251 matches
-
17 nuanțe, parfumat, copertat, reliefat.) Femei parcă dintr-o altă dimensiune, imponderabile femei, comete rupte din coasta lui Jupiter, pe când Venus era doar o intenție în mintea bătrânului obsedat de singurătate! Femei parcă din altă civilizație, vase de lut netede, încrustate, împodobite, modelate de îngeri în oglindă după chipul și asemănarea luminii. Femei... Le cunoștea cu de-amănuntul. Cea roșcată avea 18 alunițe pe piept, pe umeri constelație de semne. Dumnezeu în prima zi a desenat o hartă, apoi a sfredelit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
Îmbrățișarea fu lungă și tandră. Lungă și frumoasă. De vis. Îmi aduse nenumărate cadouri. Cutiuțe estetic împachetate cu bijuterii: un set inedit pentru seară, un șirag de perle lung ce mergea cu rochia mea albă de seară și un ceas încrustat ce tânjea să fie purtat la un cocktail de după masă, o eșarfă de mătase naturală și o vază mare și curbată plină de trandafiri artificiali. Angajații luară pachetele și le urcaseră în camera mea. Îmi povesti cu lux de detalii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
iar peste pietre încă un rând de pietre și tot așa până la cifra simbolică 13. Strălucirea era de nedescris, puțin ștearsă, mată. Strălucire mată. Numai când te apropiai de fiecare piatră te cufundai în sclipirile sale lucitoare. Camera sferică, astfel încrustată, te putea face să o iei razna. · Razna simțeam eu c-o iau. Iubitul meu m-a înșelat și nu l-am iertat niciodată. Vreau să spun: i-am zis: Te iert. Sincer, te iert pentru că te iubesc. Și vreau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
Dar vezi nu cumva s'o trezești - / Să umbli cu pași îngerești." Cruțarea unui colț de liniște, în țara închipuită unde, de fapt, e tot război. Altminteri, "în Rusia lui Serghei Esenin/ Amurgu-i ca o baltă de venin,/ Pe după dealuri încrustate'n piatră,/ Cățeaua morții schelăie și latră." (Amurg în Rusia). Realitatea stepelor cutreierate de moarte șterge orice familiaritate literară cu peisajul pe care alți poeți, în lumi mai bune, îl vor fi iubit. Rusia războiului nu mai e Rusia lor
Campania din Rusia by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7029_a_8354]
-
deci, doar după abandonarea ei (nu și pierderea ei), aceasta este taina filozofică a lui Oliveira. Nu poți să recunoști lăuntric și oficial lucrul esențial, decât după deposedare, întrucât printr-o asemenea recunoaștere îl investești cu o formă de eternitate încrustată și concentrată. Lucrurile nu stau, totuși, neapărat astfel: Oliveira descrie mai sus tocmai felul în care amintirile au o oarecare valabilitate temporală până când aceasta se diluează și dispare ca orice pe lumea aceasta. Supraviețuim prin substitute, crede Oliveira, prin simulacre
Julio Cortázar, scrisori de dragoste by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Journalistic/7484_a_8809]
-
întâi, pentru că nu sunt preluate conștient, așadar cu intenție. În al doilea rând, pentru că nu sunt reproduceri cuvânt cu cuvânt. În cele mai multe cazuri, e vorba de un aer comun, de repetarea unor imagini sau chiar a unor expresii, din cele încrustate adânc în subconștientul cultural al cititorilor de literatură. Înainte de a fi scriitori, toți suntem cititori. Imaginația scriitorului constituie un rezervor profund și nesistematic, adesea haotic, în care întâmplări reale, vise, amintiri, figuri din viață sunt transformate laolaltă cu reminiscențe de
Marquezianul Thomas Mann by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/6146_a_7471]
-
construite li se alătură uneori procedee cu rezonanță ludică, turnuri ironice ale frazei sau acolade fanteziste. Toate aceste texte, diferite ca factură și finalitate, poartă pecetea inconfundabilă a stilului autorului Toxicologiei; un stil livresc și ironic, delicat și incisiv, purtând încrustate în fibra sa aromele cărții și reveriile ficționalității.
Mircea Horia Simionescu – Dimensiuni ale prozei by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/5400_a_6725]
-
dincolo de timbrul elegiac și de postura lor ușor confesivă, o ținută interogativă limpede. Poetul problematizează, pune sub semnul întrebării adevăruri prestabilite, mirarea fiind starea esențială ce-i structurează viziunile și afectele. Chiar nostalgia, dintr-un poem ca Verile Transilvaniei, are încrustată, în filigran, o retorică a originarității, prin care glasul poetului își caută, înfiorat, obârșiile: „Vin verile Transilvaniei/ cu umede ierburi,/ cu păsări și cer...// Vin verile Transilvaniei,/ le aud prin sânge ușoare cum trec - / miresme de sânziene/ și de porumb
Melancolii în palimpsest by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/4747_a_6072]
-
Praga, 14 septembrie 1969. Hradul este sus, se vede bine din colțul pe care strada Kaprova îl face cu strada Radnice și unde pe muchia zidului unei case se află o placă memorială, oglinda de metal concavă purtând pe ea încrustat motivul labirintului, iar deasupra masca de aur - profilul de himeră al profetului terorii moderne, al lui Franz Kafka... Dacă întinzi mâinile într-un unghi de 45 de grade cu axa chipului tău îndreptat spre axa Himerei, în stânga ei, la capătul
Masca de aur by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/5771_a_7096]
-
rămâi zeul-bărbat, regretele ți s-au măcinat la piatra timpului și-ai privit în clepsidră scurgerea nisipului. Anii au trecut, iar gândurile-ți sunt suspine și deseori, îmi cauți privirea... să te lumine, dar ți-am rămas efigie, pe suflet încrustată, timpu-a-nnobilat-o, fără să crezi vreodată. 29 Martie 2017 ... Citește mai mult Toți acești ani, triste tăceri au destrămat,dar gândul ți-a rămas fierbinte și-nhămat,marea depărtarii n-a spălat dorul de mineși pe țărm de vis respiri clipe diamantine
MARIA ILEANA TĂNASE [Corola-blog/BlogPost/385103_a_386432]
-
a făcut să rămâi zeul-bărbat,regretele ți s-au măcinat la piatra timpuluiși-ai privit în clepsidră scurgerea nisipului.Anii au trecut, iar gândurile-ți sunt suspineși deseori, îmi cauți privirea... să te lumine,dar ți-am rămas efigie, pe suflet încrustată,timpu-a-nnobilat-o, fără să crezi vreodată.29 Martie 2017... XI. PRIMĂVARĂ FĂRĂ FLOARE, de Maria Ileana Tănase , publicat în Ediția nr. 2280 din 29 martie 2017. Nu am ales să tac din rău sau izolare, când toate între noi prindeau culoare
MARIA ILEANA TĂNASE [Corola-blog/BlogPost/385103_a_386432]
-
rămâi zeul-bărbat, regretele ți s-au măcinat la piatra timpului și-ai privit în clepsidră scurgerea nisipului. Anii au trecut, iar gândurile-ți sunt suspine și deseori, îmi cauți privirea... să te lumine, dar ți-am rămas efigie, pe suflet încrustată, timpu-a-nnobilat-o, fără să crezi vreodată. 29 Martie 2017 Referință Bibliografică: EFIGIE / Maria Ileana Tănase : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2287, Anul VII, 05 aprilie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Maria Ileana Tănase : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau
EFIGIE de MARIA ILEANA TĂNASE în ediţia nr. 2287 din 05 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/385097_a_386426]
-
frumoasă călăreață cu ochii ca de smarald, îmbrăcată într-o minunată hlamidă albă din piele de salamandră, drapată în jurul minunatului său trup. Era ea, prințesa visurilor sale și părea ruptă din soare. Peste mantaua, căptușită cu blană de hermelină, având încrustate pe piept și pe marginile diamante și perle strălucitoare, fruntea de fildeș era înconjurată de o diademă de aur bătută cu diamante și mărgăritare, ce dădeau o aură supranaturală și o maiestate de zeiță stăpânei acelor ochi ca două fulgere
VIS ALB (POVESTE) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2158 din 27 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384298_a_385627]
-
dinspre zenit spre colb (ghicitori ritmate) lăcaș de flori de busuioc și de coroană-mpărătească ce se preschimbă apoi în coc și care cearcă să-l gătească (părul) albastru ocean cu luciri de topaze sau cerul azur cu-ncruntare de neguri, smarald încrustat pentru gândul schimbat sau alții căprui ce umblă hai-hui, sunt ceea ce sorb bucuriei din suflet când tu mi te-alături (ochii) poartă spre suflet ce murmură ruga, iubirii raspunsul, durerii căldura (gura) ceas perfect pentru `(o)menire o ia razna
CINE E EA ? de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1509 din 17 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382423_a_383752]
-
mister, Ce-ncântă răsăritul și amurgul, În taina unei așteptate veri. Surâde viața în mii de feluri, În eternul nimb al unui curcubeu. Cu palma lui azi mângâiat-a zorii, Îngenuncheat pios spre Dumnezeu. Zarea albastră poartă iar sărutul, Veșniciei încrustat în ea, Îmbrățișând cu dor din tot înaltul, Cu înnoitoarea bunătate a Sa. Inima-mi îngână sfinte imnuri, Ce cântă-n cer doar îngerii în cor, Iar viața mea e plină de ecouri, Care coboară lin din Dumnezeu. Cluj Napoca, 14
ECOURI de MARINA GLODICI în ediţia nr. 2022 din 14 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383912_a_385241]
-
dinspre zenit spre colb (ghicitori ritmate) lăcaș de flori de busuioc și de coroană-mpărătească ce se preschimbă apoi în coc și care cearcă să-l gătească (părul) albastru ocean cu luciri de topaze sau cerul azur cu-ncruntare de neguri, smarald încrustat pentru gândul schimbat sau alții căprui ce umblă hai-hui, sunt ceea ce sorb bucuriei din suflet când tu mi te-alături (ochii) *poartă spre suflet ce murmură ruga, iubirii raspunsul, durerii căldura (gura) *ceas perfect pentru `(o)menire o ia razna
CINE E EA? [PARTEA A II-A] de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1872 din 15 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384034_a_385363]
-
Copilăria este o treaptă a începuturilor, parcurs cătinel și poticnit, mai ales dacă nu ți s-a hărăzit un sprijin de nădejde. Și în inconștient (s-a dovedit clinic) rămân încrustate frânturi neîntinate. Peste ani, la maturitatea cea deplină, trecutul e foarte posibil să ni se reflecte, precum un apus de soare, cu fiori mai mult sau mai puțin duioși. Depinde! Ariile sale simbolice ar putea degaja anumite rezonanțe. Dacă evoluția
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92465_a_93757]
-
iscusită Încrustase În jurul deschizăturii desenul stilizat al unui ochi omenesc. Aruncă spre poet o privire Întrebătoare, ca și când s-ar fi așteptat la o explicație din partea lui. Dante se apropie ca să vadă mai bine. Gaura circulară corespundea exact cu pupila figurii Încrustate. - O invitație de a privi prin gaură? aruncă el la Întâmplare. Dincolo de deschizătură se găsea o ramă de alamă, fixată astfel Încât să poată fi orientată după un unghi variabil. Îi evaluă dimensiunile, În timp ce o idee bizară Îi Încolțea În minte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
la școala cu cursuri de zi din Portland. Va muri de ataxie locomotorie la patruzeci și unu de ani, iar nevastă-sa va dărui bisericii prezbiteriene un stand pentru botez - sau cum naiba s-o fi numind - cu numele lui Încrustat În el... — Oprește-te, Amory. Spui lucruri infernal de triste. Dar tu? — Eu fac parte dintr-o categorie superioară. Ca și tine. Noi suntem filosofi. — Ba eu nu-s. — Sigur că ești. Ai pe umeri un cap afurisit de bun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
intitulată Isarlîc - "Gloriei lui Anton Pann" - cu Isarlîc, Nastratin Hogea la Isarlîc, Selim, în care mani-era e cu totul schimbată, deși virtuozitatea rămâne aceeași. Materialul verbal cosmic și hieratic este înlocuit prin material pitoresc; culoarea locală e obținută prin turcisme încrustate și armonizate în descripții și notații de o rară originalitate. Dintr-o inspirație înrudită vine și strania Domnișoară Hus, cu fantasticul ei descântec de nebună, de o originalitate de expresie, de o vigoare de notație și putere coloristică indiscutabile. Dar
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
Printre multe alte personalități culturale C. Rădulescu - Motru spunea; * Opera lui Eminescu a pătruns până într-atâta ( în ) mentalitatea celor ce vorbesc și scriu românește, că urma ei nu se mai poate șterge pe veci: frumusețea * verbului * Eminescian, va sta încrustată deasupra, între podoabele sufletului românesc, cât timp acesta va exista. (...) Școala lui Eminescu, este prin excelență, școala culturii neamului nostru. Referință Bibliografică: Despre, Domnul Eminescu / Constanța Abălașei Donosă : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 378, Anul II, 13 ianuarie 2012
DESPRE, DOMNUL EMINESCU de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 378 din 13 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361259_a_362588]
-
care-l slujește: "Cuvintele mele desfac muguri și răni / Cuvintele mele pribegesc prin păduri după comori / ... / Comorile mele aprind lumânări" (Cuvintele mele). Poezia Destin, semnată de Eleonora Stamate, se constituie și ea într-un crez artistic, căci poeta își simte încrustate-n palmă cuvintele pe care le "scormonește" stingheră, mirată, dar și entuziasmată găsind, prin interemediul lor, calea spre a cânta iubirea și natura. Amintind de crezul artistic arghezian, Romita Mălina Constantin afirmă și ea că-și rotunjește un cuvânt până
RECENZIE REALIZATĂ ANTOLOGIEI “ARTĂ SFÂŞIATĂ”( 73 DE POEŢI CONTEMPORANI) de VALENTINA BECART în ediţia nr. 385 din 20 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361356_a_362685]
-
faimos monument din India, un templu magnific ce amintește lumii de astăzi despre puterea adevărată a dragostei unui împărat pentru soția lui, împărăteasă. Poetul englez Edwin Arnold îl descrie ca fiind „nu un monument de arhitectură ci dragostea unui împărat încrustată în piatră.” Extraordinar, ce frumos a zis acest poet! Prin secolul 16-18 Agra era capitala Imperiului Mogul. Am fost și l-am vizitat acum vreo 4 ani. Din New Dehli faci cam vreo oră și jumătate cu trenul expres. Este
CÂND TE TRAGE AŢA ... ( 2 ) de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 219 din 07 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360900_a_362229]
-
de muzeu din vila Cuibul liniștit. Pe crucea care termină iconostasul este pictat Hristos crucificat. La extreme se află cei patru evangheliști. Sub crucificare este pictată cu craniul lui Adam. Iconostasul este aurit. În afară de sculptura florală, sunt prezenți și îngeri încrustați și eroi biblici. Cupola este cu o organizare centrată, simbolul bizantin al veșniciei și al spațiului ceresc. În zenitul cupolei este pictat Iisus Hristos Pantocrator. În jurul lui, în cercul cupolei se află zece ranguri îngerești, forțele imateriale, iar in cercul
BALCICUL INIMILOR NOASTRE de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1601 din 20 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/367651_a_368980]
-
și ardem foc intens, iubito, până-n zori. Că aș putea să pier nu-mi pasă, știe-oricine că tu ești cupa plină ce-o râvnesc: sunt fericit mereu să te privesc strop de otravă ești, sclipind în vii rubine. 17. Poem încrustat în iris ... Tu, briliant încrustat în irisul ochilor mei îmi place liniștea cu care m-ai obișnuit iubirea ta arde în foc molcom nu mai ai nostalgia plecărilor uneori mi te amesteci lasciv printre gânduri și mi-e teama că
IZVOARELE VIETII, ANTOLOGIE 2009 de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 252 din 09 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367279_a_368608]