2,712 matches
-
vorbă bună. Omul frumos, nu-și pierde firea rămâne vertical, integru dar își dă seama cam târziu, ca sufletu-ajutat, e negru. El merge drept, tot pe cărare, si chiar în fața lui zărește un moș cu barbă și toiag, si cum-necum, încremenește. Ce-o fi și asta, am vedenii, gândește omul nostru bun, ca n-oi fi rătăcit cărarea și nu m-oi fi pierdut pe drum. Nu, nu te-ai rătăcit copile, de tine-am vrut să fiu văzut și vreau
VA INVIT LA O PLIMBARE... de ANIȘOARA GURĂU în ediţia nr. 2078 din 08 septembrie 2016 by http://confluente.ro/elena_aurel_1473339205.html [Corola-blog/BlogPost/383859_a_385188]
-
LOGOSUL”, Cel care era, care exista de la începutul începuturilor, Cel prin care și pentru care a fost creat tot ceea ce există și nimic din ceea ce se vede n-a fost făcut fără EL. “Lazăre, vino afară” poruncește Cuvântul și mulțimea încremenește văzând mormântul cum se deschide și iese afară Lazăr cel mort de 4 zile, dar ?NVIAT acum prin puterea și la porunca CUV?NTULUI. Astăzi, am ajuns să mânuiesc și eu cuvântul. Mă înfior când mă gândesc la puterea cuvântului
POC, POC, POC SAU CE MAI FACI, IOANE? de IOAN CIOBOTA în ediţia nr. 426 din 01 martie 2012 by http://confluente.ro/Poc_poc_poc_sau_ce_mai_faci_ioane_ioan_ciobota_1330669550.html [Corola-blog/BlogPost/356586_a_357915]
-
ucide bucuria, când toate florile se pleacă voii. Nu pot să-nfig cuțitul crud în inima ce bate după ritmul păcii, după divorțul nopților de zi, când ani în șir s-a reflectat scindarea-n palid cânt. Nu pot să-ncremenesc sonorizantul gest ce vrea doar înflorirea pe trecutele poteci, în neumblatele răscruci, să nu apreciez efortul micșorării dintre ani, cutremurați de-mpovărat ecou, când m-am lovit de ziduri grele, de trântiri de uși, când n-am văzut și fața orelor
RĂSPUNS de IULIA DRAGOMIR în ediţia nr. 2290 din 08 aprilie 2017 by http://confluente.ro/iulia_dragomir_1491642608.html [Corola-blog/BlogPost/372492_a_373821]
-
Era ceva nou.Știam să merg și rătăceam mult.Știam să plâng. Aveam un destin.... XXVI. STATUIE ÎN AMURG, de Marius Horvath, publicat în Ediția nr. 1412 din 12 noiembrie 2014. Statuie în amurg Și iată-mă la capătul zilei încremenit în lutul meu păzind ritualuri profane la picioarele mele, alte statui solitare cu brațe descarnate implora un cer pustiu și cu lacrimi de piatră povestesc un timp de jale Statuile se clatină. Statuile cad. Se fac iarăși lut. Alte statui
MARIUS HORVATH by http://confluente.ro/articole/marius_horvath/canal [Corola-blog/BlogPost/382575_a_383904]
-
înfrânt Și-ntrebări născute de-atâta nefiresc. Umbre animate în joc actoricesc, Crispate, sub bagheta Unui-Nevăzut; Luminei robi vom fi ce se aerisesc Cu zboruri bănuite în necunoscut. Nu peste mult purtând păcatul peste mări, Cum păsările miresme de bucate, Încremeniți în viscole de abdicări, Vom fi doar umbre cu ochii plini de moarte. 17-11-12 Referință Bibliografică: UMBRE ANIMATE / Stelian Platon : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 688, Anul II, 18 noiembrie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Stelian Platon : Toate
UMBRE ANIMATE de STELIAN PLATON în ediţia nr. 688 din 18 noiembrie 2012 by http://confluente.ro/Umbre_animate_stelian_platon_1353289193.html [Corola-blog/BlogPost/351317_a_352646]
-
sculptate. Într-un ritm ritualic participanții au deschis manuscrisele. Acolo se aflau activitățile și traseul vieții sale. În mijlocul mesei trona o casetă neagră. Nu știa ce-i în interior. - Acolo se află soluția! a vorbit Liderul, citindu-i gândul . A încremenit, frica îi intra în oase ca un vânt tăios de iarnă. - Bea! i-a poruncit vocea venită parcă din subteranele pământului. Oare de unde apăruse cupa aurie? El nu o observase așa cum nu știa cine i-a desfăcut eșarfa ce-i
PACTUL de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 1732 din 28 septembrie 2015 by http://confluente.ro/camelia_constantin_1443438077.html [Corola-blog/BlogPost/363441_a_364770]
-
într-o seară, când, întoarsă de la teatru mai târziu decât de obicei, încă din prag, o auzi pe gazdă vorbind la telefon: - ...nu știu pe unde își pierde timpul! De câteva zile am văzut-o umblând cu un negru! Fata încremeni în fața cuierului, incapabilă să își prindă haina de agățătoare. Despre cine vorbea femeia? O bănuială cumplită o făcu să se încordeze, cu auzul la pândă. - Mă duc să văd dacă a venit între timp! Bătrâna deschise brusc ușa dintre camere
INCIZII PE MIJLOCUL DESTINULUI (FRAGMENT DE ROMAN) de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1835 din 09 ianuarie 2016 by http://confluente.ro/mihaela_alexandra_rascu_1452315944.html [Corola-blog/BlogPost/376204_a_377533]
-
e dor să citesc volumele aniversărilor fără durere șade pe scaunul din uliță ca o înțeleaptă cu mâinile împreunate veșted în poală o singură dată tata și-a aprins o țigară cât pentru ultima de-atunci în podul cu veșmintele încremenite funiile-s uscate mai uscate decât ochii bunicului ațintiți a secetă și-a cădere cumplit în păcat n-a trăit neiubind niciodat' nepedepsită nu rămâne nicio greșeală tata captiv gândului meu biserică ridicată într-un cer cu podul plin de
MUCENICI de VIOLETA DEMINESCU în ediţia nr. 1221 din 05 mai 2014 by http://confluente.ro/Violeta_deminescu_1399296704.html [Corola-blog/BlogPost/365941_a_367270]
-
își mai amintește oare, de stivele imense de sfeclă de zahăr, care - în fiecare toamnă - se înălțau impunătoare în spațiile de depozitare ale stațiilor de cale ferată, până târziu în iarnă? În comparație cu acele vremuri, satul românesc de astăzi, pare mort, încremenit într-un îndepărtat Ev mediu. Câte un bătrân, purtându-și arhaicele unelte agricole, în spate sau pe bicicletă, își târșâiește pașii firavi spre pământurile pe care le-a redobândit după ’89. Majoritatea tinerilor sunt plecați la oraș, încercând să se
AMINTIRI DIN „EPOCA DE AUR” de IOAN CIORCA în ediţia nr. 1735 din 01 octombrie 2015 by http://confluente.ro/ioan_ciorca_1443708900.html [Corola-blog/BlogPost/381836_a_383165]
-
ne schimbăm și noi, dar și locurile, civilizația merge înainte, nu are regrete, nici nostalgii... Auzii șuieratul trenului, semn că intra pe Pod, tocmai când mă aflam angajată în traversare. Cu iuțeala fulgerului , trenul luă în stăpânire Podul, iar eu încremenii dedesupt în stradă, incapabilă să mai percep altceva decat țăcanitul ucigător al roților, sus, deasupra mea. Veneau mașini din toate direcțiile, eu îmi pierdusem suflul, picioarele mi se îngreunaseră , un vârtej cenușiu, în care intrasem, îmi întuneca privirea. Îmi trecu
INTERSECTĂRI de FLORICA PATAN în ediţia nr. 2249 din 26 februarie 2017 by http://confluente.ro/florica_patan_1488110404.html [Corola-blog/BlogPost/364151_a_365480]
-
LA FEREASTRĂ Autor: Ovidiu Oana Pârâu Publicat în: Ediția nr. 1831 din 05 ianuarie 2016 Toate Articolele Autorului Un ger câinos se-așează-n noapte, Și țintuiește stele-n cale. E-așa de frig că-ngheață șapte Straturi de-omături de pe vale. Încremenesc pâraie-n unde, Ca niște nefirești fantasme Și orice-i viață se ascunde. Decorul, parcă-i rupt din basme! Iar astrul nopții pare-o umbră, Ce-i strâmbă nopții-nfățișarea, Făcând-o să ne pară sumbră Lucire ce chiorăște zarea
DE GHEAŢĂ FLOARE LA FEREASTRĂ de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1831 din 05 ianuarie 2016 by http://confluente.ro/ovidiu_oana_parau_1451976581.html [Corola-blog/BlogPost/368179_a_369508]
-
îl folosise Dumnezeu drept materie primă pentru actul creației. Treceai din viață în moarte și din moarte în viață cu firescul cuiva care părea a fi trăit aceste experiențe de nenumărate ori, în timp ce sufletul tău era o șoaptă a tăcerii încremenită în mers. Cuvintele se deschideau apoi, ca mugurii, mângâindu-ți tâmplele, dornice să se încredințeze rostirii. Trecutul și viitorul ieșeau din starea de timp, singura stare admisă fiind prezentul. Privirea ta purta în ea esențialitatea fericirii, a durerii, a iubirii
ŞTEFAN IORDACHE, CEL MAI IUBIT DINTRE PĂMÂNTENI de MIHAELA DORDEA în ediţia nr. 31 din 31 ianuarie 2011 by http://confluente.ro/Ar_fi_implinit_70_de_ani_stefan_iordache_cel_mai_iubit_dintre_pamanteni.html [Corola-blog/BlogPost/344975_a_346304]
-
nopțile singuratice. Și vai, cum se mai aleargă unele pe altele! Ca la maratonul cel mare, să cucerească flacăra olimpică. Dar flacăra e încă departe. Poate fi oprit timpul din scurgerea lui? Da. Un accident, un pas greșit și totul încremenește. Nu, nu iubirea încremenește, ci clipele. Ea stăruie, stăruie, înaintează în larg. “Duc in altum!” - cum zice latinul. Înaintează în larg. Până când? Până la prima furtună. Până la primul aisberg de care se va zdrobi iremediabil. Aisbergul e trădarea, uitarea. Îți aduni
CRONICĂ LITERARĂ LA VOL. ELENA M. CÎMPAN, JURNALUL NEFERICIRII , EDITURA NAPOCA STAR, 2012 (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 456 din 31 martie 2012 by http://confluente.ro/Eternele_iubiri_secvente_sufletesti_cezarina_adamescu_1333215822.html [Corola-blog/BlogPost/354848_a_356177]
-
cum se mai aleargă unele pe altele! Ca la maratonul cel mare, să cucerească flacăra olimpică. Dar flacăra e încă departe. Poate fi oprit timpul din scurgerea lui? Da. Un accident, un pas greșit și totul încremenește. Nu, nu iubirea încremenește, ci clipele. Ea stăruie, stăruie, înaintează în larg. “Duc in altum!” - cum zice latinul. Înaintează în larg. Până când? Până la prima furtună. Până la primul aisberg de care se va zdrobi iremediabil. Aisbergul e trădarea, uitarea. Îți aduni firimiturile de vis, jumătățile
CRONICĂ LITERARĂ LA VOL. ELENA M. CÎMPAN, JURNALUL NEFERICIRII , EDITURA NAPOCA STAR, 2012 (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 456 din 31 martie 2012 by http://confluente.ro/Eternele_iubiri_secvente_sufletesti_cezarina_adamescu_1333215822.html [Corola-blog/BlogPost/354848_a_356177]
-
nor, o punte,între cer și marele mister un munte.... XXV. PESTE POTECI ȘI IERNI, de Petru Jipa, publicat în Ediția nr. 2212 din 20 ianuarie 2017. La capătul drumului cu prima zăpadă se formase o stâncă de gheață, acolo încremenise tristețea mea în culoarea șofranului adunată și ea. Bezna umedă transpira pe ușile închise un tramvai dintr-un colț pornise, te-am văzut, fată frumoasă, și ai devenit a mea chiar dacă aștepți pe altcineva, și chiar de nu te mai
CANAL DE AUTOR by http://confluente.ro/articole/petru_jipa/canal [Corola-blog/BlogPost/381599_a_382928]
-
în tactul de sticlă o lume îmbrăcată în amintiri afară pustiu un vis și eu scriu... despre această trecere din ieri peste poteci și ierni. Citește mai mult La capătul drumului cu prima zăpadăse formase o stâncă de gheață,acolo încremenise tristețea meaîn culoarea șofranului adunată și ea.Bezna umedă transpira pe ușile închiseun tramvai dintr-un colț pornise,te-am văzut, fată frumoasă, și ai devenit a meachiar dacă aștepți pe altcineva,și chiar de nu te mai văd niciodatăpentru
CANAL DE AUTOR by http://confluente.ro/articole/petru_jipa/canal [Corola-blog/BlogPost/381599_a_382928]
-
ultimă psihoza inund cerul Înghesuind amintirile-ntr-un sertar , Stând în aer privind doar aerul Că în obscuritate să te uit iar ... Trec prin timp privind trecutul Și mă strecor timid din gândurile tale, Mă cenzurez în nemișcare că lutul Încremenit în formă de petale ... Îmi caut liniștea între stele Și mă ascund pe-acolo pe undeva , Să devin una dintre ele Până când tu iar mă vei caută ... gabrielenerusu 13 martie 2017 București Referință Bibliografica: Între stele / Gabriela Rusu : Confluente Literare
INTRE STELE de GABRIELA RUSU în ediţia nr. 2264 din 13 martie 2017 by http://confluente.ro/gabriela_rusu_1489434212.html [Corola-blog/BlogPost/362570_a_363899]
-
să-i împingă frontierele spre răsărit. Prin urmare, după Ucraina, unde evoluțiile sunt ireversibile, cu toate protestele mai curând ipocrite ale marilor puteri, România este cea mai expusă, atât datorită conjuncturii externe ce înseamnă o nouă reașezare a faliilor geopolitice încremenite după Trianon -exceptând cutremurul ce a transformat harta Iugoslaviei într-o blană de leopard - cât și a forțelor interne maghiare, separatiste, favorizate de șantajul asupra executivului, nevoit să le aducă la guvernare. Aceasta va însemna o concertare a reacțiilor externe
Uniunea Ziariştilor Profesionişti by http://uzp.org.ro/periculoasa-deplasare-spre-est-2/ [Corola-blog/BlogPost/93700_a_94992]
-
aprilie 2017. Drumul cu lacrimi Emilian Oniciuc- 29.04.2016 Crucea este grea și drumul abrupt, Lacrimile-I sărate izbesc colbul din drum Romanii bat toba: bum-bum, bum...! Un alt bici de spate I s-a rupt...! Nădușesc toți în timpul încremenit Îngerii din cer, soldați și oameni furioși Privesc la regele săracilor, curioși... Dar El își duce crucea, smerit...! Of, Doamne te uită cât sânge și chin Și iartă-i sacrificiul și crucea fă-i scrum Să tacă tobele cu al
EMILIAN ONICIUC by http://confluente.ro/articole/emilian_oniciuc/canal [Corola-blog/BlogPost/371338_a_372667]
-
timpanele surzesc ... Citește mai mult Drumul cu lacrimiEmilian Oniciuc- 29.04.2016Crucea este grea și drumul abrupt,Lacrimile-I sărate izbesc colbul din drumRomanii bat toba: bum-bum, bum...! Un alt bici de spate I s-a rupt...!Nădușesc toți în timpul încremenit îngerii din cer, soldați și oameni furioșiPrivesc la regele săracilor, curioși...Dar El își duce crucea, smerit...! Of, Doamne te uită cât sânge și chinși iartă-i sacrificiul și crucea fă-i scrumSă tacă tobele cu al lor bum-bum...! Alungă
EMILIAN ONICIUC by http://confluente.ro/articole/emilian_oniciuc/canal [Corola-blog/BlogPost/371338_a_372667]
-
așezate pe crețurile rochiei,/ Rememorează gloria de altădată./ Când era venerată./ Astăzi, nici praful nu mai este șters din jurul ei.// Într-o toamnă târzie/ Și-a trăit prima iubire./ A fost a lui și de arunci/ Timpul pare că a încremenit./ Perdeaua dragostei e trasă,/ Balerina stă neclintită/ Pe raftul cu scriitori.” (Balerina bibelou). Pe un alt palier idiomatic, dar cu similară îndrăzneală metaforică, metampsihică și metamorfică, Menuț Maximilian aduce cu „Trenul vieții” surprinzătoare „Rădăcini în cer”, într-o răsturnare a
DANIEL MARIAN DESPRE MENUŢ MAXIMINIAN de BAKI YMERI în ediţia nr. 2079 din 09 septembrie 2016 by http://confluente.ro/baki_ymeri_1473396980.html [Corola-blog/BlogPost/375958_a_377287]
-
coșul doldora de ierburi. Mergeam îngândurată spre casă când mi-a apărut dintr-o dată un călăreț îmbrăcat în zale. Era pe un cal alb ca spuma laptelui. S-a oprit lângă mine și a început să-mi vorbească. Întâi am încremenit, dar pe urmă, încet, încet, mi-am revenit. BĂTRÂNUL: Ană dragă, cred că ai început să bați câmpii! BĂTRÂNA: Ce crezi tu, Niculaie, că nu mai sunt în toate mințile? BĂTRÂNA: Nu știu ce să mai zic. Voi femeile luați de bine
VESTITORUL- PIESĂ DE TEATRU-FRAGMENT-DE CONSTANTIN GEANTĂ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 684 din 14 noiembrie 2012 by http://confluente.ro/Vestitorul_piesa_de_teatru_fragment_de_al_florin_tene_1352877105.html [Corola-blog/BlogPost/345212_a_346541]
-
om abia săltat spre viață! Rotirile strânse ale Călușarilor, iuți de păreau scânteieri sângerii, făceau înconjurul fetei care se zguduia mai abitir în tumultul strigăturilor întărite de apăsarea picioarelor pe lutul prăfos al curții. În toiul jocului, copilul, cu ochii încremeniți spre stele, vedea numai o prelungă răsucire amețitoare a bolții. Apoi, simți cum vârtejul iscat de jucători prinsese și restul ogrăzii. Lumina făcliilor, satul, pădurea din apropiere... tot era în mișcare! El era miezul, restul se-nvârtea furtunos în juru-i
FILU de ANGELA DINA în ediţia nr. 1731 din 27 septembrie 2015 by http://confluente.ro/angela_dina_1443336134.html [Corola-blog/BlogPost/377563_a_378892]
-
și oportunismul îi sunt necunoscute cadânei. Urcată pe mormanul de arme, ca o personificare a curajului, Laila își descoperă feminitatea. „De ce îmi cereți să nu bat din picioare, să-mi ascund frumusețea cărnii??? Dacă o fac, veți fi fericiți?! Bărbații încremeniră. Nebuna de străină înfrunta moartea cu bună știință, cocoțată pe maldrădul de dinamită, trotil și muniție sofisticată, se războia, nu cu ei, cu o cilvilizație. Își căuta moartea cu lumânarea.” Cu o ultimă zvâcnire, cadâna de până atunci, cea care
DANTELA DE BABILON , O POVESTE DESPRE SOLIDARITATE UMANA SI SCHIMBAREA MENTALITATILOR de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 169 din 18 iunie 2011 by http://confluente.ro/_dantela_de_babilon_o_poveste_despre_solidaritate_umana_si_schimbarea_mentalitatilor.html [Corola-blog/BlogPost/358471_a_359800]
-
că am uitat. Uite, de aici dai apa caldă mai fierbinte și... de ce tremuri? Nu vezi că nici nu mă uit la tine? Uite șamponul, nici nu l-ai folosit... hai să te ajut eu, că nu știi. Ea era încremenită. Rușinea o paralizase mai mult decât teama. Îi venea să țipe, să vorbească, să fugă, dar nu era în stare de nimic. Începuse să înțeleagă ceva, din momentul în care l-a văzut în slip. Se întreba de ce nu i-
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 378 din 13 ianuarie 2012 by http://confluente.ro/Urme_de_dragoste_cap_i_4_marian_malciu_1326477541.html [Corola-blog/BlogPost/361258_a_362587]