1,207 matches
-
secretul comun al lui și-al scriitorului, felul în care își împart fanta spre realitate. Lucian Raicu nu descoperă, la autorii analizați, trăsături certe, ci posibilități ale stilului, transformări nedesăvîrșite. Este, în "mimica" operelor studiate de el, ceva din gesturile încremenite ale oamenilor prinși de lava unui vulcan. Odinioară banale, ajung reprezentative tocmai prin ce au ratat să devină. L. Raicu face o hermeneutică a lipsei, afirmată ca atare: "Bacovia poate fi mai bine definit prin ceea ce lipsește din formula sa
O ușă mereu întredeschisă by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/12401_a_13726]
-
-i dăm Cezarului ce-i aparține, poporul a venit, nu, mai degrabă s-a înghesuit la noul său film, Orient Expres. Odată ajuns în sală, a rămas - cu excepția a două replici la care s-a râs de fiecare dată - siderat, încremenit, mut. Vrând, nevrând, am subscris și eu la muțenia generală, din politețe; speram câteva comentarii acide la final. Ei bine, nu! Mai erau indivizi rarissimi care chicoteau, un curajos care a părăsit "ringul" cinematografic, dar în general, lumea a plecat
Atunci i-am condamnat pe toți la Orient Expres by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12434_a_13759]
-
formal cît și la acela cromatic. Siluete rigide, provenite nemijlocit din repertoriul său constructivist, se amestecă straniu, după o logică pe care o instaurează mai curînd ritmurile compoziționale decît necesități exterioare, cu frize de capete, cu atitudini care sugerează mișcări încremenite, cu fragmente anatomice diverse (mîini, urechi etc), cu diverse instrumente din lumea tehnicii, cu forme de vegetație schematică, aproape ca în reprezentările bizantine, alături de nenumărate citate din propria sa operă anterioară. Misterioasă, obscură, ironică și polemică, această etapă din creația
Ultimul Mattis Teutsch by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12435_a_13760]
-
înaintea instalării, pentru un timp, a acelei inerții agonizante pe care am descris-o deja. Vechea formulă de organizare s-a stins, așadar, atît din cauze interne, în rîndul cărora trebuie trecută și revolta explicită a opiniei artistice față de schemele încremenite, cît și din pricina presiunii tot mai puternice pe care creația însăși a făcut-o asupra acestui mecanism perimat, cît și din cauze externe, cum ar fi dezagregarea structurilor administrative și deplasarea interesului de pe formele simbolice pe valorile economice imediate. Pentru
Renașterea Salonului de Artă by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11485_a_12810]
-
din regnum puerile, peste care-și face cuib ,tăcerea frumoasă și rară". În Împotriva celui drag vine prima dată vorba, pe sub rînduri, despre aburoasa vîrtute a dușilor: ,Și tot ce a murit mai statornic mi se pare/ decît oricare lucru încremenit./ O, inimi fragede de animale/ pe care alte trupuri v-au acoperit, / cu gust de apă și pămînt/ precum acoperit e trupul tînăr/ cu alt înfierbîntat veșmînt." Așa că o iarbă cu gust de rădăcină amăruie dă într-o parte alonje
Șal cu ciucuri by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11495_a_12820]
-
ele, pricepe fără cuvinte! - Nimic n-ar putea, nimic nu mă poate elibera de ele, nici cunoașterea propriei forțe, nici iubirea, care zilnic îmi e arătată cu atâtea sacrificii." Se opri istovit. Iarăși spaima și amărăciunea vorbiră din ochii săi încremeniți. "Ieri", strigă el atunci, "alaltăieri, toate zilele precedente, și groaza vremurilor noastre, în care ne-am pomenit, fără nici o ieșire, sau mai vezi oare vreo speranță?" Acum intraserăm în Les Baux. Nu vru să coboare. "Mai departe, mai departe, spre
Carl J. Burckhardt: Contele Hermann Keyserling by Mihnea Moroianu () [Corola-journal/Journalistic/11615_a_12940]
-
dat dovadă de demnitate umană". Geniile, oricum, interpretează diferit această stare omenească. Alteori, Tolstoi scrie de-a dreptul despre... inconștiența înaintea evenimentelor istorice, punând totul pe seama caracterului italiot, cabotin, al Corsicanului. La fața locului,... pășind și eu prudent pe lângă stupiditatea încremenită a privitorilor uluiți de ce văd, caut să înving deriziunea, evocând Codul ce poartă numele împăratului, făurit de el și pe care se întemeiază Europa modernă... Din întâmplare, peste puțin timp ochii îmi cad tocmai pe legea din 16 septembrie 1807
Găina cea frumoasă by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/11793_a_13118]
-
valul. închipuiți-vă valurile în mantia lor de zăpadă, sub palorile lunii - șiruri după șiruri, stranie cavalerie de fantome, - și coamele de val, întoarse către sine, gata să se spargă, oprite deodată în prăbușirea lor, de nevăzutul suflu glacial. La fel de încremenite, umbrele lor - volute de ger și întuneric - se desenează ritmic, strecurându-se printre imenșii țurțuri, alternând cu albele lor plecăciuni pe covorul sticlos al bolovanilor de gheață.
Marea și Visul File din carnetul unui memorialist - vara 1992 by George Radu () [Corola-journal/Imaginative/9057_a_10382]
-
lângă bătrânul castel se află un la fel de bătrân butuc de vie. Iar butucul Își Întinde vrejurile, strugurii și frunza bogată ca o blană verde la picioarele castelului. Par a fi un bătrân războinic impietrit, stând de strajă cu câinele său Încremeniți În veacuri. Stăpânul Înalt, drept, cu plete cenușii lungi până la pământ și barba deasă trecând dincolo de brâu, cu sprâncene dese și stufoase acoperindu-i aproape privirea, se sprijină cu dreapta-n spadă și cu mâna stângă dusă streașină la ochi
In Triolul de Sud. In: Editura Destine Literare by Ioan Vlad Nicolau () [Corola-journal/Science/76_a_339]
-
rându-i cu lumina În mână. Copilul ce privise uluit desfășurarea rapidă a celor Întâmplate, se repezi la rându-i spre necunoscuți. Criminalilor ! strigă el lovind cu pumnii În mantia celui mai apropiat. Abia de se putuse feri de trupurile Încremenite ale părinților pentru a ajunge la ei, iar acum, odată ajuns, văzu cu durere cum loviturile lui sunau În mantia argintie, ca răpăitul ploii pe acoperișul de tablă al casei. Trezit din uluiala de la Început, băiatul continua să lovească și
Hamilcar. In: Editura Destine Literare by Gheorghe Neagu () [Corola-journal/Science/76_a_325]
-
Romanul debutează cu moartea bunicii („scroafa a fost cea care l-a trezit pe bunicul În dimineața când a murit Buni. Guița În grădină.”) și cu imaginea bunicului ce Încearcă să nege posibilitatea unei tragedii. Acesta o descoperă pe Agnes Încremenită, dar maschează gravitatea situației („gura ei era Întredeschisă, parcă pregătită să răspundă. Părea să-i Întoarcă privirea, cu pleoapele jumătate Închise, privindu-l cu răbdare./ „Nu e de mirare că Ți-e frig Agnes, i-a spus”/ Avea cămașa de
ALECART, nr. 11 by Andreea Dragu () [Corola-journal/Science/91729_a_92878]
-
făcuți dintr-o mână înghețată și vânătă. te-ai putea întoarce. camera te primește cu neplăcere. carnea mâinilor tale se întoarce scârbită în carnea ta. și ea este tot aici, întoarsă cu fața spre zid, eu nevăzând decât o umbră încremenită și asta înseamnă că ceața din părul ei este chiar mâna, la fel de fără viață, la fel de albă, răsfirându-i părul pe umeri, ea privind - pe fereastră - o față lipită de geam, care este tot ea. și cea de afară, cu obrazul
Poeme de Mircea Ivănescu și Teodor Dună by Monica Patriche () [Corola-journal/Imaginative/12303_a_13628]
-
ce clasă ești tinere?" Aveam 19 ani dar nu-mi trădam vârsta, datorită mai ales feței mele copilăroase. I-am răspuns cu oarecare emfază, apăsând pe cuvinte: - în anul III de arhitectură. Crisparea claunului suferind se prefăcu într-un zâmbet încremenit, asemenea celui al măștilor de teatru din antichitate: - "Aaa... la Arhitectură!... De altfel, toată poezia mea e o construcție arhitecturală, o îmbinare a tehnicii și a artei, cu legi și principii, dacă ai observat; repetarea propozițiilor, cadența..." Revenit la starea
O întâlnire ratată, Ion Minulescu by George Radu Bogdan () [Corola-journal/Imaginative/12407_a_13732]
-
nici n-au așteptat anotimpul prielnic nici n-au așteptat să mă nasc n-aveam păr îmi holbam ochii către un bec din Suceava dar laurii ei îmi creșteau pe sub piele de jur împrejurul capului și-al inimii și nici nu foșneau încremeniți au crescut împreună cu mine acum sunt bătrâni și așteaptă să moară îi înțeleg pe cei care vin dorința lor să nu ne mai vadă căci pielea s-o fi subțiat și se zărește cununa de lauri negri a fricii care
Poezie by Nicolae Prelipceanu () [Corola-journal/Imaginative/12621_a_13946]
-
proeminentă personalitate a PNL, membru în mai multe cabinete prezidate de I. I. C. Brătianu. Era, după cum ni-l descriu contemporanii, un om drept, cinstit, loial, "cel mai înțelegător, cel mai liber față de șeful său în fața căruia ceilalți stăteau tîmpiți și încremeniți și, adaug, cel mai sincer dintre conducătorii liberali". (N. Iorga) Tatăl, George Gh. Mârzescu (1907-1968), inginer cu studii superioare în Franța, a cunoscut din plin vicisitudinile unei descendențe deloc plăcută comuniștilor: Gh. Gh. Mârzescu scosese, în 1924, Partidul Comunist din
Jeanne Marzesco – Fragmente-strigăt () [Corola-journal/Imaginative/12213_a_13538]
-
le aud doar la nașterea lor întotdeauna particip doar pe furiș ciulind urechile se lamentă Scribul în urma Stăpînului mergînd cît timp acesta nu-l băga în seamă avînd un ochi ațintit spre fruntea cerului iar celălalt spre floarea de lotus încremenită parcă plutind Mundus subterraneus Supraviețuise pînă la ei zvonul că harta pe care din generația lor nici unul nu o văzuse decît singur paznicul porții cînd noapte de noapte întra în pivniță precum părinții lor în cortul femeilor lor că bine
Poezie by Octavian Doclin () [Corola-journal/Imaginative/13085_a_14410]
-
de o viață veșnică / să învăț / tehnica acestei bucurii / alchimia aceasta / care preschimbă / o mlaștină / într-o pajiște verde." (alchimie). Alteori o senzație de pace cosmică însoțește panteismul sau simpla contemplare a naturii: "Să fiu aici/ liniștită/ ca acest copac/ încremenit/ sub soarele verii/ să mă amețesc încet, încet/ bând seva groasă/ care-mi vine/ prin rădăcini/ de negru și verde veșmânt." Temele pe care le-aș numi ale femeii, precum bătrânețea, fecunditatea sau moartea, la Irina Mavrodin au interpretări enigmatice
LECTURI LA ZI by Iuliana Alexa () [Corola-journal/Imaginative/14248_a_15573]
-
cu care își dăduse drumul, în patru secunde m-ar fi strivit: o murdară bucată de carne și terci ar fi rămas ca amintire a ființei mele pe trecerea de pietoni. dar nu. el venea cu atâta putere încât stătea încremenit în loc. n-o să uit niciodată așteptarea aceea și nici spaima că se va opri de-și va da drumul. pornise brusc, cu nările sforăitoare, cu farurile ațintite asupră-mi, venea ca un tăvălug pe toată strada. dar rămăsese tot acolo
petrecere de pietoni (fragment) by Ioan Es. Pop () [Corola-journal/Imaginative/14747_a_16072]
-
pași de vatra luminoasă. vere, am investit mult acolo, ăștia care pornesc ziua-s niște proști, dacă nu pornim noaptea pe întunecate nici n-avem cum să ajungem, vere. nu-i mai mult de-un kilometru pân-acolo, dacă stăm încremeniți ajungem sigur. iar acolo te vei lăfăi ca pe proprietatea ta, am dat pe momfa bani buni. numai nu deschide ochii, vere, aici nu ești nici la mare, nici în maramu', în momfa intri cu ochii închiși dacă intri, numai
petrecere de pietoni (fragment) by Ioan Es. Pop () [Corola-journal/Imaginative/14747_a_16072]
-
Bănuiesc că turiștii din Forul Roman, foarte grăbiți să se fotografieze pozând solemn, lângă solemne coloane drepte, n-o să-l ia în seamă. Există, totuși, pâlpâie pur și simplu, cu flacăra lui mică, flutură roșii batiste pentru nimeni în amiaza încremenită. Habar n-are că e la Roma, că a nimerit în dreptul unei flori ceva mai veșnice, dar care, vai, s-ar putea să nici nu-l vadă murind. Mă simt, o clipă, frate cu el, eu, cel ce știu, totuși
Poezie by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/11535_a_12860]
-
mai onorabili și mai umani decât cei care au hotărât declanșarea războiului. Acest armistițiu tacit, depășind toate barierele care puneau ostașii în slujba morții, a devenit simbolul păcii într-un război devastator. Superiorii aflând de acest Armistițiu tacit au rămas încremeniți. Generalii au fost nevoiți să vină în prima linie și să ordone deschiderea focului sub amenințarea executării oamenilor pentru trădare. Inevitabil, în următoarele zile, ambele părți au fost obligate să se întoarcă în tranșee. Dar cu ce inima mai puteau
100 DE ANI DE LA ULUITORUL ARMISTIŢIU DE CRĂCIUN de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1487 din 26 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/380719_a_382048]
-
dintre instrumentele pe care cândva a cântat Beatles-ul, transformate, așa, deodată, în făpturi firave, aeriene, ce par umbre ale unor viziuni mute. în definitiv orice instrument expus într-un muzeu devine, vorba unei inspirate poete, o tăcere asurzitoare, un țipăt încremenit. Sonnailes de chevilles, hochet, sistre, sonnette, galoubet, pluriarc, archilut, colachon, theorbe, regalo, cornet a bouquin, archicistre, toate strigă, fiecare pe limba lui, din văgăunele istoriei muzicii, după dreptul la aducere-aminte. Au existat oare ele cu adevărat? Se pare că da
Muzee, catedrale by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/10296_a_11621]
-
Danielei Făiniș nu se supun nici unei scheme ierarhice și au, în expoziție, același statut, iar în relație cu materialul și cu tehnica au aceeași valoare de document și de martor. Minusculul obiect care comentează structura alveolară și porozitatea coralului, textila încremenită în emulsia de porțelan, meandrele vegetale, chipul uman care se exfoliază pentru a-și deconspira, cu o ironie amară, intimitatea mecanică și pungile de vid abia camuflate, au aceeași importanță individuală și edifică împreună o imagine inepuizabilă a unei lumi
Chipuri, măști, efigii, reverii by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10317_a_11642]
-
vegetale, chipul uman care se exfoliază pentru a-și deconspira, cu o ironie amară, intimitatea mecanică și pungile de vid abia camuflate, au aceeași importanță individuală și edifică împreună o imagine inepuizabilă a unei lumi în același timp vii și încremenite. Imaginația Danielei Făiniș, atît cea narativă, cît și cea plastică, este absolut prodigioasă și perfect coerentă în expresie, în limbaj și în forma finită. în afara oricărei agresivități și total eliberată de obsesiile traumatizante ale cotidianului, arta sa este puternică și
Chipuri, măști, efigii, reverii by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10317_a_11642]
-
introduce un perete de acvariu între ființă și real: "e un unghi magic/ ce aduce nesfîrșitul aproape/ ca un altfel de mare/ vibrînd printre ceruri/ cu animale acvatice/ privite prin sticlă" (Lumină de iulie). Culoarea favorită e albul: "Un alb încremenit ștergar/ îmbracă zarea peretelui" (Restituiri), iar cuvintele șterse din manuscris "întunecă pagina", aidoma unui contrast paradoxal al neîmplinirii (ibidem). O subtilă somnolență sfîrșește prin a potopi simțurile ce nu mai apucă să semnaleze satisfăcător realul, lăsîndu-i imaginea în fază de
Prezența scriptică by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10073_a_11398]