit pe o scenă goală, iar spectatorul lui fidel este Sophia. Unicul lui spectator. Cel care nu pierde nici o reprezentație. Spectatorul care cumpără toate biletele. Spectatorul care
Romantic porno by Florin Piersic Jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1344_a_2728]