1,250 matches
-
ale "Gânditorului" lui Rodin altoite pe trunchiul hamangian, dinspre care, prin micul ecran se auzeau, parcă, niște scâncete ... După ce ne-am cutremurat cu toții de această priveliște cu figuri ca de 6 august (Schimbarea la față, n.DH) și văzând fața încruntată a Președintelui, Haralampy s-a bucurat zicând cu nepăsătoare malițiozitate: - Noa, iubiții mei (unde-am mai auzit eu expresia asta ?), să vedeți ce le face-amu dom' Băsescu! Și curioși, dar mai ales înfiorați, ne-am apropiat și mai mult taburetele
"De m-oi scula d-aci, pre mulți am să-i Popesc și eu..." by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/10586_a_11911]
-
se lipește de trup Că o cămașă de noapte Ruptă toată în genunchi și în coate. Furia se ridică-n picioare Din statuia aniversara a masacrului. Merem până de la capăt! Neglijenți, cabotini... Trecem pe sub stindarde și însemne sfinte Cu fruntea încruntata și palmele zdrențuite În cuțite prelungi. Liniștea tropotește Iubeam și nu știam Doamne, Ce ocazie bună mi se arată. Și... Culegătorul de vise Licită mai departe ambalajul mov de staniol. O bomboană aruncată Pe asfaltul proaspăt spălat. Și harul, Care
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
radio, în Parlament - oriunde se află vreun gură-cască dispus să-l asculte. Deși vorbește coerent, deși pare sigur de sine, deși te asigură, din două în două cuvinte, că are dreptate, Crin Antonescu îți trezește maximum un zâmbet condescendent. Veșnic încruntat, vehement ca un copil căruia Gigel i-a luat mingea, vindicativ și cu o nedomolită poftă de harță, personajul poate fi chiar simpatic. Fără să aibă cine știe ce abilități, fără să-și demonstreze capacitatea de-a face, practic, un lucru - cât
Partituri și roluri by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10094_a_11419]
-
în funcții de răspundere fac o figură infinit superioară incapacității crase a "experimentaților" (eufemism pentru "ramoliți"). Un "fruntaș" țărănist și un "lider" liberal - ca să respect convențiile noii / vechi limbi de lemn -, chemați la ordine de un moderator de televiziune veșnic încruntat, au reușit, de curând, să dea întreaga măsură a distanței ce-i separă de realitățile vieții. Îi priveam și nu-mi venea să cred: șmecheria de cartier, tupeul de peluza a doua și aroganță ciocoiasca erau egal distribuite, astfel încât "liderul
Buftea politică by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17857_a_19182]
-
-ti capacitate intelectuală? Dar nu aceste slăbiciuni omenești constituie, la urma urmelor, cauza lipsei de relevanță literară a cărții recent apărute. Laszlo Alexandru are altă "vină" și anume introduce în discutarea literaturii o gravitate de tribunal revoluționar. Autori că el, încruntați, înclinați să absolutizeze ideile, rămân în afara creației literare. Laszlo Alexandru, Orient Expres, polemici, Cluj-Napoca, Ed. Dacia, col. "Alternative", 1999. 224 pag.
VIERMELE DIN MăR by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17548_a_18873]
-
și posedând averi imense dobândite nu se știe cum excelează la un singur capitol: ubicuitatea. O vezi pe coperta revistelor și a ziarelor, o auzi la radio și o reîntâlnești la televiziune. Cu cat arătăm noi mai ponosiți și mai încruntați, cu atat par ei mai luminați de voioșia traiului paradisiac. Iar imediat sub această pătură, amărăsteanul derutat, care-și petrece viața la televizor sorbind din priviri minunățiile trăite de alții, în timp ce cu o mână în buzunar își numără banii insuficienți
Conturile noastre n-au asemănare! by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17599_a_18924]
-
în fond, o icoană a bucuriei. Și profunzimea (creștină) e mai mereu brăzdată de crâmpeie de umor, poate chiar de ironie benignă („cercetați-i” pe marii duhovnici ai epocii noastre și vă veți convinge). Dacă există un drac al seriozității încruntate, bombănitoare, precis nu se lipește de viețuitorii adevărați. În 1937, când încă era director general al Vămilor, Mircea Vulcănescu ține o conferință despre raportul dintre religie și societate și își începe discursul cu un captatio plin de umor, dar și
Adevăratul interbelic by Florina Pîrjol () [Corola-journal/Journalistic/2504_a_3829]
-
aer net șovin” sau „o tendință la biografii este tragismul, din ideea că neapărat sub vechiul regim scriitorul trebuie să trăiască mizerabil și să sfârșească tragic” și multe altele nu pot fi puse alături de acrobațiile din tentativa de păcălire a încruntaților săi persecutori ideologici; dimpotrivă. La discutarea primelor două volume din „tratat” pare remarcabilă tocmai capacitatea de adaptare - adică de un oportunism acceptabil - a vechiului crocean la noile condiții pe care oricum nu le putea schimba: acceptarea istoriei culturale, de pildă
Ultimul Călinescu by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/2524_a_3849]
-
n-am mai avut așa impresie. Îl salut călduros și îi mulțumesc pentru înalta plăcere ce mi-a făcut cu ciudatele-i versuri. Extraordinar. Spre exemplificare redau strofa a doua: ...Preoții mbrăcați în negru, ca și cioclii,/ De trei ani, / Încruntați privesc mulțimea albă, adunată-n stradă, / Preoții-mbrăcați în negrul păsărilor mari de pradă / Tremură când văd mulțimea răzvrătită de trei ani!... Pentru a nu se ploconi mereu la editori, la 20 martie 1908, Minulescu înființează Revista celorlalți. A dorit
Enigme și controverse Maestrul simbolismului românesc Ion Minulescu. In: Editura Destine Literare by Ion Anton Datcu () [Corola-journal/Journalistic/85_a_454]
-
o parte. Pe de altă parte, ca să fii ascultat trebuie să te încadrezi la una din categoriile următoare: bufon, intelectual-matur sau securist-tupeist. Aproape toate lucrurile serioase, grave, importante sînt spuse de bufoni. Unii cu geniu, cu har, alții catastrofici și încruntați. Ce are bufonul? Are dreptul de a spune orice. Ce e bufonul? Unul care nu poate face nimic. Este o supapă de siguranță moștenită din moși-strămoși. Să fii bufon este o calitate pe care eu o am. O altă categorie
Alexandru Dabija: "Pentru mine, Cehov este un însoțitor" by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16213_a_17538]
-
apuce pe căi greșite. - A. spunea banditești. Dar porumbeii aceștia călători, totuși - l-am întrebat pe A. în timp ce privea cu duioșie păsările - au călătorit și ei vreodată?" Nu era o întrebare ironică; era vorba numai de curiozitate... A. mă privise încruntat, apoi îmi explică tacticos care era situația. Și îmi făcu pe loc o probă. El trase încet de cele trei sfori care legau porumbeii de cîte un picioruș și îi sili să se îndrepte către fereastra larg deschisă. Ajungînd în dreptul
Porumbeii din Gabroveni (fișă) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16358_a_17683]
-
un orășel singuratec, curat, ca scos din cutie sau eventual din vid și care se întinde chiar pe paralela șaizeci și șase și ceva denumită convențional . Am călcat cu respect pe acest cerc într-o zi de vară calmă, ușor încruntată ca de un gând, am băut o cană de lapte de ren muls chiar de soția intendentului hotelului, - o laponă tăcută, luată de nevastă de tânărul englez, un blond finuț, având în grijă hotelul de turiști, modern, cocoțat pe niște
Cercul arctic by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16417_a_17742]
-
dar care, în lipsa rețetei, își neutralizează efectele. Umorul, care să fi scos din țâțâni lumea amărâților de siderurgiști orfani ai Complexului, sau poezia contrastelor mizerabile ar fi salvat cartea și i-ar fi binedispus și pe cititori. Altfel, am rămas încruntați și cu jena unui gust amărui. Petre Barbu, Blazare, Prefață de Sanda Cordoș, Editura Polirom, Iași, 2005, 320 p.
Un roman cu loseri ratat by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11853_a_13178]
-
îndoială mai tot ce s-a afirmat înainte, căutător de dificultăți, eseistul posedă, precum individul sudic în genere, un grăunte de autoritarism teatral, o dorință de-a epata, chiar dacă înveșmîn-tată în faldurii unei discipline intelectuale aproape impecabile. Sobrietatea d-sale încruntată e mai curînd jucată. Balcanismului d-sale funciar îi răspund nuanțe italice și hispanice. Este tocmai climatul prielnic unei perspective novatoare, în cadrul căreia "dilentismul" pe care-l declară provocator poate accede la o neașteptată competență. Dialectica d-sale monologală, exhibînd
Alexandru George show (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16127_a_17452]
-
spun asta ca să vă conving să zâmbiți mai mult. Ca să vă cointeresez, cum ar veni. Amintindu-mi toate cele de mai sus, odată cu voi, m-am cointeresat și pe mine. Să vezi ce-o să zâmbesc, începând de azi. De cei încruntați, până și cățeii fug. Asta ca să nu-i amintim pe bebeluși. Să ne facă să zâmbim încearcă, în aceste zile, și pasta de dinți Signal. Există și o pagină de Facebook, unde vă puteți proba atitudinea zâmbitoare cu fotografii. Hai
Vorba dulce mult aduce, da’ să vezi cât aduce zâmbetul! by Simona Tache () [Corola-blog/Other/20915_a_22240]
-
din floare în floare. S-a bătut în duel și-a învins. M-a jucat chiar și pe mine la cărți și-a câștigat, dobândind un castel falnic. Hei, Sancho, gata, i-am zis într-o zi. M-a privit încruntat și mi-a spus: Tu cine ești?!... Darul suprem De ce nu m-am născut vultur? Să fiu liber! Să zbor și din slavă cerului să fiu mai aproape de Dumnezeu și mai departe de oameni. Am visat întotdeauna să am aripi
POEME de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1899 din 13 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384182_a_385511]
-
mai mulți pacienți decât paturi. Ziua curse repede pentru Marcel. După analize, veni soția Senatorului, o doamnă trecută de prima tinerețe, elegantă, parfumată și sfidătoare. Marcel, plăcut surprins, îi adresă un sincer Dar frumoasa doamnă ce dorește?! Ea îl privi încruntată și-i aruncă scârbită: -Temină cu prostiile, nu ne-aude nimeni, păstrează-te pentru amante, nu-ți irosi arsenalul cu mine! Marcel ezită să mai spună ceva, de frică să nu se dea de gol. Dar tocmai tăcerea și gestul
JOCUL de ANGELA DINA în ediţia nr. 1899 din 13 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384208_a_385537]
-
amară. Și primăreasa din Mahala, Elena Nandriș, a venit la vernisaj cu speranța de a regăsi chipuri de consăteni pe pânzele pictorului. Contrariată de inscripția de sub portretul bătrânei îmbrăcată într-un cojoc lung, cu broboada pe ochi, cu o expresie încruntată a feței, se întreba cine-i această Elisavetă Mardare din Cotul Ostriței, înveșnicită în tuș și acuarelă pe hârtie, în anul 1936. Ne privea ca vie din acel an, când măhălenii nici nu bănuiau ce monstru îi pândea de la răsărit
FIRUL ARIADNEI A READUS PITORESCUL ŢĂRANULUI ROMÂN LA CERNĂUŢI [Corola-blog/BlogPost/94207_a_95499]
-
1965, și unde a și murit la puțin timp după ce s-a constatat oficial că nu este apt pentru a se înoarce în țară, via Academia Română, profund derutată și ea după ce, în mod inexplicabil, a încăput pe mîna unui grafoman încruntat și patetic, pe numele său Mihai Drăgănescu. Apoi anii s-au dus unul cîte unul, așa cum știu ei să o facă atît de bine de la căderea în istorie și pînă astăzi, s-au schimbat multe guverne și destui miniștri, dar
Întoarcerea lui Ion Vlad by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/8296_a_9621]
-
cel textualist, așa imprecis cum e, nu par a fi operat în alcătuirea listei d-sale de poeți, în care absențele stridente n-ar putea fi în ruptul capului compensate prin includerea unor autori evident mai modești. Mina marțială, faciesul încruntat, excomunicator contrastează violent cu productul oferit cu etichetă axiologică, asemenea unei persoane cu frac și papion, însă în pantaloni scurți. Gravitatea doctorală a expunerii programatice,pompa oficierii considerațiilor ce se vor apodictice nu izbutesc a atenua aerul de improvizație, de
Dificultățile unei "panorame" (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8445_a_9770]
-
de gesturi!" - iată o mostră de evaluare a posteriori a unei largi clase de indivizi ce știu să-și folosească însușirile pentru a profita de naivitatea, bunătatea sau indiferența altora. Proștii, în schimb, te enervează de cum îi vezi: obtuzi, greoi, încruntați, încăpățânați, ei poartă cu sine precarul univers de gânduri și spaime. Există, desigur, și prostul vesel, ce plutește deasupra lucrurilor cu un soi de grație tembelă. E o categorie mai rară, de-a cărei tâmpenie îți dai seama greu. Uneori
Vă plictisiți ușor? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7779_a_9104]
-
căreia "momentele de exaltare pasageră care survin în mijlocul durerii și al disperării doliului normal sunt de natură maniacă și provin din sentimentul posesiunii în interiorul sinelui a obiectului iubirii perfecte (idealizate)". (Klein, 2004: 99) Prefer aceste explicații cu tentă poetică discursurilor încruntate, pseudo-savante despre alchimia libidinală, în care își are originea, potrivit fixismelor freudiene care au făcut ravagii în ultimul secol. N-ai cum, în fața imaginației nezăgăzuite a psihanalistului, să nu izbucnești în râs, ori să te lași cuprins de repulsie. Îndrăzneala
Mic tratat despre doliu (4) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6922_a_8247]
-
că ar putea nădi Florica și rușii după ceferiștii care veneau după ea la bucătărie, o ia Virginia deoparte. Auzise, Florico, că te-ai logodit cu un rus din ăștia. Bucătăreasa nu zicea niciodată nu cînd o vedea pe Virginia încruntată. Nici ei nu i se părea de laudă că nu refuza pe nimeni, dar cu ăsta, Nicolai îl cheamă, coană Virginica, era altfel. îi cîntase numai ei cu o balalaică. Și se înțelegeau în ungurește. Și ieri, să se ardă
Prasceai, prasceai ! by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/7052_a_8377]
-
și piperul. O asemenea seară poate să facă mai mult decât un șir de ședințe de... producție. La o astfel de întâlnire se pot atenua sau elimina asperitățile inerente oricăror relații de muncă. Fiindcă șefii nu mai par atât de încruntați, iar subalternii - atât de crispați. Iar dialogurile decurg mai firești ca oricând, numitorul comun fiind bucuria că, în ciuda tuturor greutăților, a economiei de piață care nu iartă pe nimeni și nimic, „Agenda“ merge și asigură un loc de muncă pentru
Agenda2006-07-06-eveniment () [Corola-journal/Journalistic/284743_a_286072]
-
în confruntarea cu energiile râului, daca răspunzi cu același tip de energie, nu faci decât să potențezi râul, intrând în dinamică lui. Zâmbetul, într-o întâlnire c-un astfel de om, poate fi o armă mult mai eficientă decât privirea încruntata și tonul răstit. Să-l privești în ochi pe Traian Băsescu și să-i susții privirea cu sclipiri de oțel, si asta poate fi esențial în economia întâlnirii. Căutătura lui albastră, nu tocmai blândă, nu te poate traversa cu fiori
"Eu, domnule Pleșu, cu berbecul m-am lămurit, aleg gâștele!" () [Corola-journal/Journalistic/43350_a_44675]